Facultatea de Stiinte Economice si Administratie

Publica

GLOBALIZAREA- SPERANTE SI
DEZILUZII

CAPITOLUL 3 – LIBERTATEA DE A
ALEGE?

RECENZIE

Student: Tataringa Alexandru - Dorin

 In acest capitol se prezinta o situatie a tarilor prin care guvernele
lor isi concentreaza actvitatea asupra evenimentelor menite sa ajunga
la o dezvoltare economica prin diferite forme.
Profesorul Stiglitz are multe de spus despre modul în care factorii
politici afectază FMI, Trezoreria SUA, sau Organizaţia Mondială a
Comerţului.
El pretinde că interesele privatizării au invocat practic un proces
de liberalizare, producând astfel criza.
Ideologia de piaţă liberă a servit ca acoperire intelectuală pentru
aceste interese în eforturile de a justifica pretinsa privatizare.
Profesorul Stiglitz susţine că experienţa cu aceste politici este
respinsă în cazul privatizării rapide, şi indică necesitatea unei mai
puternice şi mai deschise guvernări.
Exemplele din această carte reprezintă suport teoretic, argumente
importante în ceea ce priveşte economia politică.
 Printre masurile luate ca benficii identificam liberalizrea
comertului,privatizarea si motivarea investitiilor straine, iar
pentru prima din ele reducerea tarifelor vamale si
eliminarea masurilor protectioniste se face cum trebuie
intr-un ritm adecvat ,astfel incat disparitia intreprinderilor
ineficiente sa se produca in paralel cu crearea unor locuri
de munca noi ce aduc si ele noi benficii.

Având în vedere că această carte contine mai multe exemple

referitoare la eşecul guvernului, eşecul său de a evita această
eroare logică este deosebit de ciudat.
Profesorul Stiglitz dă mult credit strămoşului intelectual al
FMI, John Maynard Keynes, pentru a explica de ce pieţele au
nevoie de intervenţia guvernului pentru a conlucra. Din păcate,
el nu face nimic pentru a dovedi această afirmaţie. Totuşi, el
descrie modul în care FMI a declanşat o cădere financiară în
Asia, datorită politicilor monetare adoptate, insistenţa FMI
privind înăsprirea politicii monetare determinând închiderea
unor bănci din Asia, provocând un colaps bancar.
 O alta relatare prezinta o experienţă în cazul în care FMI a insistat cu privire
la închiderile de bănci. De asemenea, el menţionează că “FMI a intervenit cu
decizii care obligau firma să producă si care influentau modul în care ar trebui
să fie organizată ". El mai reclamă şi faptul că FMI a forţat restructurarea
băncilor din Indonezia .
Aceste exemple contrazic practic faptul că economiştii FMI au crezut în
competitia darwiniana. De asemenea, indică o vanitate din partea oficialilor
FMI care au cunoştiinte suficiente pentru a se angaja în astfel de reglementări
detaliate.
Autorul susţine că procesul de privatizare a eşuat pentru că nu a mers
suficient de departe. El subliniază faptul că guvernul ceh a deschis uşa la
corupţie prin privatizareasocietăţilor, lăsând băncile în mâinile statului.
 Un alt principiu pe care autorul il prezinta si despre care da
exemple este acela de liberalizare care seminfica eliminarea
amestecului statului in activitatea de pe pietele financiare de capiat
precum si a barierelor in calea schimburilor comerciale.
Din acest punct de vedere un sprijin ridicat il are liberalizarea
comertului care este foarte sprijinit de tarile puternic industrializate.
Acest lucru a inregistrat mari cresteri si profitand de globalizare a
deschis noi orizonturi de extindere spre tarile mai putin dezvoltate.
Occidentul a sustinut liberalizarea comertului pentru produsele
pe care le exporta, dar in acelasi timp a continuat sa protejeze acele
sectoare in care concurenta venita din partea tarilor in curs de
dezvoltare ar fi putut pune in pericol economia proprie.
 In toate aceste evenimente legate de dezvoltarea economica
S.U.A ca una din marile puteri ale lumii ia atitudine iar printr-un discurs
pe care il are incearca sa-si impuna pozitia si sa adauge la imaginea de
superputere disponibilitatea de influentare pe care o au in realizarea
propriilor interese.
La un moment dat aceasta super putere isi simte amenitata
pozitia de catre tari cum ar fi China si Japonia si pentru aceasta ea
porneste o serie de discutii si doreste implementarea de obiective pentru
pastrarea pozitiei dominante in economia mondiala.
Urmatorul pas intr-o economie dezvolatata il au investitiile,
acestea reprezentand o componenta principala a noului proces de
globalizare acestea au un rol foarte important in generarea cresterii
economice dar si in dezoltarea tarilor in care investitorii doresc sa se
dezvolte.
 Poate ca dintre gafele facute de F.M.I. Cele comise in privinta
ordinii si a ritmului reformelor, precum si insensibiliatatea fata de
contextul social in ansamblu au beneficiat de cea mai mare atentie-
impunerea liberalizarii inaintea creeri unui sistem de protectie sociala,
inainte existentei unui cadru de reglementari adegvate inainte ca tarile sa
fi putut contracara consecintele negative ale schimbarilor bruste aparute
in atitudinea fata de economia de piata care sunt o parte integranta a
capitalismului modern.

Chiar daca teoria lui Smith referitoare la actiunia mainilor

invizibile ar avea vreo relevanta pentru tarile industrializate avansate,
conditiile cerute de aceasta nu sunt satisfacute de tarile in curs de
dezvoltare.
Sistemul economiei de piata necesita o stabilire clara a drepturilor
de proprietate si existenta justitiei care sa-l garanteze; adesea insa
acestea lipsesc din tarile in curs de dezvoltare.
 Priorităţile favorizante, pentru autor, sunt politicile publice ce
vizează ocuparea forţei de muncă mai degrabă, decât cele cu privire la
prevenirea inflaţiei. El preferă, de asemenea, restructurarea datoriilor şi
reorganizarea financiară de lichidare .Dispretuieste austeritatea fiscală şi
planurile de salvare, dar vrea realizarea de politici fiscale pentru
stimularea economiei prin subvenţii.De asemenea, ar favoriza controalele
de capital şi ar impune unele tarife de protecţie.
Acuzaţia lui Stiglitz împotriva oficialilor FMI, care au crezut că ştiu
cea mai bună modalitate de a gestiona economiile din întreaga lume, se
cuvine şi este corectă.
Cu toate acestea, Stiglitz se angajează în acelaşi tip de eroare. El
pretinde să cunoască atât reformele cele mai potrivite pentru reglarea
economiei unei tări cât şi succesiunea de aplicare a acestora.
 Teoria distribuirii beneficiilor de sus in jos are in vedere un lucru
esential si anume contractul social presupunand in mare parte principiul
justetii, conform caruia cei saraci se bucura si ei de benenficiile pe care
societatea le obtine pe masura ce se dezvolta ,iar cei bogati sa suporte si
ei durerile societatii in perioadele de criza.Asupra principuilui justetii
Consensul de la Washinngton nu era de acord iar metoda de ai ajuta pe
cei saraci ar fi aceea de a face economia sa se dezvolte iar teoria de mai
sus ne fiind decat o convingere sau o marturisire de credinta.

Pe mai departe tarile si organizatiile dar si unele mecanisme

propun o serie de prioritati si stategii printre acestea numarandu-se
crearea de locuri de munca ,imbunatatrea unor servicii si cote de
impozitare mai mici.
Pe de alta partea si reducerea saraciei ar fi una din prioritatile mari
pentru statele lumii si care prin diferite incercari si sprijiri sa aiba un
efect scontat.
 Reformele prevazute de Consensul de la Washington au expus
multe tari la riscuri ele fiind suportate in mod disproportionat de cei mai
putini capabili sa suporte aceste reforme.
Exista mai multe strategii – ele difera nu numai in privinta
aspectelor vizate ci chiar in privinta masurilor adoptate; exista de pilda
strategii care prevad fondul funciar, dar nu si liberalizarea pietei de
capital , strategii care prevad promovarea concurentei inaintea
privatizarii,strategii prin care se asigura creare de locuri de munca in
paralel cu liberaizarea comertului.

In concluzie vremurile si tarile difera si de altfel si economiile acestora,

existand diferite exemple de stategii si moduri de dezvoltare.
Institutiile economice internationale ar trebui – si ar fi trebuit – sa
furnizeze tarior respective toate informatiile necesare spre a lua singure
hotararile in cunostinta de cauza,intelegand consecintele si riscurile
fiecarei strategii.
Esenta libertatii este dreptul de a alege – si de a-ti asuma raspunderea
care decurge din aceasta