Neokeynesismul constituie un ansamblu de teorii și politici economice inspirate

din opera lui Keynes. Anume sub denumirea de neokeynesism doctrina savantului
englez, îmbunătățită ți adaptată la condițiile concrete, a dominat gândirea
economica în decursul primelor trei decenii de dupa razboi. Capatind o larga
raspindire în aproape toată lumea, neokeynesismul este un curent neomogen format
din grupuri și microcurente care pun accentul pe un aspect sau altuia all
invataturii parintelui lor spiritual. Ast fel distingem neokeynesismul englez,
americam și cel francez precum și diferite încercări de sinteză a keynesismului cu
teoriile neoclasică, marxistă și chiar clasică. Aparitia acestui curent ezste
conditionata in mare parte de caracterul evolutiei economice capitaliste in perioada
postbelica, de transformare a ei dintr-o economie bazata pe proprietate privata în
una bazata pe economie mixta, unde pe linga sectorul privat exista si un puternic
sector public. In urma acestor transformari importante, statul nu mai putea ramiine
un simplu „ ciine de paza„. El devine principalul agent economic , care exercita o
influenta covirsitoare asupra întregii economii.
Inspirinduse din teoria lui Keynes, au acordat o atentie deosebita analizei
productiei factor care in cea mai mare masura contribuie la sporirea venitului.
Pentru Keynes scopul principal al teoriei și politicii economice era realizarea
ocuparii coplete a bratelor de munca, pentru neokeynesiștii principal era
asigurarea unor ritmujri stabile de crestere economica. In timp ce primii erau
adeptii unei interventii indirecte si sporadice in viata economica, neokeynesiștii
optau pentru un am estec sistematic și direct.
Neokeynesișii au acordat o atentie sporita factorului de timp, anume ei elaborind
teoria și practica creșterii economice, descoperind și analizînd factoriii economici
și extraeconomici, care se aflau la temelia ei.
1. Analizeaza in primul rind problemele practice cum ar fi inflatia, bugetul,
formarea capitalului.
2. Reorientarea stiinte economice de la analiza statica spre cea dinamica
3. Problema principala este cresterea economiei echilibrate.

Neokeynesismul americam are ca idee fundamentala pozitionarea bigetului de stat

ca instrument principal de reglare a proceselor economice. Redistribuind o parte
considerabila a venitului national statul are posibilitatea de a asigura echilibru
ecomomic cît și a stimula dezvoltarea economica. Instrumentele concrete de
atingere a acestui scop sunt simple și constau în diferentierea impozitelor pe venit,
a ratei dobinzilor și a indemnizatiilor pentru somaj. În timpul avintului economic
impozitele sunt ridicate pe cind in perioada crizelor si depresiunilor sunt scazute.
În cazul indemnizatiilor pentru somaj se procedeaza direct invers.
Neokineysmul francez. Principala lui particularitate consta recunoasterea ca forma
hotaritoare de interventie a stgatului in economie inclusiv de stimulare a crereii nu
bugetul de stat ci planul. In viziunea lor planul este un instrument menit sa rezolve
problema contradictiei dintre libertatea individuala și interesele naționale, sa
asigure nu doar mentinerea echilibrului general al ritmurilor de dezvoltare ci si
schimbarea structurii economiei în directia dorita. Tot odata prin intermediul
planului se efectueaza redistribuirea venitului natgional in scopul asigurarii unei
paci sociale durabile. Ei sunt primii care analizeaza raportul dintre piata și paln,
dintgre libera initiatiav și constringerea impusa de stat.

Neoliberalismul
Este o reînnoire, sau mai bine zis o revalorificare a ideilor liberalismului
economikc atit la nivel de economie, cit si la nivel de pșolitica economica. Ast fel
neoliberalii recunosc conceptul de ordine naturala, plaseaza in centrul doctrinei lor
notiunea de individualism economic, acorda o atentie deosebita analizei pietei și a
pretului. Cit priveste politica economica ei se pronunta pentru infaptuirea
privatizarii, reducerea impozitelor și a c heltuielilor publice. Originalitatea
demersului neoliberal consta în faptul ca el admikte un oarecare amestec al
statului în economie. Dar atentie aceasta interventie nu are aproape nimic in comun
cu activitgatea ec onomica ca atare. Scopul interventei consta in apararea
libertatilor economice, crearea cadrului legislativ care ar proteja piata si
concurenta. In centgru ideii lor ezste convingerea ca pentruj o functionare normala
economia de piata are nevoie de un cadru legislativ corespunzatolr ce poate fi
elaborat si mentinut doar de c atre stataul de drept. Mentinerea si consolidarea
concurentei este asigurata deci printr-o interventie activa a statului in viata
economica. Statul are misiunea de a intgerveni pentru a interzice anum ite forme si
metode de activitate economica, precum si pentru a incuraja aparitia si dezvoltarea
micilor intreprinderi. Efectuind o analiza c u precadere microeconomica,
neoliberalii acorda o atentie deosebita mecanismului de functionre a pietei si de
formare a preturilor. Ei insista asupra faptului ca numai preturile libere
necontrolate sunt capabile sa asigure atit mentinerea cit și cresterea economica cit
si o utilizare rationala a tuturor fctorilor de productie.
Elementele principale ale neoliberalismului sunt:
1. Individualismul normtiv
2. Proprietatea privata sau privatizarea
3. Politica stabilizatoarea
4. Piata ca instrument de conducere
5. Concurenta
 6. Comertul mondial.
7. Politica taxelor
8. Sistemul social
9. Dreptul muncii
Analizând cele expuse mai sus pot afirma ca Republica Moldova nu poate fi
incadrata doar in una din aceste curente economice.
Republica Moldova trasaturi ale curentului .
1. Intervenția statului în cadrul liberei concurențe, prin stabilirea unui cadru
juridic, a regulilor de joc pentru comercianți, pentru a preveni monopolul pe
piață – legiferarea în anul 2012 a Legii concurenței. Legea stabilind
următoarele puncte cardinale: interzicerea practicilor, înțelegerilor
anticoncurențiale; abuzul de poziția dominantă; stabilirea de condiții
discriminatorii pentru activitatea agenților economici; interzicerea
concurenței neloiale; reglementările cu privire la concentrările economice
etc.
2. Impozitul progresiv – Codul Fiscal al RM desemnează așa noțiune ca
impozitul pe venit, iar articolul 15 reglementează exhaustiv cotele de
impozitare.
3. Stabilizarea prețurilor prin intermediul autorităților statale
4. Existența unei economii sociale de piață
Republica Moldova ca stat care nu poate fi incadrat in neoliberalism:
1. Rolul statului – statul polițienesc, per ex. acele evenimente din data de
07.04.2009, când zeci de tineri a fost reținuți în mod ilegal în timpul nopții și
torturați.
2. – Monopolul – în diferite sectoare ale economiei naționale deja de mult timp
s-a cimentat monopolul, precum ar fi sectorul prelucrării metalelor feroase,
dominația deținând-o o S. A. condusă de privați.
3. – Reglementările normative nu sunt implementate la standardele europene,
să luăm cu titlu de exemplu Legea concurenței, care este în mod grav
încălcat prin practicile neloiale ale agenților economici autohtoni: utilizarea
panourilor publicitare sexiste, comercializarea produselor ce emit pretenții
de o calitate superioară, pe când acestea ascund diverse vicii neobservabile
la prima vedere de consumatori, însă mai apoi resimțite.
Ea ramiine a fi plasata intermediar intre aceste 2, iar aceasta se explica prin
faptul ca suntem matrtori a prezentei unei stimulari a ofertei si a unei
interventei ale statuluji in vederea stabilirii cadrului juridic al co ncurentei
care asigura baza functionarii armonioase a mecanismului preturilor, si a
impiedicarii monopoliilor pe de o parte, si prezenta unei interventii a statului
in econiomie prin metoda stimularii cererii globale pe de alta parte.
In fine, Republica Moldova de jure tinde să fie un stat cu o politică
economică neoliberală, cu înclinații europene și aspirații democratice, totuși
acesta nu se poate debarasa de caracteristicile neokeynesismul clasic,
sălbatic aș zice eu, alimentat de o corupție cu care pare-se că ne luptăm ca
Don Quijote cu morile da vânt. Totuși în lumina apariției unei noi generații
de profesioniști, tind să cred că schimbările se vor produce încetul cu încetul
spre modernizarea mentalității noastre colective, atunci când vom
conștientiza că fiecare individ în parte va avea oportunitatea de a prospera
(legal) atât timp cât societatea este în ascendență.