CUPRINS

I. INTRODUCERE

 Motivația și Importanța Temei

 Structura Lucrării

II. ARGUMENTE PRO ȘI CONTRA PENTRU SUBIECTUL ABORDAT

 Argumente Pro
 Perspectiva Favorabilă Intervenției Statului
 Contribuția Statului la Stabilizarea Economică
 Alte Argumente Proeminente
 Argumente Contra
 Critici la Intervenția Excesivă a Statului
 Riscuri și Ineficiențe Asociate Intervenției Guvernamentale
 Opinii Contrarii și Argumente Contestate

III. CONCLUZII

 Sinteză a Argumentelor Pro și Contra

 Evaluarea Ponderii Argumentelor
 Implicații și Direcții Viitoare de Cercetare

BIBLIOGRAFIE
 CAPITOLUL I: INTRODUCERE
Motivația si importanta temei

Lucrarea de față este secționată în 3 capitole și are ca scop prezentarea unor aspecte
complexe de natură teoretică ale analizei subiectului selectat, dorind să aducă o înțelegere mai
amănunțită asupra raportului dintre economie si influenta statului asupra aceasta.

Economia sectorului public are o importanță vitală în contextul evoluțiilor economice

contemporane. Abordarea temei în cauză este motivată de imperativul înțelegerii rolului statului
în dezvoltarea economică cât și în gestionarea diverselor provocări cu care se confruntă
societatea contemporană.

Motivația alegerii temei provine din dorința de a analiza și dezbate intervenția statului în
economie în contextul modern al globalizarii.Această alegere tematică nu originează doar din
curiozitatea academică, ci și datorită convingerii că studiul fundamentelor teoretice care susțin
sau contestă rolul statului în modelarea și orientarea economiei pot duce la îmbogățirea cadrului
conceptual ghidând astfel politica economică și deciziile în domeniul public. Totodată,
explorarea riguroasă a necesității intervenției statului devine un pilon esențial pentru a înțelege
modul în care societatea se adaptează și răspunde provocărilor economice într-un cadru dinamic
ce se află în continuă schimbare.

CAPITOLUL II
Argumente pro și contra pentru subiectul abordat
Un prim argument pro-intervenție este expus de John Maynard Keynes în magnum
opusul său, "The General Theory of Employment, Interest, and Money" (2007). Keynes
argumentează că, în perioade de recesiune, intervenția statului prin cheltuieli publice este
imperativă pentru a contracara declinul economic. Astfel, statul devine un actor crucial în
stimularea cererii agregate și în revigorarea activității economice.
Printre autorii care susțin implicarea statului se numără și Joseph Stiglitz,care evidențiază
în "Economics of the Public Sector" (2015), rolul esențial al acestuia în stabilizarea economică și
gestionarea inegalităților. Acesta subliniază importanța implementării politicii fiscale și sociale
pentru a promova o dezvoltare echitabilă, contracarând tendințele inerente ale piețelor libere de a
genera disparități sociale și economice. În 2016, Robert H. Frank publică "Success and Luck:
Good Fortune and the Myth of Meritocracy", reiterând impactul inegalităților și necesitatea
intervenției statului în corectarea acestora. Frank argumentează că statul are datoria morală de a
acționa pentru a asigura o distribuție mai echitabilă a bunăstării, contracarând mitul meritocrației
absolute.
Printre autorii de specialitate care susțin favoarea intervenției statului, se numără și
Mariana Mazzucato, prin opera sa, "The Entrepreneurial State: Debunking Public vs. Private
Sector Myths" (2013), aducând numeroase argumente consistente în favoarea intervenției statului
cât și impactul asupra domeniului inovației. Autoarea susține că, departe de a fi un observator,
sectorul public joacă un rol activ în dezvoltarea tehnologică și economică prin investiții
strategice și gestionarea riscurilor asociate inovației.
Dani Rodrik, în "Straight Talk on Trade: Ideas for a Sane World Economy" (2017),
subliniază importanța reglementării în comerț și critică perspectivele excesive de liberalizare.
Argumentul său susține că intervenția statului este nu doar necesară pentru a proteja economiile
naționale dar are si un rol de prevenire a efectelor negative asociate globalizării necontrolate.
Atât John Maynard Keynes, cât și Joseph Stiglitz, subliniază nevoia de a depăși
paradigma tradițională care promovează o intervenție minimă a statului în economie. Ambii
autori pledează pentru o abordare mai activă, în care statul să devină un element cheie în
contracararea efectelor negative ale ciclurilor economice și în asigurarea unei distribuții
echitabile a resurselor. Acest concept este explorat in amănunt și de către Mariana Mazzucato
care aduce în discuție noțiunea că statul nu ar trebui să fie doar un reglementator sau finanțator
pasiv, ci să joace un rol activ în promovarea inovației și dezvoltării economice.
Așadar, aceste lucrări oferă o perspectivă coerentă și interconectată asupra necesității
intervenției statului în economie, contrabalansând ideile preconcepute despre eficacitatea
automată a piețelor libere și evidențiind rolul esențial al statului în modelarea și îndrumarea
dezvoltării economice. Această abordare holistică reflectă o înțelegere profundă a complexității
economiei și necesității unei implicații active a statului în modelarea peisajului economic.
Începem scoaterea in evidență a argumentelor contra printr-o analiză critică a teoriilor
economice și a practicilor intervenției statului. Numeroși teoreticieni au emis argumente
convingătoare împotriva extinderii rolului statului în economie, iar aceste critici sunt reflectate
în lucrările de referință ale unor autori precum Ha-Joon Chang, Joseph E. Stiglitz și Raghuram
G. Rajan. Aceștia aduc în prim-plan preocupări fundamentale privind eficiența și consecințele
nedorite ale intervenției statale excesive.
Ha-Joon Chang, în "23 Things They Don't Tell You About Capitalism" (2010), contestă
presupunerea că intervenția statului este întotdeauna benefică, aducând în discuție riscul de a
distorsiona mecanismele de piață și de a limita libertatea economică. Autorul argumentează că un
grad prea mare de reglementare poate inhiba inovația și eficiența economică.
Joseph E. Stiglitz, în "Freefall: America, Free Markets, and the Sinking of the World
Economy" (2010), explorează critic dereglementarea excesivă a piețelor financiare și susține că
statul poate să devină el însuși un factor de instabilitate atunci când acționează cu prea multă
liberalitate. Autorul atrage atenția asupra necesității de reforme care să echilibreze rolul statului
în economie.
Raghuram G. Rajan, în "Fault Lines: How Hidden Fractures Still Threaten the World
Economy" (2010), pune sub semnul întrebării capacitatea statului de a gestiona și preveni crizele
financiare. Criticând instituțiile statale existente, autorul sugerează că statul poate adesea să
agraveze, în loc să rezolve, problemele economice majore. Aceste critici subliniază preocupările
cu privire la posibilele consecințe negative ale intervenției statului în economie și evidențiază
complexitatea provocărilor asociate cu o prezență excesivă a statului în activitățile economice.
Prin aceste analize critice, acești teoreticieni aduc contribuții semnificative la dezbaterile privind
limitările și riscurile asociate extinderii intervenției statului în domeniul economic.
În ciuda aprecierii aduse de unii cercetători la adresa intervenției statului în formarea
instituțiilor politice și economice, critici susțin că o prezență prea puternică a statului poate
genera o politică discriminatorie și poate submina inițiativele private. Cei care adoptă această
perspectivă consideră că autonomia economică și politică a indivizilor sunt esențiale pentru
inovație și prosperitate, iar intervenția statului în stabilirea instituțiilor poate duce la distorsiuni și
inechități. Astfel, discuția se centrează în jurul limitei optime a intervenției statului, echilibrul
delicat între influența sa pozitivă și riscurile asociate unei prezențe excesive. În lucrarea "Why
Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty" (2012), Acemoglu și Robinson
explorează această temă, argumentând că instituțiile puternice, atât politice, cât și economice,
sunt cruciale pentru dezvoltarea economică, și subliniază rolul pe care intervenția statului îl poate
juca în formarea acestor instituții.
Printre autorii care au atras atenția asupra rolulului stabilizator al statului în gestionarea
ciclurilor economice se află și Paul Krugman, argumentând în primul rând că interesele politice
și influența lobby-urilor pot distorsiona eficacitatea acestei stabilizări. În al doilea rând, acesta
argumentează că înlocuirea mecanismelor de piață cu intervenția guvernamentală excesivă poate
inhiba ajustările naturale ale economiei, ducând la distorsiuni și creând, astfel, un cadru
susceptibil la crize și disfuncționalități. Această perspectivă contrariană pune sub semnul
întrebării eficiența și eficacitatea politicilor guvernamentale în stabilizarea economiilor naționale.
Analiza sa asupra politicii economice din anii '90, este expusă în lucrarea "The Age of
Diminished Expectations: U.S. Economic Policy in the 1990s" (1997), care aduce in prim-plan
rolul central al statului în gestionarea ciclurilor economice și asigurarea stabilității.
Lucrările expuse anterior aduc în discuție critici la adresa intervenției statului în
economie dezvăluie unele aspecte comune, oferind astfel o perspectivă nuanțată asupra
dezbaterilor economice contemporane. O temă recurentă în acest context este preocuparea pentru
echilibrul delicat între intervenția statului și menținerea funcționării eficiente a piețelor libere.
Atât Ha-Joon Chang, cât și Joseph E. Stiglitz aduc în discuție riscurile asociate unei
intervenții statale excesive, subliniind că reglementarea agresivă poate perturba funcționarea
naturală a piețelor și poate afecta libertatea economică. Aceasta sugerează o preocupare comună
pentru menținerea unui echilibru între intervenția statului și funcționarea eficientă a economiei
de piață.
În altă ordine de idei, atât Stiglitz, cât și Raghuram G. Rajan, în "Fault Lines: How
Hidden Fractures Still Threaten the World Economy" (2010), explorează dilema intervenției
statului în prevenirea și gestionarea crizelor financiare. Ambele lucrări reliefează complexitatea
acestui aspect și sugerează că soluțiile nu sunt întotdeauna evidente sau ușor de implementat,
semnalând astfel nevoia de abordări echilibrate în gestionarea riscurilor financiare.
Astfel, aceste lucrări evidențiază preocupările comune pentru eficiența economică și
menținerea stabilității, sugerând că dezbaterile privind intervenția statului în economie nu trebuie
percepute doar în termeni simpli de susținere sau opoziție, ci mai degrabă ca parte a unui dialog
continuu asupra modalităților optime de a echilibra intervenția statului și autonomia piețelor.
 CAPITOLUL III: Concluzii

În final, pe de o parte, există susținătorii intervenției statului, precum Keynes, Stiglitz și

Mazzucato, ce subliniază rolul crucial al statului în stimularea economică, gestionarea
inegalităților și promovarea inovației argumentând astfel că o intervenția admisnistrației statale
bine gestionată poate contribui la formarea instituțiilor puternice, fundamentale pentru
dezvoltarea economică sustenabilă.
Pe de altă parte, criticii, cum ar fi Ha-Joon Chang, Stiglitz și Rajan, atrag atenția asupra
riscurilor și ineficiențelor asociate intervenției statului. Ei subliniază că prezența prea pronunțată
a statului poate duce la distorsiuni ale pieței și la politici discriminatorii, iar influența politică
poate distorsiona eficacitatea măsurilor guvernamentale.
O oglindă a acestor perspective relevă că, în ciuda aspectelor pozitive ale intervenției
statului în formarea instituțiilor și gestionarea crizelor, există riscul unei prezențe excesive, care
poate afecta funcționarea naturală a piețelor și poate genera inechități. Proeminente par a fi
argumentele pentru o intervenție statală echilibrată, care să promoveze prosperitatea economică
și echitatea socială fără a sacrifica libertatea economică și inovația.
În concluzie, punerea în antiteză a acestor argumente, atât a celor cu perspectivă
favorabilă implicării sistemelor de guvernare, cât și a celor care aduc critică asupra acestei teme,
nu doar reflectă echilibrul necesar în dezbaterea academică, ci și servește ca fundament esențial
pentru elaborarea de soluții viabile și inovatoare în domeniul guvernării. Abordarea argumentelor
într-un mod cuprinzător și echilibrat reprezintă o practică sănătoasă în analiza problemelor
complexe și a provocărilor societale, iar prin doar prin expunerea și evaluarea atentă a ambelor
perspective, putem căpăta o perspectivă comprehensivă asupra subiectului,

BIBLIOGRAFIE
1. Keynes, J. M. (2007). The General Theory of Employment, Interest, and Money (Ed. a 7-
a). Palgrave Macmillan.
2. Stiglitz, J., & Rosengard, J. K. (2015). Economics of the Public Sector (Ediția a cincea).
W. W. Norton & Company.
3. Chang, H.-J. (2010). 23 Things They Don't Tell You About Capitalism (Ediția a 1-a).
Bloomsbury Publishing.
4. Mazzucato, M. (2013). The Entrepreneurial State: Debunking Public vs. Private Sector
Myths (Ediția a doua). Anthem Press.
5. Frank, R. H. (2016). Success and Luck: Good Fortune and the Myth of Meritocracy
(Ediția a doua). Princeton University Press.
6. Rodrik, D. (2017). Straight Talk on Trade: Ideas for a Sane World Economy (Ediția a
doua). Princeton University Press.
7. Rajan, R. G. (2010). Fault Lines: How Hidden Fractures Still Threaten the World
Economy (Ediția a doua). Princeton University Press.
8. Stiglitz, J. E. (2010). Freefall: America, Free Markets, and the Sinking of the World
Economy (Ediția a treia). W. W. Norton & Company.
9. Acemoglu, D., & Robinson, J. A. (2012). Why Nations Fail: The Origins of Power,
Prosperity, and Poverty (Ediția a 1-a). Crown Business.
10. Krugman, P. (1997). The Age of Diminished Expectations: U.S. Economic Policy in the
1990s (Ediția a treia). The MIT Press.