Dreptul Afacerilor

Anul II
Sem II

ROLUL STATULUI IN VIATA DE AFACERI

Rolul intervenționist al statului se formează datorită procesului de dezvoltare socială.

Procesul de dezvoltare socială a condus la apariția de noi factori și sarcini de natură economică,
socială sau politică. Măsurile luate în acest sens au condus la transferul anumitor activități sub
controlul statului, inclusiv activități economice considerate a avea interes public. Statul
intervine în economie în multe feluri: prin măsuri fiscale, investiții, subvenții, transferuri de
fonduri, împrumuturi și crearea de întreprinderi publice. Statul intervine în viața economică
prin comportamentul obișnuit al agenților economici sau prin exercitarea atributelor
autorităților de reglementare a pieței. În primul caz, țara poate fi producător, consumator sau
partener într-o operațiune de schimb. În cel de-al doilea caz, statul este singurul deținător al
emisiunii de monedă, este principalul factor de protecție socială și este responsabil pentru
execuția bugetului.
Intervenția statului în activitățile economice și viața socială se realizează într-un anumit
interval, care este determinat de o serie de factori obiectivi și chiar subiectivi. De exemplu,
decizia de a interveni este rezultatul relației de interes dintre persoanele care susțin această
atitudine si cei care se împotrivesc; economia de piață în sine se bazează pe libera inițiativă și
spiritul competitiv al operatorilor economici, astfel încât intervenția trebuie să se efectueze
într-un mod care să nu afecteze aceste valori de bază; intervenția statului poate fi efectuată
numai în cadrul juridic al agenției sale executive.
Este important de reținut că, atunci când o persoană juridică este înființată în
conformitate cu dreptul public sau privat, statul joacă un rol important în înființarea unei
persoane juridice prin verificarea conformității cu interesele universale prin diferite metode
juridice. În primul rând, statul adoptă decizii de reglementare într-un mod general pentru a
stabili diferite tipuri de persoane juridice și particularitatea condițiilor. Pe de altă parte, faptul
că statul participă la înființarea persoanelor juridice este că statul a înființat unele persoane
juridice direct în conformitate cu dreptul public prin acțiunile agențiilor sale competente.
 Interventia statului in economie este extrem de complexa in perioada contemporana.
Evolutiile economice, sociale, curentele de gandire economica au antrenat profunde
transformari in ceea ce priveste rolul statului in economie.
Crizele economice, razboaiele, precum si necesitatea sustinerii unor lucrari de mari
proportii in domeniul infrastructurii au facut necesara reconsiderarea rolului statului. Aceasta a
constat in sprijinirea dezvoltarii industriei, protectia economiei nationale, dezvoltarea
comertului exterior etc. Dupa primul razboi mondial, statul se implica tot mai mult in economie,
la inceput sprijina reconstructia, apoi sustine diverse programe, ceea ce conduce la sporirea
cheltuielilor publice. Implicarea statului prin subventionarea transporturilor, cresterea
numarului de societati comerciale mixte, subventionarea exporturilor etc. determina o
schimbare a mentalitatii. Triumful politicilor economice de inspiratie keynesista este evident,
iar statul preia si atributii legate de protectia sociala, redistribuirea veniturilor si sustinerea
activitatii economice.
Statul reprezintă organizaţia politică ce deţine pe un anumit teritoriu monopolul
impozitării şi al legislaţiei pe caleautilizării puterii politicii prin organisme specializate în acest
sens, cum ar fi poliţia şi armata. Statul este organizaţia politică ce are drept caracteristică
esenţială puterea de constrângere.
Functiile statului crearea cadrului legal al activitatii economice(elaborarea legilor si
organizarea judecatoreasca, crearea sistemului monetar, definirea si apararea dreptului de
proprietate) mentinerea si dezvoltarea competitiei (legislatia privind concurenta, preturile
supravegheate) furnizarea bunurilor si sericiilor publice (producerea de bunuri si servicii pe care
piata nu poate sau nu este interesata sa le asigure) redistribuirea veniturilor (colectarea de taxe
si impozite pentru asigurarea protectiei sociale, ocrotirea copiilor si asistenta medicala)
corectarea externalitatilor (taxe pentru reducerea efectelor negative ale activitatilor
economice, precum poluarea, acordarea de subventii pentru amplificarea efectelor pozitive
precum educatia, formarea profesionala, etc) stabilirea si mentinerea echilibrului economic
(folosirea bugetului de stat si a masei economice pentru a sprijini cresterea economica, pentru
a controla inflatia si a reduce somajul)
Rolului statului în economie este dată de faptul că fiecare individ acţionează diferit în
realizarea intereselor proprii, iar un organ comun este necesar în societate, pentru a defini
condiţiile în care aceste acţiuni să se desfăşoare în mod legitim.
De cele mai multe ori intervenţia statului alterează inevitabil concurenţă, conducând la o
distribuirea a resurselor diferită de cea generată de piaţa liberă. Cât de eficientă sau nu este
invervenţia statului priveşte mai degrabă calculul economic şi nu face obiectul discuţiei de faţă.
În timp ce oportunitatea invervenţiei statului în economie poate fi calculată (ipotetic).
Intervenţia statului în economie este de multe ori necesară şi oportună, am studiat
condiţiile necesare acestei intervenţii, care ar trebui să fie obiectivele statului, obiective pe care
piaţa liberă nu le poate garanta, dar şi care sunt instrumentele prin care statul trebuie să
intervină şi cum ar putea fi ele utilizate în anumite cazuri.
Statul şi instituţiile sale au jucat un rol considerabil în dezvoltarea ţărilor lumii exercitând
funcţii complexe pentru promovarea organismelor economice naţionale, din cele mai vechi
timpuri. Istoria economico-socială a lumii conferă o poziţie majoră statului în special în ultimele
două secole,recunoscând potenţialul financiar, organizatoric şi accelerator al forţelor
progresiste interne. Mai mult decât atât, în perioada postbelică, în multe ţări care au păşit pe
calea construirii economiei deschise, eficiente, s-a dezvoltatun puternic sector public ce înghite
cheltuieli publice substanţiale şi un volum mare din produsul intern brut.
Intervenţa statului în economie prin anumite funcţii specifice pieţei are deja o vârstă
seculară: aici înscriem reglementarea mecanismului de piaţă, reguli financiare menite să
corecteze imperfecţiunile raportului dintrecerere şi ofertă la diferite niveluri ale societăţii,
precum şi politicile de acumulare şi alocare a resurselor disponibile la un moment dat şi care au
în ultimii ani o formă coerentă de modelare macroeconomică şi socială, chiar încercări de
integrare a modelelor în proiectări planetare Statul este principalul furnizor de servicii şi
prestaţii costisitoare : apărarea naţională, siguranţă şi protecţie, cercetare, educaţie,
transporturi si comunicaţii, energie, asigurări medicale, pentru bătrâneţe, somaj, handicap,
protecţia mediului.Tema relaţei dintre stat şi economie cere o abordare inter-disciplinară ,
încare istoria, economia, matematica, statistica sunt chemate să dea un răspuns dynamic şi
anticipativ asupra principiilor care se pun la baza conduceriiefective a afacerilor unei ţări.
Convergenţa conceptuală dintre stat şi economie, concretizată într-o strategie a dezvoltării ,
duce permanent la schimbarea structurilor economice Pentru statul roman , considerăm că este
încă de mare actualitate orientarea spre ceea ce O. Onicescu numea ,,mentalitatea industrială”,
deoarece acest aspect include în condiţiile de acum sistemul tehnologic şi informatic necesar
relansării României într-un circuit performant al economiei mondiale Rolul statului a fost
abordat în teoria economică de toate şcolile şi curentele principale de gândire începând cu
şcoala clasică engleză, cea neoclasică(marginalisă), keynesismul, monetarism, teoria ofertei,ş.a.
Aceste abordari, deşi nuanţate si chiar diferenţiate prin ideile principale ale doctrinei
economice respective şi nivelul de întelegere a fenomenelor aferent momentului istoric
respectiv, se polarizează în două concepţii opuse :individualismul (liberalismului şi
intervenţionismul statal.