Universitatea din București

Administrație Publică

Economia Sectorului Public

Referat: Necesitatea intervenției statului
în economie
 Universitatea din București
Administrație Publică

Cuprins

Introducere ............................................................................................. 3
1. Intervenția statului în economie ....................................................... 4
1.1. Prezentarea tipologiei lui Musgrave ........................................... 4
1.2. Importanța și limita acestei tipologii .......................................... 5
2. Necesitatea intervenției statului ....................................................... 6
2.1. Motivele intervenției statului...................................................... 6
2.2. Mijloacele de intervenție ale statului ......................................... 7
Concluzii ................................................................................................ 8
Bibliografie ............................................................................................ 9
 Universitatea din București
Administrație Publică

Introducere

Am ales ca temă de referat: “Necesitatea intervențíei statului în economie” deoarece

consider că unul dintre cele mai importante lucruri care ajută la dezvoltarea unei bune
economii, constă în intervenția statului în acest domeniu.

După cum bine știm, statul are drept caracteristică esenţială puterea de constrângere și
deși nu suntem întotdeauna conştienţi de implicarea statului în viaţa economică şi socială,
această implicare există şi se manifestă permanent și continuu, astfel: pe de o parte, statul
asigură furnizarea unor servicii sau prestaţii foarte importante pentru societate, cum ar fi, de
exemplu: securitatea, apărarea, asigurările medicale, educaţia, iar pe de altă parte, acesta
intervine în reglarea şi corectarea funcţionării economiei, prin intermediul unor
metode financiare sau de reglementare.

De-a lungul timpului, ne-am confruntat cu evoluțiile economice, fie ele pozitive ori
negative. Aceste evoluții economice, au dus, însă, la apariția unor transformări în ceea ce
privește implicarea statului în economie. Astfel, crizele economice, războaiele, au făcut
necesară intervenția statului în economie, în sensul că acesta a acordat sprijin în ceea ce
privește dezvoltarea industriei, protecția economiei naționale, cât și dezvoltarea comerțului,
iar în ceea ce privește implicarea statului prin subvenționarea transporturilor, cât și cea a
exporturilor, aceasta a determinat o schimbare de mentalitate în rândul oamenilor.

Un efect negativ în ceea ce privește intervenția statului în economie, este acela al

creșterii inegalității de venituri, acest lucru conducând la apariția sărăciei, dar această
problemă poate fi combătută prin constituirea unui sistemul de protecție socială.

Din punctul meu de vedere, problema cea mai mare întălnită în economie este aceea că
resursele care pot fi utilizate de către societate sunt limitate, iar nevoile cetățenilor sunt
nelimitate. Astfel, pentru a-și putea maximiza bunăstarea, orice societate trebuie să încerce să
exploateze la maximum, dar cu foarte mare atenție, adică optim si eficace, resursele de care
dispune la un moment dat.
 Universitatea din București
Administrație Publică

1. Intervenția statului în economie

Statul este definit ca fiind instituția care are monopolul forței armate și de asemenea
este instituția care are putere de legiferare. Statul reprezintă într-un sens mai restrâns,
administrația publică centrală (în special Guvernul – adică instituția care are ca sarcină
punerea în practică a politicilor economice). De asemenea, statul reprezintă, într-un sens mai
larg, puterea centrală și securitatea socială.

În anii 1980, statul promova o retragere totală a intervențiilor sale în domeniul

economic, dar tot în acest an s-a marcat și o revenire în favoarea statului, în sensul că această
revenire s-a înscris într-un context de succes al ideilor monetariste apărate de Milton
Friedman.

În lucrarea sa, „Economia modernizată”, Robert Reich a intărit această intervenție

publică, arătând că există o relație crescătoare între nivelul și natura investiției lor pe care le
face statul și capacitatea națiunii de a atrage capital.

De asemenea, Reich consideră că statului îi revine un rol esențial, acela de a stimula

îintreprinderile să iși mențină efectivele și să rămână în societatea în care sunt implementate.

1.1. Prezentarea tipologiei lui Musgrave

Richard Musgrave, în lucrarea sa „Teoria finanțelor publice”, distinge 3 mari funcții

ale statului și anume: alocarea, redistribuirea și stabilizarea conjuncturii economice.

1. Alocarea – se referă la alocarea resurselor de către stat care corijează

imperfecțiunile pieței și produce bunuri publice (caracterizate prin non-
exclusivitate și rivalitate), prin intermediul autorităților publice. Prin această
funcție, statul satisfice necesitățile publice și face anumite ajustări, necesare în
afectarea resurselor ce se formează în economie.
2. Redistribuirea – prin această funcție, statul își asumă să vegheze ca în societate să
fie un anumit grad de justiție, echitate și egalitate, dezvoltând politici fiscale de
redistribuire a puterii de cumpărare prin transferuri cu caracter economic și social.
 Universitatea din București
Administrație Publică

3. Stabilizarea conjuncturii economice – statul poate să stabilizeze economia, adica

sa apere marile echilibre macroeconomice și să obțină o creștere puternică și
regulată.

1.2. Importanța și limita acestei tipologii

Tipologia lui Musgrave permite o clasare egală a diferitelor clase sociale de gândire,
astfel, economistii liberali refuză să recunoască statului un rol de stabilizare, în timp ce
economistii keynesiști insistă asupra importanței acestei funcții.

Școli
Keynesiști Liberali Ultraliberali
Poziție

Favorabil, dar Favorabil, atât timp cât Nefavorabil, alocarea

Alocare Keynes s-a opus este vorba despre lupta resurselor este de
întotdeauna contra slăbirilor evidente resortul piețelor.
naționalizărilor. ale pieței.
Favorabil, Keynes
Redistribuire
preconizează o
redistribuire a Nefavorabil, politica de
veniturilor în Favorabil în anumite redistribuire este fără
favoarea claselor limite pentru reducerea obiect.
sociale care au cea inegalităților. „Justiția socială” este o
mai mare înclinație noțiune fără sens.
marginală spre
consum.
Favorabil, Keynes
Stabilizare a propune utilizarea
conjuncturii
politicilor monetare Nevaforabil, orice politică conjuncturală
economice
și bugetare ăn lupta accentuează dezechilibrele.
contra recesiunilor.
 Universitatea din București
Administrație Publică

2. Necesitatea intervenției statului

Externalitățile provoacă distorsiuni intre costurile private și cele sociale, astfel,

distorsiunile antrenează o producție pe piață care va fi: fie excesivă (atunci când apar
externalitățile negative), fie insuficientă (atunci când apar externalitățile pozitive). În acest
sens, economia nu poate atinge o situație de optim paretian.

În ceea ce privește rezolvarea problemei externalităților, există mai multe soluții:

1. Laissez-faire-ul – un exemplu edificator pentru această soluție este cel al poluării

fonice produse de avioane. Zgomotul produs de avioanele care decolează ori
aterizează, este producător de mult disconfort pentru cei aflați sub culoarele
aeriene respective și astfel, autoritățile aeronautice au fost obligate să reducă
numărul avioanelor ce survolau zonele respective, diminuând astfel volumul
poluării fonice.
2. Fuziunea – este o soluție simplă, dar ineficientă pe termen lung, în sensul că atunci
când o firmă poluează terenul din imediata sa apropiere, ea îl poate achiziționa,
internalizând costurile și ajungând la o soluție bazată pe optimul paretian.
3. Reglementarea – este soluția publică pentru limitarea externalităților negative.
Norma de poluare este un prim model al reglementării, soluția fiind aceea de a se
acorda norme de poluare pe care firma este obligată să le respecte, fiind
determinată să investească ăn tehnologie mai puțin poluantă.
4. Taxa pigouviană – este un mod de a taxa activitățile de producție în care costurile
sociale ale producției bunului sunt mai mari decât beneficiile, producând o situație
de ineficienă paretiană. Astfel, vom observa o supraproducție a bunului respectiv,
caz în care, taxa lui Pigou va aduce producția in limitele eficienței paretiene.

2.1. Motivele intervenției statului

Existența unui monopol va conduce la o situație destul de dezavantajoasă pentru

consumator, acesta suportând o pierdere pentru bunăstare. Monopolistul este în poziție de
forță și poate să-și impună prețurile, in special dacă este protejat prin bariere de intrare care
 Universitatea din București
Administrație Publică

împiedică sosirea de noi concurenți. Apărarea consumatorilor justifică limitarea puterii

monopolului.

2.2. Mijloacele de intervenție ale statului

Statul poate fi determinat să corijeze această situație, fie prin reglementarea activității
monopolului, fie prin taxare sau chiar naționalizare, adica statul preia controlul asupra
intreprinderii și devine producător. Prețurile administrate de către intreprinderile publice sub
controlul direct al statului, pot îndeplini o funcție de redistribuire, în sensul că pot fi taxate la
un nivel suficient de jos pentru a permite accesul tuturor la servicii.

Este legitim ca statul să intervină în economie pentru a putea determina intreprinderile

și gospodăriile să integreze in calculele lor, atât economiile externe, cât și cele externe
negative. Statul trebuie să furnizeze serviciile ce provoacă economii externe importante, dar
inaccesibile celor ce le-au produs, cum ar fi, de exemplu, în cazul educației și infrastructurii
de transport.

„Nu există concurență fără stat”1. Această sintagmă face referire la faptul că, dacă nu
există o reglementare în a garanta respectarea anumitor contracte, atunci încrederea pe care se
bazează întreaga activitate economică, va dispărea.

1
Frederic Teulon, Rolul statului în economie, Institutul European, 2002
 Universitatea din București
Administrație Publică

Concluzii

Intervenția statului este o necesitate în orice economie, dar totodată este și o

posibilitate. Funcționarea sa este impusă de imperfecțiunile pieței, dar acest lucru nu
înseamnă că implicarea sa este întotdeauna optimă.

Statul are rolul de a corecta imperfecțiunile macroeconomice ale economiei2, deoarece

interesele agenților economici difera, ceea ce înseamnă că niciodată nu vor fi satisfăcuți pe
deplin toți participanții la viața economică.

De asemenea, sentimentul discriminării este o caracteristică umană care face ca de

cele mai multe ori, individul să se considere dezavantajat sau defavorizat de o situație pe care
este obligat să o accepte.

De-a lungul evoluției economice, statul și-a diversificat funcțiile, rolul său
manifestându-se atât pentru evaluarea eficientă a resurselor, cât și pentru asigurarea
distribuirii corecte a acestora.

După cum bine știm, viața economică se află țintr-o continuă schimbare, fiind marcată
de evenimente corelate sau independente și totodată influențată de factori permanenți sau
ocazionali, întâmplători, ciclici sau sezonieri.

În concluzie, în lucrarea de față, am avut in vedere diferite aspecte ale vieții noastre
care ne afectează existența și care ne permit să ne îmbunătățim performanțele activității
individuale și sociale.

2
Ion Bucur, Economie, Editura Economică 2001
 Universitatea din București
Administrație Publică

Bibliografie

1. Simona-Gabriela MAŞCA, Viorela Ligia VĂIDEAN, Andreea GOLGUŢ, Statul şi

economia – aspecte teoretice şi evidenţe empirice în UE, Economie teoretică și
aplicată, 2011
2. Prof.univ.dr. Dorel AILENEI, Lect.univ.dr. Tudor GROSU, Economia Sectorului
Public
3. Magdalena Platis, Economia Sectorului Public, Editura Universității din București,
2004
4. Frederic Teulon, Rolul statului în economie, Institutul European, 2002
5. Dr. Ion Dragomir, Dr. Cosmin Cernat, Intervenția statului pe piața muncii, Editura
PIM, Iași, 2010
6. Viorel Cornescu, Gheorghe Crețoiu, Ion Bucur, Economie, Editura All Beck,
București, 2003, p.508
7. Alina Profiroiu, Economia Sectorului Public, Editura Economică, 2001
8. Răzvan Papuc, Economia Sectorului Public – concepte, problematică, terminologie,
Editura Universității din București, 2009