Din nsi definiia dat vinoviei, att n doctrin, ct mai ales n legea penal, rezult c

aceast trstur esenial a infraciunii se prezint sub dou forme sau configuraii specifice,
determinate de variaiunile factorului intelectiv, n raport cu caracterul i coninutul reprezentrilor
subiectului, cu ntinderea i intensitatea prevederii de ctre acesta a urmrilor socialmente
periculoase ale faptei sale. Spre deosebire de factorul volitiv, care nu este susceptibil de variaiuni,
l
deoarece voina sau exist sau nu exist,
2
factorul intelectiv prezint totdeauna astfel de variaiuni,
deoarece prevederea sau reprezentarea urmrilor poate cunoate grade i intensiti diferite.
Este posibil ca, n momentul svririi faptei, subiectul s-i reprezinte clar rezultatul
acesteia, s i-l reprezinte greit sau s nu i-l reprezinte deloc, dei avea ndatorirea i posibilitatea
s i-l reprezinte, n condiiile n care a acionat, n raport cu aceste variaiuni, vinovia mbrac
forma inteniei, atunci cnd persoana a avut reprezentarea corect a rezultatului faptei sale, sau
forma culpei, atunci cnd i-a reprezentat greit sau nu i-a reprezentat deloc acest rezultat. Este
ceea ce rezult i din dispoziia art. 19 alin. l C.p., n care se prevede c exist vinovie atunci cnd
fapta este svrit cu intenie sau din culp.