UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” TG-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE

PUBLICĂ

SPECIALIZAREA: DREPT, ID
ANUL III, SEMESTRUL II, GRUPA: 331

STUDENT: PREJBEANU ALEXANDRA MARIA

DISCIPLINA: DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

Capacitatea succesorală a celui conceput dar

nenăscut din perspectiva procreării asistate medical

Page 1 of 5
 Conform art. 654 din codul civil, orice persoană care există în momentul
deschiderii moştenirii are capacitate succesorală, adică poate să moştenească sau
să culeagă o succesiune.
Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a fi subiect de
drepturi şi obligaţii pe care le implică calitatea de moştenitor. Capacitatea
succesorală nu trebuie confundată cu cea de folosinţă şi nici cu cea de exerciţiu.
Dovada existenţei în momentul deschiderii moştenirii trebuie să o facă
moştenitorul sau urmaşul său care pretinde un drept asupra moştenirii în cauză.
Aceasta reiese din interpretarea art. 1169 cod civil potrivit căruia cel care face o
propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. Moştenitorul poate face
dovada în mod direct sau prin reprezentanţii săi legali. În ultima ipoteză,
dobândirea moştenirii are loc prin retransmitere (moşteniri succesive).
În cazul moştenirii prin reprezentare, specifică numai moştenirii legale,
moştenitorul cu vocaţie succesorală legală (reprezentant), pretinde drepturile
succesorale ale ascendentului său (reprezentat) decedat la data deschiderii
moştenirii, urcând în locul, gradul şi drepturile acestuia. În acest caz,
reprezentantul trebuie să dovedească propria sa capacitate succesorală, cel
reprezentat fiind decedat la data deschiderii succesiunii.

Problema capacităţii în cazul moştenirii prin retransmitere.

Persoanele care au capacitate succesorală
a) Persoanele fizice în viaţă la data deschiderii succesiunii au
capacitate succesorală fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială , conform regulilor
instituite de art. 4 din Constituţie.
Dovada se face cu actele de stare civilă. În caz de deces al moştenitorului
care a fost în viaţă la data deschiderii moştenirii, dovada se face cu certificatul
de deces sau hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte. Din
sentinţa judecătorească trebuie să rezulte că moartea moştenitorului a intervenit
după deschiderea succesiunii, iar persoanele interesate pot dovedi contrariul prin
orice mijloc de probă admis de lege.
Legea nu condiţionează capacitatea succesorală de durata vieţii
moştenitorului după data deschiderii succesiunii. Astfel, dacă moştenitorul
moare imediat după deschiderea succesiunii, dreptul său succesoral, inclusiv cel

Page 2 of 5
de opţiune succesorală, va fi transmis propriilor săi moştenitori ca parte
componentă a patrimoniului succesoral lăsat de el.

b) Persoanele dispărute au capacitate succesorală, cel dispărut este

considerat în viaţă în lipsa unei hotărâri definitive declarative de moarte. Totuşi,
capacitatea succesorală a dispărutului este provizorie. Aceasta se definitivează
prin reapariţia sa, prin constatarea fizică a morţii sau prin declararea decesului
său într-o hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se ca dată a morţii o dată
ulterioară deschiderii succesiunii. În schimb, capacitatea succesorală provizorie
a dispărutului se desfiinţează cu efect retroactiv dacă se constată fizic ori prin
hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte că el nu mai exista la
data morţii lui de cujus.

c) Persoanele concepute dar nenăscute la data deschiderii succesiunii

Legea reglementează faptul că un copil există din ziua concepţiei, cu
condiţia ca el să fie născut viu. Prin urmare, copilul are capacitatea să
moştenească încă de la concepţie, dacă a fost născut viu. Cel care pretinde
moştenirea în numele copilului trebuie să dovedească data concepţiei copilului,
situarea acestei date înainte de momentul deschiderii succesiunii şi că el s-a
născut viu, cu orice mijloc legal de probă.
Deoarece stabilirea cu exactitate a momentului concepţiei este imposibilă,
art.61 din Codul familiei stabileşte o prezumţie legală cu privire la perioada
concepţiei ca fiind cuprinsă între a 300-a şi a 180-a zi înainte de naşterea
copilului. Astfel, dacă se va face dovada că un copil s-a născut viu înainte de a fi
trecut 301 zile din momentul morţii lui de cujus, prin aplicarea prezumţiei
timpului legal al concepţiunii, el dobândeşte capacitate succesorală chiar dacă
era nenăscut la data deschiderii succesiunii.
d) Persoanele juridice au capacitatea de a dobândi dacă sunt în fiinţă la
data deschiderii succesiunii, având capacitate succesorală de la data înregistrării
(dacă sunt supuse înregistrării), iar celelalte persoane juridice de la data actului
de dispoziţie care le înfiinţează sau de la data recunoaşterii ori a autorizării
înfiinţării lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.
Caracteristic persoanei juridice este şi faptul că poate dobândi moştenirea
exclusiv printr-un legat cuprins în testament (întotdeauna moştenire
testamentară).

Page 3 of 5
 Legea recunoaşte persoanelor juridicce o capacitate de folosinţă anticipată
de la data actului de înfiinţare, în măsura în care bunurile succesorale sunt
necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.
Ca o condiţie ad validitatem, dreptul care formează obiectul legatului
trebuie să corespundă scopului pentru care a fost creată persoana juridică.
Aşadar, trebuie respectat principiul capacităţii de folosinţă. Legatul care nu
corespunde scopului este nul dacă incapacitatea a existat în momentul întocmirii
testamentului şi caduc dacă aceasta a survenit ulterior, dar înainte de
deschiderea moştenirii.

Persoanele fără capacitate succesorală:

a) Persoanele fizice predecedate şi persoanele juridice care au
încetat să mai aibă fiinţă nu vor putea moşteni deoarece numai cele care
există la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală.
În cazul persoanei fizice, partea din moştenire care s-ar fi cuvenit
persoanei predecedate, dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii succesiunii, va
putea fi culeasă de către descendenţii săi, în cazul moştenirii legale, în condiţiile
prevăzute de lege pentru reprezentarea succesorală. Moştenitorii în viaţă ai lui
de cujus vor fi cei care, în nume propriu, vor culege moştenirea în cazul în care
condiţiile reprezentării sunt neîndeplinite.
b) Comorienţii

c) Persoanele fizice decedate în acelaşi timp (codecedaţii)

Statutul legal: În multe jurisdicții, copilul conceput prin PAM are

drepturile și protecțiile legale ale unui copil care s-a născut deja. Cu toate
acestea, regulile pot varia și depinde de legea specifică a fiecărei țări sau
regiuni.
Dreptul la viață: În general, un copil conceput are dreptul la viață și la
protecție începând din momentul concepției. Cu toate acestea, în diferite
jurisdicții, momentul exact al dobândirii drepturilor depline poate varia.
Drepturile părinților: Părinții care au optat pentru procrearea asistată
medical au de obicei drepturi și responsabilități legale asupra copilului
conceput, chiar dacă acesta nu s-a născut încă.

Page 4 of 5
 Sănătatea și binele copilului: Medicii și furnizorii de servicii medicale au
datoria de a lua măsuri pentru a proteja sănătatea și binele copilului conceput.
Acest lucru poate include monitorizarea îndeaproape a sarcinii și intervenții
medicale dacă există riscuri pentru copil sau mamă.
Avortul selectiv: Uneori, în PAM, se fac selecții genetice sau diagnostic
prenatal pentru a identifica posibile anomalii genetice sau defecte de dezvoltare.
În unele cazuri, aceasta poate duce la decizia de a întrerupe sarcina. Aceasta este
o chestiune etică complexă și reglementată de lege în multe jurisdicții.
Moștenirea și drepturile de proprietate: În funcție de jurisdicție, un copil
conceput poate avea drepturi de moștenire și de proprietate, inclusiv dreptul de
a moșteni averea părinților săi în cazul în care aceștia mor înainte de naștere.
În concluzie, capacitatea succesorală a copilului conceput dar nenăscut în
cadrul procreării asistate medical este influențată de mai mulți factori, inclusiv
regulile legale, deciziile părinților și profesioniștii din domeniul sănătății,
precum și evoluția legilor și eticii în acest domeniu. Este important ca părinții și
profesioniștii din domeniul sănătății să fie conștienți de regulile și legile locale
și să respecte drepturile și protecțiile legale ale copilului conceput.

BIBLIOGRAFIE

 Lori B. Andrews, „Reproductive Technology and the Concept of the

Child”;
 Carl H. Coleman, „Bioethics and Law in Action: The Case of Human
Cloning”;
 Charles P. Kindregan Jr. și Maureen McBrien, „Assisted Reproductive
Technology: A Lawyer's Guide to Emerging Law and Science”;
 Diana Anca Artene, „Aspects regarding the succesoral capacity of the
designed but unborn from the perspective of medically assisted
procreation”;
 https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=887114
 https://www.univnt.ro/wpcontent/uploads/doctorat/rezumate_doctorat/
Craciun_Nicusor.pdf

Page 5 of 5