PREȚUL SINCER ȘI SERIOS- DREPT CIVIL

I. Introducere

Noul Cod civil conţine o definiţie foarte clară și precisă a contractului de vânzare, definiţie
formulată de art. 1650 și anume „ Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau,
după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ, pe
care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Plecând de la cel mai caracteristic efect al contractului de vânzare, și anume cel translativ de
drept(uri), am putea spune că, contractul de vânzare este acel tip de contract prin intermediul
căruia partea care înstrăinează un drept patrimonial, real sau de creanţă, ori drepturile incluse
într-o universalitate juridică (o moștenire) sau de fapt (un fond de comerţ), numită vânzător, îi
transmite celeilalte părţi, numită cumpărător, în schimbul unei sume de bani, numită preţ, toate
sau numai o parte din atributele pe care le conferă, potrivit legii, dreptul vândut.
Așadar, prețul este obiectul obligației cumpărătorului și cauza obligației vânzătorului. În lipsa
unui preţ, vânzarea este lovită de nulitate absolută, deoarece obligaţia cumpărătorului nu are
obiect, iar obligaţia vânzătorului este lipsită de cauză.

II. Cuprins
Ca element esenţial de validitate a vânzării, preţul trebuie să întrunească următoarele
condiţii: să fie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil şi să fie sincer şi serios.
În cele ce urmează, voi vorbi despre cea de a treia condiție, și anume prețul să fie sincer și
serios.

A. Prețul sincer

Pentru ca prețul să fie sincer, real sau adevărat, este necesar ca părțile să îl fi stabilit în scopul
ca acesta să fie cerut și plătit în realitate. În absența intenției reale ca prețul să fie plătit, ci doar
pentru a crea o anumită aparență, acesta este caracterizat drept simulat sau fictive.
Dacă prețul nu este sincer, însă, va fi el doar lovit de o cauză de nulitate sau este posibil ca,
desi nul ca vânzare, acesta să fie valabil ca alt act juridic?
 În primul rând, în cazul prețului fictiv, contractul este nul ca vânzare-cumpărare deoarece îi
lipsește prețul. Dar, se admite că dacă părțile au urmărit realmente înstrăinarea bunului,
contractul poate fi valabil ca donație deghizată dacă sunt întrunite condițiile de validitate a
donației și dacă se deovedește existența intenșiei de a gratifica din partea înstrăinătorului. Nu se
cere ca donația deghizată să întrunească cerința formei autentice impuse de legea donațiilor, fiind
considerată o excepție de la aceasta.
În excepție, potrivit art. 940 alin. 2 C. Civ, se sancționează cu nulitatea “Orice donație deghizată”
făcută între soți în timpul căsătoriei, fiind considerate a fi făcute în scopul eludării dispozițiilor
referitoare la protejarea copiilor din prima căsătorie dispunatorului față de liberalitățile făcute
soțului din căsătoria subsecventă( art. 939 C. civ).
În al doilea rând, în cazul prețului simulat numai partial, fără a deveni derizoriu, contractul
este valabil ca vânzare, dar este supus regulilor simulației și dispozițiilor fiscale. Adesea, părțile
simulează prețul real al vânzării în scopul eludării plății taxelor fiscal, de autentificare etc.,
trecând în contract un preț mai mic decât cel real.
Astfel, avem o simulație prin stipularea în actul aparent a unui preț mai mic decât prețul real care
însă, spre deosebire de vânzarea fictivă, trebuie plătit în realitate. Putem reține faptul că este nul
atât actul aparent, cât și actul secret.

B. Prețul serios

Înțelegem preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a

transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Cerința seriozității
prețului rezultă din dispozițiile art. 1303 C. civ., fiind considerat ca atare prețul care nu este
derizoriu sau vil( neînsemnat). Astfel, preţul serios presupune existenţa unei proporţii între
cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a lucrului vândut, şi chiar dacă nu necesită o
echivalenţă între preţ şi valoarea lucrului, este exclusă existenţa unei disproporţii care nu este
susceptibilă de justificare firească. 
Echivalenţa valorică relativă a preţului faţă de valoarea lucrului vândut trece prin filtrul
subiectivismului părţilor contractante, care prin efectul voinţei lor sunt libere să îl stabilească.
De exemplu, relațiile apropiate sau de rudenie dintre părți pot justifica stabilirea unui preț sub
valoarea de circulație abunului vândut, fără a se admite însă o dispoporție prea mare între cele
două elemente. În această situație, contractul rămâne valabil ca vânzare, cu condiția să nu fie
derizoriu.
Prețul este neserios când valoarea lui este atât de disproporționată în raport cu valoarea
lucrului vândut încât se poate considera că nu există. Față de prețul fictive sau de prețul simulat,
care presupun ceva ascuns față de terți, prețul derizoriu este de regulă declarant de părți ca atare
și cunoscut de cei interesați.
Prețul derizoriu este asimilat lipsei prețului așa încât contractual în care a fost stabilitt va fi nul
ca vânzare-cumpărare. Nulitatea poate însă fi evitată prin recalificarea contractului, dacă se
dovedește că, în stabilirea unui astfel de preț, vânzătorul a fost animat de o întenție liberal. Vom
fi, deci, în prezența unei donații, care nu mai este deghizată deoarece nu există un act secret, ci
doar actul real în care a fost trecut prețul derizoriu.
În continuare, putem spune că dacă prețul este sincer și serios, contractul este valabil
chiar dacă prețul este mult inferior/superior valorii reale a lucrului vândut, iar prin derogare se
poate cere anularea pentru leziune dacă există o disproporție vădită între valoarea lucrului și preț,
dacă lezatul este un minor între 14 – 18 ani care a încheiat singur contractul.
Dacă contractul este încheiat de o persoană incapabilă (sub 14 ani sau pusă sub interdicție),
acesta este anulabil chiar fără leziune.
Dacă partea lezată este un major, nu poate introduce acțiunea în resciziune, dar, în mod
excepțional, dacă cineva profită de neștiința, ignoranța, stare de constrângere pentru a obține
avantaje disproporționate, contractul poate fi considerat nul pentru că s-a întemeiat pe o cauză
imorală.

III. Concluzii

Pentru valabilitatea vânzării nu este suficient doar ca prețul să fie stabilit în bani și să fie
determinat sau determinabil, fiind necesar și ca acesta să fie sincer și serios după cum am arătat
și în cele de mai sus.

Bibliografie
Baias, F.-A. (2012). Noul Cod Civil. Comentariu pe articole. București: C.H. Beck.

Boroi, P. u. (2019). Codul civil și Legea de punere în aplicare. București: Hamangiu.

Chirică, D. (2017). Tratat de drept civil. Contracte speciale. Hamangiu.

Urs, I. (2015). Drept civil. Contracte speciale. Curs universitar. București: Universul juridic.