CAPACITATEA DE FOLOSINȚĂ ANTICIPATĂ A PERSOANEI JURIDICE

Pentru a se putea manifesta ca subiect de drept, disctinct de persoana celor care le-
a înființat, în condițiile legii, toate persoanele juridice, indiferent de tipul și forma lor de
organizare sunt înzestrate, prin lege, cu o anumită capacitate juridică, în telegand prin
aceasta aptitudinea de a fi parte în diverse categorii de raporturi juridice, având drepturi și
asumându-și obligații. Așa fiind, urmează să conchidem că, persoanele juridice cărora legea
le recunoaște dreptul de a fi parte în raporturile juridice civile, având drepturi și asumându-și
obligații civile, au capacitate juridică civilă, specie a capacității juridice generale.

Într-un mod asemănător persoanelor fizice, persoanele juridice legal

constituite/înființate trebuie să aibă atât capacitate de folosință cât și capacitate de
exercițiu. În mod specific acestor subiecte de drept capacitatea lor de folosință, înteleasă ca
aptitudinea recunoscută de lege de avea drepturi și a a-și asuma obligații, nu se dobândește
ca în cazul persoanelor fizice prin faptul și de la momentul nașterii fizic constatate, ci prin
parcurgerea și respectarea unor proceduri și etape prevăzute de lege care încep odată cu
adoptarea/emiterea actului constitutiv ori de înființare și care se finalizează cu înregistrarea
în registrele publice reglementate de lege, moment de la care persoana juridică dobândește
capacitatea civilă necesară realizării scopului său.

Dobândind necesara capacitate de folosință, specifică fiecărui tip de persoană

juridică, după îndeplinirea formalităților de înregistrare și de publicitate legală, aceste
categorii de subiecte de drept vor putea să -și exercite drepturile pe care le pot dobandi și
să-și asume respectiv să execute obligațiile corelative drepturilor, în temeiul capacității de
exercițiu pe care le-o recunoaște legea. Așadar, în mod similar persoanelor fizice, și
persoanele juridice au o capacitate civilă având două componente: capacitatea de folosință
și capacitatea de exercițiu.

Capacitatea de folosință nu are o definție legală dar doctrina o desemnează ca

fiind o”componentă a capacității sale civile, care constă în vocația de avea drepturi și
obligații civile”1.

Cu privire la modul și momentele de la care diferite categorii de persoane juridice pot

dobândi capacitatea de folosință, sunt relevante prevederile art. 205 din NCciv, articol care
instituie următoarele reguli:

- Persoanele juridice care sunt supuse înregistrăarii au capacitatea de avea drepturi

și obligații de la data înregistrări lor;

1
E.Chelaru, op.cit.,p.192.
 -Categoriile de persoane juridice care nu sunt obligate să se înregistreze în diverse
registre publice dobândesc capacitate de folosință, fie de la data înființării, fie de la data
autorizării constituirii fie de la orice altă dată prevăzută de o dispoziție legală specială;

-Persoanele juridice supuse obligației de înregistrare, chiar dacă dobândesc

capacitatea de folosință deplină doar din momentul înregistrării, și înainte de acest moment
pot să aibă anumite drepturi și să-și asume unele obligații, dar numai în măsura necesară
pentru deplina și regulata înființare, în temeiul unei așa numite capacități de folosință
anticipată. Spre exemplu, o societate comercială de acțiuni poate dobândi după încheierea
actului constitutiv de către fondatori, dar înainte de înmatricularea ei în registrul comerțului
un drept de folosință asupra unui imobil în care își va avea sediul și își va desfăsura
activitatea statutară, ori un drept de proprietate asupra aporturilor aduse de către actionari
constand în sume de bani sau alte bunuri, etc. Să mai reținem că așa numita capacitate de
folosință restrânsă încetează de la data dobândirii personalității juridice depline de către
persoana juridică în cauză.

Conținutul capacității de folosință anticipată, este lărgit prin prevederile art. 208
din NC civ, potrivit cărora, persoanele juridice în curs de constituire, indiferent de tipul sau
forma lor, pot primi liberalități(donații ori legate) înainte de înregistrare, de la data actului de
înființare sau din momentul deschiderii moștenirii testatorului(în cazul fundațiilor
testamentare) chiar dacă acele liberalități nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia
ființă în mod legal.

-Fondatorii, asociații, reprezentanții și/sau orice alte persoane care lucrează în

numele și pe socoteala unor persoane juridice în curs de constituire, dacă vor depăși, prin
actele care le vor încheia, limitele capacității de folosință anticipate, vor răspunde solidar și
nelimitat față de terți, cu excepția situațiilor în care persoana juridică după regulata înființare
va prelua în mod expres obligațiile izvorâte din astfel de acte.Actele preluate în astfel de
circumstanțe vor fi considerate, printr-o ficțiune legală, ca fiind ale persoanei juridice încă de
la data încheierii și își vor produce efecte depline.

Legiuitorul face o necesară și binevenită precizare privind conținutul capacității de

folosință, în sensul că, potrivit prevederilor art. 206, alin.1, ”persoana juridică (indiferent de
tipul ori forma acesteia-n.n) poate avea orice drepturi și obligații civile, afără de acelea care,
prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice”. Așadar, în noua
concepție legislativă, persoanele juridice pot avea o capacitate de folosință mai largă, limita
acesteia fiind drepturile și obligațiile pe care le pot avea doar persoanele fizice.
 Totuși, alineatul al doilea instituie o limitare și mai mare a conținutului capacității de
folosință, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, care pot avea doar acele drepturi și
obligații care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit de lege, actul de constituire
sau prin statut. Pe a contrario, toate categoriile de persoane juridice cu scop lucrativ vor
putea să aibă orice drepturi și să-și asume orice obligații, cu excepția acelor care nu pot
aparține decât persoanelor fizice2. Ca atare, putem afirma că persoanelor juridice cu scop
lucrativ legiuitorul le-a creat o capacitate de folosință mai largă decât celorlalte categorii de
persoane, cu scopul de a le facilita comportamentul juridic necesar realizării scopului lucrativ.

Din rațiuni care țin de specificul persoanelor juridice non-profit, acestea au o

capacitate de folosință specializată, drept pentru care încălcarea acesteia prin încheierea de
acte juridice peste limitele impuse de scopul prevăzut de lege ori de actul de înființare, va
atrage sancțiunea nulității absolute a acelor acte(alin.3 al art. 206). Problema practică dar și
teoretică care se va putea ridica în astfel de ipoteze este aceea de a stabili concordanța
dintre actele încheiate de fondatorii, asociați, etc înainate de înregistrare, cu scopul legal și
cel statutar al unei anumite persoane juridice non-profit.

Cerințe speciale pentru funcționarea lor legală trebuie să îndeplinească acele

persoane juridice care își propun să desfășoare activități de tip special pentru care legislația
specifică impune cerințe de autorizare ori avizare. În cazul lor, deși se vor fi înființat în mod
legal, după acel moment nu vor putea desfăsura activitățile respective decât după obținerea
autorizațiilor pe care le impune legea, cum ar fi în cazul persoanelor juridice care fabrică
medicamente, alcool, armamente și munitie, celor care asigură protecția bunurilor și a
persoaneelor, etc.Consecința juridică directă și imediată a efectuăarii unor activități fără
autorizațiile impuse de lege, după data înregistrării este aceea prevăzută de art. 207 alin.2,
conform cărora ”actele și operațiunile săvărșite fără autorizațiile prevăzute de lege sunt
lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat și solidar pentru
toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sancțiuni prevăzute de
lege”(contravenționale, penale, etc-n.n).

Noua reglementare conținută de Codul civil privind persoanele juridice nu prevede în

mod expres momentul de la care încetează capacitatea de folosință a persoanelor
juridice. O astfel de problemă poate fi soluționată prin interpretarea prevederilor art. 251
conform cărora, ”persoanele juridice supuse înregistrăarii încetează de la data radierii din
registrele în care au fost înscrise”(alin.1) pe când ”celelalte persoane juridice încetează la
data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte
cerințe prevăzute de lege”.

2
Pentru o opinie, relativ diferită, a se vedea, spre exemplu: E.Chelaru, op. cit., p. 193
 În raport cu dispozițiile legale citate și prin raportare la modurile de încetare a
persoanelor juridice enumerate de art. 244 din NCciv (constatarea ori declararea nulității,
fuziunea prin absorție ori prin contopire, divizarea totală, transformarea, dizolvarea sau
desființarea, sau orice alt mod prevăzut de lege) se impune precizarea că de la data
intervenției oricărei cauze de încetare a unei anumite persoane juridice, capacitatea de
folosință a acesteia se va limita doar la drepturile și obligațiile necesare lichidării și radierii
din registrele în care a fost înregistrată, persoana juridică aflată în lichidare neavând dreptul
de a dobândi decât acele drepturi și de a exercita acele obligații necesare pentru finalizarea
lichidării3. Așadar, și în această fază se poate vorbi de o capacitate de folosință limitată și
specializată.

SURSA – T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed.

Hamangiu, București, 2012.

3
A se vedea, în acest sens, spre exemplu:E Lupan, op.cit.,p. 191