UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ,, SIMION BĂRNUȚIU ”STUDII

DE MASTER
SPECIALIZAREA DREPT EUROPEAN
DISCIPLINA DREPT FINANCIAR EUROPEAN

FONDURILE EUROPENE

Masterand:
SVETLANA PETICĂ

Prof.Coordonator:
Prof.univ.dr. CRISTINA ONEȚ

1
CUPRINS:
Capitolul I – Introducere ...................................................................................... ...................3
I.1 Considerații introductive despre fondurile europene . ................................ ....................3
I.2 Scurt istoric al fondurilor europene……………………………………………………...4
Capitolul II – Clasificarea și rolul fondurilor europene ........................................................6
II.1. Clasificarea și rolul fondurilor europene ........................................................................6
II.2. Procedura de accesare și atribuire a fondurilor europene...............................................8
Capitolul III Fondurile europene în România.........................................................................9
III.1. Alinierea dreptului intern în vederea accesării fondurilor europene...............................9
III.2. Programe de finanțare active în România și U.E: Politica de coeziune 2021-2027 .....12
Capitolul IV – Concluzii................. ................................................................... .....................14
Bibliografie …………………………………………………………………………………..16

2
 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

I.1 Considerații introductive despre fondurile europene

Fondurile Europene Structurale și de Investiții (fondurile ESI) sunt instrumente financiare,

administrate de către Comisia Europeană, al căror scop este să acorde sprijin la nivel structural. Sprijinul
financiar din fondurile ESI este destinat, în principal, regiunilor mai puțin dezvoltate, în scopul de a consolida
coeziunea economică și socială în Uniunea Europeană1.
Scopul acestor fonduri sunt crearea mai multor locuri de muncă, asigurarea unei economii europene
solide și un mediu sănătos. UE și-a asumat angajamentul de a crea locuri de muncă mai numeroase și de calitate
mai bună și o societate favorabilă incluziunii sociale. Aceste obiective constituie nucleul Strategiei Europa
2020. Scopul fondurilor ESI este acela de a sprijini realizarea Strategiei Europa 2020, precum și a misiunilor
specifice fondurilor, inclusiv coeziunea economică, socială și teritorială.
UE și-a asumat angajamentul de a crea locuri de muncă mai numeroase și de calitate mai bună și o
societate favorabilă incluziunii sociale. Aceste obiective constituie nucleul strategiei Europa 2020. Scopul
fondurilor ESI este acela de a sprijini realizarea strategiei menționate, precum și a misiunilor specifice
fondurilor, inclusiv coeziunea economică, socială și teritorială.
Fondurile europene constituie instrumentele financiare principale prin care Uniunea Europeană își
susține obiectivele strategice, stabilite prin acțiuni de eliminare a disparităților sociale și economice între
regiunile Europei, de realizare a coeziunii sociale și economice, în vederea funcționării armonioase a întregii
construcții europene. Fondurile europene au contribuit la realizarea coeziunii sociale și economice încă de la
înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Tratatul de la Roma conține prevederi exprese la
nevoia de eliminare a disparităților economice și sociale în interiorul Comunității Economice Europene. În 1958
au fost înființate Fondul Social European (FSE) și Fondul European pentru Orientare și Garantare în
Agricultură (FEOGA). În 1975 a luat ființă Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). În 1993 a fost
creat Fondul de Coeziune (FC). În 1995 a fost lansat Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului
(IFOP). Fondurile europene sunt orientate pentru o cât mai bună integrare economică și socială a statelor
membre în cadrul Uniunii Europene (fonduri structurale) și pentru compatibilizarea nivelului economic al
țărilor candidate cu cel european (fonduri de preaderare)2.
Fondurile structurale Coeziunea economică și socială dispune de instrumente de realizare, numite structurale sau
fonduri structurale, urmărind scopul de a acorda sprijin la nivel structural statelor membre. Sprijinul financiar bazat pe
instrumentele structurale vizează în principal regiunile mai puțin dezvoltate din cadrul Uniunii Europene în vederea
consolidării coeziunii economice și sociale. Domeniul dezvoltării regionale este reglementat prin legislația primară
(tratate) și secundară (regulamente): Regulamentul 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională;
Regulamentul 1081/2006 privind Fondul Social European; Regulamentul 1082/2006 privind cooperarea teritorială
europeană; Regulamentul 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională,
Fondul Social European și Fondul de Coeziune; Regulamentul 1084/2006 privind Fondul de Coeziune; Regulamentul
1828/2006 cu privire la regulile de implementare a Regulamentului Comisiei (CE) 1083/2006 ce conține prevederi
generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de
Coeziune și a Regulamentului Comisiei (CE) 1080/2006 cu privire la Fondul European de Dezvoltare
Regională.
Instrumentele structurale contribuie la realizarea a trei obiective primordiale ale Politicii de Coeziune
Economică și Socială în cadrul Uniunii Europene:
1) convergența sau reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni;
2) competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă;
3) cooperarea teritorială europeană.

1
http://www.europarl.eu.
2
Şaguna Dan Drosu, Tofan Mihaela, Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2010
3
 Fondurile structurale (instrumentele structurale) reprezintă instrumentele financiare prin care Uniunea
Europeană urmărește eliminarea disparităților economice și sociale între regiunile Europei în sensul realizării
coeziunii economice și sociale la nivel european3.
Fondul Social European (FSE) este instrumentul structural care promovează măsuri de reintegrare pe
piața muncii a șomerilor și a grupurilor sociale defavorizate prin finanțarea acțiunilor de formare profesională și
de asistență în procesul de angajare.
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) înseamnă instrumentul structural care
finanțează acțiunile de creștere a competitivității agricole și forestiere, de management agricol și de mediu, de
îmbunătățire a calității vieții și de diversificare a activităților economice în zonele rurale și periurbane.
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) îl înlocuiește pe vechiul Fond European
pentru Orientare și Garantare în Agricultură (FEOGA). Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)
constituie instrumentul structural care finanțează infrastructura, investițiile generatoare de locuri de muncă,
ajutoarele pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și proiectele de dezvoltare locală.
Fondul de Coeziune (FC) reprezintă instrumentul structural care finanțează mari proiecte în domeniul
protecției mediului, extinderii rețelelor de transport transeuropene și dezvoltării durabile (eficiență energetică,
energie alternativă, energie regenerabilă, transport ecologic, transport intermodal).
Fondul European pentru Pescuit (FEP) desemnează instrumentul structural de finanțare a acțiunilor care
se concentrează asupra continuității activităților de pescuit și exploatare rațională, a protecției resurselor de
pescuit, a dezvoltării de întreprinderi viabile în piscicultură, a dezvoltării și îmbunătățirii calității vieții în zonele
dependente de pescuit. Fondul European pentru Pescuit (FEP) îl înlocuiește pe vechiul Instrument Financiar
pentru Orientarea Pescuitului (IFOP).

I.2. Scurt istoric al fondurilor europene

În jurul anului 2005, Consiliul European a luat decizia de relansare a Strategiei de la Lisabona
concentrându-se pe un nou obiectiv: "creştere economică şi crearea de locuri de muncă", antrenând în acest
proces resurse naţionale şi europene. În acest sens, statele membre au trebuit să dezvolte un Program Naţional
de Reformă, care a stabilit domeniile specifice care, din perspectiva lor, au nevoie de îmbunătăţiri. Cu aceste
recomandări, ghidurile Strategice Comunitare au fost adoptate oficial în 2006.
Stabilirea priorităţilor pentru noua generaţie de programe privind Politica de Coeziune, proiectul
prevede viitoarele programe privind Politica de Coeziune pentru a viza resursele pe trei priorităţi (Bachtler şi
McMaster, 2007):  îmbunătăţirea atractivităţii statelor membre, regiunilor şi oraşelor;  încurajarea inovării,
antreprenoriatului şi a creşterii economiei bazate pe cunoaştere;  crearea de noi locuri de muncă. Mai mult,
statele membre au fost invitate să proiecteze Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) bazat pe o analiză
aprofundată a disparităţilor de dezvoltare, a punctelor slabe şi a potenţialului regiunilor, având în vedere
obiectivele Agendei de la Lisabona. Acest lucru va servi ca punct de referinţă pentru programarea fondurilor
(Decizia Consiliului 2006/702/CE). Astfel, pot fi identificate sapte tipuri de obiective de dezvoltare printre
strategiile naţionale ale statelor membre.
Cu toate acestea, ele pot fi grupate în trei categorii principale, reflectând eligibilitatea ţărilor pentru
Fondurile de Coeziune (Bachtler şi McMaster, 2007): competitivitate regională şi strategiile de angajare
(accentul principal este pus pe inovaţie şi antreprenoriat calitativ), strategii mixte (se referă la o combinaţie între
Convergenţă şi Competitivitate Regională, care determină statele membre să sprijine atât creşterea economică,
ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea durabilă, precum şi inovarea, tehnologia, formarea profesională şi
antreprenoriatul) şi strategii de convergenţă (angajamentul general prevede investiţiile publice, dezvoltarea
infrastructurii, formarea de resurse umane şi îmbunătăţirea calităţii mediului)4

3
Brezeanu Petre, Finanţe europene, Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2007
4
Bachtler, J. şi Gorzelak, G. (2007) Reforming EU Cohesion Policy, a reappraisal of the performance of Structural Funds, Policy
Studies, Vol. 28, No. 4
4
 Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene se află pe picior de egalitate în ceea ce privește
elaborarea de noi acte legislative privind fondurile structurale și de investiții europene. Regulamentul privind
FEDR și fondul de coeziune pentru perioada 2021-2027 a făcut obiectul procedurii legislative ordinare, în
cadrul căreia Parlamentul European se bucură de drepturi depline de a propune modificări. În cursul
negocierilor privind politica de coeziune a UE pentru perioada 2021-2027, Parlamentul European a reușit să
crească nivelul de cofinanțare pentru proiecte și să amelioreze gradul de flexibilitate în aplicarea normelor. De
asemenea, Parlamentul a majorat sprijinul acordat de FEDR orașelor și politicilor urbane integrate5.
Fondurile de preaderare reprezintă instrumentele de finanțare a acțiunilor privind reducerea decalajelor
dintre nivelurile de dezvoltare ale țărilor candidate și a țărilor membre ale Uniunii Europene. Fondurile de
preaderare sunt valabile în perioadele de extindere a Uniunii Europene6.
În istoria extinderii Uniunii Europene au fost puse în aplicare mai multe fonduri: PHARE, ISPA,
SAPARD, CARDS și Instrumentul financiar pentru Turcia. Programul PHARE a fost creat în 1989 pentru a
asista financiar Polonia și Ungaria în calitate de ajutor pentru restructurare economică, direcționat spre
fortificarea instituțională, susținerea investițiilor, restructurarea industrială, dezvoltarea întreprinderilor mici și
mijlocii, dezvoltarea regională și socială privind consolidarea instituțiilor democratice și a administrațiilor
publice7. Ulterior, Programul PHARE revizuit s-a aplicat și altor state care au aderat între timp la Uniunea
Europeană, precum Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Bulgaria și România. De asemenea,
beneficiare ale Programului PHARE până în anul 2000 au fost câteva țări din Balcanii de Vest, precum Albania,
Bosnia și Herțegovina, Macedonia. Începând cu 2001 Programul CARDS o început să acorde asistență
financiară pentru aceste state. ISPA, Instrumentul pentru politici structurale de preaderare, a fost un program de
finanțare a proiectelor de infrastructură în materie de transporturi și de protecție a mediului între anii 2000-2006
în țările candidate. Programul SAPARD pentru agricultură și dezvoltare rurală a fost unul din cele trei
instrumente structurale care avea menirea de a sprijini pregătirile de aderare ale țărilor din Europa Centrală și
Europa de Est privind participarea la politica agricolă comună.
Începând cu anul 2007 se aplică Instrumentul pentru Asistență de Preaderare (IAP) care înlocuiește
instrumentele financiare anterioare. Sfera de competență a Instrumentului pentru Asistență de Preaderare (IAP)
prevede finanțarea acțiunilor în materie de: • ajutor pentru tranziție și consolidarea instituțiilor;
• cooperare transfrontalieră (cu statele membre ale Uniunii Europene și alte țări eligibile pentru IAP); •
dezvoltare regională (transport, mediu și dezvoltare economică);
• dezvoltare a resurselor umane (consolidarea capitalului uman și combaterea excluziunii);
• dezvoltare rurală.
Beneficiarii Instrumentului pentru Asistență de Preaderare (IAP) sunt împărțiți în două categorii în
funcție de gradul de eliminare a decalajelor:
• ţări eligibile pentru cele 5 domenii – Macedonia, Turcia);
• ţări eligibile pentru primele 2 domenii – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Muntenegru și
Serbia. Fondurile de preaderare pentru țările candidate garantează integrarea plenară a acestora în spațiul
European și asigură funcționarea armonioasă a Uniunii Europene8.

5
Gheorghe Carmen Adriana, Drept bancar comunitar, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2008
6
Bachtler, J.F. şi McMaster, I. (2007) EU cohesion policy and the role of the regions: investigating the influence of structural funds in
the new member states, Government and Policy, 26 (2). pp. 398-427
7
Şaguna Dan Drosu, Tofan Mihaela, Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2010
8
http://www.echr.coe.int/Documents/FS_Interim_measures_ENG.pdf

5
 CAPITOLUL II
CLASIFICAREA ȘI ROLUL FONDURILOR EUROPENE

II.1. Clasificarea și rolul fondurilor europene

Fondurile structurale sunt o parte integrantă a politicilor Uniunii Europene. Acestea contribuie la
punerea în aplicare a politicilor regionale, sociale sau agricole în ţările membre. Intervenţiile fondurilor
structurale joacă un rol crucial în îmbunătăţirea coeziunii sociale şi economice a Uniunii Europene. O atenţie
aparte se acordă fondurilor structurale aferente regiunilor Obiectiv 1, care au rămas în urmă în ceea ce priveşte
PIB-ul lor pe cap de locuitor. Valoarea acestui indicator este mai mică de 75 la sută din media Uniunii
Europene. Suma de investiţii, care este finanţată prin fondurile structurale de la Uniunea Europeană este
substanţială şi, prin urmare, legislaţia acesteia impune evaluarea fondurilor structural9.
Extinderea implică o creştere bruscă a inegalităţilor veniturilor în UE. În medie, NSM au venituri pe cap
de locuitor (măsurat în paritatea puterii de cumpărare), care sunt puţin peste 40% din media UE (Fig. 1).
Inegalităţile regionale sunt de asemenea importante în noile state membre, în special în Polonia, Slovacia,
Ungaria şi Republica Cehă (în Bulgaria şi România).
Aceste diferenţe mari de venituri durează o perioadă lungă de timp. Folosind regresii standard de
creştere economica, se poate deduce durata de timp necesară pentru ca veniturile din noile state membre să
conveargă la media UE. Dacă facem abstracţie de Slovenia, care are venitul pe cap de locuitor de peste 70% din
media UE, pentru celelalte NMS convergenţa va dura mai mult de 30 de ani. UE trebuie să fie pregătită pentru a
trăi o perioadă lungă de timp cu o Uniune mult mai eterogenă şi să fie dedicată în găsirea unor mecanisme
pentru a accelera convergenţa10.
Atunci când vorbim despre disparităţile regionale din UE ar putea fi util să amintim câteva cifre
izbitoare. În UE (înainte de extindere) 25% din populaţie trăia cu venituri pe cap de locuitor sub 75% din media
UE. Valoarea comparabilă pentru SUA este de doar 2%. Privind la alţi indicatori de disparităţi regionale, cum ar
fi rata şomajului, ar oferi o imagine similară. Acest lucru indică faptul că problema inegalităţilor regionale este
foarte gravă în UE. De asemenea, indică faptul că factorii de producţie, în special pieţele forţei de muncă au
tendinţa de a lucra mult mai puţin eficient în UE. Persistenţa în diferenţele de venituri mari în regiunile din
aceeaşi ţară este un semnal de mobilitate scăzută a forţei de muncă în regiuni.
Reforma fondurilor structurale implementate în 1989 a fost determinată de obiectivul de favorizare a
coeziunii în cadrul UE, prin subvenţionarea proiectelor de investiţii în regiunile sărace.În cuvintele lui Jacques
Delors, politicile UE s-au bazat pe trei piloni principali: "Concurenţa care stimulează, cooperare care întăreşte,
solidaritatea care uneşte".Fondurile structurale sunt un instrument principal pentru al treilea pilon.Ideea
principală din spatele unor astfel de politici, care să conducă la o concentrare a fondurilor structurale pentru
regiunile mai puţin favorizate, a fost că proiectele finanţate de UE ar stimula o creştere în regiunile mai sărace,
stimulând convergenţă şi, astfel, coeziune. O astfel de convergenţă a fost considerată un canal pentru creşterea
coeziunii în cadrul UE. Fondurile structurale funcţionează într-un context mai larg al politicii regionale de state-
naţiune,astfel că aceste fonduri sunt considerate un mecanism pentru a "uni Europa". Regiunile beneficiare pot
tinde să aibă o atitudine pro-UE dacă fondurile structurale determina o creştere mai rapidă şi bunăstare mai
mare. Cu toate acestea, de îndată ce aceleaşi regiuni riscă să fie excluse de la fondurile UE, din cauza accesului
regiunilor noi şi mai sărace, atitudinea pro-UE dispare şi protecţia intereselor lor specifice domina. De fapt,
aceste regiuni pot influenţa guvernele lor naţionale pentru a se opune la o realocare de fonduri în cadrul unei
Uniuni Europene extinse. Acest lucru nu este un exemplu abstract, ci reflectă ceea ce s-a întâmplat cu
expansiunea. Acest lucru trebuie avut în vedere deoarece induce coeziunea şi identifica rolul pozitiv al UE.
Pe de altă parte, problema cea mai importantă cu fondurile structurale este că nu se ştie clar dacă acestea
sunt în măsură pentru a favoriza convergenţa. Efectele fondurilor structurale privind convergenţa între regiunile

9
Gheorghe Carmen Adriana, Drept bancar comunitar, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2008
10
Şaguna Dan Drosu, Tofan Mihaela, Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2010
6
UE nu sunt încurajatoare. În ciuda evaluări pozitive de către Comisia Europeană (în rapoartele sale privind
coeziunea economică şi socială), există puţine dovezi solide că fondurile structurale au incurajat convergenţa
între regiunile UE. Cele mai multe studii au arătat că, în ultimii 15 ani a existat convergenţa intre ţările UE, dar
nu convergenţă între regiunile din interiorul fiecărei ţări.
Neglijarea acestei distincţii conduce la concluzia greşită privind accelerarea procesului de convergenţă
între regiunile UE după reforma fondurilor structurale. Analizand efectul de convergenţă naţională, s-a
demonstrat că nu există o convergenţă semnificativă la nivel regional (Puga (2002), Boldrin şi Canova (2001)).
Un exemplu simplu poate fi util pentru a ilustra rezultatele. Voi lua în considerare o ţară săracă şi media UE.
Ţara A, o ţară săracă are două regiuni, una bogată şi una săracă.Venitul pe cap de locuitor al ţării A este de 80%
din media UE, ca urmare a mediei de 90% a regiunii bogate şi 70% a celei sărace11.
În urma transferurilor de la Fondurile Structurale, ţara A creşte mai repede decât media UE. Noua
situaţie se caracterizează printr-o creştere în venit la 88% din media UE, determinată de creşterea la 99% în
regiunea bogată şi 77% în regiunea săracă.
Astfel, dacă nu se are în vedere rata naţională de creştere, se poate susţine că regiunea 1 (săracă)
"converge" deoarece veniturile sale au crescut în raport cu media UE. Cu toate acestea, exemplul nu arată o
convergenţă reală, deoarece raportul dintre venitul din regiunea 1 si regiunea 2 din ţara A rămâne neschimbat.
Exemplul arată un caz de convergenţă între naţiuni, dar nu între regiuni.
Deşi dezbaterea privind măsurarea unei astfel de convergenţe între regiuni este încă deschisă, este corect
să spunem că nu există dovezi convingătoare în favoarea convergenţei regionale. Astfel, ne punem întrebarea de
ce fondurile structurale nu au reuşit să promoveze o astfel de convergenţă. Ar putea exista trei tipuri de motive:
(I) selecţie proastă a proiectelor; (ii) finanţarea unor produse greşite (infrastructură, mai degrabă decât
educaţia); (iii) efectele de scară: multe proiecte necesită un nivel minim pentru a fi eficiente.
Aşa-numita "Geografie economică nouă" ar putea ajuta la explicarea persistenţei de inegalităţi regionale
mari şi impactul limitat al fondurilor structurale la convergenţă. Ideea este că există mari avantaje. Acest lucru
pare valabil în special pentru acumularea de capital uman. Politica de coeziune a fost menită tocmai pentru a
contracara astfel de forţe de aglomerare12.
O indicaţie a avantajelor economiei de scală este dată de lipsa de complementaritate între investiţiile
finanţate de UE şi investiţiile private. De exemplu, în Spania transferurile din fondurile UE pentru regiunea
săracă din Estremadura au ajuns la 6% din PIB, în timp ce, în acelaşi timp, cele mai multe investiţii private
străine au fost concentrate în zonele urbane din Madrid şi Barcelona. În general, succesul fondurilor structurale
se observă atunci când acestea sunt îndreptate în domenii în care există potenţial de creştere şi, astfel,
investiţiile private sunt atrase în zona respectivă.
Acesta este un element cheie care explică, de exemplu, de ce fondurile structurale au avut un efect
pozitiv în Irlanda, în timp ce acestea nu au produs nici un efect semnificativ în Italia de SUD. Pe parcursul
perioadei 1991 - 2000 PIB-ul pe cap de locuitor în Irlanda a crescut de la 77% până la 116% din media UE, în
timp ce în Sudul Italiei s-a diminuat de la 74% la 69%. În 1991, PIB-ul pe cap de locuitor în Irlanda a fost cu
doar 4% mai mare decât în Sudul Italiei, în timp ce în 2000, în Irlanda, PIB-ul pe cap de locuitor a fost de 68%
mai mare decât media din sudul Italiei13.
În timpul perioadei 1994-2001, regiunile din Obiectiv 1 din Italia au afişat o rată de creştere a PIB-ului
pe cap de locuitor uşor mai mare decât cea a celorlalte regiuni din Italia (1,9% faţă de 1,8% pe an). Cu toate
acestea, o astfel de creştere mai mare a PIB-ului pe cap de locuitor s-a datorat în întregime creşterii diferite a
populaţiei în cele două grupuri de regiuni. În regiunele din Obiectiv 1 populaţia a stagnat (rata de creştere zero),
în timp ce în non-regiunile Obiectiv 1 populaţia a crescut la o rată medie de 0,3% pe an.
În ceea ce priveşte eficienţa, alocarea către naţiuni, mai degrabă decât catre regiuni va avea trei avantaje
principale. În primul rând, utilizarea de fonduri structurale va fi parte a politicii regionale de ansamblu a
naţiunilor. În al doilea rând, adiţionalitatea va fi gestionată mai eficient la nivel central. În al treilea rând, s-ar fi

11
Neagu Norel, Fraudarea bugetului comunitar, Bucureşti: Editura Wolters Kluwer, 2008
12
Brezeanu Petre, Finanţe europene, Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2007
13
http://www.europarl.eu.
7
aplicat principiul subsidiarităţii. Utilizarea fondurilor UE pentru a finanţa proiecte, pe care statul nu le poate
finanţa, ar fi mult mai frecvente decât în prezent. Într-adevăr, regiunile pot beneficia de stimulente pentru a
realiza proiectele finanţate de UE, deoarece acestea nu simt în mod direct "constrângerile bugetare" impuse de
cerinţa de co-finanţare. Într-adevăr, regiunile pot coopera cu bugetul central pentru a acoperi co-finanţarea. Că
fondurile ar merge la ţările sărace, mai degrabă decât în regiunile sărace, este mult mai probabil deoarece
fondurile vor merge la proiecte pe care ţara respectivă nu le poate finanţa pe cont propriu.
În ceea ce priveşte capitalurile proprii, este clar că atâta timp cât există state naţionale din UE, nu este
corect să aibă o distribuţie a fondurilor, care nu este proporţională cu diferenţele de venit între naţiuni.
Decizia cu privire la plafonul de 4% din PIB la transferurile UE pentru noile state membre este, de
asemenea, incorectă. Într-adevăr, având în vedere PIB-ul mult mai mic pe cap de locuitor în noile state membre,
acest plafon v-a determina ca transferurile UE pe cap de locuitor să fie mai mari în state membre vechi şi mai
bogate (Weise, 2002).
Principiul subsidiarităţii (articolul 5 al Tratatului Uniunii) prevede că intervenţia Uniunii este justificată
numai în cazul în care statul respectiv nu este capabil pe cont propriu de a atinge obiectivul stabilit. O
interpretare corectă a acestui principiu ar putea sugera că în alocarea fondurilor UE, venitul pe cap de locuitor al
unei regiuni nu poate fi considerat independent de venitul statului căreia îi aparţine regiunea.
Ar fi mai înţelept a se proiecta o nouă structură de ansamblu a bugetului, mai degrabă decât a se lăsa loc
pentru decizii şi compromisuri in ultimul minut.

II.2. Procedura de accesare și de atribuire a fondurilor europene

ți europenii și mulți oameni din alte părți ale lumii beneficiază direct sau indirect de bugetul UE. Acesta
ajută milioane de studenți, mii de cercetători și multe orașe, regiuni și organizații non-profit.
Toți cetățenii UE pot solicita finanțare din partea UE. În funcție de natura activității sau a proiectului
dumneavoastră, puteți avea acces la diverse programe de finanțare ale UE. Există și posibilități de finanțare care
vor fi implementate direct de statele membre, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență sau Fondul pentru
o tranziție justă. Înainte de a solicita finanțare, consultați întotdeauna orientările privind cererile de
proiecte/propuneri/oferte pentru a vedea dacă sunteți eligibil.
Pentru fiecare program de finanțare și cerere de proiecte/propuneri/oferte se stabilesc criterii specifice.
În cazul granturilor, dacă propunerea dumneavoastră este admisibilă și eligibilă, procesul de selecție începe, de
obicei, cu o evaluare a experților independenți, care vă vor analiza propunerea și o vor nota pe baza criteriilor
de selecție și de atribuire14.
În cele ce urmează vom prezenta cele mai întâlnite profiluri de beneficiari care solicită finanțare din
partea UE.
Tinerii - Bugetul UE include programe specifice de sprijinire a tinerilor care doresc să studieze sau să
lucreze în străinătate. Există, de asemenea, programe menite să reducă șomajul în rândul tinerilor.
În general, aceste programe se adresează:
 tinerilor cu vârste între 13 și 31 de ani
 organizațiilor de tineret
 altor actori care lucrează cu tinerii
Criteriile detaliate sunt prezentate în cererile propriu-zise de proiecte/propuneri.
În ceea ce privește această categorie aceștia pot solicita finanțare pe următoarele programe :
Prin programul Erasmus+, UE dorește să ajute tinerii să-și dezvolte noi competențe și să-și
îmbunătățească șansele de angajare. De asemenea, caută să promoveze incluziunea socială și bunăstarea
acestora și să încurajeze activitățile și politicile pentru tineret la nivel local, național și internațional.

14
Şaguna Dan Drosu, Tofan Mihaela, Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2010
8
 Fondurile în domeniu sunt gestionate fie central, de către Agenția Executivă Europeană pentru Educație
și Cultură (EACEA), fie de către agențiile naționale din fiecare țară.15
Acțiunile Marie Skłodowska-Curie sunt deschise cercetătorilor din toate disciplinele, de la asistență
medicală la cercetare științifică fundamentală. Activitățile sunt implementate de Agenția Executivă pentru
Cercetare (REA).16
Erasmus pentru tineri antreprenori este un program de schimb care oferă posibilitatea de a lucra alături
de un antreprenor cu experiență dintr-o altă țară participantă pentru o perioadă cuprinsă între o lună și șase luni.
Cercetarea și inovarea sunt atât de importante pentru strategia pe termen lung a UE, încât instituțiile
europene au creat o serie de programe dedicate doar acestor domenii. În plus, cercetătorii au acces și la alte
surse de sprijin.
Principalul program UE de finanțare pentru cercetare este Orizont Europa, succesorul Orizont 2020.
Atât organizațiile, cât și persoanele fizice pot solicita finanțare pentru proiecte de cercetare în numeroase
domenii.
În condiţiile crizei economice și financiare globale, fondurile externe nerambursabile puse la dispoziţie
statelor membre prin bugetul Uniunii Europene au devenit o resursă financiară deosebit de importantă pentru
stimularea economiilor naţionale şi pentru finanţarea proiectelor de creştere economică a multor state europene.
Uniunea Europeană nu poate reprezenta o putere în context global dacă în interiorul său există decalaje
accentuate care afectează competitivitatea externă a Uniunii.1 Aceste decalaje au fost parțial atenuate prin
utilizarea acestor resurse „ieftine”, sub denumirea de fonduri externe nerambursabile. Acestea pot fi accesate cu
respectarea principiilor de eficienţă, eficacitate şi economicitate prin realizarea de obiective şi acţiuni
sustenabile pe termen mediu şi lung. Astfel, au apărut noi paradigme care au presupus o adaptare continuă a
cadrului legislativ naţional la recomandările Comisiei, în funcţie de bunele practici de implementare a acestor
Fonduri la nivelul statelor membre dezvoltate din punct de vedere economic, în paralel cu pregătirea
principalului factor de producţie al societăţii, respectiv capitalul uman, singurul care poate aduce plus-valoare
asupra nivelului de trai în societate.17

CAPITOLUL III
FONDURILE EUROPENE ÎN ROMÂNIA

III.1. Alinierea dreptului intern în vederea accesării fondurilor europene

Până la momentul aderării la Uniunea Europeană, România a avut la dispoziție instrumentele financiare
de preaderare cum ar fi: programele PHARE pentru creșterea capacității administrative a instituțiilor publice și
entităților private pentru implementarea acquis-ului comunitar, ISPA în domeniul protecției mediului și al
transporturilor, precum și SAPARD pentru finanțarea investițiilor din agricultură și pentru dezvoltarea rurală.
În acea perioadă, România a încheiat Memorandum-uri de parteneriat cu Comisia Europeană,
documente programatice în care s-au stabilit mecanismele de gestiune și control a celor trei programe, și a fost
adoptată legislația necesară accesării acelor Fonduri. Ratele de absorbție au fost ridicate, în procent de peste
80% din aproximativ 5,6 miliarde de euro aprobate, fără a lua în calcul neregulile constatate ulterior, pe
considerentul că s-au plătit avansuri de 80% din valoarea eligibilă nerambursabilă a proiectelor, iar diferența a
fost asigurată prin cofinanţarea de la bugetul de stat, concomitent cu asigurarea de fonduri proprii din partea
promotorilor de proiecte. Avem în vedere faptul că fondurile de preaderare au fost accesate au fost limitate, la
valori între 50 de mii și 100 de mii de euro per proiect iar indicatorii de rezultat din acest proiecte au fost uşor

15
https://commission.europa.eu/funding-tenders/how-apply/eligibility-who-can-get-funding/funding-opportunities-young-people_ro
16
Gheorghe Carmen Adriana, Drept bancar comunitar, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2008
17
COCOŞATU C.C. Abordare sistemică privind implementarea fondurilor externe nerambursabile în România, Academia Română -
Institutul de Economie Mondială, București 2021
9
de îndeplinit, în conformitate cu cerinţele politicilor de coeziune din acea perioadă. Aceste finanţări au fost
acordate instituţiilor publice dar şi entităţilor private care dispuneau de expertiză anterioară în implementarea de
proiecte cu finanţări din fonduri publice pe baza de management de proiect şi financiar sănătos, reuşind o
absorbţie foarte bună a fondurilor de preaderare comparativ cea realizată şi de alte state din Europa Centrală şi
de Est şi, mai ales, cu rezultate vizibile în structurile administrative sau la nivelul comunităţilor care au
beneficiat de aceste fonduri externe nerambursabile.
După intrarea în vigoare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană în 2007,
România a fost obligată să adapteze legislația națională la cerinţele de coeziune economică şi socială reieşite din
Strategia comună „Lisabona” transpusă în principii şi condiţionalităţi conform Regulamentelor şi Deciziilor
europene și, mai ales, la un nivel adresat statelor membre dezvoltate şi cu experiență în implementarea mai
multor programe operaționale finanțate prin Fondurile Structurale și de Coeziune (FSC).
Urmarea negocierilor politice „de succes” de la acea dată, cuantumul Fondurilor Structurale şi de
Coeziune a fost semnificativ sporite, în realitate de peste 5 ori mai mare faţă fondurile din perioada de
preaderare, având în vedere de fapt principiile de repartizare a angajamentelor bugetare din Planul financiar
aprobat de Comisie pentru perioada de programare 2007-2013.18
În acest context, în ţara noastră a fost adoptat Cadrul Strategic Naţional de Referință (CSNR) perioada
2007 – 2013 având ca obiectiv principal: „reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre
România şi statele Uniunii Europene prin generarea unei creşteri suplimentare de 15-20% a PIB până în anul
2015”. Pentru realizarea acestor deziderate la care sa angajat România, prin utilizarea acestor Fonduri, au fost
aprobate 7 programe operaţionale19 prin care au fost negociate cu Comisia Europeană ţinte optimiste bazate pe
rate de creştere economică estimate pe baza evoluţiilor pozitive înregistrate în perioada de preaderare. Astfel,
prin CSNR, s-a stabilit orientarea instrumentelor structurale alocate României, astfel: 60% spre investiţii de
dezvoltarea infrastructurii, 15% pentru promovarea competitivităţii economiei pe termen lung şi peste 20%
pentru investiţii în dezvoltarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman20.
Cele 7 Programe Operaţionale din cadrul Obiectivului Convergenţă, prin care se implementează Cadrul
Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 au primit o alocare de 19,213 miliarde de euro din Fondurile
Structurale21 , la care se adaugă o cofinanţare naţională estimată la 5,6 miliarde de euro, precum şi o cofinanţate
privată totală de aproximativ 7,5 miliarde de euro, în funcţie de tipul de program operaţional la care poate aplică
beneficiarii privaţi (companii, ONGuri, instituţii finanţate integral din venituri proprii).
Alocarea de către UE pentru Fondurile Structurale şi de Coeziune din cadrul financiar 2007-2013 a fost
realizată astfel: FEDR – 8,976 miliarde de euro, FSE – 3,684 miliarde de euro şi FC- 6,552 miliarde de euro.
De asemenea, în perioada de programare 2007-2013 au fost aprobate şi instrumente de susţinere a
dezvoltării rurale, şi anume Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală22.
Aceste instrumente au fost integrate în cele de sub incidenţa politicii agricole comune (PAC) şi a
politicii comune pentru pescuit şi au fost coordonate cu instrumentele politicii de coeziune.
În acest scop a fost aprobat Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 care asigură dezvoltarea
satelor din Romania, având o alocare totală de 9,67 miliarde de euro, prin care au fost finanțate exploataţii
agricole și unitati de procesare, realizarea drumurilor agricole şi forestiere, reabilitarea sistemului de irigatii în
anumite regiuni ale ţării, protejare a suprafeţelor agricole de inundatii, modernizarea reţelelor de apă si
canalizare precum şi activitaţi turistice.

18
COCOŞATU C.C. Abordare sistemică privind implementarea fondurilor externe nerambursabile în România, Academia Română -
Institutul de Economie Mondială, București 2021
19
Cele 7 Programe Operaţionale Sectoriale sunt: PO Regional; POS Cresterea Competitivităşii Economice; POS Dezvoltarea
Resurselor Umane; PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative; POS Transport, POS Mediu, PO Asistenta Tehnică
20
Alina Bârgăoanu, Fondurile europene. Strategii de promovare şi utilizare, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2009, p.81
21
FSC cuprinde: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune
22
Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADER) şi pentru sectorul pescuitului, şi anume Fondul European pentru
Pescuit (FEP)
10
 Regulamentele europene care reglementează buna gestionare a acestor fonduri externe nerambursabile
au oferit cadrul legal de implementare a celor 7 programe operaţionale şi acestea au reprezentat legislaţia
primară de implementare al FEN în ţara noastră.
Astfel, pentru FSC au fost aplicate prevederile şi principiile prevăzute de REGULAMENTUL (CE) nr.
1083/2006 și alte regulamante considerate legislație primară în implementarea PO.
Cadrul legal secundar specific FSC a fost aprobat la nivel naţional și este reprezentat, în principal, de
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi
utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă care abrogat OG nr.29/2007 privind modul de alocare a
instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul
naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea
acestora pentru obiectivul convergenţă, prin care este reglementat fluxul financiar al FSC la nivelul autorității
finanțatoare dar și la nivelul beneficiarilor de fonduri externe nerambursabile23.
Normele de aplicare au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 218/2012 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2009 privind
gestionarea financiara a instrumentelor structurale si utilizarea acestora pentru obiectivul convergenta detaliază
procedurile bugetare și conturile bancare/de trezorerie care urmează a fi respectate.
În privința regulilor de eligibilitate a fost aprobată HG nr.759/2007 privind regulile de eligibilitate a
cheltuielilor efectuate în cadrul operatiunilor finantate prin programele operationalestabileşte în principal
regulile generale pe care trebuie să le îndeplinească o cheltuială pentru a fi eligibilă. Pe de altă parte, Hotărârea
stipulează şi regulile specifice şi plafoanele pentru unele categorii de cheltuieli „sensibile” (cum ar fi:
contribuţia în natură, amortizarea, cheltuielile generale de administraţie, achiziţia de tren şi de imobile,
cheltuielile care intervin în proiectarea, monitorizarea sau managementul operaţiunii, operațiunile de leasing).
În plus, în Hotărâre au fost stabilite și categoriile de cheltuieli care nu sunt eligibile (TVA până la data de
13.08.2012, dobânda şi comisioanele aferente creditelor, achiziţia de echipamente second-hand, amenzi,
penalităţi, cheltuieli de judecată etc). În funcție de specificitatea fiecărui program operațional în parte, au fost
aprobate ordine de cheltuieli eligibile a cheltuielilor pentru fiecare tip de cheltuieli în parte: pentru cheltieli
directe și cheltuieli indirecte.
În conformitate cu “Strategia Uniunii pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii,
pregătirea promovării acţiunilor structurale şi a implementării acestora pentru o dezvoltare inteligentă şi
durabilă la nivel european, naţional, regional şi local”, adoptată de Consiliului European în 2010, Comisia
Europeană a demarat încă din anul 2011, proiectul legislativ referitor la Politica de Coeziune, Politica Agricolă
Comună şi Politica Comună pentru Pescuit pentru perioada 2014-2020.24
În decembrie 2013, au fost adoptate de către Consiliul Regulamentele nr.1301, 1303 şi 1304, care
reglementează noul cadru de implementare şi abrogă prevederile celor menționate în cadrul programelor
operaţionale 2007-2013. Pe baza acestor noi regulamente a fost stabilite legături clare între obiectivele
Strategiei “Europa 2020” și modul de utilizarea fondurile europene, cu garantarea aplicării coerente a
principiilor stabilite precum şi pentru a facilita cât mai mult accesul la aceste fonduri pentru potenţialii
beneficiari.
Agenda de simplificare pentru Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2014- 2020 obligă
instituțiile noastre să respecte următoarele obiective:
- să existe şi să funcţioneze un cadru instituţional flexibil care să asigure, prin controale riguroase și
evaluări eficace ale rezultatelor obținute, că fondurile sunt cheltuite în mod judicios, precum și să simplifice PO
de cheltuieli astfel încât să se reducă sarcina administrativă și costurile pentru beneficiarii fondurilor și pentru
toți actorii implicați;
- să raționalizeze noile PO și să utilizeze mecanisme și proceduri de punere în aplicare simplificate;

23
COCOŞATU C.C. Abordare sistemică privind implementarea fondurilor externe nerambursabile în România, Academia Română -
Institutul de Economie Mondială, București 2021
24
Idem op. cit
11
 - să aplice noul Regulament financiar nr.966/2012 care prevede măsuri importante de simplificare care
vor aduce beneficii directe părților interesate, aplicabil în implementarea tuturor programelor, cu excepția
programelor desfășurate în cadrul gestiunii partajate – valabil de la 01.01.2013;
- eliminarea obligației beneficiarilor de granturi de a restitui dobânda obținută pentru prefinanțare,
formulare simplificate pentru costuri în cazul granturilor, ceea ce reduce sarcina administrativă pentru
contractele și granturile cu valoare scăzută, comunicarea electronică cu beneficiarii și autoritățile;
- reglementarea unor termene de plată mai scurte, precum şi o mai mare previzibilitate a cheltuielilor UE
prin programele de lucru multianuale.
Urmare a recomandărilor Comisiei pentru îmbunătățirea capacității de planificare strategică și de
creștere a ratei de absorbție de fonduri structurale și de coeziune, s-a inițiat modificarea cadrului general de
implementare a PO din legea privind finanțele publice prin elaborarea bugetului multianual pentru evitarea
dezangajarilor automate de fonduri prin estimarea creditelor de angajament și a creditelor bugetare real pe toată
perioada de programare25.
Legislația națională este în prezent în faza de proiect de lege care să cuprindă toate recomandările
Comisiei pentru noul cadru finaciar 2014-2020.

III.2.Programe de finanțare active în România și U.E: Politica de coeziune 2021-2027

Ca urmare a acordului Parlamentului European din 16 decembrie 2020, Consiliul UE a adoptat la 17

decembrie 2020 regulamentul privind noul Cadru Financiar Multianual (CFM) 2021-2027 și pachetul de
relansare economică Next Generation EU (NGEU).
Regulamentul prevede un buget pe termen lung de 1 074,3 miliarde EUR pentru UE27 (cele 27 de state
membre rămăse ca urmare a Brexit-ului) în prețurile din 2018, inclusiv integrarea Fondului european de
dezvoltare. Împreună cu NGEU, în valoare de 750 de miliarde EUR, va permite UE să furnizeze o finanțare
fără precedent de 1,8 trilioane EUR în următorii ani pentru a sprijini recuperarea din pandemia COVID-19 și
prioritățile UE pe termen lung în diferite politici/zone. La data de 24 iunie 2021 a fost aprobat Pachetul
legislativ aferent Politicii de Coeziune 2021-202726.
Cinci priorități investiționale:
Investițiile în dezvoltare regională se vor axa mai ales pe obiectivele 1 și 2. Acestor priorități li se
vor aloca 65% - 85% din resursele FEDR și ale Fondului de coeziune, în funcție de prosperitatea relativă a
statelor membre.
 O Europă mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică și sprijinirea
întreprinderilor mici și mijlocii
 O Europă mai verde, fără emisii de carbon, punerea în aplicare a Acordului de la Paris și investiții în
tranziția energetică, energia din surse regenerabile și combaterea schimbărilor climatice
 O Europă conectată, cu rețele strategice de transport și digitale
 O Europă mai socială, pentru realizarea pilonului european al drepturilor sociale și sprijinirea calității
locurilor de muncă, a învățământului, a competențelor, a incluziunii sociale și a accesului egal la
sistemul de sănătate
 O Europă mai apropiată de cetățenii săi, prin sprijinirea strategiilor de dezvoltare conduse la nivel
local și a dezvoltării urbane durabile în UE.
Politica de coeziune continuă investițiile în toate regiunile, pe baza a 3 categorii (mai puțin dezvoltate, în
tranziție, mai dezvoltate). Metoda de alocare a fondurile se bazează încă, în mare măsură, pe PIB-ul pe cap de
locuitor. Se introduc noi criterii (șomajul în rândul tinerilor, nivel scăzut de educație, schimbări climatice și

25
Bârgăoanu, Alina , Fondurile europene. Strategii de promovare şi utilizare, Ed. Tritonic, Bucureşti
26
Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind Fondul european de
dezvoltare regională și Fondul de coeziune
12
primirea și integrarea migranților), pentru a reflecta mai bine realitatea de pe teren. Regiunile ultraperiferice vor
beneficia în continuare de sprijin special de la UE. Politica de coeziune continuă să sprijine strategiile de
dezvoltare conduse la nivel local și să autonomizeze gestionarea fondurilor de către autoritățile locale. Crește și
dimensiunea urbană a politicii de coeziune, prin alocarea a 6 % din FEDR dezvoltării urbane durabile și printr-
un nou program de colaborare în rețea și de consolidare a capacităților dedicat autorităților urbane, sub
denumirea Inițiativa urbană europeană.
Conform Comisiei Europene, pentru întreprinderile și antreprenorii care beneficiază de sprijinul UE,
noul cadru oferă mai puțină birocrație și modalități mai simple de solicitare a plăților, prin utilizarea opțiunilor
simplificate în materie de costuri. Pentru facilitarea sinergiilor, un cadru unic de reglementare acoperă în
prezent 7 fonduri UE implementate în parteneriat cu statele membre („gestionare partajată”). Comisia propune,
de asemenea, controale mai relaxate la programele cu istoric bun, o mai mare încredere în sistemele naționale și
extinderea principiului „auditului unic”, pentru a evita suprapunerea verificărilor.
Noul cadru reunește stabilitatea necesară planificării investițiilor cu nivelul corespunzător de flexibilitate
bugetară, pentru a face față unor evenimente neprevăzute. O evaluare intermediară va determina dacă este
nevoie de modificarea programelor pentru ultimii doi ani ai perioadei de finanțare, pe baza priorităților
emergente, a executării programelor și a celor mai recente recomandări specifice fiecărei țări.
În anumite limite, se vor permite transferuri de resurse în cadrul programelor fără a fi necesară o
aprobare oficială a Comisiei. O dispoziție specifică facilitează mobilizarea de fonduri UE începând din prima zi,
în caz de dezastru natural.
Politica de coeziune sprijină reformele pentru crearea unui mediu favorabil investițiilor, în care
întreprinderile pot să prospere. Se va asigura deplina complementaritate și coordonare cu Programul de sprijin
al reformei, în forma sa nouă și consolidată.
În perioada bugetară, recomandările specifice fiecărei țări (RST) formulate în contextul semestrului
european vor fi luate în considerare de două ori: la început, pentru conceperea programelor din cadrul politicii
de coeziune, și apoi în cadrul evaluării intermediare. Pentru a stabili condițiile propice creșterii economice și
creării de locuri de muncă, noile condiții favorizante vor contribui la înlăturarea obstacolelor din calea
investițiilor. Aplicarea lor va fi monitorizată pe întreaga perioadă financiară27.
Cadrul de reglementare unic care acoperă fondurile politicii de coeziune și Fondul pentru azil și migrație
vor facilita crearea de strategii de integrare a migranților la nivel local sprijinite prin resurse UE utilizate în
sinergie; Fondul pentru azil și migrație se va concentra pe nevoile pe termen scurt ale migranților în momentul
sosirii, în timp ce politica de coeziune va sprijini integrarea lor socială și profesională. În afara cadrului unic de
reglementare, vor fi facilitate sinergii cu alte instrumente UE, cum ar fi politica agricolă comună, Orizont
Europa, programul LIFE sau Erasmus +.
Cooperarea interregională și transfrontalieră va fi facilitată de noua posibilitate ca o regiune să utilizeze
părți din propria alocare pentru a finanța proiecte în altă parte a Europei, împreună cu alte regiuni.
Noua generație a programelor de cooperare interregională și transfrontalieră („Interreg”)28 va ajuta
statele membre să depășească obstacolele transfrontaliere și să dezvolte servicii comune. Comisia propune un
nou instrument pentru regiunile de frontieră și pentru țările dornice să-și armonizeze cadrele juridice, denumit
Mecanismul transfrontalier european.
Pornind de la succesul acțiunii pilot din 2014-2020, Comisia propune crearea Investițiilor interregionale
pentru inovare. Regiunile cu active corespunzătoare de „specializare inteligentă” vor fi sprijinite mai mult
pentru alcătuirea clusterelor paneuropene în sectoare prioritare precum datele masive (big data), economia
circulară, sistemele avansate de fabricație sau securitatea cibernetică.

27
Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de instituire a Fondului social
european Plus (FSE+) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1296/2013
28
Regulamentul (UE) 2021/1059 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 privind dispoziții specifice pentru
obiectivul Cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de
finanțare externă
13
 Toate programele își vor menține cadrul de performanță cu obiective cuantificabile (numărul de locuri
de muncă create sau accesul suplimentar la rețele în bandă largă). Noul cadru instituie un bilanț anual al
performanței, sub forma unui dialog politic între autoritățile programului și Comisie. Performanța programelor
va evaluată și cu ocazia evaluării intermediare. Din motive de transparență și pentru ca cetățenii să poată urmări
progresele înregistrate, statele membre vor trebui să raporteze toate datele de implementare o dată la două luni,
iar platforma de date deschise privind coeziunea va fi actualizată automat.
Conform Comisiei Europene, granturile pot fi eficient completate de instrumentele financiare, care au
efect potențator și sunt mai apropiate de piață. În mod voluntar, statele membre vor putea să transfere o parte
din resursele politicii lor de coeziune către noul fond InvestEU gestionat la nivel central, ca să acceseze garanția
furnizată de bugetul UE. Va fi mai ușor să se combine granturile și instrumentele financiare. Noul cadru include
și dispoziții speciale pentru a atrage mai mult capital privat.29

CAPITOLUL IV
CONCLUZII
Problematica fondurilor europene este una complexă, dar foarte importantă în contextul actual. În
special pentru România, și nu numai fondurile europene pot reprezenta sursa de creștere econoimică principală.
În prezenta lucrare structurată în patru capitole am realizat o prezentare suucintă și analitică asupra
fondurilor europene. În partea introductivă, pornid de la definirea noțiunii și analizarea din punct de vedere
istoric și cronologic, am definit subiectu supus cercetării, iar în conținutul propriu-zis am analizat și prezentat
cadrul legislativla nivel european și transpunerea acestuia în legislația națională.
Contextul economic general în care se află România în această perioadă de criză prelungită ar trebui să
determine o prioritate absolută privind absorbția fondurilor externe nerambursabie de la Comisie. Cu tot
optimismul MFE, rata de absorbție nu poate ajunge la nivelul țărilor dezvoltate din UE deoarece această situație
nu este susținută cu fapte. Din analiza prezentată am identificat unele dificultăți in implementarea PO încă de la
început și acestea au persistat și vor exista până la închiderea perioadei de programare 2014-2020, având în
vedere legislația în vigoare foarte birocratică, capacitatea adminstractivă slabă a AM și OI, lipsa fondurilor de
implementarea proiectelor atât din partea autorităților finanțatoare cât și a promotorilor de proiecte dar și
managementul de proiect și financiar neperformant, suprapunerea celor două perioade de programere, toate
acestea nu pot duce la recuperarea întârzierilor în solicitarea la rambursare a sumelor către Comisie. Cu o rată
de absorbție de 52% la sfârsitul penultimului an de implementare a FSC autoritățile de management sunt
obligate să recupereze în viitorul an fonduri egale cu cele care au fost accesate în total în ultimii șapte ani,
respectiv să proceseze cereri de rambursare de peste 9 miliarde de euro. Așadar, se vor pierde fonduri
importante din actuala perioadă de implementare dar există preocuparea MFE de a reduce cât mai mult
dezangajarea de fonduri și în paralel, să se lanseza noile cereri de proiecte din cea de-a doua perioadă de
programare.
Armonizarea cadrului legislativ naţional cu prevederile regulamentelor CE şi ale recomandărilor
Comisiei reprezintă următoarea prioritate pentru programul operațional din 2021-2027, coroborată cu
simplificarea procedurilor operaţionale la nivelul Autorităților de Management şi eliminarea elementelor
birocratice privind obţinerea granturilor de către beneficiari. Din experientă altor state membre în
implementarea FSC, s-a dovedit eficientă încurajarea binomului: “Finanţator- Beneficiar” pentru creşterea
gradului de absorbţie, astfel că și în România ar trebui schimbată paradigma “Beneficiarul a semnat-
Răspunde”.
Uniunea Europeană şi predecesorii săi, înregistrează peste 50 de ani de existenţă, constituind o
dezvoltare majoră. Uniunea Europeană, a pornit iniţial de la 6 membrii fondatori şi a ajuns până la 28 de
membri în iulie 2013. Între ţările membre individuale se consideră că există diferenţe majore. Prin urmare, UE
încearcă să reducă aceste diferenţe şi să consolideze statutul şi performanţa UE ca un întreg. Aceasta se

29
https://www.fonduri-structurale.ro/2021-2027.
14
realizează, în principal, datorită faptului că toate politicile trebuie să se împace cu tendinţele actuale şi
schimbările în economia mondială şi europeană, în scopul de a atinge obiectivele propuse.
Anual, UE îşi propune ca prin mijloacele pe care le deţine să sporească eficienţa şi eficacitatea. Prin
intermediul fondurilor structurale se poate dezvolta în mod eficient orice regiune sau sector. Astfel, aceste
politici au suferit mai multe modificări, care au un impact asupra fondurilor structurale.
Fondurile structurale au atras mai multe ţări decât în perioada precedentă, în anii 2004 - 2006 au fost de
25 de state membre, iar în prezent sunt 28 de ţări;  Un număr mai mare de ţări au beneficiat de Fondul de
coeziune. La început au fost doar 4 ţări (Spania, Portugalia, Irlanda şi Grecia), pentru ca ulterior numărul lor să
crească, datorită extinderii din 2004 pentru a include noi ţări din Europa Centrală şi de Est, care au condus la
necesitatea de a creşte finanţarea în acest fond.
Schimbări la obiectivele politicii regionale - acelaşi număr, dar acestea pun accent pe beneficiile directe
care decurg din fondurile structurale. Beneficiile reale pe termen lung ale fondurilor structurale sunt dovedite a
fi asociate cu modul în care fiecare economie (regiune) răspunde oportunităţilor care apar în restul ţării şi UE,
ca rezultat al pieţei unice. Acest lucru subliniază necesitatea de a lucra în cadrul mai larg de macro modelare,
mai degrabă decât in cel restrains, care tinde să motiveze factorii de decizie.
Asistenţa UE nu a stimulat capacitatea de creştere în statele membre mai puţin dezvoltate; eficacitatea
politicii de coeziune a fost dependentă de o structură instituţională sustenabilă, corupţie şi gradul de deschidere
a economiei mondiale. Prezumţia lui Ederveen (2006) a fost că, din cauza influxului de finanţare externă şi
structura instituţională subdezvoltată, în special gradul ridicat de corupţie, ar fi o scădere a capacităţii de
creştere economică. Sub această perspectivă, recomandarea dată de Bachtler & Grozelak 30 este că relaţia dintre
UE şi statele membre ar trebui să fie revizuită, retragerea Comisiei de la implicarea în programele operaţionale
naţionale şi regionale şi concentrarea mai mult pe strategii sofisticate, care pot ajuta mai mult la contruirea
capacităţii instituţionale a statelor membre mai puţin dezvoltate.
România este al 18-lea stat UE care a reușit să obțină aprobarea CE pentru Acordul de Parteneriat 2021-
2027, din totalul de 27 de țări membre. Acest document programatic este foarte important și este o condiție
necesară, dar nu suficientă pentru ca România să poată atrage noile fonduri europene. Guvernul mai trebuie să
obțină de la CE și aprobarea asupra tuturor programelor operaționale prin care va trage banii europeni, precum
și să-și definitiveze cadrul instituțional, care să conțină inclusiv autoritățile de management acreditate.
În primul rând, fondurile clasice 2021-2027 puteau fi folosite de la 1 iulie 2021, dar România nu are
Acordul de Parteneriat încheiat și nici programele operaționale nu sunt finalizate. Nu știm cine mai negociază,
care este echipa. Știm doar că vor fi 12 programe operaționale. De ce sunt pesimistă? Pentru că fac un calcul
foarte simplu: din 80 de miliarde de euro pe care România îi poate folosi deja teoretic, împărțind pe anii pe acre
îi avem până în 2026 pentru PNRR și până în 2027 pentru fondurile clasice, plus faptul că absorbția pentru
perioada 2014-2020 este doar la jumătate, deci România cu fiecare zi care trece pierde peste 20 de milioane de
euro. Sunt îngrijorată pentru că nu am reușit cheltuirea banilor alocați într-un ciclu financiar și mi-e foarte greu
să cred că România are capacitatea administrativă inclusiv voința politică, cu aceste instabilități la nivelul
guvernării, mi-e foarte greu să cred că vom atinge țintele și jaloanele prevăzute în PNRR31.
România va primi în total 31,5 miliarde EUR din partea politicii de coeziune în perioada 2021-2027, în
cadrul acordului său de parteneriat cu Comisia pentru promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a
regiunilor sale, precum și a tranziției sale verzi și digitale. Fondurile UE vor sprijini, de asemenea, dezvoltarea
unei economii românești competitive, inovatoare și orientate către export32.

30
Bachtler, J. şi Gorzelak, G. Reforming EU Cohesion Policy, a reappraisal of the performance of Structural Funds, Policy Studies,
Vol. 28, No. 4
31
reclama europarlamentarul Corina Crețu, fost comisar european pentru politică regională, într-un interviu acordat HotNews.ro în
2021
32
https://www.startupcafe.ro/fonduri-europene/fonduri-europene-miliarde-euro-romania-acord-parteneriat-2021-2027-coeziune
15
BIBLIOGRAFIE:

I.TRATATE CURSURI MONOGRAFII

1. BACHTLER, J. şi GORZELAK, G. Reforming EU Cohesion Policy, a reappraisal of the

performance of Structural Funds, Policy Studies, Vol. 28, No. 4 2007
2. BÂRGOANU A , Fondurile europene. Strategii de promovare şi utilizare, Ed. Tritonic,
Bucureşti 2009
3. BREZEANU P., Finanţe europene, Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2007
4. COCOŞATU C.C. Abordare sistemică privind implementarea fondurilor externe
nerambursabile în România, Academia Română - Institutul de Economie Mondială, București
2021.
5. GHEORGHE C. A, Drept bancar comunitar, Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2008
6. NEAGU N, Fraudarea bugetului comunitar, Bucureşti: Editura Wolters Kluwer, 2008
7. ŞAGUNA D. DROSU, TOFAN M., Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti: Editura C.
H. Beck, 2010
8. Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021
privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune
9. Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021
de instituire a Fondului social european Plus (FSE+) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr.
1296/2013,
10. Regulamentul (UE) 2021/1059 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie
2021 privind dispoziții specifice pentru obiectivul Cooperare teritorială europeană (Interreg)
sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă.

IV. SITE-URI INTERNET

1. http://www.europarl.eu.
2. reclama europarlamentarul Corina Crețu, fost comisar european pentru politică regională,
într-un interviu acordat HotNews.ro în 2021
3. https://www.fonduri-structurale.ro/2021-2027
4 https://commission.europa.eu/funding-tenders/how-apply/eligibility-who-can-get-
funding/funding-opportunities-young-people_ro
5. https://www.startupcafe.ro/fonduri-europene/fonduri-europene-miliarde-euro-romania-acord-
parteneriat-2021-2027-coeziune

16