Fondurile Structurale

1.1. Implementarea Fondurilor Structurale

Aspiraţia României de a se integra în Uniunea Europeană este expresia firească a identităţii de

idealuri, valori şi principii, a vocaţiei sale de ţară democrată, profund ancorată în tradiţii, cultură şi
civilizaţie, în spaţiul unic european. O serie de factori obiectivi însă, fac din Uniunea Europeană
principalul partener comercial al României, respectiv: apropierea geografică, complementaritatea şi
potenţialul economic.
Una dintre cele mai prospere zone economice din lume, Uniunea Europeană dispune după
aderarea de la 1 mai 2004 a celor zece noi state, de o piaţă internă şi de un potenţial uman de peste 450
milioane de cetăţeni.
În comparaţie cu Europa celor 15 însă, inegalităţile economice şi sociale dintre statele-membre
sunt de două ori mai mari în Europa celor 25 care are acum 254 de regiuni. Astfel, în timp ce Produsul
Intern Brut (PIB) total al celor 25 a crescut doar cu 5% faţă de cel al celor 15, PIB-ul mediu pe cap de
locuitor al noilor state membre se situează sub jumătate din media actuală pe Uniune.
Aici intervine politica regională care pune în practică solidaritatea dintre popoarele Europei
menţionată în preambulul Tratatului asupra Uniunii Europene.
Unul din obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene prevăzute în acest Tratat îl reprezintă Întărirea
coeziunii economico-sociale prin reducerea disparităţilor regionale. Acest obiectiv are un impact
deosebit asupra competitivităţii între regiuni şi asupra nivelului de trai al locuitorilor lor, şi se realizează
în principal prin confinanţarea multianuală a unor programe de dezvoltare.
Rolul politicii regionale nu se limitează însă numai la aspectul financiar. Aceasta politică nu are
ca scop numai o simplă redistribuire a resurselor, ci trebuie să şi creeze resurse, investind în potenţialul
regiunilor şi al colectivităţilor acestora.
Pe scurt, europenii nu dispun de aceleaşi atuuri pentru a face faţă mondializării, acest lucru
depinzând după faptul că trăiesc într-o zonă prosperă sau într-una mai puţin favorizată, într-o zonă
dinamică sau aflată în criză, în oraş sau la ţară, într-o zonă periferică sau izolată sau într-unul din polii.
Ocuparea forţei de muncă, formarea, competitivitatea întreprinderilor, investiţiile în
infrastructuri, în societatea informaţională, în cercetare, în calitatea mediului se află, mai întâi de toate,
sub responsabilitatea autorităţilor şi a operatorilor economici ai fiecărui stat-membru şi ai fiecărei
regiuni. Dar nu numai a acestora.
 Solidaritatea europeană este de fapt menţionată în preambulul Tratatului Uniunii Europene.
Tratatul precizează că, la rândul ei, Comunitatea acţionează în vederea întăririi coeziunii economice şi
sociale şi, în special, în vederea eliminării inegalităţilor între nivelele de dezvoltare a diverselor regiuni.
Este motivul pentru care statele-membre participă la o politică regională europeană co-finanţată prin
fonduri europene, Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, care conferă un sens concret solidarităţii
comunitare.
Instrumentele Structurale denumesc Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, luate în
ansamblu.
Mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene este destinat dezvoltării regionale şi
coeziunii economice şi sociale, prin intermediul Fondurilor Structurale.
Sumele disponibile pentru 2007 -2013
Pentru perioada 2007 – 2013 prin instrumentele structurale, Romania va primi un buget total de 17
miliarde euro.
Fondurile Structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează
pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii
economice şi sociale. Acestea sunt:
Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) – este fondul structural care sprijină
regiunile mai puţin dezvoltate, prin finanţarea de investiţii în sectorul productiv, infrastructură, educaţie,
sănătate, dezvoltare locală şi întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi la conversia economică şi socială
pentru zone care se confruntă cu dificultăţi structurale.
Fondul Social European (FSE) – este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii
Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forţei de muncă şi dezvoltare a resurselor umane.
Fondul European pentru Orientare si Garantare in Agricultura (FEOGA) – secţiune
„Orientare”;
Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă (IFOP).

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) – este fondul structural care sprijină regiunile
mai puţin dezvoltate, prin finanţarea de investiţii în sectorul productiv, infrastructură, educaţie, sănătate,
dezvoltare locală şi întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi la conversia economică şi socială pentru
zone care se confruntă cu dificultăţi structurale.

Măsuri eligibile

- Investiţii productive care permit crearea sau menţinerea de locuri de muncă permanente;
- Investiţii in infrastructura, cu diferite scopuri în funcţie de Obiectivul de intervenţie;
- Dezvoltări indigene: dezvoltare locală şi a IMM-urilor

Fondul Social European (FSE) - este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii
Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forţei de muncă şi dezvoltare a resurselor umane.

Contribuie la:

- promovarea oportunităţilor pentru angajarea forţei de muncă - şomeri şi grupuri dezavantajate, prin
creşterea mobilităţii lor şi facilitarea adaptării lor la schimbările industriale;
- implementarea Strategiei Europene pentru Ocuparea Forţei de Munca.

Măsuri eligibile:

- asistenţă pentru persoane: instruire educaţională şi vocaţională, ajutor pentru angajare, educaţie
superioară în ştiinţă şi cercetare, informare asupra unor noi surse de locuri de muncă;
- asistenţă pentru structuri şi sisteme: îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi instruire, modernizarea
serviciilor de angajare a forţei de muncă, dezvoltarea de sisteme care să anticipeze nevoile de calificare;

Măsuri însoţitoare:

- conştientizare,
- servicii, etc.

Fondul European pentru Orientare si Garantare in Agricultura (FEOGA) – secţiunea „Orientare”

– este fondul structural destinat politicii agricole comune a Uniunii Europene, care sprijină măsuri
pentru modernizarea agriculturii şi dezvoltare rurală.
Secţiunea „Orientare” contribuie la sprijinirea regiunilor mai puţin dezvoltate, prin îmbunătăţirea
eficienţei structurilor de producţie, procesarea şi marketingul produselor agricole şi forestiere, precum şi
dezvoltarea potenţialului local in zonele rurale.
Secţiunea „Garanţii” a acestui fond, care nu este de tip structural, contribuie la dezvoltarea rurală in
cadrul Politicii Agricole Comune în zonele cu dificultăţi structurale.

Măsuri eligibile :
- investiţii în holdinguri agricole;
- sprijin de început pentru tineri fermieri;
- instruire profesională;
- sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;
- alocaţii compensatorii pentru zone dezavantajate;
- măsuri de agro-mediu;
- procesarea şi marketingul produselor agricole;
- dezvoltarea şi promovarea pădurilor;
- măsuri pentru adaptarea şi dezvoltarea zonelor rurale.

Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicolă (IFOP) – este fondul structural destinat
politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijină măsuri pentru creşterea competitivităţii
sectorului piscicol, în condiţiile asigurării unui echilibru durabil între resurse şi capacitatea de
exploatare.

Măsuri eligibile:

- ajustări ale efortului în sectorul pescuitului;

- modernizarea flotei;
- dezvoltarea de ferme de pescuit;
- protecţia zonelor maritime;
- procesarea şi marketingul produselor de peşte;
- promovarea produselor.

2. 2. Câteva date cheie

• 1957 - Statele semnatare ale Tratatului de la Roma menţionează în preambulul acestuia necesitatea „de
a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea armonioasă prin reducerea diferenţelor
dintre diversele regiuni, precum şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”.
• 1958 - Constituirea celor două Fonduri Sectoriale: Fondul Social European (FSE) şi Fondul European
de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).
• 1975 - Crearea Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER) în vederea redistribuirii unei
părţi a contribuţiilor bugetare ale statelor membre în regiunile defavorizate.
• 1986 - Actul Unic European creează bazele unei autentice politici de coeziune menită să compenseze
taxele impuse de piaţa unică şi resimţite în ţările din Sud şi în regiunile mai puţin favorizate.
• 1989-1993 - Consiliul European de la Bruxelles reformează în februarie 1988 modul de funcţionare a
Fondurilor de Solidaritate, numite “Fonduri Structurale” şi decide să le aloce 68 miliarde de ECU (la
preţurile anului 1997).
• 1992 - Tratatul asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993, consideră coeziunea ca fi ind unul
dintre obiectivele esenţiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economică şi Monetară şi cu Piaţa Unică.
Tratatul prevede şi crearea unui Fond de Coeziune menit să sprijine proiecte favorabile mediului
înconjurător, precum şi transporturile în statele-membre mai puţin prospere.
• 1994-1999 - Consiliul European de la Edinburg (decembrie 1992) alocă pentru politica de coeziune
aproape 200 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997), adică o treime din bugetul comunitar. Un nou
Instrument Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) completează Fondurile Structurale. Consiliul
European de la Berlin (martie 1999) reformează Fondurile Structurale şi modifică în parte modul de
funcţionare a Fondului de Coeziune. Aceste Fonduri vor beneficia de mai mult de 30 miliarde de euro
pe an între 2000 şi 2006, adică 213 miliarde de euro pe o perioadă de şapte ani. Instrumentul
Structural de Pre-aderare (ISPA) şi Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare
Rurală (SAPARD) sunt menite să completeze programul PHARE, existent din 1989, pentru a favoriza
dezvoltarea economică şi socială, precum şi protecţia mediului în ţările candidate din Europa Centrală şi
de Est.
• 2000-2001 - Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) adoptă o strategie axată pe ocuparea
forţei de muncă şi menită să facă din Uniune „economia cea mai competitivă şi cea mai dinamică a
lumii, bazată pe cunoaştere, până în anul 2010”. Consiliul European de la Göteborg (iunie 2001)
completează această strategie prin legarea ei de dezvoltarea durabilă.
• 2002 - Consiliul European de la Copenhaga (decembrie 2002) se soldează cu încheierea unui acord
asupra criteriilor de aderare a celor zece noi state membre ale Uniunii.
• 2004 - La 18 februarie, Comisia Europeană prezintă propunerile de reformă a politicii de coeziune
pentru perioada 2007-2013: „Un nou parteneriat pentru coeziune: convergenţă, competitivitate,
cooperare”. La 1 mai, are loc aderarea la Uniunea Europeană a Ciprului, Republicii Cehe, Estoniei,
Ungariei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Republicii Slovace şi Sloveniei.
• 28 ianuarie 2005 - Ultimele statistici de la nivel regional care confirmă propunerile Comisiei pe
Fondurile Structurale pentru 2007-2013
• 6 iulie 2005 - Comisia adoptă Comunicarea pe "Liniile directoare strategice ale Comunităţii pentru
Coeziune 2007-2013"
• 15-16 decembrie 2005 - Atingerea prevederilor din Acordul Consiliului European din perspectiva
financiară 2007-2013
• Ianuarie 2006 - Acordul Consiliului European pe perspectivele financiare: Punerea în practică a
Politicii de Coeziune 2007-2013

2.3. Tipuri de interventii structurale

2.3.1. Obiectivele prioritare ale fondurilor structurale

În vederea întăririi impactului lor şi a optimizării la maxim a rezultatelor acestora, 94% din
Fondurile Structurale se concentrează în perioada 2007-2013 pe trei Obiective.
Obiectivele prioritare ale Fondurilor structurale si de coeziune pentru perioada 2007-2013 sunt
reglementate prin Regulamentul Consiliului European Nr. 1083/2006 din 11 Iulie 2006.
Obiectivul Convergenta: promoveaza dezvoltarea si ajustarile structurale ale regiunilor care
inregistreaza intarzieri in dezvoltare. Acest obiectiv este finantat prin FEDR, FSE, Fond de Coeziune si
acopera zone al caror PIB pe locuitor este sub 75% din media Uniunii Europene.
Resursele alocate acestui obiectiv pentru perioada de programare 2007 - 2013 se cifreaza la
251,163 miliarde euro, reprezentând 81,54% din total.

Criterii de eligibilitate:

1. Pentru fondurile structurale – se califica pentru finantare regiunile al caror PIB/locuitor este mai
mic de 75% din media comunitara, precum si regiunile al caror PIB/locuitor depaseste 75% din media
comunitara datorita efectelor extinderii (pentru acestea acordându-se o finantare degresiva si
tranzitionala);
2. Pentru Fondul de Coeziune – se califica pentru finantare statele membre al caror VNB reprezinta
mai putin de 90% din media comunitara si care au în derulare programe de convergenta economica. si în
acest caz, se acorda o finantare degresiva si tranzitionala statelor membre al caror VNB se situeaza peste
plafonul de 90% din media comunitara, datorita efectelor extinderii;
3. Pentru finantarea specifica din FEDR – pentru regiunile ultraperiferice în scopul facilitarii
integrarii acestora pe piata interna.
Grad de co-finantare
- 75% din cheltuielile publice sunt finantare de FEDR si FSE. Plafonul poate ajunge la 80% în cazul
regiunilor eligibile care se califica pentru finantare din Fondul de Coeziune, în cazul regiunilor
ultraperiferice putând ajunge si pâna la 85%;
- 85% pentru finantarea prin Fondul de Coeziune;
- 50% pentru co-finantarea regiunilor ultraperiferice.
În UE27, pentru acest obiectiv sunt eligibile – pentru 17 State Membre – 84 regiuni cu o populatie totala
de 154 milioane si un PIB/locuitor sub 75% din media comunitara si, în cadrul procedurii de „phasing
out” alte 16 regiuni cu un total de 16,4 milioane locuitori si un PIB/locuitor foarte putin peste plafonul
stabilit (ca urmare a efectelor statistice ale extinderii UE).

Politica de Coeziune 2007- 2013

Programe si instrumente Eligibilitate Prioritati Alocatii
1. Obiectivul Convergentei 78,5%
EUR 264 bn
Programe Regiuni cu - inovaţie
regionale şi PIB/cap de locuitor - mediu 67,34%
naţionale <75% din media - prevenirea 177,8 mld EUR
FEDR UE 25 riscurilor
- accesabilitate 8,38%
- infrastructură 22,14 mld. EUR
FSE Regiuni cu - resurse umane
PIB/cap de locuitor - capacitatea
<75% din media administrativă
UE 15 şi >75% UE
25
Fondul de Venitul Naţional - transport 23, 86%
Coeziune Brut pe SM/cap de - transport 62,99 mld EUR
locuitor <90% din sustenabil
media UE 25 - energie
regenerabilă

Obiectivul Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca: sprijina regiunile care nu sunt
eligibile pentru obiectivul Convergenta. Acest obiectiv este finantat de FEDR si FSE si acopera zonele
de marimea unui judet sau mai mici, inclusiv zone cu schimbari socio-economice in sectoarele industrial
si de servicii, zone rurale in declin, zone urbane in dificultate si zone dependente de pescuit.

Criterii de eligibilitate
- regiunile eligibile în cadrul obiectivului 1, aferent perioadei 2000-2006 si care nu se mai califica
pentru obiectivul de Convergenta, beneficiind astfel de sprijin.
- restul regiunilor neeligibile pentru obiectivul 1 – Convergenta.
În ceea ce priveste programele finantate prin FSE, Comisia a propus patru prioritati, dupa cum
urmeaza:
- cresterea adaptabilitatii lucratorilor si afacerilor;
- cresterea incluziunii sociale;
- îmbunatatirea accesului la piata muncii;
- implementarea reformelor în domeniul angajarii fortei de munca si incluziunii.
Resursele alocate pentru acest obiectiv se cifreaza la 49,13 miliarde euro, reprezentând 15,95% din
totalul alocarilor, împartite în mod egal între FEDR si FSE. Din aceste sume:
- 78,86% sunt destinate regiunilor care nu sunt acoperite de obiectivul 1 – Convergenta;
- 21,14% sunt destinate sprijinului tranzitional.
Grad de co-finantare
Plafonul de finantare, în cadrul acestui obiectiv, este situat la 50%, putând ajunge la 85% pentru
cazul regiunilor ultraperiferice.
În UE27, pentru acest obiectiv se califica 168 de regiuni, cu o populatie de 314 milioane
persoane. Dintre acestea, 13 regiuni, cu o populatie de 19 milioane persoane reprezinta zone “phasing-
in” ce beneficiaza de alocari financiare speciale în conformitate cu statutul de regiuni eligibile pentru
fostul Obiectiv 1.

Politica de Coeziune 2007- 2013

Programe si instrumente Eligibilitate Prioritati Alocatii
2. Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă 17,2%
EUR 57,9 mld
Programe Statele-membre - inovaţie
regionale propun o listă de - mediu
FEDR regiuni - prevenirea 83,44%
şi naţionale riscurilor 48,31 mld. EUR
FSE NUTS (I şi II) - accesabilitate
- Strategia
europeană de
ocupare a
forţei de muncă
Ditribuire graduală
 Regiunile prinse în
Obiectivul 1 ce nu 16,56%
sunt prinse în 9,58 mld. EUR
Obiectivul
convergenţei

Obiectivul Cooperare teritoriala europeana: sprijina regiuni, judete si zone transnationale,

vizand cooperarea transnationala, cooperarea transfrontaliera si cea interregionala. Acest obiectiv este
finantat de FEDR si acopera zonele ce sunt granite interne ale UE, precum si anumite granite externe.
Se urmareste identificarea unor solutii comune pentru probleme comune, cu ajutorul cooperarii
între autoritatile competente ale entitatilor învecinate, în domenii cum ar fi dezvoltarea zonelor urbane,
rurale si de coasta, întarirea relatiilor economice si implantarea în aceasta retea a întreprinderilor mici si
mijlocii. Obiectivul acopera zonele NUTS nivel III (nivel-judet) care sunt granite interne ale UE,
precum si anumite granite externe.
Pentru retelele de cooperare si schimb de experienta, întreg teritoriul UE este eligibil.
Grad de co-finantare
Plafonul de finantare pentru acest obiectiv, finantat exclusiv prin FEDR, este de 75%. Resursele
alocate pentru acest obiectiv se cifreaza la 7,75 miliarde euro, echivalentul a 2,52% din totalul
alocarilor. Aceste resurse sunt împartite astfel:
- 73,86% pentru finantarea cooperarii transfrontaliere;
- 20,95% pentru finantarea cooperarii transnationale;
- 5,19% pentru finantarea cooperarii interregionale.
Populatia ce locuieste în regiuni eligibile pentru acest obiectiv se ridica la 181,7 milioane
(37,5% din populatia UE).

Politica de Coeziune 2007- 2013

Programe si instrumente Eligibilitate Prioritati Alocatii
3. Obiectivul Cooperare Teritorială Europeană 3,94%
EUR 13,2 mld
Programe Regiunile de - inovaţie 35,61%
transfrontaliere şi frontieră şi marile - mediu Transfrontalier
transnaţionale şi regiuni de - prevenirea 12,12% ENI
reţele FEDR cooperare riscurilor 47,73%
transnaţională - accesabilitate transnaţional
 - cultură 4,54% reţele
- educaţie

Repartizarea Fondurilor Structurale pe obiective

Objectivul Outside Objective Objectivul Objectivul Interreg Urban Leader

Equal
1 1 regions 2 3 III II +
ERDF X X X X
ESF X X X X
EAGGF X X X
FIFG X X
Sursa: http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/prord/sf_en.htm
Zonele eligibile în UE în cadrul Obiectivului "Convergenţă" şi “Competitivităţii europene şi
ocuparea forţei de muncă”
2.3.2. Iniţiativele comunitare

Patru Iniţiative Comunitare sunt menite să găsească soluţii problemelor care afectează un număr
mare, dacă nu chiar totalitatea statelor membre şi a regiunilor europene.
- INTERREG III - încurajează dezvoltarea cooperării fără frontiere, interregionale şi transnaţionale;
- URBAN II - sprijină implementarea strategiilor inovatoare în oraşe şi în zonele urbane;
- LEADER+ - este menit să promoveze proiecte de dezvoltare rurală;
- EQUAL - are ca scop lupta împotriva discriminării pe piaţa forţei de muncă.
Aceste Iniţiative Comunitare absorb 5,35% din bugetul alocat Fondurilor Structurale. Este
acordată, printre altele, asistenţă financiară programelor de Măsuri Inovatoare care constituie adevărate
laboratoare de idei pentru sprijinirea regiunilor defavorizate.

2.3.3. Acţiuni inovative

Sunt acele actiuni care stimulează administraţiile regionale să experimenteze noi idei şi abordări
pe bază de parteneriat pentru provocările societăţii informaţionale şi pentru aşi face economiile mai
competitive.
2.3.4. Asistenţa tehnică

Asigură realizarea acelor măsuri dedicate pregătirii, monitorizării şi evaluării implementării

Instrumentelor Structurale, prin: studii, schimburi de experienţă şi informaţii între beneficiarii finali şi
publicul larg, operaţionalizarea prin sisteme computerizate a managementului, monitorzării şi evaluării,
îmbunătăţirea metodelo de evaluare şi a schimbului de informaţii.

2.3.5. Fondul de Coeziune (FC)

 Scopul acestui Fond este acela al intensificarii coeziunii economice si sociale in cadrul
Comunitatii, in perspectiva promovarii unei dezvoltari durabile.
Fondul intervine pentru actiuni din domeniile enumerate in continuare, respectand un echilibru corect si
tinand seama de necesitatile de investitie si de infrastructura specifice fiecarui stat membru beneficiar:
1. Retelele transeuropene de transport, in special proiectele prioritare de interes comun enumerate
in Decizia nr. 1692/96/CE;
2. Mediul face parte din prioritatile politicii comunitare de protectie a mediului, astfel cum au fost
definite in programul de politica si de actiune din domeniul mediului. in acest context, Fondul
poate sa intervina, de asemenea, in domenii legate de dezvoltarea durabila care prezinta avantaje
clare pentru mediu, precum eficacitatea energetica si energiile regenerabile, iar in ceea ce
priveste transportul care nu are legatura cu retelele transeuropene, transportul feroviar,
transportul pe caile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal si
interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim si aerian, transporturile urbane
specifice si transporturile publice;
3. Echilibrul corect al asistentei se defineste p rin parteneriat intre statele membre si Comisie.
Proiecte majore
Prin intermediul acestui fond pot fi finantate si proiectele majore, prin proiect major intelegandu-se
proiectul care include un ansamblu de lucrari, activitati sau servicii destinate sa indeplineasca o functie
indivizibila cu caracter economic sau tehnic clar, care urmareste obiective identificate clar si al carui
cost total depaseste 25 de milioane EUR pentru mediul inconjurator si 50 de milioane EUR pentru alte
domenii.
In cazul unor astfel de intiative, Statul Membru sau Autoritatea de Management furnizeaza Comisiei
urmatoarele informatii privind proiectele majore:
 Informatii privind organismul care va fi responsabil pentru aplicare;
 Informatii privind natura investitiilor si descrierea lor, precum si pachetul financiar si localizarea
sa;
 Rezultatele studiilor de fezabilitate;
 Un calendar de executie si, in cazul in care perioada de aplicare a operatiunii in cauza ar trebui
sa fie mai lunga decat perioada de programare, transele pentru care se cere o cofinantare
comunitara pe perioada de programare 2007-2013;
 O analiza costuri-beneficii care contine o analiza a riscurilor, precum si impactul previzibil
asupra sectorului in cauza si asupra situatiei socio-economice a statului membru si/sau a regiunii
si, daca este posibil, dupa caz, a altor regiuni din Comunitate;
 O analiza a impactului de mediu;
 Justificarea participarii publice;
 Planul de finantare care contine suma totala a resurselor financiare prevazute si suma prevazuta
pentru contributia din Fonduri, a BEI, a FEI si din orice alta sursa de finantare comunitara,
inclusiv planul indicativ anual al contributiei financiare din FEDER sau din Fondul de Coeziune
pentru proiectul respectiv.
Comisia evalueaza proiectul major, consultandu-se, dupa caz, cu experti externi, inclusiv cu
BEI, verificand coerenta acestuia cu prioritatile programului operational, contributia la realizarea
obiectivelor acestor prioritati si coerenta cu celelalte politici comunitare si adopta o decizie in
termen de cel mult trei luni de la prezentarea unui proiect major de catre statul membru sau
autoritatea de gestiune.