ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE COMERŢ
CATEDRA TURISM-SERVICII

IANC TEODOR PETRE

STRATEGII DE DEZVOLTARE
A TURISMULUI BALNEAR ÎN
ROMÂNIA ÎN PERSPECTIVA
INTEGRĂRII EUROPENE

TEZĂ DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. GABRIELA STĂNCIULESCU

BUCUREŞTI
2006
-1-
 CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………….. 5
STADIUL CUNOAŞTERII …………………………………………. 8
CAP. I. Consideraţii generale privind strategiile
de dezvoltare a turismului .................................................................... 16
1.1. Importanţa strategiei în conducerea previzională. Conceptul şi
tipologia strategiilor ………………………………………………… 16
1.2. Turismul ca prioritate în strategia generală a dezvoltării economice 25
1.2.1. Turismul parte integrantă a strategiei generale de
dezvoltare economico-socială ................................................... 26
1.2.2. Fundamentarea politicii şi strategiei de dezvoltare a
turismului ……………………………………………………. 30
1.2.3. Rolul statului în dezvoltarea turismului .................................. 36
1.3. Turismul balnear ..................................................................................... 44
1.3.1. Dimensiunea istorică şi religioasă a turismului balnear ....... 44
1.3.2. Concepte, definiţii, puncte de vedere privind turismul
balnear şi staţiunile balneare ................................................ 48
1.3.3. Particularităţi ale turismului balnear .................................... 55
1.3.4. Relaţia turismului balnear cu celelalte forme de turism ....... 61
Cap. II. Integrarea europeană, oportunitate pentru dezvoltarea
turismului balnear românesc ............................................................... 64
2.1. Abordări conceptuale ale integrării ................................................... 64
2.1.1. Puncte de vedere referitoare la integrare ............................... 64
2.1.2. Modelul integrării europene ................................................... 69
2.2. Uniunea Europeană şi turismul ............................................................ 74
2.2.1. Preocupări ale Uniunii Europene în domeniul turismului … 74
2.2.2. Aspecte ale politicilor U.E. legate direct sau indirect
de turism ………………………………………………………. 77
2.3. România pe drumul integrării europene ............................................ 90
2.3.1. Evoluţia relaţiilor dintre România şi UE ................................ 91
2.3.2. Premise ale integrării ............................................................... 93
2.3.3. Direcţii ale integrării turistice europene a României ............ 95
CAP. III. Particularităţi şi tendinţe de evoluţie
a turismului balnear pe plan european ............................................... 100
3.1. Particularităţi ale turismului european .............................................. 100
3.2. Turismul balnear în unele state ale Uniunii Europene .................... 103
3.3. Caracteristicile ofertei balneoturistice europene .............................. 112
3.3.1. Factorii naturali de cură ...................................................... 112
3.3.1.1. Factorii climatici şi cadrul natural al staţiunilor
balneoturistice ……………………………………… 113
3.3.1.2. Substanţele minerale terapeutice ........................... 114
3.3.2. Termalismul şi tehnicile de cură .............................................. 123
3.3.3. Talasoterapia, formă specială de cură ................................... 126
3. 4. Particularităţi şi tendinţe în oferta balneară europeană ................ 128
3.4.1. Structuri de primire ................................................................. 128

-2-
 3.4.2. Structuri de alimentaţie ............................................................ 131
3.4.3. Structuri de tratament ............................................................. 132
3.4.4. Structuri de agrement .............................................................. 134
3.4.5. Structuri de utilităţi publice ..................................................... 136
3. 5. Cererea balneoturistică europeană ................................................. 139
3.5.1.Consideraţii generale privind cererea pentru turismul
balnear european …………………………………….……… 140
3.5.2.Motivaţia cererii pentru turism balnear ............................ 144
3.5.3. Morbiditatea ca factor al cererii balneoturistice europene ... 145
3.5.4. Noi segmente ale cererii balneoturistice ................................. 146
3.5.5. Principalele tendinţe ale cererii balneoturistice ...................... 148
CAP. IV. Turismul balnear în România ............................................ 152
4.1.Evaluarea şi ierarhizarea staţiunilor balneare din România ................ 152
4.1.1. Factori naturali de cură balneară .......................................... 153
4.1.2. Modalităţi de evaluare . ........................................................... 156
4.1.3. Ierarhizarea staţiunilor în plan general ……………………. 157
4.1.4. Ierarhizarea staţiunilor balneoturistice pe profile
de patologie ............................................................................................................... 163
4.2. Modificări structurale ale ofertei balneoturistice româneşti ............... 167
4.2.1. Particularităţi ale ofertei turismului balnear ……………... 167
4.2.2 Evoluţia ofertei din turismul balnear românesc …………... 168
4.2.2.1 Structuri de primire ........................................................ 168
4.2.2.2. Structuri de alimentaţie .................................................. 180
4.2.2.3. Structuri de tratament ..................................................... 183
4.2.2.4. Structuri de agrement ..................................................... 187
4.2.3. Infrastructura generală şi turistică ...................................... 187
4.3. Protecţia mediului şi turismul balnear .................................................. 188
CAP. V. Analiza circulaţiei turistice în staţiunile balneare din
România şi previziunea cererii pentru perioada 2005-2010 ................ 194
5.1. Factori ce influenţează dinamica turismului in general şi
a turismului balnear în special ................................................................ 194
5.2. Indicatorii statistici ce caracterizează activitatea de turism ................ 198
5.3. Cererea potenţială şi cererea efectivă ................................................ 201
5.4. Evoluţia principalilor indicatori ce caracterizează circulaţia
turistică .................................................................................................... 204
5.5. Previziunea cererii pentru turismul balnear în perioada
2005-2010 .................................................................................................. 212
5.5.1. Estimarea evoluţiei cererii de turism balnear pe baza
morbidităţii ............................................................................ 212
5.5.2. Previziunea evoluţiei numărului de turişti pentru
turism balnear ....................................................................... 216
5.6. Direcţii de dezvoltare a turismului balnear românesc ..................... 219
CAP. VI. Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România 223
6.1. Oportunităţi şi limite ale dezvoltării .................................................. 223
6.2. Concepţia de dezvoltare a turismului balnear la nivel
macroeconomic ......................................................................................... 228
6.2.1. Coordonate ale dezvoltării ………………………………... 229

-3-
 6.2.2. Programe şi instituţii implicate în dezvoltarea şi
promovarea turismului balnear………………….……………… 232
6.3. Strategii aplicabile staţiunilor balneare .......................................... 241
6.3.1. Strategii de produs …………………………………….... 241
6.3.2. Strategii de preţ şi distribuţie ........................................... 244
6.3.3. Rolul promovării, ca element al mixului de marketing
turistic, în dezvoltarea turismului balnear …………….. 246
6.4. Propuneri de strategii de dezvoltare a staţiunilor balneare
româneşti ............................................................................................. 250
6.4.1. Staţiuni de interes naţional şi internaţional ...................... 250
6.4.2. Staţiuni de interes local ...................................................... 257
6.4.3. Realizarea unui nou produs turistic balnear ..................... 259
6.4.3.1. Strategii privind produsele turistice noi .............. 259
6.4.3.2. Promovarea unui nou produs turistic balnear
românesc …………………………………………. 260
Cap. VII. Covasna - staţiune ,,pilot” în procesul de aliniere a
turismului balnear românesc la standardele europene ........................ 266
7.1. Premise ale dezvoltării staţiunii Covasna .............................................. 267
7.1.1. Date de referinţă .................................................................... 267
7.1.2. Baza tehnico-materială .......................................................... 270
7.1.3. Cererea turistică ...................................................................... 272
7.2. Propuneri de dezvoltare a staţiunii Covasna ....................................... 274
7.2.1. Puncte forte şi puncte slabe ................................................. 274
7.2.2. Modernizarea structurilor existente . .................................. 276
7.2.3. Construirea unui hotel de patru stele .................................. 278
7.2.4. Dezvoltarea ofertei de schi, în conexiune cu cea a
turismului de sănătate .......................................................... 278
Contribuţii proprii .............................................................................................. 281
Concluzii finale ................................................................................................... 288
Bibliografie .......................................................................................................... 292
Anexe ................................................................................................................... 296
Rezumatul tezei de doctorat ………………………………………………….. 342

-4-
 INTRODUCERE

Pentru secolul XXI, în care abia am intrat, este acceptată ideea că economia
mondială va fi dirijată de trei supra-industrii ale serviciilor: tehnologia informaţiilor,
telecomunicaţiile şi industria turismului şi a călătoriilor.
Datorită efectelor benefice în plan economic, social, cultural, ecologic şi politic,
toate statele depun eforturi de implementare a unor strategii de dezvoltare a turismului,
care să determine valorificarea superioară a potenţialului turistic pe care îl au, creşterea
circulaţiei turistice şi a încasărilor. Reuşita sau eşecul acestei încercări este influenţată de
concurenţa puternică ce caracterizează turismul la nivel planetar. Stabilirea politicii
turistice va avea în vedere elementele ce pot influenţa decizia turistului în alegerea
destinaţiei sale. Măsurile luate la nivel central pot ameliora poziţia concurenţială a propriei
destinaţii sau pot să-i aducă prejudicii.
Pentru ţările din fostul bloc socialist, cu putere economică redusă şi evoluţii
contradictorii, deci şi pentru România, ritmuri cât mai mari ale dezvoltării turistice şi
alinierea la standarde occidentale a bazei tehnico-materiale şi a serviciilor turistice,
reprezintă obiective majore, ce pot determina apropierea şi integrarea în topul ţărilor
turistice cu o bună cotă de piaţă şi cu efecte economice de care astfel de ţări beneficiază din
plin, iar pentru noi reprezintă încă un deziderat.
Una din formele de turism care, în ultimii 20 de ani, s-a remodelat la nivel
european, datorită conceptului potrivit căruia ,,sănătatea este o stare de bunăstare”, este
turismul balnear.
Creşterea economică şi evoluţia condiţiilor de viaţă ale omului modern aduc, pe
lângă aspectele pozitive, unele aspecte negative, cum ar fi: intensificarea stresului,
dezechilibrele alimentare calitative şi cantitative, intensificarea acţiunii patogene a
mediului ambiant asupra organismului uman datorită poluării fizice şi chimice, care au
impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei.
În vederea diminuării impactului acestor efecte negative, tot mai mulţi turişti aleg
ca destinaţie de vacanţă staţiunile balneare.
Prin rezultatele eficiente obţinute în menţinerea şi consolidarea sănătăţii şi a
refacerii potenţialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a
cărei poziţie pe piaţa turistică internaţională este în creştere continuă.

-5-
 Dintre ţările Europei Centrale şi de Est, ce au devenit sau vor deveni în curând state
membre ale Uniunii Europene, România are avantajul oferit de cantitatea şi calitatea
factorilor naturali de cură, unii cu valoare de unicat, dar şi dezavantajul unei baze tehnico -
materiale depăşite. După o perioadă de creştere şi modernizare la nivelul anilor ‫ ۥ‬70, când a
beneficiat de politica de socializare a acestei forme de turism, concomitent cu dezvoltarea
turismului internaţional, turismul balnear românesc a intrat, după 1989, într-o perioadă de
criză. Perioada prea lungă de tranziţie cu efectele sale, lipsa unei strategii la nivel naţional
şi local pentru stoparea declinului şi dezvoltare, au favorizat degradarea staţiunilor
balneare.
Cu toate acestea, printr-un program realist de dezvoltare generală a turismului,
turismul balnear, la rândul său, se poate repoziţiona pe piaţa turismului românesc şi pe
piaţa turismului balnear european.
Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii, de
a căror calitate depinde reuşita acestei acţiuni, care se poate concretiza atât în creşterea
cererii internaţionale pentru turismul balnear românesc şi integrarea staţiunilor balneare din
ţara noastră în topul celor cu o bună cotă de piaţă din Europa, cât şi în determinarea unui
număr cât mai mare de turişti români să aleagă ca destinaţie de vacanţă o staţiune balneară.
Strategiile naţionale de dezvoltare a turismului din România, trebuie să armonizeze
strategiile elaborate la nivel regional, local şi al fiecărei staţiuni, ţinând cont şi de
strategiile europene, în vederea evidenţierii bogăţiei ofertei româneşti de acest gen şi
pentru a trezi interesul turiştilor străini atraşi spre staţiunile balneare din statele dezvoltate
ale Uniunii Europene nu numai de calitatea ofertei dar şi de promovarea susţinută a
acesteia.

Pornind de la aceste premise, lucrarea îşi propune să evidenţieze principalele

direcţii de dezvoltare a turismului balnear în ţările din Uniunea Europeană cu tradiţie în
domeniu şi, pe baza acestora să contureze posibile strategii de dezvoltare, ce ar permite
turismului balnear românesc să devină competitiv în perspectiva integrării europene.
Acest demers s-a făcut plecând de la prezentarea importanţei strategiei la nivel macro şi
microeconomic şi a oportunităţii pe care o reprezintă integrarea europeană pentru
România, urmată de efectuarea unei analize a particularităţilor şi tendinţelor actuale de
evoluţie a turismului balnear pe plan european şi a situaţiei ofertei şi cererii din turismul
balnear românesc.

-6-
 Punerea în aplicare a strategiilor, pe care le-am propus în capitolul şase, ar
contribui la dezvoltarea acestei forme de turism, ce poate reprezenta pentru ţara noastră,
datorită valorii deosebite a factorilor naturali terapeutici şi efortului constant de aliniere la
standardele occidentale a bazei tehnico-materiale şi a serviciilor, insuficient cunoscute în
afara ţării, o repoziţionare a României ca destinaţie turistică.
Reluarea creşterii economice, înregistrată după 2000, perspectiva integrării
europene, strategiile formulate la nivel macroeconomic şi iniţiativele investitorilor locali,
ne dau convingerea că turismul balnear românesc va reuşi în efortul de realizare a unei
oferte de calitate, la nivel european, devenind o destinaţie atractivă pentru turiştii potenţiali
din Uniunea Europeană.

-7-
 STADIUL CUNOAŞTERII

La acest început de mileniu, în multe state din lume există interes şi preocupare
pentru limitarea efectelor negative pe care le-a avut dezvoltarea economică asupra sănătăţii
populaţiei. Una din căile eficiente de luptă împotriva bolilor civilizaţiei lumii moderne este
oferită de turismul balnear. Trendul internaţional este acela al întoarcerii la natură pentru
tratament şi recreare, iar din acest punct de vedere staţiunile balneare sunt în mod evident o
destinaţie potrivită. Datorită acestui fapt şi a efectelor benefice pe plan economic şi social,
ţările ce deţin factori naturali de cură şi au tradiţie în exploatarea acestora, printre care se
află şi România, stabilesc pentru turismul balnear strategii de diversificare şi relansare,
unele, sau de dezvoltare şi modernizare, altele.
Atenţia acordată acestei forme de turism la nivel mondial este relevată de
declararea anului 2000 ca „An mondial al Balneologiei” şi de manifestările ştiinţifice
organizate, dintre care amintim: Congresul Mondial de Balneologie de la Roma, din anul
2000, cu tema „Balneologia în mileniul trei”, unde specialişti din diferite ţări au prezentat
puncte de vedere şi soluţii valoroase pentru viitorul balneologiei europene; Congresul
Societăţii Internaţionale de Tehnică Balneară de la Levico Terme din Italia, din anul 2002,
cu tema „Turismul de sănătate şi tratament medical în staţiunile balneo-climatice”.
Găzduirea acestor manifestări de către Italia dovedeşte implicarea factorilor de
decizie de la nivel macroeconomic din această ţară, cu tradiţie milenară în domeniu, în
diversificarea şi relansarea turismului balnear care a depăşit perioada de criză.
Lucrări de specialitate cuprind o analiză a evoluţiei acestei forme de turism în
Italia, denumită termalism, din 1890 şi până în prezent, unele aspecte fiind comune şi altor
state.
Astfel, specialiştii italieni apreciază că turismul termal din această ţară este
rezultatul unui lung proces, ce a trecut prin cinci generaţii de activitate termală până să
ajungă la forma actuală.
Emilio Becheri, unul din cei mai apreciaţi experţi în economie, marketing turistic şi
termalism, prezintă în lucrarea sa ,,Rapporto sul sistema termale in Italia 2004” evoluţia
activităţii termale în Italia sub forma unui tablou sintetic, intitulat „generaţiile de activitate
termală”.

-8-
 Figura nr. 1. Generaţiile de activitate termală

1 2 3 4 5
TERMALISM TERMALISM SOCIAL TERMALISM TERMALISM ŞI BUNĂSTARE
LUDIC ASISTAT BUNĂSTARE TERMALĂ
PIAŢĂ LIBERĂ TERMALISM PUBLIC ATENŢIE LA CONCEPŢIE
SĂNĂTATE HOLISTICĂ

DE LA CONCEPŢIA DE DEZVOLTAREPUTERNICĂ MASIFICAREA CRIZA CONEXIUNE

BĂI LA ACEEA DE DETERMINĂ TERMALISMULUI ÎNVINGĂTOARE
TERME ŞI ORAŞE PIERDEREA SOCIAL ÎNTRE AMBIENT,
TERMALE CREDIBILITĂŢII TERME ŞI
BUNĂSTARE
SUPRA ANII ’80 SUBSTITUIREA
DIMENSIONAREA PIEŢEI DEZVOLTARE PARTICIPANŢILOR LA VALORIFICAREA
AUTONOMĂ CURĂ CU ALŢI TURIŞTI TERMELOR CA
BUNĂSTARE (NU (SEJUR MULT MAI TRATAMENTE
TERMALĂ) SCURT ) NATURALE

”A MERGE LA APELE VACANŢĂ TERMALĂ TURISM TERMAL TURISM DE TURISM DE

TERMALE” SĂNĂTATE BUNĂSTARE

MARCA MODEL SANITARIZAREA AXARE PE ACTIVAREA DESANITARIZAREA

LIBERTY (Izvor, Apă) SECTORULUI SANITARIZARE ŞI CENTRELOR DE IMAGINII DAR
REFUZUL BUNĂSTARE VALIDARE
BUNĂSTĂRII TERMALĂ ŞTIINŢIFICĂ

PUTERNICĂ NOI CLĂDIRI DOMINARE NETĂ A ADJECTIVUL LOGICA

CREDIBILITATE DIVERSIFICATE PENTRU CURELOR DE MASĂ ”TERMAL” UTILIZAT BUNĂSTĂRII
SEJURURI LUNGI CURE DE MASĂ ŞI PIERDERE A ALĂTURI DE TERMALE CA
CREDIBILITĂŢII CENTRELE DE VALOARE
BUNĂSTARE ADĂUGATĂ

CURELE ASISTATE CURE APROAPE ÎN ÎN UNELE STAŢIUNI ÎNNOIRE A

DEPĂŞESC NET PE CELE EXCLUSIVITATE TERMALE SOSIRILE PRODUSULUI ,
PRIVATE ASISTATE PENTRU ALTE FORME ÎNNOIRE A
DE TURISM DEPĂŞESC IMAGINII
PE CELE PENTRU
TURISM TERMAL

TRATAMENTE CURE TERAPEUTICE PREVENIRE PROMOVAREA

SĂNĂTĂŢII

NEVOIA DE TERMELE ŞI CRIZĂ INIŢIALĂ

TERME
ÎNGRIJIRE POSIBILĂ BUNĂSTAREA URMATĂ DE
(NEVOIE) şi
NEVOIE DE CONVIEŢUIESC INTEGRARE
VACANŢĂ
NECESITATE CLIENT DAR PIEŢELE SUNT ÎNTRE TERME ŞI
(LUDICĂ )
PUBLICĂ SEPARATE BUNĂSTARE
PENTRU UN
“NECESITATEA ” REDESCOPERIRE PLURALISM
CLIENT DIN
SUBORDONATĂ SUBIECTIVITATE COMPORTAMEN
ELITA
TE şi
SOCIETĂŢII
ÎNTINERIREA
SECTORULUI

DIN INTERIOR ÎN AFARA PIEŢEI DIN AFARĂ ÎN INTERIORUL PIEŢEI

1890-1930 ŞI PÂNĂ LA DUPĂ AL DOILEA DIN A DOUA JUMĂTATE A ANII NOUĂZECI ANII DOUĂMII
ÎNCEPUTUL ANILOR ‘40 RĂZBOI MONDIAL PÂNĂ ANILOR ’70 LA ANII ‘80
LA JUMĂTATEA ANILOR
‘70
Sursa: adaptată de autor după E. Becheri – Rapporto sul Sistema Termale in Italia 2004,
FEDETERME, 2004.

-9-
 Prima generaţie ar putea fi definită „Termalismul ludic”. Este perioada dintre anii
1890-1930, în care termelor le era atribuită nu numai o funcţie terapeutică, ci şi aceea de
prevenire şi relaxare. Această primă generaţie de activitate termală se baza pe concepţia de
tratament, pe un sejur lung şi o clientelă aristocratică, a elitelor. În primii ani ai secolului
trecut „a merge la apele din staţiunile termale” în timpul verii avea aceeaşi valenţă pe care
a avut-o câteva decenii mai târziu petrecerea vacanţei la mare.
A doua generaţie ar fi cea a „Termalismului social”, ce cuprinde perioada de după
al doilea război mondial şi până la jumătatea anilor şaptezeci. Componenta ce vizează
sănătatea are aceeaşi importanţă majoră şi „a merge la apele din staţiunile termale” devine
„a efectua cure termale”.
Staţiunile termale devin favoritele politicii sanitare, iar curele sunt plătite de
Serviciul Sanitar Naţional. În această perioadă curele susţinute de stat depăşesc cu mult pe
cele suportate integral de turist.
În a treia generaţie de activitate termală „Termalismul asistat” (din a doua jumătate
a anilor şaptezeci până în anii optzeci), termalismul social se dezvoltă către o concepţie
mai pasivă, cu o axare a sectorului pe concepţia de sanitarizare şi refuzul ideii de
bunăstare. Se remarcă o prevalenţă a curelor de masă şi un acces facil la prestaţiile sanitare,
curele fiind plătite aproape în exclusivitate de Serviciul Sanitar Naţional, motiv pentru care
termalismul asistat este considerat ca fiind în afara pieţei. Acest fapt a determinat o
pierdere de credibilitate care, începând cu sfârşitul anilor optzeci şi până în prezent, a
provocat introducerea unor limite din partea Serviciul Sanitar Naţional (măsuri mai
restrictive pentru efectuarea curelor, introducerea de tichete, etc.). Aceste condiţionări au
generat prima criză a sectorului şi au provocat o modificare a concepţiei despre termalism,
care presupune trecerea de la cură la prevenţie, mutând atenţia de la boală la sănătate şi la a
vrea să-ţi fie bine, de la patologie şi terapie la un sistem integrat de servicii funcţionale
axate pe crearea unor condiţii favorabile şi dezvoltarea poteţialului individului în funcţie de
mediul în care trăieşte.
Astfel, începe a patra generaţie de activitate termală şi de integrare între termalism
şi bunăstare. În virtutea acestei optici se schimbă şi funcţia prestaţiilor termale, de la o
viziune de tip ştiinţific ce consideră cura o terapie, la o viziune holistică, ce are ca obiectiv
atingerea unei stări globale de bunăstare psiho-fizică şi chiar spirituală, ca integrare între
corp şi minte.

- 10 -
 Din acest moment se poate vorbi de a cincea generaţie de activitate termală şi de
promovarea propriei bunăstări psiho-fizice. Nu se tratează doar un tip de boală, dar, fără a
se pierde nimic din partea terapeutico-preventivă, se propune cura de sănătate a omului în
sens general şi complet.
Ultima concepţie, totuşi, încă reprezintă o ipoteză de lucru, deoarece în epoca în
care trăim se suprapun multiple forme de activitate termală, de la cele tradiţionale, care se
referă la curele recunoscute de Serviciul Sanitar Naţional şi cele tipice practicate în
staţiuni, la cure de bunăstare care se identifică cu un sistem integrat de servicii funcţionale
cerute de clienţi şi plătite integral de ei, pentru îngrijirea şi promovarea propriului aspect
fizic şi psihologic, după o concepţie holistică.
Sectorul termal propriu-zis poate fi considerat cel istoric şi acesta reprezintă încă
imaginea termelor care, doar în ultimul timp, şi cu o notabilă întârziere în comparaţie cu
evoluţia pieţei, au început să introducă între opţiunile lor şi servicii pentru bunăstare,
făcând loc unui nou concept , acela al bunăstării termale1.
Specialiştii în domeniu din Italia consideră că pentru această formă de turism criza
a fost determinată aproape în exclusivitate de sectorul termal nu de cel de bunăstare, care
din contră, în ultimii ani, a înregistrat o mare dezvoltare, cu strategii proprii, diferite şi
separate de partea termală.
Diferenţele între staţiunile termale „tradiţionale” şi cele „noi” sunt sintetizate de
Emilio Becheri în tabelul nr. 12.
Chiar dacă analiza se referă la turismul termal din Italia, multe dintre aceste
diferenţe caracterizează şi termalismul altor state cu tradiţie în domeniu şi nivel similar de
dezvoltare din Uniunea Europeană. Astfel, cu excepţia generaţiilor de activitate termală şi
a modului de implicare a Serviciului Sanitar Naţional din Italia, care îmbracă forme
specifice de la ţară la ţară, considerăm că celelalte elemente sunt general valabile.
În staţiunile balneare din statele Uniunii Europene s-au dezvoltat serviciile
aferente turismului de bunăstare, care au atras o clientelă nouă, diferită de cea clasică.
Tratamentelor tradiţionale li s-a alăturat o nouă ofertă bazată pe satisfacerea noilor
exigenţe ale cererii: algoterapie; aromoterapie; înlăturarea stresului; repunerea în formă;
drenaj limfatic; presoterapia; reflexoterapia; cure de slăbit; cure de înfrumuseţare; etc.

1
Emilio Becheri, Il sistema termale della Toscana: tendenze e prospetive, UNIONCAMERE della Toscana,
2005, pag. 3.
2
Emilio Becheri, Secondo rapporto sul sistema termale in Italia, edito da IL SOLE 24 ORE, 2005, pag. 6.

- 11 -
 Tabelul nr. 1. Terme „tradiţionale” şi „noi”

Cu referire la: TERME TRADIŢIONALE TERME DE BUNĂSTARE

- generaţiile de - prima, a doua şi a treia - a patra şi a cincea generaţie de
activitate termală generaţie de activitate termală activitate termală
- funcţiune - predomină aspectul - predomină (sau foarte prezentă)
terapeutic: clientelă cu diferite prevenirea şi promovarea sănătăţii:
maladii clientelă sănătoasă.
- prestaţii - cură a bolii şi problemelor - fizice (reducere greutate) şi de
reale, nu antistress, nu psihice evitare a bolilor şi problemelor de
- ape şi/sau alte resurse viitor
- resursa de bază - folosirea apelor şi/sau a altor resurse
termale
termale pentru promovarea sănătăţii
- integrare între diverse cure - folosirea resurselor termale pentru
- caracterizare termale caracterizarea produselor de bunăstare
(saune, băi turceşti, masaje)
- rigide sau semirigide, cu o - flexibile, personalizate, chiar şi
- pachete
durată cel puţin săptămânală pentru week-end sau pauză de o zi
- foarte limitată, injustă şi - hotelierii asociaţi la un centru de
- intermediere
subordonată bunăstării bunăstare
- preţuri (1) - în bună parte finanţate de - bunăstarea este în interiorul pieţei,
Serviciul Sănătăţii Naţionale tratamente cu plată integrală
(în afara pieţei)
- preţuri (2) - preţuri oricum scăzute fiind - preţ mediu pentru tratament
condiţionate de tarifele SS considerabil mai scumpe
- preţuri şi - pachete rigide; preţuri fixe
sau aproape fixe - variabile în funcţie de serviciul oferit
pachete (3)
- marketing - integrare întotdeauna - integrare variabilă cu teritoriul, de la
teritorial (1) prezentă cu teritoriu inexistentă la mult
- marketing - lipseşte integrarea cu alte - grad mare de integrare cu alte forme
teritorial (2) forme de turism, chiar dacă de turism
sunt prezente - clientelă tânără şi de vârstă medie,
- imagine - clintelă în vârstă, ambient ambient deschis şi vesel
închis
- personalul necesar pt. cură - flexibili: de la cure obişnuite la cele
- personalul destul de rigid, muncă personalizate; prezenţi mulţi
sectorului dependentă profesionişti
- număr - spectrul celor definite în - expansiune continuă, a numărului şi
tratamente timp şi tradiţionale tipologiilor; se poate vorbi de o
explozie

Sursa: adaptată de autor după E. Becheri - Secondo rapporto sul sistema termale in Italia,
edito da IL SOLE 24 ORE, 2005.

- 12 -
 Aceste schimbări au loc începând cu anii ′90, când conceptul de bunăstare este din
ce în ce mai prezent în modul de a interpreta calitatea vieţii, iar termalismul trece de la
concepţiile conform cărora era considerat în afara pieţei, la acelea de tip competitiv care-l
situează în interiorul pieţei.
În această perioadă oferta privind termalismul este amplificată şi modificată,
trecându-se de la funcţia terapeutică la promovarea sănătăţii, ce înglobează şi aspectul
psihic. Se extinde numărul prestaţiilor ce au în vedere omul sănătos, prevenirea bolii şi
promovarea curelor de sănătate.
Valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură este folosită pentru realizarea unor
oferte noi, cu produse atractive promovate în noile centre de bunăstare. Pachetele de
servicii puse la dispoziţia clientului sunt foarte flexibile, fiind modelate în funcţie de
dorinţa şi timpul acestuia.
Creşte semnificativ gradul de integrare cu alte forme de turism, cu efecte
economice însemnate, atât prin atragerea mai multor categorii de turişti, cât şi prin
creşterea gradului de ocupare în extrasezon.
O realizare importantă este şi schimbarea imaginii prin atragerea tinerilor şi a
turiştilor de vârstă medie, care contribuie la crearea unui ambient deschis şi vesel.
Expansiunea continuă a numărului şi tipologiilor de produse au impus atragerea
unui personal profesionist, care să poată asigura servicii de cea mai bună calitate,
justificate de creşterea preţurilor.
Avantajele turismului de sănătate şi bunăstare nu presupun renunţarea la turismul
balnear clasic. Dimpotrivă, datorită varietăţii numărului de tratamente ce se pot realiza,
tour-operatorii asociază turismul termal cu turismul de bunăstare invitând la o vacanţă de
tratament, de restituire a vigorii şi dezintoxicare a organismului, sau o vacanţă pentru a-ţi
regăsi propriul aspect îmbunătăţit, prin efectuarea de cure de regenerare cu tratamente
naturale, într-un ambient cu vegetaţie bogată şi aer curat.
Suntem de aceeaşi părere cu specialiştii care susţin că strategia învingătoare pentru
un nou turism balnear contează pe combinarea noilor tendinţe privind conceptul de
sănătate cu cele tradiţionale.
Remarcăm faptul că într-un interval relativ scurt de timp s-au conturat concepte
noi şi obiective noi pentru staţiunile balneo-climatice, racordate la noile orientări din
domeniul sănătăţii.

- 13 -
 Concepţiile şi orientările noi din medicina modernă, ce abordează sănătatea ca un
drept fundamental al omului, introducerea între criteriile de evaluare a sănătăţii a noţiunilor
de calitate a vieţii, stil de viaţă, bunăstare au determinat o reevaluare a asistenţei medicale
din staţiunile balneo-climatice, a balneologiei în general, ca şi a turismului tradiţional. Între
balneologia tradiţională şi turismul tradiţional a apărut turismul de bunăstare, turismul de
sănătate sau curele de sănătate profilactice, care au la bază calitatea vieţii, strâns împletită
cu apărarea sănătăţii şi un raport psiho-fizic valid3.
Noile criterii de evaluare arată saltul uriaş înregistrat în terapia cu factori naturali de
cură, de la perioadele de criză când i se reproşa lipsa unei fundamentări ştiinţifice solide,
metodologia utilizată fiind bazată în cea mai mare parte pe empirism, la multiplele studii şi
cercetări ştiinţifice care au dovedit eficienţa curelor terapeutice şi de recuperare în diferite
grupe de afecţiuni, pe baza unei metodologii complexe. Evaluarea modernă a sănătăţii, a
bunăstării , a calităţii vieţii, impune continuarea şi dezvoltarea activităţii de cercetare
ştiinţifică, pentru stabilirea mecanismelor de acţiune şi a efectelor curative ale factorilor
terapeutici naturali. Sunt considerate prioritare cercetările asupra metodologiei şi efectelor
„curelor de sănătate”, care reprezintă cel mai important domeniu al profilaxiei primare a
bolilor majore din patologia legată de modul de viaţă în civilizaţia noului mileniu.
În aceste condiţii, reflectând principalele elemente ale curei balneare în staţiunile
balneo-climatice moderne, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Balneologie şi
Climatologie – Prof. Dr. H. Pratzel, definea cura balneară ca fiind4 „balneoterapie,
regimuri dietetice, terapie complexă, motivaţie pentru un mod de viaţă sănătos, sub
supravegherea unor experţi medicali experimentaţi şi calificaţi, într-un mediu plăcut,
acceptat de pacient, aproape de natură şi cultură”.
Contribuţia specialiştilor din România la fundamentarea ştiinţifică a terapiei cu
factori naturali de cură este remarcabilă. Încă din 1949, când a fost înfiinţat Institutul de
Balneologie şi Fizioterapie din Bucureşti, balneoclimatologia a făcut eforturi deosebite
pentru studiul complex al factorilor terapeutici naturali, atât fizico-chimic, microbiologic şi
farmacologic experimental, cât şi clinico-terapeutic. Cadre medicale şi tehnice au efectuat
cercetări sistematice în clinici, laboratoare şi staţiuni balneare. Au fost organizate studii şi
cercetări complexe, au fost descoperite, studiate şi exploatate noi surse valoroase de factori

3
Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, România Balneară, Editată de O.P.T.B.R. cu sprijinul
Min. Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Bucureşti, 2004, pag. 9.
4
Idem, pag. 41.

- 14 -
naturali de cură. Rezultatele acestor studii au fost publicate într-o colecţie de 11 volume de
„Studii şi cercetări de balneologie şi fizioterapie”, într-o monografie în 3 volume „Apele
minerale şi nămolurile din România” în perioada 1960-1972, precum şi în numeroase
„Îndreptare metodologice” şi „Indicaţii pentru tratamente în staţiunile balneo-climatice”
apărute în 1960, 1965, 1975, 19865.
Aportul cercetătorilor români la creşterea gradului de cunoaştere în domeniul
balnear este remarcabil şi a permis punerea în valoare a extraordinarului potenţial al
factorilor terapeutici naturali din România. Din acest punct de vedere avem o poziţie de
invidiat în comparaţie cu alte state din Europa.
Relansarea turismului balnear din ţara noastră şi alinierea staţiunilor noastre
balneare la standardul existent în celelalte ţări din Uniunea Europeană, alături de care
dorim să fim de la 01. 01. 2007, depinde însă de un complex de factori, ce fac obiectul
analizei acestei lucrări.
Datorită factorilor naturali de cură şi aparaturii moderne din bazele de tratament,
staţiunile balneare din Uniunea Europeană pot oferi atât posibilitatea tratării diverselor
afecţiuni, prin balneologia terapeutică şi de recuperare, cât şi soluţii de prevenire a
îmbolnăvirii şi menţinere a stării de sănătate prin balneologia de bunăstare (curele de
sănătate). În perspectiva integrării europene, pentru a asigura în acelaşi timp cure de
sănătate, pentru tineri şi adulţi sănătoşi, dar şi cure terapeutice pentru bolnavi sau de
recuperare pentru persoane cu deficienţe funcţionale, în România este necesar un amplu
program strategic şi investiţional, atât în vederea modernizării structurilor specifice
staţiunilor balneare clasice cât şi pentru crearea noilor structuri, a centrelor de bunăstare,
care să poată oferi servicii de calitate pentru curele de sănătate, cele de înfrumuseţare şi
bunăstare.

5
Idem, pag. 45.

- 15 -
 CAPITOLUL I
Consideraţii generale privind strategiile de dezvoltare a turismului

În evoluţia economiei mondiale de la acest început de mileniu, turismul ocupă un

loc important, atât în comerţul internaţional, cât şi în economia naţională a majorităţii
statelor lumii. Prin contribuţia sa la realizarea produsului mondial brut şi la ocuparea forţei
de muncă, turismul se situează printre cele mai de seamă componente ale economiei
mondiale.
Datorită modului eficient de valorificare a resurselor şi efectelor benefice pe plan
economic, social şi cultural, guvernele multor ţări dau turismului atenţia cuvenită atunci
când stabilesc programele de dezvoltare la nivel macroeconomic.
Punerea în practică a unui program de dezvoltare se face pe baza unor strategii, de
a căror calitate depinde reuşita acestei acţiuni, care se poate concretiza în creşterea cererii
interne şi internaţionale pentru turism.
Ca şi în alte domenii, conceptul de strategie este integrat conducerii previzionale a
activităţii din turism, iar între strategiile la nivel macroeconomic, naţional şi cele de la
nivelul organizaţiilor şi al staţiunilor de turism există o strânsă interdependenţă.
Datorită potenţialului turistic deosebit, ţara noastră nu poate face excepţie de la
regulă şi, încă din 1994, printr-un program Phare s-a realizat un „Plan strategic de
dezvoltare a turismului în România”, care acordă importanţa cuvenită şi turismului balnear,
formă de turism cu un potenţial de excepţie şi cu perspective, după părerea noastră, net
superioare turismului clasic.
Din această perspectivă, după prezentarea tipologiei strategiilor, în subcapitolele
următoare ne-am referit la turism ca prioritate în strategia generală a dezvoltării economice
şi apoi la turismul balnear.

1.1. Importanţa strategiei în conducerea previzională. Conceptul şi tipologia

strategiilor

Termen specific domeniului militar încă din Grecia antică (în greaca veche stratos
= armată, iar egos = conducător), strategia în sens modern însemna „arta de a conduce un
război”. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte strategia ca fiind „o parte

- 16 -
componentă a artei militare, care se ocupă de problemele pregătirii, planificării şi ducerii
războiului şi operaţiunilor militare”6.
Evoluţia societăţii a adus o serie de idei şi concepte politico-militare care au format
un corp coerent de principii strategice. Principiile de bază ale strategiei politico-militare le
regăsim în dezvoltarea pe termen lung a marilor organizaţii contemporane, societăţi
comerciale sau alte tipuri de organizaţii (fundaţii, organizaţii religioase) combinate cu
elemente introduse de tehnologia actuală şi sistemul prezent de valori7.
În prezent termenul strategie se utilizează cu semnificaţii diferite în funcţie de
domeniul în care se aplică.
Utilizarea acestui concept în domeniul economic, atât la nivel macroeconomic cât
şi la nivel microeconomic, este reflectată de cercetările specialiştilor în management şi
marketing. Peter Drucker a fost printre primii care, în 1954, subliniind importanţa
strategiei pentru firme, arăta că aceasta trebuie să răspundă la două întrebări: în ce constă
afacerea? şi care ar trebui să fie obiectul de activitate al firmei8? Cu abordări diferite, dar
contribuţii importante la dezvoltarea acestui concept s-au remarcat9: Alfred Chandler
(1962); Keneth Andrews (1965); Igor Ansoff (1965); G.M. Hofer şi D. Sehendel (1978);
Brian Quinn (1980); Henry Mintzberg (1990); Michael Porter (1990); Corneliu Russu
(1993); Ovidiu Nicolescu (1996); Tiberiu Zorlenţan (1996).
Prima abordare temeinică a acestui concept a aparţinut lui Alfred Chandler, în
lucrarea sa ,,Strategy and Structure”, publicată în 1962, care definea strategia ca
,,determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor unei întreprinderi, adoptarea
deciziei de alocare a resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor”10.
Igor Ansoff defineşte strategia ca fiind ansamblul criteriilor de decizie care
ghidează comportamentul unui agent economic11.
Recunoscut ca unul dintre cei mai mari specialişti în management, Henry
Mintzberg, în baza examinării a 1495 de lucrări consacrate strategiei, a identificat zece
şcoli de gândire managerială în ceea ce priveşte strategia şi prezintă cinci definiţii ale

6
*** DEX, Academia Română, Institutul de lingvistică Iorgu Iordan, Bucureşti, 1999.
7
Bogdan Băcanu, Management strategic, Editura Teorra, Bucureşti, 1999, pag. 18.
8
Peter Drucker, Managing in turbulent times, First Edition, Harper & Row, New York, 1980, pag. 58.
9
Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999 , pag. 130-131.
10
Alfred Chandler, Strategy and Structure, MIT Press, Cambridge, Massachussets, 1962, pag. 80.
11
Igor Ansoff, Stratégie de dévelopement de l`entreprise, Les Edition d´Organisation, Paris,1989, pag. 110.

- 17 -
strategiei12:
• strategia ca o percepţie, prin care se desemnează un curs prestabilit de
acţiune, pentru a soluţiona o situaţie;
• strategia ca o schiţă sau un proiect ce constă într-o manevră menită să
asigure depăşirea unui concurent sau oponent;
• strategia ca un model ce stabileşte o structură de acţiuni consistente în
plan comportamental;
• strategia ca o poziţionare a firmei ce rezidă în mijloacele de identificare a
locului pe care organizaţia îl are în mediul său, cel mai frecvent pe piaţă;
• strategia ca o perspectivă ce implică nu numai stabilirea unei poziţii dar şi
o anumită percepere a realităţii ce se reflectă în acţiunile sale, vizând piaţa, tehnologia etc.
Contribuţii majore la definirea strategiei a avut Michael Porter, considerat
specialistul numărul unu în strategii în perioada actuală, accepţiunea sa asupra conceptului
de strategie, pentru care foloseşte termenul de strategie generică, fiind că aceasta constă
în13 „specificarea abordării fundamentale pentru obţinerea avantajului competitiv urmărit
de firmă, ce furnizează contextul acţiunilor de întreprins în fiecare domeniu funcţional”.
Ovidiu Nicolescu, prin strategie, desemnează14: ansamblul obiectivelor majore ale
organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele
alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv, potrivit misiunii organizaţiei.
Modalităţile diferite de abordare şi aplicare a strategiei în economie reflectă
evoluţia acestui concept.
Astfel, strategia s-a impus ca domeniu distinct al managementului şi se referă la
obiectivele pe termen lung ale unei organizaţii, la mijloacele prin care aceasta
intenţionează să realizeze obiectivele15.
Dezvoltarea economică şi schimbările produse în mediile de afaceri au determinat
reacţii complexe de adaptare din partea firmelor, care s-au concretizat în sistemul
managementului strategic, a cărui componentă esenţială este conceptul de strategie. Scopul
managementului strategic este de ,,a potrivi resursele întreprinderii cu ameninţările şi

12
Henry Mintzberg, Perspectives on Srategic Management, Harper & Row, New York, 1990, pag. 40.
13
Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, op. cit., pag.131.
14
Ibidem.
15
Claudia Ţuclea, Management strategic, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, pag. 9.

- 18 -
oportunităţile mediului, astfel încât să obţină o viabilitate pe termen lung a acesteia”16 şi
este definit ca fiind ,,procesul de analiză a situaţiei prezente şi viitoare, de formulare şi de
adoptare pe termen lung a obiectivelor întreprinderii, de implementare şi de control al
deciziilor concentrate pe realizarea acestor obiective în condiţiile de mediu prezente şi
viitoare”17. În definiţia dată de Berkowitz18 managementul strategic reprezintă „etapele
parcurse la nivelul general al întreprinderii şi la nivelul unităţilor strategice de afaceri ale
acesteia (divizional) în scopul dezvoltării strategiilor de lungă durată pentru supravieţuire
şi dezvoltare”. Mediul economic, politic şi social dinamic obligă organizaţiile să adopte o
conducere previzională, performanţele realizate depinzând decisiv de strategiile alese.
Managementul strategic, ca formă de conducere previzională, este un sistem
modern de conducere, definit ca un proces amplu şi complex prin care conducerea de vârf
a firmei stabileşte, pe baza anticipării schimbărilor ce se vor produce în cadrul şi în
exteriorul acesteia, evoluţia ei pe termen lung şi performanţele pe care le va realiza, asigură
formularea riguroasă, aplicarea corespunzătoare şi evaluarea continuă a strategiei
stabilite19.
Din acest punct de vedere Corneliu Russu formulează următoarele definiţii20:
♦ Strategia reprezintă un produs al procesului managementului strategic ce
constă într-un plan cuprinzător, unitar şi integrator de acţiune managerială stabilit în
vederea îndeplinirii obiectivelor fixate, care precizează cum va fi condusă firma şi cum va
acţiona, precum şi ce acţiuni vor fi desfăşurate pentru a asigura firmei îndeplinirea misiunii
asumate.
♦ Planul strategic materializează strategia aleasă şi reprezintă un document
cuprinzător care exprimă, într-o concepţie unitară, misiunea strategică a firmei, obiectivele
acesteia şi strategia adoptată ca linie majoră de evoluţie viitoare.
♦ Formularea strategiei este procesul prin care managementul firmei
defineşte misiunea ei strategică, deduce obiectivele strategice necesare realizării misiunii,
alege strategia adecvată atingerii obiectivelor şi precizează modalităţile punerii în operă a
acesteia.
16
Olsen M. Tse & E.C.-Y & West J. , “Strategic Management in the Hospitality Industry”, Van Nostrand
Reinhold, New York, 1992, pag. 23.
17
Chon K-S. & Olsen M. , Applying the strategicmanagement process in the management of tourism
organzations, Van Nostrand Reinhold, New York, 1990, pag. 14.
18
Berkowitz E. N., Kerin R. A. & Rudelius W., Marketing, ediţia a II-a, Homewood, USA, 1989, pag.18.
19
Corneliu Russu, Management strategic, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, pag. 11.
20
Idem, pag. 51.

- 19 -
 Acelaşi autor consideră următorii factori ca fiind determinanţi pentru strategia
firmei21:
1. oportunităţile pieţei şi situaţia industriei de profil;
2. capabilităţile firmei;
3. ameninţările potenţiale;
4. viziunea strategică a managerilor, valorile personale şi aspiraţiile lor;
5. realităţile economice, sociale, politice, legislative şi etice ale mediului
firmei;
6. cultura firmei.
De modul în care managementul de vârf reuşeşte să aleagă strategiile, ce, ţinând
cont de incidenţa acestor factori interni şi externi, vor minimiza efectele negative şi le vor
maximiza pe cele benefice, depinde reuşita organizaţiei în atingerea misiunii sale. Toate
acestea evidenţiază importanţa strategiei în conducerea previzională.
Din multitudinea de definiţii date conceptului de strategie de către specialişti în
domeniu, împărtăşim opinia potrivit căreia strategia desemnează ansamblul obiectivelor
majore ale unei organizaţii pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună
cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit scopului stabilit de
organizaţie. Strategia, după părerea noastră defineşte căile şi mijloacele care permit unei
organizaţii să-şi asigure o bună poziţie pe piaţă, să se dezvolte armonios în prezent şi în
viitor, în condiţiile dure ale mediului concurenţial intern şi internaţional.
Realizarea misiunii strategice şi a obiectivelor presupune coordonarea acţiunilor
desfăşurate la diferitele niveluri ierarhice de conducere din cadrul firmei, pe baza unor
planuri, rezultat al unor viziuni strategice, corespunzătoare fiecărui nivel ierarhic.
Structurarea se efectuează pe nivelurile firmei, unităţilor de afaceri strategice,
domeniilor funcţionale şi operaţiunilor, la aceste niveluri fiind stabilite şi aplicate strategii
cu sferă corespunzătoare de cuprindere, conform schemei din figura 1.1.22
Având în vedere obiectul analizei lucrării de faţă vom evidenţia principalele
orientări la nivelul strategiilor de firmă, care sincronizate cu o strategie economică
naţională, pot genera dezvoltarea turismului balnear românesc în perspectiva integrării
europene.

21
Corneliu Russu, op. cit., pag.52-58.
22
Idem, pag.58-59.

- 20 -
 Fig. 1.1. Nivelurile ierarhice în cadrul firmei, obiectivele şi
strategiile corespunzătoare acestora
( după Corneliu Russu, op. cit., pag. 59)
I. Nivelul strategic Misiunea strategică şi Strategia
al firmei obiectivele firmei Firmei

II. Nivelul strategic al Misiunea strategică şi Strategia

unităţilor de afaceri obiectivele UAS UAS
strategice ( UAS )
III. Nivelul strategic al Obiectivele domeniilor Strategii
domeniilor funcţionale funcţionale funcţionale

IV. Nivelul strategic Obiectivele Strategii

operaţional operaţionale operaţionale

Strategia se situează astfel în prim planul managementului atât la nivel

microeconomic cât şi la nivel macroeconomic. Realizarea obiectivelor economice şi
sociale la nivel naţional sau regional nu se poate face fără a avea o strategie coerentă,
fundamentată ştiinţific, care să favorizeze elaborarea şi implementarea de strategii
competitive la nivelul organizaţiilor23.
De asemenea, ne propunem abordarea strategiilor ca părţi ale unui sistem strategic,
atât în sensul restrâns al conceptului – sisteme strategice în interiorul organizaţiei, cât şi în
sens larg – când defineşte relaţiile strategice stabilite cu alte entităţi juridice, necesare
atingerii scopurilor strategice ale organizaţiei.
Un sistem strategic se defineşte prin alegerea mai mult sau mai puţin hotărâtă şi
explicită a unei anverguri de produse şi a unei anverguri a pieţelor24.
Formularea strategiei se face în funcţie de câteva elemente de referinţă. Unul dintre
acestea este determinat de necesitatea tratării strategiei într-o viziune specifică de
marketing25. Potrivit evoluţiei conceptului de marketing şi ideilor directoare ale
managementului strategic, marketingul nu mai semnifică una din activităţile funcţionale
ale unei organizaţii economice, ci semnifică abordarea conducerii de ansamblu a acesteia
cu o accentuată orientare spre piaţă. Adoptarea conceptului de marketing presupune
utilizarea unui sistem adecvat de conducere, urmărindu-se sincronizarea şi utilizarea
23
Gabriela Ţigu, Turismul montan, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 17.
24
Yvan Allaire, Mihaela Fârşirotu, Management strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 278.
25
Corneliu Russu, Management strategic, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, pag. 224.

- 21 -
eficientă a resurselor, în condiţiile mediului extern al organizaţiei. Aceasta va trebui să-şi
formuleze anumite strategii de dezvoltare care să asigure mobilizarea forţelor umane,
materiale şi financiare, în vederea atingerii cu succes a obiectivelor şi scopurilor fixate26.
În cazul turismului, deci şi a turismului balnear, ca o consecinţă a procesului de
specializare a marketingului a apărut marketingul turistic, ce poate fi definit ca politica
promovată de o organizaţie de turism care, studiind constant cerinţele de consum turistic,
prezente şi în evoluţie, urmăreşte prin metode şi tehnici specifice adaptarea permanentă a
ofertei proprii la actualele cerinţe, în vederea satisfacerii lor optime şi a realizării unei
activităţi economice rentabile în condiţiile date ale pieţei27.
Întreaga politică de marketing are ca nucleu strategia de piaţă, strategie rezultată în
urma unei evaluări realiste a dimensiunilor şi caracteristicilor interne ale organizaţiei, pe de
o parte, şi ale pieţei, pe de altă parte. În ceea ce priveşte piaţa, la stabilirea strategiei se va
ţine cont de următoarele elementele semnificative: dinamica pieţei, gradul de segmentare,
ritmul schimbărilor, exigenţele pieţei, nivelul concurenţei. Aceste elemente reprezintă tot
atâtea criterii de clasificare a strategiilor de piaţă, care conform punctului de vedere al
specialiştilor se structurează astfel28:
1. În funcţie de poziţia întreprinderii faţă de dinamica pieţei:
• strategia creşterii, a dezvoltării activităţii, posibilă într-o piaţă dinamică şi având
ca variante: strategia de penetrare a pieţei, de dezvoltare a pieţei, de îmbunătăţire sau
extindere a ofertei de produse/servicii, de diferenţiere şi segmentare a pieţei, de
diversificare (orizontală - produse/servicii noi realizate prin tehnologii noi, pe pieţe
actuale; concentrică - produse/servicii noi realizate prin tehnologii asemănătoare, pe pieţe
noi; laterală - produse/servicii noi realizate prin tehnologii noi, pe pieţe noi );
• strategia menţinerii volumului activităţii, aplicabilă în condiţiile unei pieţe
saturate sau ale limitării resurselor întreprinderii;
• strategia restrângerii activităţii, sau a supravieţuirii, pe o piaţă aflată în regres
sau ca o variantă aleasă de firmă în cazul reprofilării activităţii sale (în acest caz, strategia

26
I. Cătoiu, Strategii de piaţă, în. Vol. Strategii manageriale de firmă, coord. O. Nicolescu, Ed. Economică,
Bucureşti, 1996, pag. 312.
27
E. Nicolescu, Marketingul în turism, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1975, pag. 40.
28
Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, pag. 163-166; Yvan
Allaire, Mihaela Fârşirotu, Management strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 299-364; C.
Florescu (coord.), Marketing, Ed. Marketer, Bucureşti, 1992, pag.275; Gabriela Ţigu, Turismul montan,
Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 18-21; Marcela Naneş, Managementul strategic al întreprinderii şi
provocările tranziţiei, Ed. All Beck, Bucureşti 2000, pag. 99-106.

- 22 -
restrângerii pe o piaţă poate fi însoţită de o strategie a creşterii pe o altă piaţă).
2. În funcţie de poziţia firmei faţă de structurile pieţei (respectiv segmentele de
clienţi):
• strategia nediferenţiată (insuficient diferenţiată), adoptată de întreprindere în
cazul în care se adresează pieţei în mod global, fără a ţine seama de segmentarea ei,
utilizând acelaşi mix de marketing pentru toate pieţele ţintă;
• strategia diferenţiată, utilizată pentru ţintirea mai multor segmente de piaţă şi
orientarea politicilor privind produsul, preţul, distribuţia şi promovarea către fiecare
segment în parte;
• strategia concentrată, folosită de firmele care îşi concentreză atenţia asupra unui
singur segment sau unui număr restrâns de segmente de piaţă, care le asigură valorificarea
maximă a potenţialului propriu.
3. În funcţie de poziţia întreprinderii faţă de schimbările pieţei:
• strategia activă, care presupune anticiparea modificărilor în perspectivă a
mediului extern şi intervenţia pentru modelarea pieţei, conform intereselor proprii;
• strategia adaptivă, specifică firmelor care îşi propun să-şi coreleze schimbările în
activitatea sa cu modificările pieţei, fără a încerca influenţarea pieţei;
• strategia pasivă, caracteristică întreprinderilor cu posibilităţi reduse care îşi
modifică activităţile ca urmare a schimbărilor intervenite în piaţă.
4. După poziţia întreprinderii faţă de exigenţele pieţei:
• strategia exigenţei ridicate, presupune acordarea unei atenţii deosebite calităţii
produselor şi serviciilor, pentru ca acestea să satisfacă în mod corespunzător cererea
consumatorului;
• strategia exigenţei medii, caracteristică întreprinderilor cu potenţial mediu, ce
oferă consumatorilor produse diferenţiate din punct de vedere al calităţii;
• strategia exigenţei reduse, acceptată, în viziunea marketingului, în cazul unor
pieţe mai sărace, cu un nivel scăzut al concurenţei, cererea fiind mai mare decât oferta.
5. După poziţia firmei faţă de nivelul competiţiei:
• strategia ofensivă (de creştere sau dezvoltare), specifică întreprinderilor puternice
sau celor care deţin un avantaj competitiv deosebit, adoptată în scopul creşterii cotei de
piaţă; câteva variante ale acestei strategii pot fi: specializare, integrare orizontală, integrare
verticală,diversificare etc.;

- 23 -
 • strategia defensivă, care vizează menţinerea sau restrângerea cotei de piaţă
utilizată de întreprinderi cu dificultăţi financiare, în perioade de recesiune economică, în
condiţiile unei pieţe cu o concurenţă puternică; dintre variantele acestei strategii
enumerăm: retragerea strategică, deposedarea parţială de active, situaţia de captiv,
înregistrarea pentru faliment, lichidare etc.
Strategia firmei trebuie stabilită şi prin prisma a două aspecte importante:29
♦ Strategia întreprinderii ca un ansamblu integrat de strategii de piaţă,
întrepătrunse şi ierarhizate după rolul şi importanţa fiecăreia.
♦ Relaţia dinamică ce trebuie să se stabilească între diferitele strategii de piaţă şi
fazele evoluţiei pieţei. Pe măsură ce piaţa evoluează, firmele existente pe piaţă sau cele nou
intrate adoptă diferite strategii.
Ambele aspecte sunt surprinse sugestiv de autori în figura 1.2., care, pe lângă
prezentarea strategiilor de piaţă, considerate de aceştia, generice sau tip, în succesiunea
fazelor de evoluţie a pieţei, relevă tentativele permanente de repoziţionare strategică a
frmelor şi eforturile susţinute ale concurenţilor de a modifica conturul pieţei şi al
segmentelor de piaţă.

Figura 1.2. Fazele de evoluţie ale pieţei şi strategiile de piaţă

(adaptat după Yvan Allaire, Mihaela Fârşirotu, op. cit., pag. 301)
Tipuri Creare Diferen- Anver- Anver- Avantaj Concen- Specia- Inter-
de strate- şi ţiere gură de gură de de trare lizare stiţii
gii dominare piaţă produse costuri
Faze de
ale pieţei piaţă
Emergen- • •
ţă
Creştere • • • •
Epurare • • • • •
Maturitate • • • • • • •
Saturaţie • • • • • •
Declin • • • •

Figura 1.2. ilustrează şi faptul că pe parcursul evoluţiei unei pieţe are loc atât
modificarea naturii acesteia, cât şi modificarea peisajului concurenţial: întreprinderile
apar pe piaţă, dispar de pe piaţă, rivalizând prin strategii diferite.

29
Yvan Allaire, Mihaela Fârşirotu, Management strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 299-302.

- 24 -
 În finalul acestei prezentări a câtorva tipuri de strategii, aplicabile în turism, având
în vedere şi tema lucrării de faţă, amintim clasificarea strategiilor, făcută de Mintzberg30, în
funcţie de vectorul de dezvoltare. Sunt delimitate strategii de penetrare, dezvoltare a
pieţei, dezvoltare a produsului şi diversificare.
În contextul economic actual, al concurenţei dure din economia de piaţă,
considerăm că pe baza unei orientări profesioniste a managementului firmei în alegerea
sistemului strategic corespunzător poziţiei organizaţiei pe piaţă, diferitele tipuri de
strategii, selectate mai sus, pot permite atingerea obiectivelor strategice, obţinerea de
avantaje competitive importante şi a unei rentabilităţi superioare.
De asemenea, dezvoltarea turismului românesc, deci şi a turismului balnear, în
perspectiva integrării europene, depinde în mod hotărâtor de strategiile stabilite în planurile
de dezvoltare la nivel macroeconomic, care ar trebui să fie în consonanţă cu strategiile
adoptate de guvernele statelor membre ale UE.
O strategie naţională bine fundamentată va determina elaborarea şi punerea în
practică, la nivel regional, local şi al agenţilor economici, a unor strategii unitare, cu efecte
benefice în realizarea obiectivelor economice şi sociale atât la nivel microeconomic cât şi
macroeconomic.

1.2. Turismul ca prioritate în strategia generală a dezvoltării economice

Turismul a înregistrat în ultimele decenii ritmuri anuale de creştere foarte ridicate la

sosiri şi încasări turistice. Chiar dacă atentatul de la 11 septembrie 2001 şi alte atentate, ca
cele de la Madrid şi Londra, războiul din Iraq, gripa aviară sau alte evenimente de acest fel
au generat scăderea ritmului de creştere, iar în 2003, la nivel mondial s-a înregistrat chiar o
scădere de 1,7 % faţă de 2002 la sosiri turişti şi tot atât la încasări31, turismul rămâne
printre cele mai importante componente ale comerţului internaţional. De asemenea, prin
efectul multiplicator, turismul antrenează alte ramuri economice a căror evoluţie depinde
de această activitate ( construcţii, transporturi, industria alimentară, agricultura, industria
prelucrării lemnului, serviciile, etc.).

30
H. Mintzberg, Generic Strategies; toward Comprehensive Framework, in Shrivastava, P. Lamb, R.,
Advance in Strategic Management, JAI Press, London, vol. 5. 1988, pag. 4-6.
31
*** Statistici WTO, www. world-tourism.org

- 25 -
 În aceste condiţii, poziţia şi contribuţia pe care turismul, ca ramură a sectorului
terţiar, o poate avea la produsul intern brut al unei ţări, efectele sale benefice pe plan
social, cultural şi al mediului, impun integrarea sa între priorităţile pe care orice guvern le
are când stabileşte strategia generală a dezvoltării economice.
În consecinţă, am considerat necesară evidenţierea în cadrul acestui subcapitol a
relaţiei turismului cu strategia generală de dezvoltare economico-socială, a modului de
fundamentare a politicii şi strategiei de dezvoltare a turismului şi a rolului statului în
dezvoltarea turismului.

1.2.1. Turismul parte integrantă a strategiei generale de dezvoltare economico-

socială

Datorită evoluţiei sale la nivel mondial, turismul a devenit pentru multe ţări un
factor important de dezvoltare economico-socială. Amploarea şi complexitatea legăturilor
dintre turism şi celelalte ramuri ale economiei naţionale impun guvernelor armonizarea
acestora cu ocazia elaborării strategiei generale de dezvoltare economico-socială.
Efectele turismului, la nivelul economiei unei ţări sau regiuni, trebuie analizate
plecând de la relaţia lor cu obiectivele fundamentale ale întregului sistem economic; „ se
poate determina astfel contribuţia turismului la creşterea economică, la stabilitatea
preţurilor, la echilibrul balanţei de plăţi, la distribuţia justă şi echitabilă a venitului naţional
şi utilizarea deplină a forţei de muncă”32.
Conform studiilor realizate de Organizaţia Mondială a Turismului efectele
turismului se grupează în trei categorii33:
- efecte asupra strategiei globale a dezvoltării unei ţări (zone) sau efecte
globale;
- efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor,
sectoarelor, variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei;
- efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane, cu
rezultate economice indirecte (vezi tabelul nr. 1.1.)34.

32
R. Baretje, P. Defert, Aspects économique du tourisme, Éditions Berger-Levrault, Paris (VI), 1972, pag. 11
33
R. Minciu, Economia turismului, Ediţia Uranus, Bucureşti 2000, pag. 23.
34
*** OMT, Etude sur les effets du tourisme dans l economie des pays recepteurs et emetteurs, Madrid, 1980.

- 26 -
 Tabelul nr. 1.1. Tipologia efectelor turismului asupra economiei
Tipuri Obiectivele generale ale politicii Efecte asupra:
de economice
efecte
Globale 1. Strategia dezvoltării 1.1. economiei naţionale, în general (finanţarea
deficitului exterior, rol de motor, etc.)
1.2. dependenţei de exterior şi noii ordini
economice internaţionale

2. Creşterea în sectoarele de 2.1. stimulării producţiei

producţie – eficacitatea sistemului 2.2. stimulării forţei de muncă
Parţiale 3. Sector extern 3.1. echilibrul balanţei de plăţi
stabilitate şi echilibru extern 3.2. nivelul ratei de schimb şi raportului real al
schimburilor
3.3. masei monetare şi circulaţiei băneşti

4. Sector public 4.1. veniturilor publice

gradul de intervenţie a statului 4.2. cheltuielilor publice

5. Stabilitatea preţurilor 5.1. nivelul inflaţiei

5.2. speculaţiei terenurilor

6.Echitatea sistemului 6.1. modului de distribuţie a veniturilor

7. Amenajarea teritoriului 7.1. dezvoltării regionale

7.2. mediului rural
7.3. mişcării demografice
Externe 8.Utilizarea corespunzătoare şi 8.1. calităţii mediului
protejarea resurselor umane şi 8.2. formării profesionale
naturale
9. Aspecte socio-culturale 9.1. obiceiurilor de consum
9.2. instruirii şi educaţiei
9.3. schimbărilor sociale şi culturale
Sursa: adaptat după OMT, Etude sur les effets du tourisme dans l economie des pays recepteurs et
emetteurs, Madrid, 1980.
Toate acestea dovedesc rolul important pe care turismul îl are în viaţa economică şi
socială a statelor lumii prin acţiunea sa contribuind atât la stimularea creşterii economice şi
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, cât şi la valorificarea superioară a potenţialului turistic al
fiecărei ţări.
Evoluţiile turismului arată că acest sector are un deosebit impact economic
reprezentând uneori o sursă principală de redresare a economiilor naţionale pentru ţările
care dispun de resurse turistice importante. Turismul acţionează astfel ca un factor
stimulator al sistemului economic global.

- 27 -
 Semnificativ, din acest punct de vedere, este aportul turismului la PIB, diferit de la
un stat la altul în funcţie de potenţialul turistic, structura şi nivelul de dezvoltare al
economiei.
Prin specificul său - activitate de servicii, consum mare de muncă vie, de
inteligenţă şi creativitate - turismul are o contribuţie importantă la realizarea valorii
adăugate.
Datorită legăturilor complexe dintre industria turistică şi celelalte ramuri ale
economiei, turismul are şi un important efect de antrenare , de stimulare a producţiei în
alte domenii.
Pe lângă faptul că permite o valorificare superioară a resurselor naturale şi
antropice (forme de relief, peisaje, factori naturali de cură, monumente istorice, etc.), prin
dezvoltarea şi exploatarea resurselor de mici dimensiuni, dispersate, turismul contribuie la
dezvoltarea economiilor locale. Astfel devine o pârghie de atenuare a dezechilibrelor
interregionale atât la nivel naţional cât şi mondial.
Efectele economice ale turismului se manifestă şi prin contribuţia sa la asigurarea
unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi
internaţional35.
Un alt rol deosebit, pe care turismul îl are în economiile naţionale, este acela de a
genera locuri de muncă şi a contribui la scăderea şomajului.
Contribuţia turismului pe plan socio-uman este la fel de importantă ca cea din plan
economic. Acţiunea sa se răsfrânge atât asupra turiştilor cât şi asupra populaţiei zonelor
vizitate cu efecte în planul consumului, instruirii şi educaţiei, utilizării timpului liber,
calităţii mediului, legăturilor dintre naţiuni. În general efectele sale sunt pozitive, benefice,
dar nu sunt excluse, datorită complexităţii sale, nici incidenţele negative.
Răspunzând unor cerinţe de ordin social turismul are o importanţă deosebită în36:
• satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale oamenilor, influenţând pozitiv
dimensiunile şi structura consumului;
• utilizarea timpului liber, reprezentând una din cele mai complexe şi benefice
metode din acest punct de vedere;

35
R. Minciu, op. cit., pag. 26.
36
Idem, pag.34-36.

- 28 -
 • exercitarea unei influenţe pozitive şi/sau negative asupra mediului, ca totalitate a
factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile umane, ca materie primă a turismului;
• intensificarea şi diversificarea legăturilor dintre naţiuni.
O bună parte din relaţia turismului cu strategia generală a dezvoltării economico-
sociale, ale cărei linii definitorii au fost prezentate, sunt relevate şi de Strategia naţională
de dezvoltare economică pe termen mediu, 2000-2004 a României.
Astfel, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului
rezultă din următoarele aspecte37:
♦ Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul este unul din sectoarele
economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;
♦ Exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o
promovare eficientă pe piaţa externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor
valutare ale statului, contribuind la echilibrarea balanţei de plăţi externe;
♦ Turismul reprezintă o piaţă sigură a forţei de muncă şi de redistribuire a celei
disponibilizate din sectoarele economiei puternic restructurate;
♦ Prin efectul său multiplicator, turismul acţionează ca un element dinamizant al
sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi servicii care
antrenează o creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest fel la diversificarea
structurii sectoarelor economiei naţionale;
♦ Dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la creşterea
economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind
o importantă sursă de sporire a veniturilor populaţiei;
♦ Turismul este un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale prin extinderea ariei
ofertei specifice şi crearea de locuri de muncă în mediul rural, altele decât cele tradiţionale,
ameliorând condiţiile de viaţă şi sporind veniturile populaţiei locale;
♦ În condiţiile respectării şi promovării pricipiilor de dezvoltare durabilă, turismul
constituie un mijloc de protejare, conservare şi valorificare a potenţialului istoric, cultural
şi folcloric al ţării;
♦ Prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă şi impunerea unor
măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane (apă, aer,

37
*** Strategia naţională de dezvoltare economică pe termen mediu, 2000-2004; domeniu-turismul,
Autoritatea Naţională pentru Turism, Bucureşti, 2000.

- 29 -
floră, faună, a ecosistemelor vulnerabile, etc.) turismul are în acelaşi timp şi o vocaţie
ecologică;
♦ Pe plan social turismul se manifestă ca mijloc activ de educare şi ridicare a
nivelului de instruire şi civilizaţie a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului
liber al populaţiei.
Impactul economic pe care turismul, ca factor stimulator al sistemului economic
global, îl poate avea în relansarea economiei naţionale a unei ţări, impune implicarea
hotărâtă, a factorilor de decizie de la nivel naţional din România, în adoptarea unor politici
şi strategii de dezvoltare a turismului care să ne permită, prin calitatea ofertei, să concurăm
de pe poziţii egale cu celelalte state ale Uniunii Europene

1.2.2. Fundamentarea politicii şi strategiei de dezvoltare a turismului

Politica de dezvoltare turistică la nivel naţional presupune stabilirea unor obiective

şi utilizarea eficientă a pârghiilor macroeconomice, specifice acestui domeniu.

Obiectivele politicii turistice pot fi38:

- obiective extraeconomice, legate de valorificarea potenţialului natural şi

antropic al unei ţări, de aplicarea în practică a drepturilor fundamentale ale oamenilor, cum
ar fi libertatea de circulaţie şi de comunicare;
- obiective economice, cum sunt creşterea producţiei (în turism şi în ramurile
antrenate de acesta), sporirea veniturilor, ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea economică
a unor regiuni sărace în alte tipuri de resurse (decât cele turistice) etc.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, politica turistică beneficiază de o serie de
pârghii sau instrumente economice care decurg fie din politica economică globală, fie din
specificul sectorului turistic.
Pârghiile politicii economice globale care pot favoriza dezvoltarea activităţii de
turism sunt39:

38
Cristiana Cristureanu, Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona, Bucureşti, 1992, pag.
220.
39
Idem, pag. 222.

- 30 -
 a) instrumentele financiare şi fiscale, care se referă la ansamblul politicilor
de credit, a ratei dobânzilor şi a impunerilor fiscale; ele contribuie la crearea unui cadru
favorabil acumulărilor, investiţiilor turistice şi creări de noi activităţi turistice;
b) politica bugetară şi monetară, ale cărei efecte se reflectă asupra evoluţiei
preţurilor interne şi asupra ratei de schimb valutar; de exemplu, devalorizarea propriei
monede poate stimula exportul de turism (recepţia turistică);
c) măsurile în plan social, cum ar fi cele legate de durata timpului de
muncă, de durata vacanţelor, de formarea profesională etc.
Cele mai uzuale instrumente de politică economică specifice sectorului turistic se
referă la următoarele: finanţarea de către bugetul de stat a unor investiţii turistice,
acordarea unor credite cu dobânzi mici pentru investiţii în echipamente turistice, suportarea
de către bugetul de stat a unei părţi a cheltuielilor turistice pentru anumite categorii sociale
(tineri, pensionari) sau măsuri de ordin fiscal – exonerări, reduceri sau amânări de plată a
impozitelor, taxe hoteliere (sau de sejur), taxe aplicate pentru diverse servicii turistice, taxe
asupra valorii adăugate în turism, etc.
Strategiile de dezvoltare a turismului la nivel naţional se vor înscrie în coordonatele
trasate de politica turistică adoptată şi susţinută prin intermediul acestor instrumente. La
rândul lor strategiile la nivel de firmă, staţiune sau regiune se vor corela cu cele
macroeconomice.
Toate statele cu un bun potenţial turistic depun eforturi de implementare a unor
strategii de dezvoltare a turismului pentru buna valorificare a acestuia. Reuşita sau eşecul
acestei încercări este influenţată de concurenţa puternică ce caracterizează turismul la nivel
planetar. Stabilirea politicii turistice va avea în vedere elementele ce pot influenţa decizia
turistului în alegerea destinaţiei sale. Măsurile luate la nivel central pot ameliora poziţia
concurenţială a propriei destinaţii sau pot să-i aducă prejudicii.
Punctul de plecare în stabilirea strategiei pentru ameliorarea poziţiei concurenţiale a
destinaţiei îl constituie elementele determinante ale competitivităţii, care sunt date în
principal de40:
1. Condiţiile factoriale, respectiv:
• resursele naturale şi culturale ( peisaj, climat, izvoare cu apă minerală şi
alţi factori naturali de cură balneară, cursuri de apă, lacuri, plaje, situaţie geografică,

40
*** Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi lung, Ministerul turismului, Bucureşti 1997.

- 31 -
populaţie, monumente, oraşe istorice, opere de artă, patrimoniu cultural, colecţii de artă
ş.a.);
• resursele de capital şi infrastructura; turismul are nevoie de infrastructură
dezvoltată, mijloace de transport moderne, condiţii corespunzătoare de cazare, alimentaţie
şi agrement, amenajări locale şi regionale; nivelul investiţiilor din turism depinde de
sursele financiare pe care capitalul autohton sau internaţional le alocă dezvoltării acestui
sector;
• resursele umane.
Combinarea celor trei grupe de factori formează baza poziţiei concurenţiale a unei
destinaţii.
2. Un alt element de bază îl constituie calitatea şi structura ofertanţilor care
reprezintă destinaţia ;
Poziţia concurenţială a unei destinaţii este determinată în mare măsură de gradul
său de specializare şi de calitatea ofertanţilor. Calitatea produselor turistice este dată la
rândul ei de calitatea naturală (condiţiile mediului), calitatea materială (echipamente
hoteliere, de servire a mesei, dotarea bazei de tratament, mijloce de transport, evenimente
culturale şi sportive, spectacole, ş. a.) şi calitatea imaterială (serviciile, sistemul de
informare a clienţilor, managementul firmei, ş. a.).
3. Structura pieţei şi structura organizatorică, circuitele de distribuţie, în
calitatea lor de determinante ale poziţiei concurenţiale a destinaţiei, sunt puternic
influenţate de dimensiunea întreprinderii. Faţă în faţă cu concurenţa mondială,
numeroasele întreprinderi mici şi mijlocii au dificultăţi în constituirea unei destinaţii unice
şi în distribuirea produselor lor în lumea întreagă. Situaţia este general valabilă pentru
întregul continent european. Pe de altă parte, acestea au costuri de producţie şi
comercializare de nivel mediu şi dovedesc în general dificultăţi în a realiza economii
interne, necesare dezvoltării. Având în vedere aceste dificultăţi, în contextul companiilor
de talie mondială, pătrunderea şi rezistenţa acestora pe piaţa concurenţei va deveni din ce
în ce mai dependentă de gradul în care aceştia vor fi deschişi la cooperare şi vor fi capabili
să renunţe la o parte din autonomia lor antreprenorială în scopul asigurării supravieţuirii lor
economice în sectorul turistic.
4. Condiţiile de manifestare a cererii şi de adaptare a ofertei, elemente de bază
ale competitivităţii, determinate de dimensiunea şi structura pieţei ( ponderea pieţei

- 32 -
turistice specifice, nivelul veniturilor şi nivelul social, gradul de saturaţie ş.a.), de
experienţa călătorilor faţă de noile produse şi noile norme. Turiştii şi consumatorii evoluaţi
sunt un factor important pentru avantajul concurenţial al unei destinaţii; turiştii care dau
prioritate calităţii servesc drept control permanent al calităţii şi pot contribui substanţial la
avantajul concurenţial. Pentru a adapta oferta la necesităţile consumatorilor trebuie
reperate fără întârziere noile tendinţe şi noile posibilitaţi de realizare a produsului
turistic.
Măsura în care aceste determinante pot contribui la poziţia concurenţială depind de
tipul destinaţiei, respectiv de nivelul de dezvoltare socio-economică, particularităţile
topografice, climat, cultură, regim politic, factori speciali ş.a.
Politica turistică durabilă trebuie să aibă în vedere şi să rezolve pe termen lung
probleme principale date de slăbirea pieţei şi de necesitatea eliminării distorsiunilor
acesteia, care , în sectorul turistic, cel mai des se manifestă în domeniile:
• Învăţamănt şi cercetare ;
Absenţa mecanismelor moderne şi competitive de creare a factorilor de producţie
reprezintă adesea slăbiciunea determinantă a unei destinaţii. Prin urmare, punerea în
funcţiune a mecanismelor de creare a factorilor – educaţie şi cercetare, program de
investiţii în aceste domenii ş.a. este instrumentul cel mai important în obţinerea de
avantaje concurenţiale durabile.
În domeniul învăţământului se manifestă o necesitate crescândă de a se dezvolta
mijloace educaţionale adecvate pentru a furniza turismului personal cu spirit de
întreprinzător, „savoir-faire” în materie de organizare , capacitatea de a rezolva probleme şi
conflicte, competenţă socială şi cunoaşterea limbilor străine, sau noi profiluri de post în
materie, precum gestiunea destinaţiilor sau organizarea loisir-ului, fără însă a neglija
pregătirea de bază în domeniul prestării serviciilor turistice. Utilizarea şi noua valorificare
a capitalului uman poate fi o strategie pentru trecerea de la concurenţa preţurilor la
concurenţa calităţii.
Crearea unui organism care să poată studia sistematic şi complet evoluţiile şi
inovaţiile în sectorul „loisir-ului” şi al turismului ar putea fi un mijloc eficient de reducere
a deficienţelor actuale ale cercetării. Rezultatele acestor studii ar facilita detectarea la
timp a noilor tendinţe sau schimbărilor de tendinţe, ceea ce ar contribui la scăderea
costurilor de adaptare la schimbare.

- 33 -
 • Modernizarea infrastructurii;

Avantajele naturale ale unui loc (frumuseţea şi diversitatea peisajului, factorii

climatici, aerul ş.a.) nu sunt suficiente pentru atragerea vizitatorilor. O infrastructură
adaptată şi eficientă este în egală măsură necesară. Nu este vorba numai de aeroporturi,
drumuri, căi ferate şi servicii publice; centrele turistice au nevoie şi de alte tipuri de
infrastructură, în special în domeniul culturii, sporturilor şi spectacolelor. Construcţia unor
asemenea echipamente este costisitoare. În măsura în care o asemenea infrastructură
îmbracă un caracter public, subvenţiile statului sunt de dorit şi necesare.

• Organizarea şi finanţarea activităţilor de comunicaţie;

În multe cazuri o destinaţie se compune din ofertanţi diferiţi. Realizarea cooperării

între aceştia şi/sau a alianţelor strategice sunt un mijloc puternic de a face faţă concurenţei
marilor întreprinderi turistice cu sucursale sau activităţi în toată lumea. Sectorul public ar
trebui să furnizeze cadrul organizatoric care să permită crearea şi buna funcţionare a
unui organism pentru comercializarea unei destinaţii în ansamblul său. Sarcina principală
a acestuia este aceea de a comercializa regiunea sau ţara ca o destinaţie turistică şi de a-i
ameliora global imaginea.
Cum campaniile publicitare şi de creare a imaginii pentru o întreagă ţară sau pentru
o destinaţie mai mare au efecte externe şi se pot repercuta asupra economiei regiunii sau
ţării respective, activitatea organismelor implicate îmbracă un caracter public şi au nevoie
de o finanţare publică.
Un exemplu de efect extern datorat unei campanii de imagine este ameliorarea
condiţiilor structurale şi a imaginii unei destinaţii determinate, ceea ce poate atrage
industrii şi servicii importante, care îşi vor stabili aici unităţi comerciale şi/sau sedii.
Ulterior necesităţile clientelei şi ale oamenilor de afaceri vor obliga întreprinderile locale
să-şi diversifice oferta şi să îmbogăţească calitatea.
Acelaşi lucru nu este valabil însă şi pentru Centrele de rezervare care trebuie să
funcţioneze, dar care, după o coordonare şi o susţinere publică la început, ar trebui să
funcţioneze ca şi unităţi private.
• Politici promoţionale în industria turistică;

Încurajarea îmbunătăţirii competitivităţii destinaţiei trebuie să fie unul din

obiectivele majore ale politicii turistice. Este necesar sprijinul financiar pentru dezvoltarea

- 34 -
software-ului turistic, stimularea cooperării şi a alianţelor strategice. Îmbunătăţirea
condiţiilor economice generale pe care le antrenează reforma legislaţiei fiscale şi sociale şi
eliminarea obstacolelor birocratice întăresc, de asemenea, poziţia concurenţială a industriei
turistice pe piaţa internaţională.

• Protecţia şi valorificarea resurselor;

Mai multe regiuni turistice riscă să atingă limitele creşterii cantitative iar starea
mediului riscă să se degradeze. Această situaţie este datorată în general supradezvoltării
ofertei de-a lungul timpului în anumite regiuni, precum şi puternicei concentrări
spaţiotemporale a turismului. Se pot adopta măsuri de reglementare a turismului în zonele
protejate, mai ales în zonele turistice supraaglomerate, unde este necesar să se fixeze limite
de capacitate pentru protejarea naturii împotiva dezvoltării turistice. Această gestionare a
capacităţii se poate pune în practică într-o manieră suplă: limitarea numărului de locuri de
cazare şi restaurante construite, a amplasamentelor pentru staţionări, limitarea fluxurilor
turistice la anumite obiective, ş.a.
Distorsiunile pieţei cele mai importante sunt date de situaţia financiară a industriei
turistice care este departe de a fi optimală. Ea se caracterizează printr-o dotare
insuficientă cu fonduri proprii şi printr-o structură de datorii care, în numeroase cazuri
este expusă fluctuaţiilor sau presiunilor dobânzilor bancare. O îmbunătăţire a condiţiilor
financiare cu care este confruntat sectorul turistic ( capital - risc, dobânzi fixe ş.a.) va ajuta
la crearea unui climat propice cheltuielilor de investiţii şi inovaţie.
Din acest punct de vedere politica şi strategia de dezvoltare a turismului trebuie să
stabilească principiile şi condiţiile necesare îmbunătăţirii poziţiei concurenţiale, prin
prisma:
•dezvoltării produsului turistic astfel încât să asigure o valorificare superioară
a condiţiilor factoriale existente şi ridicarea calităţii acestuia;
•stimulării creării de structuri instituţionale, organizatorice şi economice a
ofertanţilor ( realizatorii şi valorificatorii de produse turistice ) capabile să pătrundă pe
piaţa concurenţială şi să reziste în cadrul acesteia ;
• stimulării cererii, în condiţiile dezvoltării şi adaptării ofertei turistice în cadrul
unui program de dezvoltare şi promovare a produsului turistic;

- 35 -
 • dezvoltării învăţământului şi cercetării turistice necesare asigurării calităţii
şi diversităţii ofertei turistice şi depistării din timp a tendinţelor pieţei ,în scopul reglării din
mers a pieţei interne;
• modernizării şi dezvoltării infrastructurii, ca o condiţie de bază a existenţei
pieţei interne şi a pătrunderii acesteia pe piaţa concurenţei;
• asigurării comunicaţiei cu piaţa şi disiparea informaţiei referitoare la
oferta turistică şi condiţiile acesteia;
• îmbunătăţirii climatului economic general;
• organizării şi dezvoltării spaţiale, prin urmărirea valorificării şi conservării
elementelor de mediu ca şi componente de bază ale ofertei prezente şi de viitor;
• îmbunătăţirii cadrului general de funcţionare a sectorului într-o economie
de piaţă concurenţială.
Aceste măsuri pot ajuta la crearea unui mediu favorabil acestui sector şi să
determine o strategie de dezvoltare, care să sprijine strategiile de la nivelul firmei şi de la
nivel operaţional în orientarea realizării unor produse turistice competitive, în promovarea
şi vânzarea acestora.

1.2.3. Rolul statului în dezvoltarea turismului

Datorită importanţei turismului pentru economia naţională a oricărei ţări, statul este
interesat în dezvoltarea acestui sector. Statul, în calitatea sa de coordonator la nivel
macroeconomic al întregii activităţi, stabileşte strategia economico-socială şi modul de
alocare a resurselor.
Ca proprietar sau coproprietar al resurselor turistice, statul participă direct la
producţia turistică, ceea ce justifică necesitatea intervenţiei acestuia în domeniul
turismului41.
Datorită complexităţii activităţii turistice şi multitudinii interdependenţelor sale pe
plan economic şi social, rolul statului se concretizează în42:
- stimularea dezvoltării turismului;

41
Rodica Minciu, Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000, pag. 109.
42
Ibidem.

- 36 -
 - coordonarea, controlul şi supravegherea activităţii firmelor specializate;
- producerea de servicii sau vacanţe turistice;
- promovarea turistică.
Măsurile luate de stat, la nivel central, trebuie sa ajute la crearea unui mediu
favorabil dezvoltării şi promovării turismului, deci şi a turismului balnear. Aceste măsuri
se pot implementa prin:
• politica financiară şi de încurajare a investiţiilor;
• legislaţia contra poluării mediului;
• politica veniturilor;
• legislaţia concurenţei;
• structura şi obiectivele organismelor naţionale, regionale şi locale pentru
turism;
• politica privind piaţa forţei de muncă;
• politica în materie de formare şi cercetare.
În acest context sarcinile esenţiale ce revin statului în domeniul politicii privind
dezvoltarea şi promovarea turismului sunt, în principal:
1. definirea şi elaborarea principiilor fundamentale ale politicii turistice,
respectiv determinarea bazei deciziilor de luat (statistici, studii ale serviciilor de
specialitate) şi a strategiei (concept şi program);
2. antrenarea participării serviciilor statului pentru crearea unui mediu favorabil
turismului, posibilă a se realiza numai printr-o activitate strânsă de coordonare şi
colaborare între acestea;
3. catalizator al promovării turistice; este incontestabil faptul că activitatea de
comunicare necesară comercializării unei destinaţii naţionale are nevoie de o susţinere
publică centralizată, crearea şi protejarea unei „ imagini de marcă” pentru o ţară
turistică fiind un bun public;
Cu cât comercializarea destinaţiei trebuie să fie orientată şi formulată spre piaţă, cu
atât devine esenţial de a putea conta pe cooperarea şi sprijinul financiar al sectorului
privat;
4. dezvoltarea ofertei în domeniul formării profesionale, considerată de
asemenea o sarcină a statului; evident, în acest context, trebuie aplicat principiul

- 37 -
subsidiarităţii, pentru că este vorba în cea mai mare parte de obligaţii către societate, ce
revin fie guvernului, fie autorităţilor regionale şi locale de care depind;
5. statul are în mod special datoria de a susţine întreprinderile mici şi mijlocii
implicate în activitatea turistică. Susţinerea înterprinderilor individuale de către stat este
în contradicţie cu principiile unei politici axate pe regulile de piaţă; adesea însă, acest
sector cheie nu este în măsură să finanţeze investiţiile necesare recurgând la piaţa de
capital. Este necesară intervenţia statului care să ajute aceste firme să-şi acopere lipsa de
finanţare.
Schiţarea sarcinilor esenţiale ale statului în domeniul politicii turistice ajută la
definirea misiunii organului administraţiei centrale în turism, respectiv Autoritatea
Naţională pentru Turism. Faţă în faţă cu schimbările situaţiei de concurenţă, Autoritatea
Naţională pentru Turism trebuie să fie în măsură să acţioneze rapid, la nivelul conceptelor
şi al instrumentelor. Rolul său prezent şi de viitor, va fi acela de a stabili principiile de
bază, planificarea strategică devenind cu timpul , mult mai importantă dacât competenţele
administrative.

În turism ponderea cea mai mare a investiţiilor aparţine sectorului privat.

Dezvoltarea acestui domeniu al economiei naţionale depinde în mare măsură de atenţia pe
care statul i-o acordă şi de abilitatea acestuia de a utiliza ca elemente de susţinere
mecanismele şi pârghiile specifice economiei de piaţă.

Turismul este influenţat de modul în care statul îşi îndeplineşte rolul său major în
asigurarea stabilităţii macroeconomice, în crearea unui cadru legislativ stimulativ, în
asigurarea unei infrastructuri generale şi turistice moderne, în protecţia turiştilor, în
conservarea şi protejarea mediului.

Prin armonizarea politicilor economice sectoriale, statul poate contribui în mod

substanţial la consolidarea poziţiei turismului în cadrul economic general al ţării.
Intervenţia statului în dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii şi a serviciilor
prin intermediul investiţiilor finanţate de stat, susţine indirect şi dezvoltarea turismului
balnear.
Prin realizarea la standarde europene a unor aeroporturi, reţele feroviare şi de
drumuri, reţele de distribuţie, servicii fundamentale cum ar fi cele privind serviciile de
sănătate şi formare profesională, asigurarea liniştii, ordinii şi securităţii, statul se angajează

- 38 -
şi în dezvoltarea turismului.
Promovarea turistică este încredinţată unor organisme guvernamentale specializate
şi constă în antrenarea statului financiar sau administrativ în acţiuni cu caracter
promoţional. Statul se poate constitui într-un catalizator al promovării turistice, activitatea
de comunicare necesară comercializării unei destinaţii naţionale având nevoie de o
susţinere publică centralizată, crearea şi protejarea unei "imagini de marcă" pentru o ţară
turistică fiind un bun public43.
Luând în considerare avantajele turismului ca mobilizator al ofertei de muncă, cea
mai importantă contribuţie pe care statul o poate aduce pentru încurajarea creşterii
numărului de locuri de muncă în turism este aceea de a creea un mediu favorabil creşterii
sectorului turistic pe pieţele pe care acesta poate opera efectiv, cu o puternică focalizare pe
liberalizare, pe reglementare şi privatizare şi pe posibilitatea industriei de a investi şi a
inova.
Acest fapt presupune:
• introducerea turismului în programele principale de creare şi formare a forţei
de muncă;
• asigurarea datelor statistice şi a analizelor necesare identificării legăturilor
dintre turism şi forţa de muncă din economie, în scopul luării deciziilor;
• încurajarea cercetării şi a politicilor de sporire a productivităţii în cadrul
structurilor organizatorice, a produsului, a marketingului şi tehnologiei informaţiei;
• investirea în programe de infrastructură, care să asigure o creştere durabilă şi
o bună ocupare a forţei de muncă;

• eliminarea taxelor excesive pentru încurajarea creşterii pieţei specifice şi a

investiţiilor ;
• recunoaştera valorii întregii game de meserii / locuri de muncă care derivă
din cererea turistică, inclusiv contribuţia cu locuri de muncă sezoniere, part-time sau
ocazionale în special pentru tineri, studenţi, femei sau minorităţi şi locuri de muncă în
regiuni,centre urbane sau rurale aflate în schimbări structurale;
• programe de educaţie şi formare profesională pentru îmbunătăţirea
aptitudinilor, productivităţii şi calităţii serviciilor;

43
*** Guvernul României, Ministerul Turismului, Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi
lung, Bucureşti, 1997, pag. 35.

- 39 -
 • consolidarea relaţiilor de parteneriat între sectorul public şi privat pentru
îmbunătăţirea standardelor, structurilor şi sistemelor în baza cărora forţa de muncă îşi poate
dezvolta aptitudinile şi pregătirea şi poate urma drumul în industria turistică.
România, datorită potenţialului turistic foarte valoros pe care îl are, poate face din
turism, prin acţiunea susţinută a statului şi implicarea sa în dezvoltarea şi promovarea
acestuia, o sursă principală de redresare a economiei.
În “Strategia naţională de dezvoltare economică pe termen mediu, 2000-2004”,
Autoritatea Naţională pentru Turism prezenta faptul că s-a declanşat reforma in turism,
acţionându-se pe trei coordonate de bază:
i. instituţională;
ii. legislativă;
iii. economică.
În această ordine sunt prezentate ca principale obiective următoarele44:
i. coordonata instituţională
¾ evaluarea şi redefinirea, într-o primă etapă, a rolului şi locului Ministerului
Turismului ca organ de specialitate a administraţiei publice centrale, în elaborarea,
aplicarea, monitorizarea şi evaluarea politicii naţionale în domeniul turismului;
¾ identificarea activităţilor care pot fi transferate către sectorul privat sau
semi-privat, în conformitate cu practica internaţională: marketing şi promovare, licenţiere,
brevetare, clasificare în turism;
¾ descentralizarea acestor activităţi şi înfiinţarea unor structuri zonale;
¾ crearea parteneriatului dintre sectorul privat, în consolidare, şi sectorul
public, în redefinirea rolului şi locului său;
ii. coordonata legislativă
¾ revizuirea legislaţiei specifice sectorului prin prisma aquis-ului comunitar;
¾ elaborarea şi promovarea unui pachet coerent de acte normative în
concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu;
¾ amendarea, în scopul armonizării, a altor prevederi legale iniţiate anterior
sau în domenii conexe, cu influenţă directă sau indirectă asupra turismului;
¾ promovarea unor acte normative care să genereze un mediu economic

44
*** Guvernul României, Autoritatea Naţională pentru Turism, Strategia naţională de dezvoltare economică a
României pe termen mediu, 2000-2004 Bucureşti, martie 2000.

- 40 -
stimulativ dezvoltării turismului prin crearea de facilităţi specifice;
¾ aderarea la asociaţii internaţionale de profil;
iii. coordonata economică

¾ retragerea statului de la administrarea şi gestionarea întreprinderilor de

turism prin intermediul Ministerului Turismului, locul său fiind luat de reprezentanţii FPS
şi FPP (ulterior SIF);
¾ retragerea administrativă a statului de la stabilirea tarifelor de cazare şi
liberalizarea acestora;
¾ acordarea de facilităţi investitorilor în turism;
¾ tratarea turismului internaţional ca activitate specifică de export indirect şi
stabilirea cotei “0” de TVA pentru serviciile a căror contravaloare se încasează în valută ca
urmare a sosirilor de turişti străini în ţara noastră;
¾ crearea fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului prin
colectarea unui procent de 3% din veniturile realizate de societăţile comerciale de turism
şi utilizarea acestui fond pentru derularea programelor anuale de promovare şi dezvoltarea
turismului aprobate prin hotărâre de guvern.
O bună parte din obiectivele stabilite la coordonatele instituţională şi economică au
fost atinse, dar la coordonata legislativă mai sunt multe de făcut, în special pe linia
elaborării şi promovării de acte normative în concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene în
domeniu.
Schimbarea imaginii pe care România o are în străinătate, poate fi îmbunătăţită
substanţial prin intermediul turismului. În acest fel turismul românesc în ansamblu va
deveni mai puternic reprezentat şi mai bine articulat la turismul internaţional.
Pentru crearea unei noi imagini, sarcinile ce revin statului în domeniul îmbunătăţirii
şi dezvoltării activităţii de marketing şi promovare sunt45:
• perfecţionarea mecanismelor şi instrumentelor necesare ridicării nivelului de
performanţă în activitatea de marketing şi promovarea prin utilizarea pe scară largă a
tehnologiei informaţiei şi a sistemelor create pe baza acesteia (sistemul computerizat de
rezervări, sistemul computerizat de alegere a destinaţiei;
• trecerea efectivă la derularea programelor de marketing şi promovare pe baza
studiilor de piaţă;

45
Ibidem.

- 41 -
 • îmbunătăţirea sistemului de finanţare a activităţii de marketing şi promovare;
• implicarea sistemului privat în promovarea şi comercializarea programelor
turistice într-un mod coerent şi eficient.
In prezent, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, ca organ al
administraţiei centrale în turism, continuă strategiile instituţiilor anterioare (Ministerul
Turismului, Autoritatea Naţionala pentru Turism) şi rolul său precumpănitor, în viitor, va fi
axat pe planificarea strategică.
Implicarea statului în dezvoltarea turismului se realizează şi prin politica socială,
ca ansamblu de acţiuni prin care puterea publică distribuie venituri şi alocă resurse publice,
în perspectiva umanistă a dreptăţii sociale.
Dintre obiectivele politicii sociale a statului, următoarele două au importanţă
deosebită pentru turismul balnear:
• activităţi şi programe de dezvoltare şi promovare pentru: infrastructură,
urbanistică, apărare, securitate, sănătate, educaţie, cultură, ştiinţă;
• protecţia socială a segmentelor de populaţie , aflate în dificultate, prin sistemul
asigurărilor sociale.
Atingerea acestor obiective va permite ca această formă de turism să fie accesibilă
celui mai mare segment de turişti potenţiali, cei cu venituri modeste. Statul român îşi
îndeplineşte rolul social prin programe ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale ce
suportă, parţial sau integral, costul unor bilete de tratament, sau acţiuni, ale Ministerului
Turismului, de promovare a unor staţiuni balneare, în extrasezon, prin pachete de servicii
săptămânale - cazare, pensiune completă, tratament - la preţuri accesibile.
Astfel, atât pensionarii sau cei cu probleme de sănătate, cât şi celelalte categorii de
populaţie, interesate de refacerea capacităţii de muncă, ale căror venituri nu le permit
petrecerea concediului într-o staţiune balneară, graţie iniţiativelor prezentate pot deveni
clienţii acestor staţiuni.
Importanţa programelor cu larg impact social este cu atât mai mare, cu cât evoluţia
economică, pe plan mondial şi european, arată o scădere generală a puterii de cumpărare a
populaţiei, o creştere a şomajului, o reducere a timpului liber alocat concediilor şi
vacanţelor, în favoarea unor activităţi aducătoare de venituri suplimentare, fragmentarea
vacanţelor. Ele au meritul de a contribui la creşterea calităţii vieţii, la o mai bună integrare
personală şi socială a anumitor segmente ale populaţiei.

- 42 -
 Există şi câteva elemente negative ce pot influenţa cererea:
• obstacol psihologic când clienţii potenţiali refuză să-şi facă concediul în
extrasezon;
• obstacol familial determinat de faptul că un procent important dintre turişti sunt
familişti, având copii de vârstă şcolară şi care nu-şi pot lua concedii decât în perioada de
vară;
• obstacol tehnic legat de marile întreprinderi care în perioada de sezon ar trebui să-
şi închidă porţile pentru salariaţii care doresc să-şi petreacă concediile în aceeaşi perioadă
cu vacanţele.
Aceste aspecte pot fi remediate prin îmbunătăţirea ofertei turistice din perioada de
extrasezon, realizarea unui acord între patronate şi sindicate pentru închiderea temporară a
întreprinderilor în perioada concediilor şi vacanţelor, fracţionarea vacanţelor pe toată
durata anului, pentru a realiza o concordanţă între anul social şi anul şcolar.
Realizarea rolului social al statului, în afara măsurilor luate la nivel
macroeconomic, este condiţionată şi de colaborarea activă între societăţile de turism,
instituţiile statului de la nivel central şi local şi sistemul asigurărilor de sănătate şi de
pensionare.
“Strategia naţională de dezvoltare economică pe termen mediu, 2000-2004”, a
acordat importanţă dezvoltării şi promovării turismului, dar în practică, atât pârghiile
politicii economice globale, instrumentele financiare şi fiscale în special, cât şi cele de
politică economică specifice sectorului turistic, nu şi-au adus contribuţia cuvenită la
atingerea obiectivelor politicii turistice. Din acest punct de vedere, după părerea noastră,
trebuia făcut mult mai mult pentru valorificarea potenţialului turistic atât de valoros pe care
îl are România, pentru dezvoltarea şi promovarea turismului, pentru alinierea la standardele
şi legislaţia Uniunii Europene.
Implicarea hotărâtă a statului este însă justificată de importanţa pe care turismul o
are în dezvoltarea globală a fiecărei economii naţionale şi datorită faptului că experienţa
internaţională a dovedit că ţările care nu au o politică turistică şi nu depun eforturi pentru
dezvoltarea şi promovarea turismului îşi pierd cu timpul poziţia pe piaţa internaţională, în
profitul concurenţei internaţionale, iar soluţiile ulterioare, în materie de politică turistică,
necesare recâştigării pieţei sunt greu de găsit.

- 43 -
 1.3. Turismul balnear

Evoluţia economiei mondiale, societatea industrializată şi cibernetizată de azi şi

efectele pe care acestea le au asupra sănătăţii oamenilor, determină un număr din ce în ce
mai mare de turişti să aleagă pentru vacanţă o staţiune balneară. Călătoriile pentru
tratament şi recreere se situează printre principalele destinaţii turistice.
Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor
care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi
spirituală.
Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi
economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale,
spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai
profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură
complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului
modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei.
Prin valorosul şi diversificatul său potenţial turistic, ca şi prin vasta experienţă
acumulată în domeniul exploatării turistice a teritoriului, ţara noastră ocupă o poziţie bună
printre ţările bătrânului continent, iar în domeniul balnear primii paşi s-au făcut de mai
bine de două milenii, staţiunea Băile Herculane fiind mărturie în acest sens.

1.3.1. Dimensiunea istorică şi religioasă a turismului balnear

O scurtă incursiune istorică ne arată că turismul balnear are rădăcini adânci în

istoria omenirii. Primele forme de valorificare a proprietăţilor terapeutice ale factorilor
naturali de cură se pierd în timp şi sunt legate de băile în apele termale. Experienţa practică
l-a învăţat pe om că anumite dureri sau boli, pot fi tratate ori ameliorate cu ajutorul
anumitor ape minerale calde sau reci, plante, sau în locuri caracterizate printr-o climă
specială.
Îmbăierea a fost o consecinţă importantă a culturii greceşti. În perioada greco-
romană unii învăţaţi şi tămăduitori au utilizat apele termo-minerale în tratarea bolilor.
Homer a fost primul care a lăudat calităţile îmbăierii în tratarea bolilor şi Hipocrate (460-
370), a fost fondatorul terapiei naturale. Hipocrate a integrat apa, pământul, aerul şi focul,

- 44 -
ca fiind cele patru elemente ce pot fi folosite în determinarea cauzelor de boală sau
sănătate46. Mai târziu Asclepiade a folosit hidroterapia şi băutul apei pentru pacienţii săi şi
a recomandat baia ca element de sănătate47.
Aceste idei au fost repede acceptate de romani, ceea ce a avut ca rezultat
dezvoltarea băilor în teritoriile ocupate. În expansiunea sa în Europa, Imperiul roman a
realizat, în Italia, Spania, Franţa şi chiar în România, adevărate opere de artă, acolo unde
existau ape termale şi minerale.
O dovadă grăitoare, în acest sens, este şi staţiunea din vechea Dacie, Băile
Herculane. Este una din puţinele staţiuni balneare construite de romani care îşi mai
păstrează şi azi funcţia de altă dată. Istoricii au stabilit că bazele acestei staţiuni au fost
puse de însuşi împăratul Traian, cuceritorul Daciei, în perioada 102-117 e.n. Numele actual
al staţiunii vine de la zeul Hercule, considerat în mitologia romană drept patron al
izvoarelor termale şi simbol al puterii. În cei aproape 165 de ani de stăpânire romană,
staţiunea Herculane ajunsese să fie cunoscută în întregul Imperiu Roman. Întemeind
staţiunea, romanii introduc acel cult balnear, pe care l-au luat de la greci şi l-au îmbogăţit48.
.Astfel baia romană, olanele apeductelor antice, inscripţiile latine Ad Aquas Herculi
Sacras sau Thermae Herculi ad Mediam precum şi inscripţiile descoperite la Băile
Herculane, prin care bolnavi veniţi din diversele părţi ale Imperiului roman (Galia, Nordul
Africii, Asia Mică) mulţumeau zeilor că s-au vindecat cu ajutorul apelor termale49 din
staţiunea noastră, situează România în rîndul ţărilor europene cu o tradiţie balneară de
peste două milenii.
În perioada următoare căderii Imperiului roman, ca rezultat al plecării romanilor,
băile construite în zonele ocupate au fost abandonate. La rândul lor, tămăduitorii arabi, au
adoptat şi recomandat folosirea apei în vindecarea bolilor. Abu Baker Al Razi (841-926) şi
majoritatea celorlalţi, foloseau apa rece în tratarea pojarului50. Spania a beneficiat de
civilizaţia arabă şi, mai ales din secolul al şaptelea, au început să apară băi în regiunea

46
Adams F., The genuine works of Hippocrate, Edited in: Routh H., Balneology mineral water and spas in
historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/ 1996, pag. 552.
47
Jackson R., Water and spas in the clasical world, Edited in: Behari R., Balneology mineral water and spas
in historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/ 1996, pag. 552.
48
Iancu şi Doina Gogâltan, Băile Herculane ghid balnear şi turistic, Ed. Mirdor, Arad, 1992, pag. 20.
49
Sebastian Bonifaciu-coordonator colectiv autori, România ghid turistic, Ed. Sport turism, Bucuresti, 1983,
pag. 212.
50
Clarke A.,An essay on warm, cold and vapour bathing with practical observation on sea bthing, disease of
the skin, bilious, liver and dropsy, : Routh H., Balneology mineral water and spas in historica lperspective,
Clinics in Dermatologie, 14/ 1996, pag. 553.

- 45 -
Andalusiei. În Anglia, baia reprezenta o preocupare doar pentru personalul religios.
Izvoarele calde din Polonia au început să fie vizitate din 113751.
În perioada medievală, mai ales din secolul al şaptesprezecelea, în Europa devin
faimoase, pentru apele lor cu puteri tămăduitoare, câteva locuri ca: Montecatini şi Lucca în
Italia; Varna în Bulgaria; Vichy şi Bourbon – Lancy în Franţa; Epsom şi Tunbridge în
Anglia52.
Tot din această perioadă provine şi originea cuvântului staţiune balneară ( în
engleză „spa” ), ce are legătură cu belgianul Collin le Loup, un fierar ce în 1326 a mers la
izvorul „ Espa” de lângă Liege, în sudul Belgiei, aproape de graniţa cu Germania, pentru
a-şi tămădui corpul de boli. Espa, în limbajul volon, înseamnă fântână53.
Emigrarea europenilor în America de Nord, în secolele al optsprezecelea şi al
nouăsprezecelea, a determinat şi extinderea utilizării apelor cu proprietăţi curative, în jurul
cărora s-au dezvoltat staţiuni, renumite azi, cum ar fi Bedfort Springs, Pennsylvania, White
Sulphur Springs, West Virginia şi Hot Springs Arkansas. Dacă în America locuitorilor le-a
scăzut interesul pentru apele minerale, cu excepţia apei minerale îmbuteliate, în Europa,
marea majoritate şi-a menţinut interesul atât pentru apa minerală de băut cât şi pentru băi54.
De-a lungul timpului, în jurul izvoarelor de ape termale, ape minerale, a zonelor cu
nămoluri terapeutice, au apărut diverse forme, de multe ori rudimentare, de punere în
valoare a acestora, care s-au dezvoltat treptat în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea şi al
XIX-lea.
Turismul balneo-medical din acele timpuri a reprezentat o formă a turismului de
lux un privilegiu al claselor bogate.
În secolul al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului nostru s-a conturat chiar un
“cult” al staţiunilor balneare, frecventate nu atât din motive de îngrijire a sănătăţii, cât mai
mult din motive de prestigiu, din snobismul caracteristic păturilor sociale cu venituri
ridicate 55.
După cel de-al doilea război mondial, baza materială a staţiunilor a fost
modernizată extinzându-se şi diversificându-se într-un ritm vertiginos.
Din acest moment dar în special ca urmare a profundelor transformări ce au avut

51
Routh H, op. cit., pag. 553.
52
Routh H., ibidem.
53
Lund J., Taking the waters:introduction to Balneology, Geo-Heat Bulletin, September 2000, pag. 2.
54
Routh H, op. cit., pag. 553
55
Ion Cosmescu-Turismul-Fenomen complex contemporan, Editura economica, Bucuresti ,1998, pag. 19.

- 46 -
loc în economia mondială începând cu anii ’60, turismul a cunoscut o expansiune
deosebită, nu a mai fost privilegiul celor înstăriţi, ci a devenit unul din cele mai complexe
fenomene sociale cu implicaţii însemnate asupre economiilor naţionale şi asupra relaţiilor
economice internaţionale.
Dimensiunea religioasă a turismului balnear este în strânsă legătură cu cea istorică.
De la Hipocrate, considerat fondatorul terapiei naturale, susţinător al folosirii apelor
termo-minerale în vindecarea diferitelor boli, grecii au crezut că zeii au dat puteri
terapeutice acestor ape. În jurul izvoarelor calde în Grecia s-au construit temple. Acelaşi
lucru s-a întâmplat şi în nordul Indiei. Oamenii au numit diferit aceşti zei. Astfel, Burbo,
era zeul izvoarelor minerale, iar Eshlibious, era zeul sănătăţii56.
Cele trei religii, creştinismul, iudaismul şi islamismul au susţinut importanţa apei
pentru tratament, sănătate şi curăţenie.
Pentru creştinism, apa râului Iordan, unde Ioan l-a botezat pe Isus, este un simbol
important. În ritualul botezului, ceremonia cufundării în apă însoţită de citirea pasajelor
din Biblie este esenţială. Locul sacru al botezului iniţial, de pe malul estic al râului Iordan,
este şi în prezent folosit, atât pentru oficierea ceremoniei botezului, cât şi ca loc de
pelerinaj, pentru mii de turişti din lumea întreagă57.
Iudaismul subliniază, în Vechiul Testament, importanţa apei în curăţenie. Astfel se
pot exemplifica pasajele de genul „ stropeşte-i cu apa iertării”, „ Aaron şi fii săi trebuie să
o folosească pentru a spăla mâinile şi picioarele lor”, sau simboluri ca Mikvah, baia sacră a
femeilor. De asemenea era cunoscută şi folosită puterea apei din Marea Moartă, existând
mărturii încă din timpul lui Herod cel Mare ( 73-4 î.e.n.), rege al iudeilor şi a reginei
Egiptului, Cleopatra (69-30 î.e.n.)58.
Islamismul, pune accentul în Coran pe folosirea apei pentru curăţenie şi sănătate.
Înaintea celor cinci rugăciuni zilnice, musulmanii trebuie să-şi spele părţi ale corpului-faţa,
braţele, mâinile, capul şi picioarele. Apa de la izvorul Zamzam, din Mecca, este
considerată de toţi musulmanii binecuvântată şi cu putere de vindecare pentru multe boli.

56
Routh H., Balneology mineral water and spas in historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/1996,
pag. 553.
57
Ibidem
58
Abels D. and Kipnis V., Bioclimatology and Balneology in Dermatology: a Dead Sea Perspective,
Clinics in Dermatology, 16/1998, pag. 696.

- 47 -
În Hadith, Profetul Mahomed spune: „ Apa de la Zamzam este binecuvântată, ea este hrană
şi leac pentru durere”59.
În zilele noastre, utilizarea apelor minerale în refacerea sănătăţii sau pentru relaxare
şi a tuturor celorlalţi factori naturali de cură este o soluţie la care apelează toate segmentele
de populaţie. Civilizaţia modernă, viaţa în oraşe, crează tensiuni, stres şi maladii. Pe fondul
credinţei religioase şi a puterilor tămăduitoare pe care le au factorii naturali de cură,
conceptul reîntoarcerii la natură revine puternic în actualitate. Tocmai de aceea, spre
turismul balnear, ce asigură valorificarea ştiinţifică, sub supraveghere medicală, a valorii
terapeutice a factorilor naturali de cură, se orientează din ce în ce mai mulţi clienţi.

1.3.2. Concepte, definiţii, puncte de vedere privind turismul balnear şi

staţiunile balneare

În lucrări de specialitate din România turismul balnear are abordări diferite. Astfel
specialişti ai Institutului de Cercetări pentru Turism prezentau această formă de turism
astfel: „ turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace şi dotări turistice menite să
pună în valoare factorii naturali balneari (apele minerale, nămolurile, gazele terapeutice,
litoralul cu complexul său de factori terapeutici şi altele)”60.
Dicţionarul de terminologie turistică defineşte turismul pentru tratament şi cură
balneo-medicală ca fiind: „ forma specifică a turismului de (sejur) odihnă practicată de
persoanele care se deplasează în staţiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătăţii sau
prevenirea unor boli”61.
În ţara noastră turismul balnear are accepţiunea efectuări unor cure de prevenire a
unor boli sau pentru îngrijirea sănătăţii, spre deosebire de unele ţări ale Uniunii Europene
(Franţa, Italia, Spania) unde turismul balnear este considerat turismul de litoral, fără ca
acesta să presupună efectuarea unor tratamente cu utilizarea complexului de factori
terapeutici ai litoralului, deoarece pentru acest tip de cură folosesc conceptul de
talasoterapie. Talasoterapia presupune utilizarea simultană, într-o zonă marină privilegiată,
sub supraveghere medicală, a binefacerilor elementelor din mediul marin (apa mării,

59
Sayed Sabeq, Fiqeh Assunah, vol. 1, Dar el Fikr, Damascus, Syria, 1993, pag. 504.
60
Vasile Glăvan şi colectiv, Tendinţe şi perspective ale ofertei turistice balneare în contextul turismului
european, ICT 1995, pag.3.
61
Aurelia Felicia Stăncioiu, Dicţionar de terminologie turistică, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag.
207.

- 48 -
nămolurile, algele, climatul marin ş.a.) în scop preventiv sau curativ62. Deşi talasoterapia
nu este un concept nou pentru îngrijirea sănătăţii, actualul concept, apărut în urmă cu
aproximativ două decenii, se individualizează prin noua abordare şi cerinţele de calitate pe
care le impune.
Pentru turism balnear în ţările amintite mai sus se foloseşte conceptul de termalism.
Termalismul (crenoterapia) este utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale
direct de la sursă (creno = sursă fr.) Deoarece cuvântul termal, când este vorba despre o
staţiune, se referă, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, la acea staţiune „care
are izvoare calde de ape minerale”63, specialiştii români definesc termalismul ca fiind „
ansamblul activităţilor legate de valorificarea şi utilizarea apelor minerale calde în scop
curativ pentru turişti aflaţi într-o staţiune termală”64. Diferenţa este dată de faptul că pentru
italieni, francezi, spanioli termalismul se referă la utilizarea în scopuri terapeutice a tuturor
categoriilor de ape termale, inclusiv a celor care nu sunt calde, pentru că există şi din
acestea.
Şi termenul de balneoterapie are diferite accepţiuni în literatura de specialitate din
diferite ţări. Astfel, în timp ce în ţara noastră, prin balnoeterapie se înţelege utilizarea băilor
curative pentru efectuarea unor tratamente, pentru specialiştii francezi balneoterapia este
utilizarea apei curente (nu a celei minerale, termale sau de mare) în scopuri terapeutice.
Odată cu dezvoltarea fitness-ului, paralel cu utilizarea medicală a balneoterapiei, au apărut
şi o serie de utilizări ale apei în scopul relaxării utilizând piscine, băi, bazine, jacuzzi,
parcuri acvatice, care sunt solicitate în prezent de către un număr tot mai mare de turişti.
Alături de aceste concepte, pentru a defini tratamentele efectuate cu ajutorul
factorilor naturali de cură se mai folosesc: climatoterapia şi balneoclimatoterapia.
Climatoterapia este folosirea acţiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic
şi curativ. Aceasta are efecte asupra creşterii rezistenţei organismului la infecţii şi stres, în
tratarea astmului bronşic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a
nevrozelor, afecţiunilor endocrine ş.a65.

62
Gerard Rouzade, La Thalassotherapie, Notes des conferences pour l’organisation Nationale de Tourisme
de Sante, de Roumanie.
63
*** DEX, Editura Academiei R.S.R., 1975, pag. 950.
64
Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Ţigu, Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în
turism, Editura All, 2000, pag. 177.
65
Elena Berlescu, Dicţionar enciclopedic medical de balneoclimatologie a României,Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 117.

- 49 -
 Cel mai cuprinzător concept este însă cel de balneoclimatoterapie care presupune
folosirea complexului de factori naturali: clima, factorii balneari (ape minerale, lacuri
sărate, saline, nămoluri, gaze terapeutice, plaje) ai unei staţiuni sau localităţi
balneoclimaterice în scop profilactic, curativ sau de recuperare medicală66.
Dezvoltarea turismului balnear nu ar fi posibilă fără cercetările întreprinse în cadrul
balneologiei.
Balneologia este ştiinţa care se ocupă cu descoperirea, studiul complex şi aplicarea
în practica medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice, etc67.
Dacă balneologia se referă la întregul arsenal de metode şi tehnici medicale folosite
pentru valorificarea factorilor naturali de cură, asigurându-le un rol profilactic şi curativ
asupra organismului, turismul balnear oferă mijloacele şi dotările necesare pentru pentru
utilizarea factorilor de cură, fără de care nu s-ar putea efectua tratamentele.
Considerăm că o armonizare a conceptelor prezentate s-a produs de către noua
abordare a turismului balnear, apărută de aproximativ două decenii, şi anume turismul de
sănătate.
În literatura de specialitate turismul pentru sănătate, care include turismul curativ,
turismul medical şi turismul de prevenire a fost definit în moduri diferite.
International Union for Official Tourism Organisation ( IUOTO ) definea turismul
pentru sănătate astfel68:
„ Asigurarea stării de sănătate utilizând resursele naturale ale ţării, în special apele
minerale şi climatul.”
Definiţia este destul de limitată, deoarece se referă numai la turismul de cură
balneară, iar la acesta pune accentul doar pe doi, din multipli, factori naturali ce permit
efectuarea de cură balneo-medicală, cum ar fi apa lacurilor terapeutice, apa mărilor şi
oceanelor, nămolurile minerale şi turbele, gazele mofetice, etc.
O altă definiţie prezintă turismul pentru sănătate ca:69
„ Timpul liber petrecut departe de casă, în care unul din obiective este ameliorarea
stării de sănătate”.
Turismul pentru sănătate mai este considerat ca fiind:70

66
Elena Berlescu, op. cit., pag. 48.
67
Elena Berlescu, Mică enciclopedie de balneoclimatologie a României, Editura All,Bucureşti, 1996,
68
*** The International Union for Official Tourism Organisation ( IUOTO ), IUOTO Publications,
Geneva, Switzerland, 1983, pag. 7.
69
Clift S. and Page J., Health and international tourist, Routledge, London and New York, 1996, pag. 199.

- 50 -
 „Timpul liber, activităţile recreative şi educaţionale petrecute la distanţă de locul de
muncă şi de casă, acel produs turistic şi servicii destinate să ajute şi să permită clienţilor
să-şi amelioreze şi să-şi menţină sănătatea şi bunăstarea lor.”
Această definiţie introduce o nouă dimensiune a turismului pentru sănătate, aceea
educaţională.
O altă abordare a turismului pentru sănătate face distincţie între turismul medical,
turismul curativ sau terapeutic şi turismul de prevenire a bolilor:71
1. Călătoria în scopul tratamentului anumitor dureri ale corpului, sau pentru
efectuarea unor operaţii sub supraveghere medicală în spitale sau centre medicale, iar
pacientul (turistul ) poate avea nevoie să rămână o perioadă de timp în staţiune în scopul
recuperării. Acest tip este denumit turism medical.
2. Călătoria în scopul tratării anumitor boli sau pentru convalescenţă, sub
supraveghere medicală, folosind surse naturale de cură, cum ar fi izvoarele termo-minerale,
lacuri sărate, nămol şi nisip radioactiv şi terapia climatică. Acest tip este denumit turism
curativ sau terapeutic.
Călătoria în scopul relaxării, recreerii, distracţiei, găsirii unei căi de a scăpa de
tensiunile zilnice şi pentru revitalizare, prin orice resursă ori staţiune de sănătate, fără
supraveghere medicală. Acest tip de turism este denumit turism de prevenire.
În acest context, la intrarea în mileniul trei au apărut o serie de dezbateri pe plan
internaţional, care tind să contureze noi concepte şi noi obiective pentru staţiunile balneo-
climatice, privind conceptul de sănătate, curele de sănătate, profilaxia primară şi
secundară, calitatea vieţii ş.a.
Noile orientări au la bază conceptul „pozitiv” de sănătate din definiţia actuală dată
de OMS, potrivit căreia,”Sănătatea este o stare de bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu
constă numai din absenţa bolii sau infirmităţii” precizându-se în continuare că obţinerea
celei mai bune stări de sănătate, pe care fiecare dintre noi este capabil să o realizeze,
constitutie unul dintre drepturile fundamentale ale tuturor fiinţelor umane. Această
definiţie nouă a sănătăţii îmbină concepţia negativă – lipsa bolii şi infirmităţii cu o viziune
nouă pozitivă - starea de bunăstare.

70
Gartner W. and Williams D., Trends in outdoor recreation, leisure and tourism, CAB Publishing,
Wallinford, Oxon, UK, 2000, pag. 165
71
Jallad A., Environment and Curative Tourism, Alam AL Kutub, I st edition, Cairo, 2000, pag. 11,12.

- 51 -
 Noţiunea de bunăstare poate fi definită fie ca o stare bună, ca vigoare fizică, fie ca
un concept medical cenestezic, respectiv ca un sentiment nedeterminat al existenţei
corpului, perceput în conştiinţă ca tonalitate pozitivă (bunăstare), în contrast cu tonalitatea
negativă (stare proastă). Prin extensie s-a ajuns la noţiunea de „calitate a vieţii”, situaţie
care depinde cel puţin de integrarea sănătăţii fizice, mentale şi sociale, calitatea
ambientului, a atmosferei, a climei, ca şi a situaţiei calitative şi cantitative a stării
economice individuale şi generale72.
Toate aceste concepţii şi orientări noi în medicina modernă privind sănătatea ca un
drept fundamental al omului, introducerea între criteriile de evaluare a sănătaţii a noţiunilor
de calitate a vieţii, bunăstare, stil de viaţă, au determinat o reevaluare a asistenţei medicale
din staţiuile balneo-climaterice, a balneologiei în general, ca şi a turismului tradiţional.
Între balneologia tradiţională şi turismul tradiţional a apărut turismul de bunăstare,
turismul de sănătate sau curele de sănătate profilactice, care au la bază calitatea vieţii,
strâns împletită cu apărarea sănătăţii şi un raport psiho-fizic valid73.
Turismul de sănătate se află astfel la graniţa dintre îngrijirea sănătăţii şi loisir, fiind
considerat un produs destinat îngrijirii sănătăţii care depăşeşte conceptul de boală şi
urmăreşte realizarea acestei „stări de bine” a populaţiei , a cărei evoluţie este determinată
de o serie de factori socio-demografici ca: urbanizarea, feminizarea populaţiei active,
dezvoltarea sectorului social şi nu în ultimul rând, de factorii socio- economici.
Autorii „Ghidului centrelor termale din Spania” apreciază că în ultimii douăzeci de
ani a avut loc o revenire fără precedent a termalismului, petrecerea vacanţei într-o staţiune
balneară transformându-se într-o alternativă la turismul tradiţional, denumită în prezent
turism de sănătate74.
Datorită importanţei pe care o are această formă de turism pentru statele din
Uniunea Europeană, Planul de acţiune al UE a inclus termalismul ca formă specifică a
turismului şi considerăm necesară uniformizarea conceptelor privind turismul balnear.
Având în vedere multitudinea definiţiilor, a punctelor de vedere prezentate şi
evoluţia acestei forme de turism, după părerea noastră, putem defini turismul de sănătate,
sau de bunăstare ca fiind călătoria în scopul tratării anumitor boli, ori pentru recuperare în

72
Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, România Balneară, Editată de O.P.T.B.R. cu sprijinul
Min. Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Bucureşti, 2004, pag. 8.
73
Idem, pag.9.
74
*** Guia de los centros termales de Espana, Balnearios 2002-2003, Salvat Editores, Espana, 2002,
pag.12.

- 52 -
cazul unor persoane cu deficienţe funcţionale, prin intermediul curelor terapeutice, în
staţiuni balneare clasice şi/sau în scopul prevenirii îmbolnăvirii, a recăpătării vitalităţii,
pentru relaxare, recreere şi realizarea unei stări de bine, prin intermediul curelor de
sănătate, în centrele de bunăstare, din staţiunile balneare moderne. Sursele terapeutice
naturale, cum ar fi izvoarele calde şi minerale, lacurile terapeutice, nămolurile minerale,
turbele, gazele mofetice, apa mărilor şi oceanelor, ce constituie baza tratamentelor
tradiţionale, completate cu oferta centrelor de bunăstare, bazată pe satisfacerea noilor
exigenţe ale cererii (algoterapie, aromoterapie, înlăturarea stresului, repunerea în formă,
drenaj limfatic, presoterapia, reflexoterapia, cure de slăbit, cure de înfrumuseţare, etc.) şi
un personal profesionist ce asigură servicii de cea mai bună calitate, în structuri moderne
de cazare, alimentaţie, tratament şi agrement compun imaginea a ceea ce trebuie să fie
turismul de bunăstare în mileniul trei.
Turismul de sănătate, indiferent de terminologia folosită pentru a defini acest
concept, turism bazat pe termalism, cură helio-marină, climatoterapie etc., se practică prin
intermediul staţiunilor balneare.
Totodată, multitudinea factorilor de cură utilizaţi în cadrul turismului balnear a
impus existenţa mai multor tipuri de staţiuni, respectiv staţiune balneară, staţiune
climaterică, staţiune termală.
O staţiune balneară este o localitate sau o parte a unei localităţi care dispune de
factori naturali de cură (ape minerale, nămoluri etc.) şi ambientali recunoscuţi ştiinţific,
beneficiind totodată de structurile, mijloacele şi dotările necesare realizării produselor
turistice de tip balnear75.
Staţiunea climaterică este staţiunea situată într-o zonă cu condiţii climaterice ce
favorizează tratarea unor boli şi fortificarea organismului76.
Staţiunea termală este o saţiune situată într-o zonă în care se află izvoare minerale
termale cu proprietăţi terapeutice recunoscute pentru vindecarea unor boli77.
Pe lângă punctul de vedere privind originea sintagmei staţiune balneară, prezentată
la dimensiunea istorică a turismului balnear, denumirea în engleză, spa, se consideră că
este abrevierea din latină pentru: S = salud (sănătate); P= per (prin); A = agua (apă)78.

75
*** Proiect de modificare a Normelor şi criteriilor pentru atestarea staţiunilor şi zonelor turistice din
România, INCDT, 2000.
76
Felicia Aurelia Stăncioiu, op. cit., pag. 189.
77
Idem, pag.190.
78
Lund J., Taking the waters:introduction to Balneology, Geo-Heat Bulletin, September 2000, pag. 2.

- 53 -
 O staţiune balneară cuprinde însemnate resurse naturale, materiale, financiare,
instalaţii tehnice, dotări şi amenajări, în scopul realizării funcţionalităţii sale dominante,
aceea de a asigura un tratament balnear complex cu caracter profilactic, curativ sau
recuperator.
La baza oricărei staţiuni balneare stau următoarele componente:
- natura zăcământului de resurse naturale;
- infrastructura tehnică de exploatare a acestor resurse;
- populaţia existentă la nivelul ţării, sau turiştii străini care suferă de
afecţiuni tratabile în staţiuni;
- prevederile medicale privind cantitatea şi calitatea factorului terapeutic
utilizat în tratamentul diferitelor afecţiuni;
- normele administrative şi legislative de extragere şi exploatare balneară a
factorului natural de cură în vederea utilizării pe termen lung a zăcămintelor.
Staţiunile balneare exprimă cel mai bine interacţiunea medicină – turism, în
domeniul utilizării factorilor naturali terapeutici.
Armonizarea spontană a domeniilor medicale cu cele turistice şi geologice nu este
totdeauna o problemă facilă, punându-se problema realizării unei activităţi socio-
economice în beneficiul sănătăţii umane.
Pornind de la ipoteza acceptării unei staţiuni balneare ca sistem recreativ –
terapeutic, ca rezultat al noilor concepte şi orientări privind staţiunile balneare, la nivelul
căreia are loc interacţiunea între cerere şi ofertă, se conturează câteva trăsături specifice79:
- conceptul de staţiune balneo-climatică diferă astăzi de cel din trecut, în
funcţie de finalitate şi obiective, altele decât tipologia anterioară;
- promovarea conceptului potrivit căruia “Sănătatea este o stare de
bunăstare” oferă staţiunilor o nouă dimensiune de dezvoltare şi promovare iar turismului
de sănătate o nouă piaţă deosebit de importantă. Clienţii staţiunilor balneo-climaterice se
vor încadra în două tipologii: sănătoşi (ţinând seama de situaţia lor generală) şi bolnavi,
care vor utiliza facilităţile de tratament cu factori naturali ca mijloc de refacere a sănătăţii;
- staţiunile balneo-climatice trebuie să-şi adapteze structura şi infrastructura
pentru a asigura în acelaşi timp mai multe tipuri de activitate: cure de sănătate, pentru

79
Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, România Balneară, Editată de O.P.T.B.R. cu sprijinul
Min. Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Bucureşti, 2004, pag. 10.

- 54 -
oameni tineri şi adulţi sănătoşi, cure profilactice secundare şi terapeutice pentru oameni
bolnavi, cure de recuperare pentru oameni cu deficite funcţionale, de toate vârstele;
- toate aceste activităţi urmăresc să obţină o bunăstare psihico-fizică
durabilă, pentru a reveni în societate cât mai refăcuţi, dacă se poate complet. În acest scop
trebuie asigurat în staţiune un context ambiental de calitate, care include un climat de
cruţare, sedativ, relaxant, precum şi posibilităţi de divertisment, proceduri de întreţinere
(fitness, sport), care să fie stimulative din punct de vedere cultural şi artistic;
- staţiunile balneo-climatice trebuie să includă, alături de obiectivele lor de
bază-prevenire şi terapie-recuperare, un al treilea obiectiv - înfrumuseţare, prin crearea în
staţiuni a unor centre cosmetice (“ beauty center “, cum sunt definite în multe ţări cu
tradiţii balneare sau în hotelurile din staţiuni turistice reputate);
- la începutul mileniului trei majoritatea specialiştilor şi managerilor din
sistemul balnear consideră că medicina balneară poate fi considerată o modalitate curativă
capabilă să menţină şi/sau să amelioreze, şi/sau să refacă sănătatea şi calitatea vieţii în
staţiuni balneo-climatice structurate şi organizate în acord cu conceptele şi obiectivele
privind drepturile omului la sănătate, ca stare de bunăstare.
După o perioadă prea lungă de tranziţie marcată de stagnare, indecizie şi situaţii de
criză, şi în turismul balnear românesc se observă o tendinţă de modernizare a
infrastructurilor hoteliere şi de tratament balnear, de căutare a unor soluţii de ameliorare a
serviciilor oferite în cadrul curelor, pentru ridicarea acestora la standardele europene şi
mondiale, investitorii fiind din ce în ce mai convinşi de faptul că turismul balnear, turismul
de sănătate are perspective mai bune decât turismul clasic.

1.3.3. Particularităţi ale turismului balnear

Turismul balnear este o formă specifică a turismului care a cunoscut, mai ales în
ultimele decenii, o amplă dezvoltare, odată cu creşterea stresului, a bolilor profesionale şi a
celor provocate de ritmul vieţii moderne din marile aglomeraţii urbane. El se caracterizează
printr-o serie de particularităţi izvorâte din conţinutul şi complexitatea activităţii sale. În
continuare vom încerca să evidenţiem aceste particularităţi.
O caracteristică importantă a turismului balnear, care îl diferenţiază net de celelalte
forme de turism şi stă la baza uneia dintre clasificările formelor de turism este motivaţia

- 55 -
călătoriei. În cazul turismului balnear aceasta este îngrijirea sănătăţii (tratamentul) care se
realizează zilnic, conform unui program bine stabilit, utilizându-se o gamă variată de
factori şi aplicându-se o diversitate de proceduri. Aria de acţiune a turismului balnear este
foarte largă, aceasta vizând:
• curele profilactice care, spre deosebire de celelalte tipuri de tratament au o arie de
cuprindere mult mai largă, pentru că se adresează persoanelor sănătoase şi aparent
sănătoase cu factori predispozanţi spre îmbolnăvire, provenind din mediul intern sau
extern. La acestea se adaugă faptul că obiceiurile de viaţă, proasta gestiune a timpului de
odihnă, igiena alimentară necorespunzătoare, manifestate tot mai pregnant în ultimile
decenii, accentuează necesitatea dezvoltării acestei laturi;
• curele terapeutice folosite pentru a trata, cu ajutorul factorilor naturali, o gamă
variată de afecţiuni şi anume: afecţiuni ale aparatului locomotor, afecţiuni respiratorii,
digestive, ginecologice, renale, hepato-biliare, cardiovasculare, dermatologice, ale
sistemului nervos ş.a.;
• curele recuperatorii utilizate în cazul unor forme şi stadii de boală care generează
incapacitate de muncă, deficit funcţional şi cu potenţial invalidant (arterita, ateroscleroza
periferică, afecţiuni ale aparatului locomotor şi de natură reumatismală).
Dintre multiplele forme de turism ce pot fi practicate, turismul balnear este cel mai
valoros, pentru că valorifică în mod complet resursele naturale şi factorii naturali de cură
de care dispune o ţară sau o zonă. Totodată turismul balnear se bazează pe un potenţial
permanent, de mare complexitate, care este practic inepuizabil, valorificarea acestuia fiind
independentă de condiţiile atmosferice..
Această particularitate generează şi o altă caracteristică a turismului balnear şi
anume faptul că nu prezintă concentrări sezoniere semnificative, fiind singura formă de
turism care se bazează pe un potenţial permanent de mare complexitate.
În practică se înregistrează concentrări mai mari ale cererii pe perioada verii din
cauza condiţiilor atmosferice favorabile, care determină şi planificarea concediilor cu
prioritate în acest sezon.
Atunci când motivaţia practicării turismului balnear este îngrijirea sănătăţii, durata
sejurului este mare. Această particularitate a turismului balnear constă în faptul că în
funcţie de recomandarea medicului cura este un multiplu de 7 zile putând ajunge însă, la
18-21 zile. Tendinţele actuale manifestate pe plan mondial au dus la apariţia unor produse

- 56 -
turistice noi, care se caracterizează printr-o durată mai scurtă a sejurului, uneori doar 3 zile.
La aceasta au contribuit şi alte cauze cum ar fi: apariţia unor noi motivaţii şi fragmentarea
vacanţei. Având în vedere aceste tendinţe manifestate la nivelul cererii pentru turismul
balnear, acesta a încercat să se adapteze, prin conceperea unor produse turistice de scurtă
durată: 3-5 zile, destinate oamenilor ocupaţi, oameni de afaceri şi chiar angajaţi. Aceste
programe au ca scop refacerea organismului şi înfrumuseţarea. Larga diversificare a
produselor are rolul de a atrage mult mai multe segmente de clientelă.
Posibilitatea realizării curei balneare pe tot timpul anului, dar şi durata mare a
sejurului, au determinat dezvoltarea staţiunilor balneare prin apariţia a numeroase şi variate
activităţi de producţie, comerciale şi servicii specifice aşezărilor umane care au atras şi
crearea unor funcţii urbane. În prezent specialiştii apreciază că aproximativ 60% din
staţiunile balneare au devenit oraşe, în adevăratul sens al cuvântului, asigurarea echilibrului
între funcţiile urbane şi turistice ale acestora necesitând un proces atent de gestionare a
teritoriului80.
O altă particularitate a turismului balnear este generată de larga răspândire în
teritoriu a factorilor naturali, ceea ce face ca turismul balnear să poată fi practicat în orice
zonă. În zonele montane, unde predominante sunt apele minerale, bioclimatul şi uneori
gazele terapeutice, în zonele de dealuri şi podiş unde se întâlnesc mai ales apele minerale şi
bioclimatul salin şi nămolurile terapeutice, precum şi în zonele de litoral unde bioclimatul
marin, nămolurile terapeutice, marea, soarele, nisipul şi ionizarea sunt principalii factori de
cură, turismul balnear este prezent.
Amplasarea şi amenajarea staţiunilor balneare - condiţionate de prezenţa surselor
de substanţe minerale terapeutice – aduce şi îmbunatăţirea cadrului natural prin amenajarea
unor parcuri şi grădini pe suprafeţe care pot ajunge până la sute de hectare (Vichy-Franţa)
sau plantându-se păduri pentru a crea climatul sedativ de destindere şi recreere necesar
într-o staţiune balneară. Aceasta reprezintă o altă particularitate a turismului balnear.
Desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de turism balnear presupune o bază
materială specifică, cu tehnică medicală, pavilioane, policlinici balneare, instalaţii diverse
şi prezenţa unor cadre medicale de specialitate, medici specializaţi în medicină fizică şi
recuperare medicală, kinetoterapeuţi, asistenţi etc., particularitate definitorie a turismului
balnear.
80
Rodica Minciu, Amenejarea turistică a teritoriului, Univ.Creştină Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1995,
pag.72.

- 57 -
 Având în vedere specificul activităţilor de tratament si condiţia fragilă a turiştilor
pentru care contactul cu atmosfera în perioada rece ar putea fi fatal, amenajarea unităţilor
se face în general după principiul preluat din comerţ „totul sub acelaşi acoperiş”, conform
căruia baza materială de cazare, alimentaţie, tratament si agrement sunt situate în aceeaşi
incintă.
Şi în ceea ce priveşte clientela turismului balnear se pot identifica o serie de
particularităţi. Dacă până acum10-20 de ani predominau copiii cu vârste de până la 10 ani,
cu probleme de sănătate, sau persoane cu vârsta de peste 60 de ani, în prezent, atât din
cauza ratei mari a afecţiunilor cu caracter de uzură, cât şi accentului care se pune pe latura
profilactică a tratamentelor, precum şi datorită diversificării ofertei staţiunilor prin aşa-
numitele „cure de punere în formă”(fitness), segmentele de turişti s-au diversificat.
Diversificarea produselor pe care le oferă staţiunile balneare face ca aria de
adresabilitate a acestora să fie foarte mare. Produsele de tipul „punere în formă” (fitness),
talasoterapie fiind destinate turiştilor cu venituri mari, în timp ce produsele balneare
tradiţionale sunt destinate segmentelor de turişti cu venituri mai mici, pentru că în acest caz
o parte din cheltuielile medicale sunt suportate de către asigurările de sănătate.
În funcţie de ţară, statul subvenţionează curele balneare, într-o măsură mai mare
sau mai mică, prin intermediul asigurărilor de sănătate sau a altor organisme sociale,
asigurând astfel accesul tuturor categoriilor de populaţie la practicarea turismului balnear.
Totodată, clientela staţiunilor balneare se caracterizează printr-o fidelitate mai mare decât
în cazul celorlalte forme de turism, explicaţia constând în faptul că tratarea unor afecţiuni
presupune o perioadă mai îndelungată, repetarea tratamentului fiind obligatorie pe
parcursul mai multor ani sau tratamentul efectuat are doar rolul de ameliorare a afecţiunii
şi deci el trebuie repetat de două ori pe an.
Turismul balnear este printre puţinele forme de turism care valorifică într-o mare
masură progresul tehnic atât la nivelul echipamentelor medicale moderne care sunt
prioritare pentru dezvoltarea acestei forme de turism cât şi la nivelul celorlalte categorii de
echipamente (cazare, alimentaţie, agrement). Nealinierea dotărilor la noile tendinţe
manifestate pe plan mondial poate duce la izolarea unei zone balneare, indiferent de
calitatea resurselor naturale existente. Cercetările ştiinţifice contribuie la creşterea
eficienţei tratamentelor şi la recunoaşterea lor în lumea medicală.

- 58 -
 Motivaţia îngrijirii sănătăţii determină modificări în conţinutul turismului balnear
care devine mai complex decât în cazul celorlalte forme de turism, fiind rezultatul
combinării resurselor naturale (factori terapeutici) cu serviciile turistice (transport, cazare,
alimentaţie, agrement) şi cu tratamentul balnear care devine serviciu de bază. Mutarea
centrului de greutate în favoarea tratamentului balnear determină şi modificarea ponderii
deţinute de către fiecare componentă a produsului turistic în structura cererii. Totodată,
conţinutul şi specificitatea turismului balnear impun particularizarea fiecăruia dintre
serviciile turistice la cerinţele turismului balnear, ajungându-se ca unele dintre ele să
reprezinte chiar o continuare a tratamentului.
Astfel, transporturile turistice, pe lânga contribuţia pe care o au la valorificarea
ofertei balneare şi în alegerea destinaţiei călătoriei, se confruntă, în cazul turismului
balnear cu o serie de probleme de organizare, determinate atât de necesitatea asigurării
unui confort suplimentar pentru a nu agrava starea de boală a curanţilor şi cu necesitatea
adaptării mijloacelor de transport la cerinţele diferitelor segmente de clientelă, cât şi cu
nevoia de a păstra nealterată calitatea factorilor de mediu, condiţie obligatorie în cazul
turismului balnear. De aceea se impune tot mai pregnant tendinţa de a utiliza în staţiunile
balneare numai mijloace de transport nepoluante, celelalte putând fi lăsate în parcările
special amenajate de la intrările în staţiuni.
Cazarea este chemată să asigure pe lângă condiţiile de igienă şi confort optime şi o
serie de comodităţi care să-i uşureze curantului şederea în cameră. În acest sens
echipamentele hoteliere, prin dimensionarea spaţiilor, construirea unor holuri mai largi,
existenţa unor dotări speciale în baie, a lifturilor de tip sanatorial, a paturilor ergonomice şi
chiar a modului de dispunere a mobilierului, trebuie să fie adaptate sejurului într-o staţiune
balneară. Cercetări recente au arătat că şi coloritul (cromoterapia), sonorizarea
(meloterapia), mirosurile (aromoterapia), iluminatul, pot contribui la reuşita tratamentului.
Totodată, pentru a putea răspunde într-o cât mai mare măsură diverselor solicitări ale
clientelei, este important ca unitatea de cazare să ofere o gamă largă de servicii
complementare adaptate nevoilor acestui segment.
Pentru că în cazul turismului balnear, alimentaţiei îi revine un rol important în
efectuarea cu succes a tratamentelor, ea poate reprezenta fie o prelungire a tratamentului
(fiecărui tip de afecţiune fiindu-i recomandat un anumit regim alimentar) fie o modalitate

- 59 -
de tratament în sine; dietoterapia. Alimentaţiei i se pot asocia o serie de sfaturi nutriţioniste
care vizează educaţia în scopul asigurării unei vieţi sănătoase.
Deşi în cazul turismului balnear, agrementul nu reprezintă un serviciu de bază,
importanţa sa tinde să devină din ce în ce mai mare odată cu modificările înregistrate în
structura cererii turiştilor. Astfel, curanţii manifestă tot mai intens nevoia de a nu mai fi
trataţi ca bolnavi, ci ca turişti, aceasta cu atât mai mult cu cât efectuarea tratatmentelor nu
ocupă decât jumatate de zi. Totodată trebuie spus că o componentă indisolubilă a curei
balneare o reprezintă detaşarea de cotidian, de problemele vieţii de zi cu zi, la aceasta
contribuind în mod semnificativ agrementul cu toate componentele sale. În urma studiilor
de specialitate, cercetătorii au evidenţiat rolul terapeutic al agrementului ca adjuvant al
curei balneare, fiind chiar o etapă a tratamentului, ce trebuie efectuată sub control medical.
Problema dezvoltării agrementului se pune tot mai acut în cazul turismului de
sănătate al cărui slogan este „punerea în formă” (fitness), pentru că anumite forme de
agrement reprezintă chiar motivaţia deplasării, iar de modul în care acesta este conceput şi
realizat, depinde şi aprecierea generală a staţiunii.
Adresându-se într-o proporţie destul de mare populaţiei mai în vârstă, turismul
balnear se îmbină cu o serie de servicii cu caracter cultural, acestea fiind solicitate într-o
proporţie mult mai mare decât în cazul celorlalte forme de turism (montan, litoral etc.).
Implicaţiile în plan economic şi social pe care le generează dezvoltarea turismului
balnear, atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic, îl poziţionează pe
acesta pe primul loc în cadrul celorlalte forme de turism pentru că, aşa cum arăta dl. Guy
Ebrad- preşedintele Federaţiei Internaţionale a Termalismului şi Climatologiei (FITEC):
„turismul balnear are nu numai valenţe medicale, profilactice şi de recuperare medicală ci
şi un potenţial economic major. Aspectul economic reiese atât din activitatea specifică de
turism, generatoare de capital, cât şi la un nivel mai puţin vizibil şi cuantificabil, ca
generator de importante economii în cadrul bugetului social, prin reducerea semnificativă a
cheltuielilor de spitalizare, a consumului de medicamente şi a numărului total de zile de
boală.”81
Trebuie menţionat însă că amploarea circulaţiei turistice internaţionale, în cazul
turismului balnear este mai redusă decât în cazul altor forme de turism (litoral, montan,

81
Revista română de turism, Tendinţe în turismul balnear, nr.4 .1994.

- 60 -
urban) din cauza faptului că, în general, statele subvenţionează numai sejururile de
tratament efectuate în propria ţară.

1.3.4. Relaţia turismului balnear cu celelalte forme de turism

Conţinutul, specificul şi complexitatea turismului balnear au generat practic o

relaţionare a acestuia cu toate celelalte forme de turism. Acest efect este amplificat şi de
amenajarea unor staţiuni polivalente destinate să răspundă cererii unor segmente mult mai
diversificate de clientelă.
Creşterea cererii pentru produsele tip „punere în formă” (fitness), dorinţa
manifestată tot mai pregnant de curanţi de a fi trataţi ca turişti, nevoia acestora de a ieşi din
rutina zilnică, precum şi rolul agrementului ca adjuvant al tratamentelor evidenţiază relaţia
implicită a turismului balnear cu turismul de odihnă, de recreere, de agrement, sportiv,
turismul aflându-se, de altfel, la graniţa dintre tratament şi loisir.
Totodată, durata mare a sejururilor şi ponderea destul de ridicată a curanţilor în
vârstă de peste 60 de ani, precum şi lărgirea segmentului de clientelă au determinat
creşterea cererii pentru activităţile culturale.
Răspândirea factorilor de cură la nivelul tuturor formelor de relief a determinat
amenajarea staţiunilor balneare, atât în zonele montane, de dealuri şi podiş, cât şi în cele de
câmpie, litoral şi chiar deltă, ceea ce implică o îmbinare a turismului balnear cu activităţi
specifice turismului montan, de litoral, rural, urban ş.a.
O consecinţă a independenţei practicării turismului balnear de condiţiile
atmosferice şi a constanţei valorii factorilor de cură tot timpul anului o reprezintă şi faptul
că turismul balnear, asemeni celui cultural şi de afaceri este un turism continuu.
Calitatea şi eficacitatea factorilor de cură, dublate de calitatea şi diversitatea
produselor turistice oferite, de preţurile şi tarifele practicate şi de politicile de promovare
folosite, pot constitui puncte forte pentru atragerea turiştilor străini, asigurând astfel
dezvoltarea turismului internaţional de recepţie, cu efecte pozitive asupra volumului
încasărilor valutare şi implicit asupra balanţei de plăţi.
Ca urmare a accentuării funcţiei profilactice a turismului balnear şi a diversificării
ofertei prin introducerea produselor turistice sub sloganul „punere în formă”(fitness),

- 61 -
aceasta poate interfera atât cu turismul de afaceri, în acest caz cererea orientându-se spre
produse tip cure antistres, antitabac, înfrumuseţare, antimigrene, cât şi cu turismul de
sfârşit de săptămână de genul „3 zile de cură pentru a obţine o formă excelentă”, ca urmare
a beneficierii de tratamente de hidroterapie, presopunctură şi estetică..
Datorită noilor tendinţe manifestate pe piaţa turistică internaţională, turismul
balnear poate fi inclus atât în categoria turismului social (în special în cazul curei balneare
clasice), când o parte din cheltuielile medicale sunt suportate de către asigurările de
sănătate, cât şi în categoria turismului de lux, în cazul „punerii în formă” (fitness), când
serviciile oferite sunt personalizate şi de cea mai bană calitate, iar unele centre sunt
amenajate chiar în incinta unor foste castele.
Generată de interdependenţa dintre componentele turismului balnear, modalitatea
de comercializare a prestaţiilor se prezintă sub forma unor sejururi forfetare, care includ 2,
3 sau 4 tipuri de proceduri pe zi, cazare, pensiune completă sau demipensiune, deci avem
de a face cu un turism organizat.
Existenţa în apropierea staţiunilor balneare a unor podgorii sau centre de echitaţie
poate oferi alte alternative de tratament. Vinurile roşii (Cabernet Sauvignon din podgoriile
Jidvei) au efecte în tratarea unor afecţiuni cardiovasculare, iar echitaţia are efecte benefice
asupra unor afecţiuni ale aparatului locomotor (Parkinson ş.a.) îmbinându-se astfel
turismul balnear cu turismul spotiv sau cura uvală.
De asemenea prezenţa unor mânăstiri în zona staţiunilor balneare poate ocaziona şi
efectuarea unor pelerinaje care nu au numai un scop cultural, ci şi unul spiritual, putând
avea efecte pozitive în procesul de vindecare.
Prin prisma celor prezentate apreciem că dintre multiplele forme de turism care se
pot practica în ţara noastră, turismul balnear este poate cel mai valoros, deoarece valorifică
în mod complet bogăţia factorilor naturali terapeutici existenţi.
Din păcate, schimbarea de sistem politic, economic şi social din 1989, care a
însemnat revenirea României în rândul statelor democratice europene, a însemnat pentru
turismul balnear intrarea într-o criză profundă. Trecerea la economia de piaţă a determinat
modificări structurale la nivelul întregii economii, care au afectat evoluţia staţiunilor
balneare şi asistenţa medicală balneară, structurile de cazare şi alimentaţie , bazele de
tratament, sistemul de valorificare şi protecţie a factorilor naturali de cură suferind
degradări considerabile în lipsa investiţiilor.

- 62 -
 Am constatat că în ultimii patru ani pe fondul relansării creşterii economice şi a
finalizării procesului de privatizare, după perioade de stagnare şi criză, potenţialul
extraordinar pe care ţara noastră îl are în domeniul balnear a reânceput să fie pus în
valoare.
Cu strategii adecvate, atât la nivel macroeconomic cât la nivel microeconomic, se
poate răspunde noilor cerinţe manifestate pe piaţa turistică balneară prin crearea unor
staţiuni polivalente, cu un profil de bază al staţiunii modernizat, dar şi prin apariţia unor
staţiuni cu profiluri noi: înlăturarea stresului, repunerea în formă, înfrumuseţarea,
talasoterapia, profilaxia. Reuşita unui astfel de plan de dezvoltare ar face din turismul
balnear românesc un punct de atracţie nu numai pentru turiştii români, ci mai ales pentru
cei din celelalte state ale UE, iar România ar deveni un concurent serios pentru ceilalţi
membri, în perspectiva integrării europene.

- 63 -
 CAPITOLUL II
Integrarea europeană, oportunitate pentru dezvoltarea turismului
balnear românesc

Economia mondială este marcată la acest început de nou mileniu de coexistenţa

tendinţelor de globalizare, regionalizare şi integrare economică. Integrarea ca proces, se
află în acelaşi timp, atât în centrul procesului de regionalizare, cât şi în centrul procesului
de globalizare. Poziţia strategică a României şi necesitatea apropierii nivelului nostru de
dezvoltare economică de cel al ţărilor din vestul Europei au impus implicarea activă a
guvernelor postdecembriste în procesele de integrare în N.A.T.O. şi Uniunea Europeană.
Extinderea Uniunii Europene a reprezentat o oportunitate istorică pentru România,
eforturile ţării noastre de integrare în această familie fiind în sfârşit încununate de succes.
Votul Parlamentului European din 13 aprilie 2005, după ce ne-a creat ceva emoţii, a permis
semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană în 25 aprilie 2005.
Dacă ne vom respecta obligaţiile asumate, vom evita activarea clauzei de salvgardare şi de
la 01 ianuarie 2007 România va deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.
În persectiva integrării europene a ţării noastre, am tratat în acest capitol abordări
conceptuale ale integrării, preocupările UE în domeniul turismului, drumul României în
procesul de aderare la UE şi direcţiile de acţiune pentru integrarea turismului românesc în
cel european.

2.1. Abordări conceptuale ale integrării

Conceptul de integrare îşi găseşte aplicabilitatea în sectorul turistic. Integrarea

turismului ca sector al economiei (integrarea sectorială) este pusă în evidenţă mai ales în
contextul eforturilor ţării noastre de a accede în Uniunea Europeană – obiectiv major al
politicii externe româneşti în perioada actuală.

2.1.1. Puncte de vedere referitoare la integrare

Termenul de integrare economică, în literatura de referinţă economică, nu apare

- 64 -
înainte de anii 194082. Totuşi au existat unele referiri chiar înainte de acest an.
Enciclopedia ştiinţelor sociale, publicată în 1937, are în indexul său termenul integrare, dar
sub formă de integrare industrială, adică un mix de sectoare industriale. O nouă ediţie a
aceleiaşi enciclopedii, publicată în 1968, are 4 poziţii definitorii pentru conceptul de
integrare internaţională. Trei dintre ele (integrare regională, integrare globală şi integrare
funcţională) sunt elaborate de cercetători în domeniul ştiinţelor politice∗, doar a patra,
despre uniunile ecomomice, fiind concepută de un economist. Se poate spune chiar că a
avut loc un proces de ezitări terminologice şi chiar redefiniri ale conceptelor. Când, în
1954, Jan Timbergen a publicat lucrarea „Integrarea economică internaţională”, el afirma
în prefaţă că prima ediţie a aceleiaşi cărţi, din 1945, s-a numit „ Cooperare Economică
Internaţională”. Se poate observa că există o familie numeroasă de termeni, mergând de la
apropierea economică, trecând prin cooperare şi solidaritate pînă la combinare, fuziune şi
unificare, care au primit acelaşi nume integrare economică.
În ceea ce priveşte inovatorii acestui concept, există posibilitatea unor creatori
multipli în literatura de specialitate, diferite persoane ajungând astfel în mod autonom la
aceiaşi inovare terminologică. Cu alte cuvinte nu există un „ inventator” al acestui termen.
Mai mulţi economişti au scris şi publicat în acelaşi timp lucrări de referinţă, utilizând
conceptul de integrare economică fără să se citeze unul pe celălalt. Astfel este cazul lui
Hecksher şi apoi Mises care au folosit termenul de dezintegrare şi nu cel de integrare,
urmaţi de Moritz J. Bonn, care în întreaga sa lucrare vorbeşte de „izolarea economică” şi
de „naţionalism economic regional” ca despre două mişcări care au contribuit la „completa
dezintegrare” a lumii occidentale şi au pus bazele primelor semne de „universalism
economic”. El a crezut că alegerea va opera între cucerire şi federalizare, iar în ce priveşte
al doilea caz, în federalizarea benevolă sau forţată. În oricare din cazuri „ziua unei Europe
federative se apropie” preciza autorul.
În seria primilor creatori ai termenului se poate înscrie şi Alfred Weber, care a
publicat o lucrare despre teoria localizării în economie şi care în traducerea engleză are
titlul „The Production – Economic Integration of Europe, an Investigation of Europe, an
Investigation of Interwaving by Trade of the Countries of Europe”. F. Hilgerdt a fost mult

82
D.Miron, G.Drăgan, F. Ilie, Economia Integrării Europene, Ed.III-a rev, Editura ASE, Bucureşti 2002,
pag.1.
∗
In domeniul ştiinţelor politice ,termenul “integrare politică” între ţări a fost folosit mult mai devreme la
finele anilor 1920. In documentele Ligii Naţiunilor el avea un sinonim-“solidaritatea economică”.

- 65 -
mai ambiţios întrucât studiile sale s-au referit la întreaga economie mondială,
concentrându-şi cercetările asupra economiei comerţului internaţional pentru a exprima
mutaţiile care se produc în fundamentele comerţului, care devine din ce în ce mai complex.
până la „stadiul integrării activităţilor diferitelor zone”.
Deşi în 1941, în cadrul Societăţii Naţiunilor a avut loc o dezbatere cu tema
„Integrarea economică a anumitor zone şi grupuri de ţări aşa cum rezultă din statisticile de
comerţ exterior”83, cu toată denumirea generoasă a acestei mese rotunde, termenul de
integrare nu se regăseşte în conţinutul comunicărilor prezentate.
În decembrie 1942, două comunicări folosind conceptul de integrare economică au
fost prezentate la o reuniune a Asociaţiei Economice Americane, una de Falke Hilgerdt,
intitulată ”Cazul comerţului multilateral” şi a doua de Antonin Basch cu titlul
„Regionalismul economic european”. În aceste comunicări Hilgerdt vorbea despre
„schimbările multilaterale de bunuri şi servicii care generează o integrare economică a
ţărilor într-o manieră profitabilă pentru toţi”, iar Basch se ocupa de situaţia „revenirii la
evoluţiile antebelice ale autosuficienţei de toate felurile” şi de „comerţul intraeuropean
menit să genereze o mai puternică integrare a economiei europene”.
În săptămânile în care se pregătea Planul Marshall, termenul de integrare
economică a apărut de mai multe ori în numeroase documente, care au circulat între
vârfurile administraţiei americane. Astfel un raport al unui comitet special de Coordonare a
Strategiei navale a SUA (21 aprilie 1947) folosea în anexă termenul de integrare
economică în două accepţiuni diferite. Se vorbeşte de „nevoia de integrare şi de coordonare
eficientă a programelor economice în regiunile critice”, şi despre speranţa de „reintegrare a
acestor ţări ( ţările europene) într-un sistem productiv şi comercial mondial şi regional
sănătos”.
Se pare că această aserţiune este una dintre cele mai solide referiri la conceptul
actual de integrare economică regională.
Anul 1948 ne oferă o bogată literatură economică şi numeroase documente oficiale
în care termenul de integrare economică este folosit tot mai mult. Cel mai adecvat conţinut
al termenului îl oferă Paul Hoffman, administratorul Administraţiei Cooperării Economice,
care, adresându-se Organizaţiei de Cooperare Economică Europeană, sublinia următoarele
cuvinte: „substanţa unei astfel de integrări va fi crearea unei largi pieţe unice în interiorul

83
D.Miron, G.Drăgan, F. Ilie, op. cit., pag. 3.

- 66 -
căreia restricţiile cantitative în calea mişcării bunurilor, barierele monetare în calea
fluxurilor de plăţi şi eventual, taxele vamale, vor fi pe deplin înlăturate”.
Corespondentul de la Paris al New York Times scria la 1 noiembrie 1949 că
„Domnul Hoffman a folosit termenul de integrare de 15 ori sau o dată la fiecare 100
cuvinte din discursul său. Este un cuvânt care a fost folosit rareori, dacă nu deloc, de
oamenii de stat europeni, având legătură cu Planul Marshall, pentru a descrie ce se va
întămpla cu economiile europene.”
După ce am văzut în ce context a apărut şi a fost folosit termenul de integrare
economică trebuie să vedem ce conotaţii au fost acordate acestui concept.
Se poate spune că nu de definiţii ale termenului ducem lipsă, ci suferim de
abundenţa unor definiri contradictorii84. Cei care utilizează conceptul sunt în principiu de
acord că integrarea poate fi înţeleasă, atât ca un proces, cât şi ca o stare de fapt la care se
ajunge printr-o înlănţuire de transformări. O întrebare care se pune este cu privire la ce
anume poate face obiectul integrării, populaţii, zone geografice, pieţe, producţii de bunuri,
resurse etc.? Dacă este vorba de integrarea în dimensiunea sa spaţială, de zone geografice
ce se integrează, este neapărat necesar ca ele să fie teritorii naţionale distincte. Se mai
ridică şi alte întrebări , cum ar fi în ce constă substanţa integrării şi care ar fi criteriile
esenţiale care stau la baza deciziei de integrare, care sunt simptomele potrivit cărora putem
decide dacă procesul a început şi funcţionează corect sau este doar un deziderat?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt variate, conturând mari şcoli de gândire economică în
domeniu.
În ceea ce priveşte definirea conceptului, Ernest Hass, profesor de ştiinţe politice de
la Universitatea din California, defineşte integrarea ca fiind un proces în virtutea căruia
actorii politici aparţinând mai multor comunităţi naţionale distincte, ajung să se convingă
de necesitatea aderării la un centru politic nou, căruia să îi asigure loialitatea şi activităţile
lor politice, în care să-şi pună speranţele şi ale cărei instituţii să fie înzestrate cu jurisdicţie
asupra ansamblului statelor naţionale preexistente, coordonate de noul centru. Reluând
definiţia dată de Hass, Leon N. Linberg de la Universitatea din Winsconsin, în lucrarea lui
despre Comunitatea Europeană, defineşte integrarea în modul următor85:
1) proces în virtutea căruia naţiunile renunţă la dorinţa şi la deprinderea de a-şi
dezvolta în continuare politica externă şi sistemul fundamental al politicii interne în mod
84
Idem, pag. 4.
85
C. Grigoruţ, Integrarea turismului românesc în Europa şi pe plan mondial, Teză de doctorat, 1998, pag. 9.

- 67 -
independent una de alta şi în schimb caută să promoveze sistemul unor hotărâri comune,
sau chiar să delege procesul prin care se iau hotărârile fundamentale unor noi organe
centrale;
2) este procesul prin care anumiţi actori politici aparţinând unor forme de
organizare politică distinctă se hotărăsc să-şi reorienteze după un centru nou speranţele şi
activităţile lor cu caracter politic.
Profesorul Johan Galtung, director al Institutului Internaţional pentru cercetări în
domeniul păcii (International Peace Research Institute) din Oslo, defineşte integrarea ca
fiind procesul în virtutea căruia doi sau mai mulţi actori constituie un actor nou pe plan
politic. Atunci când procesul ajunge să fie desăvârşit se spune că actorii s-au integrat.
Integrarea este şi un proces prin care se sporeşte interdependenţa dintre actorii în curs de
integrare, pe plan politic şi economic, actorii ajungând să fie atât de mult legaţi între ei
încât, când unul dintre ei este vătămat, implicit suferă şi celălalt actor. Integrarea constituie
un proces în cadrul căruia se atribuie o mare importanţă atât actorilor componenţi cât şi
mediului înconjurător. După concepţia lui Galtung, numai atunci când actorul nou integrat
este şi atât de puternic integrat încât imaginile pe care le elaborează el şi imaginile pe care
le elaborează ceilalţi coincid se poate considera că procesul de integrare s-a desăvârşit.
Una dintre cele mai cuprinzătoare sinteze asupra definirii conceptului de integrare
economică o găsim la Balassa el propunând respingerea definirilor prea generale. Acest
autor a pledat pentru integrarea economică redusă de la o stare de fapt sau un ansamblu de
procese prin care diferite state constituie un grup sau un bloc comercial regional. Alţi
autori apreciază că nu este binevenită îngustarea termenului de integrare economică,
întrucât economia politică a integrării a surprins şi posibilitatea unor provincii din ţări
diferite, care pot deveni „mai integrate”, sau diferite naţiuni în cadrul mai multor blocuri
regionale, sau integrarea la scară globală a mai multor blocuri regionale. Se poate vorbi
despre integrarea naţională (intranaţională şi interprovincială), de integrarea regională
(plurinaţională) sau de integrarea globală (multilaterală, universală). În mod asemănător,
în loc să se încerce să se explice modul în care anumite aranjamente privind coordonarea
sau uniformizarea managerială a unor sectoare economice din două în două sau mai multe
economii (electricitate, minerit, transporturi, turism, comunicaţii) deservesc ceea ce se

- 68 -
numeşte integrarea economică se poate conveni a considera aceste aranjamente ca
integrare sectorială, adică o formă particulară de integrare economică generală86.
Expresia integrare economică acoperă mai multe categorii economice87. Ea se
poate referi la absorbirea unei companii într-un concern mai mare. Integrarea poate avea o
dimensiune spaţială referindu-se spre exemplu, la includerea unei economii regionale
într-o economie naţională. Fără a fi un scop în sine, integrarea economică serveşte o serie
de alte obiective foarte generoase. Cel mai important obiectiv economic este creşterea
prosperităţii entităţilor integrate. Un alt obiectiv generos este câştigul în planul stabilităţii
politice zonale, fiind maximizat când „ armele tac şi disensiunile se atenuează”. Folosită
într-o accepţiune statică, categoria economică reprezintă o stare de fapt în care
componentele naţionale ale unei economii compozite nu mai sunt semnificativ separate
prin frontiere economice, ci funcţionează independent maximizând efecte sinergice.
Utilizând accepţiunea dinamică, integrarea economică desemnează eliminarea treptată a
frontierelor economice dintre statele participante ( ceea ce poate echivala cu înlăturarea
multora dintre formele discriminării), fostele state naţionale separate economic fuzionând
într-un ansamblu funcţional mai cuprinzător. Trecerea de la componenta statică la cea
dinamică derivă din stadiile pe care le-a parcurs integrarea europeană.

2.1.2. Modelul integrării europene

Toată această teorie a integrării economice este bine exemplificată de stadiile pe

care le-a parcurs integrarea europeană până la desăvârşirea Uniunii Europene (U.E.). O
primă axă de analiză a procesului de cristalizare al U.E.este aceea că integrarea europeană
trebuie studiată ca un proces complex şi nu ca un inventar de etape mai mult sau mai puţin
independente.

Deşi integrarea europeană este un proces specific ultimilor ani ea are rădăcini
istorice ce merită a fi prezentate. Astfel, Pierre Dubois a propus crearea unei confederaţii
europene încă din secolul al XVI-lea, iar Wiliam Penn propunea înfiinţarea unor instituţii
europene încă din secolul al XVII-lea. De asemenea au existat propuneri de demarare a

86
D. Miron, G. Drăgan, F. Ilie, op. cit., pag. 5.
87
Idem. pag. 7.

- 69 -
unui proces de federalizare, ca o altenativă eficace de soluţionare a conflictelor regionale,
la finele secolului al XIX- lea.

Sistemul continental napoleonean impunea liberalizarea schimburilor comerciale la

scară europeană şi un nivel înalt de armonizare a standerelor legislaţiei şi practicilor
economice. Multe din valenţele acestor propuneri au fost ratate odată cu exacerbarea
naţionalismului european, singurul semnal al înclinaţiei spre regionalizare fiind apariţia
Zollverein-ului german care a reprezentat o uniune vamală între statele germane datând din
1833. Această arhitectură integrativă a contribuit efectiv la prima unificare germană.
Pe măsură ce astfel de procese de integrare, mai ales cu determinanţi politici, se
conturau, asupra lor îşi puneau amprenta şi alţi factori. Pe măsură ce, ca urmare a
progreselor tehnologice, costurile de transport se reduceau relativ, se amplificau fluxurile
comerciale între naţiunile europene la începutul secolului al XX-lea.. O parte tot mai mare
din producţia globală se realiza pe calea comerţului interstatal. Primul război mondial a
introdus determinanţi neeconomici la acest proces, astfel că, după tratatul de la Versailles,
s-a acutizat fragmentarea economică prin crearea unui număr mare de naţiuni mici care, în
mod firesc, făceau apel la barierele comerciale ca atribut al suveranităţii economice şi
politice. Marea criză care a debutat în 1929, cu toate implicaţiile sale directe pe linia
escaladării protecţionismului, a generat reducerea fluxurilor comerciale intraeuropene şi a
atenuat înclinaţia spre integrare.
După cel de-al doilea război mondial, ideea de integrare a renăscut pe fondul
revigorării ideii de internaţionalizare a afacerilor. Un proces de internaţionalizare de o
asemenea amploare avea nevoie de instituţii globale de tipul GATT sau FMI. Pe acest fond
s-au relansat ideile de integrare economică europeană. Deşi efectele negative ale
dezintegrării au fost, parţial, cauza revigorării internaţionalizării, primii paşi pe calea
integrării europene au fost ezitanţi.
Integrarea europeană a fost în mare măsură, un fenomen cu pronunţată tentă
politico-ideologică, nefiind ghidată de minuţioase calcule economice care să evidenţieze
distinct costurile şi beneficiile unui astfel de proces88.
Astfel între anii 1947-1950 au fost făcute mai multe încercări de creare a unor
uniuni vamale, însă cu excepţia celei din cadrul Benelux-ului au eşuat. Conştiente de faptul

88
Sterian Dumitrescu – coordonator, Economie mondială, Editura Independenţa Economică, Bucureşti 1998,
pag. 70-78.

- 70 -
că dimensiunile lor reduse constituiau o piedică în cale afirmării pe piaţa mondială, ţările
din Benelux (Belgia, Olanda şi Luxemburg) au încheiat la Haga, în 1947, un protocol care
prevedea desfiinţarea taxelor vamale în mod reciproc şi stabilirea unui tarif vamal comun
în relaţiile cu alte ţări. Ţările din Benelux cunosc o nouă evoluţie, spre o „uniune
economică”, prin semnarea unui tratat în 1958. Se poate spune că acest tratat, prin structura
lui, prin modul de funcţionare, a fertilizat terenul pentru ideea de integrare economică în
Europa.
Prima organizaţie economică internaţională cu caracter integraţionist a constituit-o
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Ea a luat fiinţă în 1951, prin
semnarea tratatului de la Paris, de către Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda şi
Luxemburg. Cele şase ţări îşi propuneau să-şi unească eforturile pentru scoaterea din criză
a industriei carbonifere şi a celei siderurgice, să creeze o „ piaţă comună” pentru aceste
industrii în scopul lichidării stocurilor acumulate. Era o perioadă în care ţările vest –
europene se caracterizau printr-o pronunţată instabilitate politică şi economică.
A doua etapă a procesului de integrare a început prin formarea Comunităţii
Economice Europene (CEE). Cunoscută sub denumirea de „Piaţa Comună”, această
organizaţie economică internaţională a fost creeată prin semnarea, în anul 1957, a
Tratatului de la Roma de către cele şase ţări membre ale CECO. Mult mai reprezentativă
pentru integrarea economică, CEE şi-a propus desfiinţarea taxelor vamale şi a restricţiilor
cantitative în comerţul dintre statele membre. Stabilirea unui tarif vamal comun şi a unei
politici comerciale comune faţă de ţările terţe, libera circulaţie a bunurilor, persoanelor,
serviciilor şi capitalurilor, instituirea unei politici comune în domeniul agriculturii,
transprturilor, energeticii etc. Tot în anul 1957, la Roma, aceleaşi ţări au semnat şi Tratatul
cu privire la crearea Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom), organizaţie care
îşi propune coordonarea politicilor ţărilor membre în domeniul cercetării ştiinţifice şi
crearea unei pieţe comune pentru materialele şi echipamentelor nucleare.
Piaţa comună este o formă de integrare superioară, atât faţă de zona de liber
schimb, cât şi faţă de uniunea vamală. Totuşi ea reprezintă doar o etapă intermediară în
calea către uniunea economică şi mai ales integrarea totală. Ideea de bază este stimularea
concurenţei între agenţii economici din ţările membre şi realizarea economiei de scară.
Printre realizările importante din această perioadă se numără şi fuziunea celor trei
instituţii (CECO, CEE şi Euratrom), ce marchează trecerea la cea de-a treia etapă a

- 71 -
integrării vest-europene. S-a constituit un ansamblu integraţionist, intitulat oficial
Comunităţile Europene, având aceleaşi organe de conducere şi un buget comun. Structura
instituţională cuprindea: Consiliul European, instanţă supremă în care statele membre sunt
reprezentate la cel mai înalt nivel, aceasta stabilind liniile directoare ale activităţii CEE;
Comisia Comunităţilor Europene (Comisia Europeană), care veghează la corecta aplicare a
deciziilor luate, ea având dreptul de a face propuneri şi de a lua decizii în anumite limite;
Consiliul Ministerial organ investit cu putere de decizie efectivă, care rezolvă probleme de
politică economică curentă; Parlamentul European, organ deliberativ care aprobă proiectele
de legi, nefiind constituit pe criteriul reprezentativităţii naţionale ci după apartenenţa
deputaţilor la diverse partide politice; Curtea de Justiţie. Ca instituţii consultative, CEE,
dispunea de un Comitet Economic şi Social, de un Comitet monetar şi de Comitetul
Înţelepţilor, din care fac parte personalităţi desemnate de fiecare ţară membră. Au mai fost
înfiinţate organisme comune: Banca Europeană de Investiţii, care asigură în principal,
fonduri pentru investiţii în diferite regiuni ale CEE, în special în cele mai puţin dezvoltate;
Fondul Social European, menit să reglementeze unele probleme de muncă şi angajare a
forţei de muncă care apar la nivelul comunităţii.
Printre performanţele Comunităţii Europene se înscrie şi lărgirea sa. Acest proces
vorbeşte de la sine despre marea forţă de atracţie a ideii de uniune europeană. În 1973
primul val de extindere a cuprins Anglia, Danemarca şi Irlanda ca în ianuarie 1986 să
adere Grecia, iar cinci ani mai târziu Spania şi Portugalia.
Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg, în februarie 1986, de către „CEI
12” şi a intrat în vigoare un an mai tîrziu. O serie de amendamente şi completări au fost
aduse tratatului de la Roma în sensul întăririi cooperării monetare, în special a consolidării
Sistemului Monetar European, intrat în vigoare în 1979, a cărei unitate monetară a fost
stabilită ECU (European Currency Unit), precum şi modificarea sistemului de vot în cadrul
instituţiilor comunitare.
Un moment de referinţă în procesul devenirii Uniunii Europene l-a constituit
Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht), după denumirea localităţii
olandeze unde a fost semnat în februarie 1992. Comunitatea Europeană capătă denumirea
oficială de Uniunea Europeană (UE). Noul tratat, care înlocuieşte pe cel semnat la Roma
în 1957, stabileşte drept principal obiectiv economic trecerea la Uniunea monetară, prin
adoptarea unei monede unice şi a unei parităţi fixe şi irevocabile. La 1 ianuarie 1995, devin

- 72 -
membre ale UE Austria, Finlanda şi Suedia. Ia naştere „Europa celor 15”. Consiliul
European, la reuniunea de la Madrid, din 1995, stabileşte programul pentru introducerea
monedei unice. Conform acestui program, în 1998 s-a efectuat nominalizarea a 11 ţări care
să participe la Uniunea Economică şi Monetară (UEM)89.
Programul şi scenariul pentru introducerea monedei unice EURO a fost stabilit la
Madrid şi prevedea trei faze: 1998 - pregătirea instituţiilor implicate şi înfiinţarea Băncii
Central Europene; 1999-2001 - intrarea în funcţiune a Uniunii Monetare, creându-se
totodată Sistemul European al Băncilor Centrale; 1 ianuarie 2002 - trecerea definitivă la
euro, finalizându-se la 1 iulie 2002 cel mai târziu, prin eliminarea monedelor naţionale.
În octombrie 1997 se ajunge la semnarea Tratatului de la Amsterdam, care îl
înlocuieşte pe cel de la Maastricht. Noul Tratat îşi propune adâncirea şi lărgirea, în
continuare, a integrării interstatale, cu accent deosebit pe problema locurilor de muncă, pe
problemele sociale, în general. În acelaşi an (decembrie 1997), Consiliul European, în
reuniunea sa de la Luxemburg, adoptă Pactul de Stabilitate şi de Creştere, menit să stea
la baza coordonării măsurilor destinate pregătirii ultimei faze a UEM, precum şi lansarea
ideii unităţii procesului de extindere a Uniunii Europene – cel mai ambiţios proiect de
extindere – care se va realiza în cadrul unor „parteneriate de aderare”, cuprinzând toate
cele 12 state candidate: Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
România, Slovacia, Slovenia, Ungaria. Toate aceste ţări aspirante au fost invitate să
înceapă negocierile de aderare, urmând ca integrarea în Uniune să se realizeze cel mai
devreme în anul 2004, pentru cele mai avansate dintre acestea.
Cu ocazia Conferinţei Interguvernamentale care a dus la Tratatul de la Nisa
(decembrie 2000) s-a afirmat ireversibilitatea procesului de extindere a UE, acesta
impunând o reformă a instituţiilor europene care să facă faţă provocărilor derivate atât din
extinderea Uniunii Europene, din adâncirea procesului de integrare cât şi din sfidările
climatului economic global. Dar marea provocarea a secolului XXI rămâne integrarea
politică a UE, mult rămasă în urmă în raport cu cea economică.
De la o zonă la alta a economiei mondiale există deosebiri în ceea ce priveşte
momentul declanşării procesului de integrare90, ritmul evoluţiei sale, formele concrete de

89
Marea Britanie şi Suedia deşi au îndeplinit criteriile de convergenţă îşi amână aderarea la moneda unică.
.La rândul ei Grecia deşi dorea aderarea, iniţial nu a îndeplinit condiţiile, ulterior reuşind aceasta.
90
Grupări integraţioniste în diferite zone NAFTA-America de nord; Pactul Anmn; CARICOM MELCOSUR;
ALADI-America Latină; ASEAN-Asia de Sud-est; CSI-Europa; UDEAC,CEDEAO-Africa.

- 73 -
manifestare şi mai ales, performanţele realizate. În mod incontestabil, Europa occidentală a
făcut şcoală în domeniul integrării. Din acest punct de vedere, ea oferă lumii un adevărat
model – modelul integrării europene.

2.2. Uniunea Europeană şi turismul

Uniunea Europeană acordă importanţa cuvenită turismului, care contribuie

substanţial la atingerea obiectivelor sale economice şi sociale. Încasările în 2004 au fost de
262,3 mld. Euro, cu 2,3 % mai mult decât în 2003, truismul producând în mod direct 5 %
şi indirect 10 % din PIB91. Numărul de locuri de muncă ce au fost create au fost de 6,8
milioane angajaţi permanenţi şi peste 2 milioane sezonieri. Oportunităţile pe care le oferă
regiunilor mai puţin dezvoltate de a progresa economic, contribuţiile la protejarea mediului
înconjurător, la consolidarea identităţii şi viziunii europene, justifică interesul Uniunii
Europene şi al fiecărui stat membru pentru dezvoltarea industriei turistice.

2.2.1. Preocupări ale Uniunii Europene în domeniul turismului

Turismul, cu toate componentele sale, este astăzi cea mai dezvoltată industrie în
economia europeană, cu cea mai mare rată de creştere (între 2-4,5% pe an în ceea ce
priveşte cifra de afaceri şi 1-1,5% ca oportunitate de creare a noi locuri de muncă92),
afirmaţie bazată pe caracterul naţional şi internaţional al activităţii turistice şi pe faptul că
formează elementul constitutiv al multor politici sectoriale în cadrul UE.
Activităţile desfăşurate de Direcţia de Turism – cunoscută şi sub denumirea de
Directoratul General XXIII, fiind de altfel departamentul specializat în turism al UE – a
Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Entreprise – Tourism Unit) au loc în
contextul unui aport din ce în ce mai mare al turismului la creşterea economică,
prosperitate şi creare de locuri de muncă.
Activitatea sa este bazată pe obiectivele ţintă privind îmbunătăţirea calităţii,
competitivităţii, dezvoltare durabilă şi protejarea intereselor turiştilor. Această abordare ne
asigură că turismul în general şi, implicit, turismul balnear îşi aduce o contribuţie optimă la
obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene. Direcţia Turism îşi desfăşoară activitatea

91
*** European Travel Comission, European tourism: Facts and Figures, (www.tourmis.info).
92
*** Economic and Social Comitee, Opinion on the european tourism policy, Brussels, 24-25,2003, pag. 2.

- 74 -
în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanţe în
statele membre ca şi alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri,
Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Urmându-şi această politică bazată
pe consultanţă şi parteneriat Direcţia Turism păstrează o relaţie strânsă cu organizaţiiile
reprezentative din industria turistică precum şi cu alte grupuri de interes, în special atunci
când este vorba de acţiuni specifice.
Tratatul de la Maastricht include pentru prima dată “măsurile în sfera turismului” în
lista de actvităţi care vor beneficia de sprijinul comunitar. Acest tratat nu acordă o
importanţă particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală
specifică pentru măsurile Comunităţii în turism. Aceasta înseamnă că orice document al
Consiliului de Miniştri în domeniul turismului are nevoie de unanimitate pentru statele
membre. Unul din rolurile de bază ale DG Entreprise – Tourism Unit este de coordonare în
interiorul Comisiei Europene, asigurându-se că interesele turismului sunt luate în
considerare pe deplin atunci când se întocmesc acte legislative, programe, sau politici. În
practică, multe programe şi politici, fie se referă direct la turism, fie au un impact asupra
activităţilor turistice. Acestea au o influenţă importantă asupra dezvoltării industriei
turistice, asupra conservării patrimoniului natural şi cultural şi asupra intereselor turiştilor.
Comisia Europeană93 şi-a prezentat ideile în 13 noiembrie 2001 asupra modului cel
mai potrivit de exploatare a potenţialului competitiv al sectorului turistic. Scoasă în
evidenţă în comunicarea cu titlul “Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului
european”, Comisia accentuează nevoia de a spori cooperarea şi consistenţa politicilor în
sectorul turistic pentru cei interesaţi în acest sector (statele membre, autorităţile locale şi
regionale, industria, asociaţiile şi destinaţiile turistice).
Comisia urmăreşte dezvoltarea competitivităţii şi durabilităţii turismului.
Sublinierea contribuţiei turismului la dezvoltarea durabilă este în topul listei de
recomandări a comisiei, acordând o atenţie deosebită resurselor culturale şi de mediu. În
vederea realizării în industria turistică a unei platforme politice şi a îmbunătăţirii cooperării
şi coordonării, s-a propus un forum anual al turismului european care să reprezinte o
interfaţă a grupurilor de interes. Comunicarea “să lucrăm împreună pentru viitorul
turismului european” este ultimul pas al procesului “turism şi crearea de locuri de muncă”
care a fost lansat în 1997. Este rezultatul unei munci asidue din ianuarie 2000 cu statele

93
*** Eurostat-Statictics in focus, Industry, trade and services, theme 4-16/2001,(http:/europa.eu.int)

- 75 -
membre, grupurile de interese din societatea civilă cu privire la patru probleme cheie: -
informaţia; - pregătirea profesională (training-ul); - calitatea dezvoltării durabile; - noile
tehnologii. Comisia subliniază importanţa schimbului de informaţii şi de experienţă între
părţile interesate, pentru a pregăti implementarea acţiunilor recomandate în comunicare,
prin următoarele activităţi cheie:
♦ promovarea dialogului între operatorii industriei turistice şi alte părţi interesate,
organizând un forum anual a turismului;
♦sprijinirea serviciilor de reţea şi factorilor de sprijin, de exemplu prin “Centre de
competenţă” (Centre de studiu şi de cercetare) la nivel naţional, regional şi local;
♦asigurarea bunei funcţionări a instrumentelor financiare şi nefinanciare în
beneficiul industriei turismului în cooperare cu autorităţile naţionale sau regionale şi cu
operatorii;
♦definirea şi diseminarea metodelor şi instrumentelor de evaluare – indicatori
calitativi şi benchmaking – necesari pentru monitorizarea calităţii destinaţiilor turistice şi
serviciilor.
Preocupările U.E. în turism arată implicarea directă la nivelul comunităţii, prin
acţiunea instituţiilor de specialitate, implicare necesară pentru menţinerea la un nivel redus,
competitiv al preţului pachetului de servicii turistice prin contribuţia financiară alocată
industriei turistice de autorităţile publice: U.E., guvernele naţionale şi administraţiile
locale; creşterea atractivităţii turistice prin alocarea de fonduri speciale (fonduri
structurale) pentru regiuni ale căror venituri pe locuitor sunt foarte mici; promovarea UE
ca destinaţie turistică pentru turiştii de pe alte continente, factor major în creşterea ponderii
turismului comunitar receptor; crearea unei singure pieţe turistice comunitare ceea ce
presupune acţiuni concrete ale Comisiei Europene: asistenţă şi sprijin acordate IMM-urilor
pentru a se adapta noilor condiţii socio-economice.
Aceste măsuri favorizează în mod deosebit şi turismul balnear european
reprezentând, alături de celelalte preocupări ale Uniunii Europene în domeniul turismului,
premisele dezvoltării acestuia.

- 76 -
 2.2.2. Aspecte ale politicilor U.E. legate direct sau indirect de turism

Uniunea Europeană, prin instituţiile sale, joacă un rol important în94: promovarea
utilizării responsabile a turismului ca un instrument de dezvoltare economică în regiunile
slab dezvoltate şi mai puţin favorabile circulaţiei turistice din comunitate, luând în calcul
importanţa lor în sistemul ecologic; stimularea creşterii calităţii serviciilor turistice prin
generalizarea sistemului de standarde de calitate comune ţărilor membre UE; coordonarea
legislativă pentru protecţia turiştilor şi asigurarea condiţiilor de lucru minime în industria
turistică comunitară; încurajarea creşterii economice şi facilitarea colaborării între IMM-
urile cu activitate turistică şi respectiv amplificarea schimburilor comerciale şi acţiunilor de
cooperare cu sectoarele aferente industriei turistice din aval sau amonte; instituirea unor
condiţii favorabile pentru creşterea sectorului industriei turistice prin acordarea de facilităţi
fiscale (sistemul de impozite şi taxe reduse), informaţii diverse, studii şi statistici
internaţionale; protecţia şi securitatea socială şi îmbunătăţirea sistemului de transport
regional, în interesul protecţiei teritoriului, populaţiei şi mediului înconjurător;
îmbunătăţirea posibilităţilor de training atât pentru personalul din industria turistică cât şi
pentru instituţiile oficiale angajate în procesul de planificare şi promovare a turismului;
informatizarea turismului, crearea de reţele de informaţii, rezervări naţionale şi
internaţionale, coordonarea proiectelor de cibernetizare a activităţii turistice.
Obiectivul principal al politicii turistice comunitare este să favorizeze dezvoltarea
armonioasă a activităţii turistice în ţările membre. Pentru aceasta Comisia a identificat
domeniile prioritare în cadrul cărora acţiunile comunitare ar contribui la rezolvarea
problemelor specifice domeniului şi expansiunii turismului în ţările membre.
Obiectivele politicii UE în domeniul turismului se referă în principal la libera
circulaţie a persoanelor în interiorul UE şi protecţia turiştilor, armonizarea şi apropierea
legislaţiilor naţionale în domeniul turismului, protejarea tradiţiilor culturale şi a mediului
înconjurător, dezvoltarea turistică în planul regional, condiţiile de lucru specifice
profesiunilor turistice şi perfecţionarea profesională, infrastructura şi transportul, crearea
unui sistem statistic european.
În cele ce urmează se vor aborda câteva aspecte ale politicilor UE, care au avut şi

94
C. Grigoruţ, op. cit., pag. 23.

- 77 -
au impact asupra turismului, datorită legăturilor directe şi indirecte cu turismul şi cu
dezvoltarea acestuia.
A. Realizarea unei pieţe unice în Europa. Programul privind definitivarea unei
pieţe unice în Europa, a însemnat pentru turism costuri mai mici, dar şi preocupare sporită
pentru creşterea calităţii ofertei, eliminarea măsurilor protecţioniste ale fiecărui stat
generând o concurenţă puternică.
Crearea pieţei unice a avut ca rezultat folosirea economiilor de scală în competiţia
Europei cu S.U.A. sau Japonia. De aceste economii de scală beneficiază şi sectorul turistic
prin reducerea costurilor şi creşterea competitivităţii mondiale.
B. Uniunea Economică şi Monetară o monedă unică şi pentru turism
Pe termen lung folosirea unei singure monede europene va elimina multe din plăţile
asociate schimburilor valutare şi plăţilor transfrontiere. În perioada interimară (1999-
2001), au fost luate măsuri pentru a se asigura că toate informaţiile sunt disponibile
clienţilor şi permit o înţelegere mai uşoară a costurilor implicate.
S-a constat că există strânsă legătură între INTERNET şi euro: 67% din plăţile în
euro (în termeni cantitativi) s-au efectuat prin cărţile de credit ca rezultat al comerţului
electronic. În turism, jumătate din cheltuieli sunt făcute prin alte modalităţi decât cele cash.
Dimensiunea internaţională a industriei turistice va fi facilitată în mare măsură de moneda
unică, fluctuaţiile cursurilor de schimb şi riscurile asociate acestora fiind eliminate. Politica
de preţ va fi simplificată. Eliminarea costurilor cu schimbul de valută în interiorul UE
încurajează turismul.
Euro reprezintă un plus pentru turismul european din punct de vedere al
transparenţei privind preţurile în turism. În cazul turismului internaţional95 un euro puternic
va încuraja vacanţele spre destinaţiile non-euro iar un euro slab ar favoriza sejururile în
interiorul zonei euro, cu alte cuvinte un euro puternic va descuraja turismul intern.

C. Politica în domeniul transportului

În ceea ce priveşte politica de transport se constată o creştere a rolului coordonării

şi cooperării. Deşi aceasta nu se referă în mod implicit la turism, o situaţie favorabilă a
transportului creşte opţiunile pe care le au diferitele forme de turism.
Propunerile privind crearea unei reţele trans-europene de transport, a uneia care

95
***WTO- News May 1998, p 1-2

- 78 -
combină căile navigabile cu cele terestere au fost acceptate, principiile conturate aici fiind
deja puse în practică. S-au mai pus în discuţie şi propuneri privind existenţa unor servicii
omogene de informare în aeroporturi, gări sau porturi. Scopul acestor iniţiative îl reprezintă
asigurarea capacităţilor acestor reţele care să poată face faţă solicitărilor viitoare precum şi
ca dezvoltarea acestora să fie compatibilă cu priorităţile de dezvoltare a mediului. Merită a
fi memţionate în acest sens două exemple care sunt relevante şi pentru turism: în primul
rând, propunerile Comisiei de îmbunătăţire a controlului traficului aerian, iar în al doilea
rând, reţeaua trenurilor de mare viteză care vor asigura transportul între multe state
membre, care au dus la dezvoltarea interoperabilităţii între state, nemaivorbind de
beneficiile economice şi sociale pe care o reţea ar putea-o aduce pentru Uniune în general.
În anul 2000 Comisia a lansat o nouă iniţiativă intitulată “Cerul unic European”
care are ca obiectiv principal pregătirea reformei în managementul traficului aerian
incluzând dezvoltarea unui management integrat al spaţiului aerian european. În plus,
măsurile luate în domeniul siguranţei maritime denumite uzual Erika, sunt proiectate
pentru a preveni dezastrele din zonele de coastă şi litoral şi au un impact direct asupra
dezvoltării turismului.
Un aspect important îl constituie şi liberalizarea serviciilor de transport.
Transportul constituie elementul vital pentru a vedea dacă marea piaţă unică funcţionează
în practică. Politica UE în acest domeniu este de liberalizare a serviciilor prin
dereglementări care trebuie să conducă la costuri mai mici pentru sectorul turistic unde
transportul reprezintă un cost important. Rezultatul acestor liberalizări reprezintă o
oportunitate pentru turism mai ales prin creşterea flexibilităţii în organizarea călătoriilor.

D. Sistemul de impozitare şi TVA

În absenţa unui regim direct de impozite al UE, multe întreprinderi din sectorul
turistic sunt subiectul unor politici fiscale în statele membre unde îşi desfăşoară activitatea.
Scopul reglementărilor comunitare este de a elimina toate formele de dublă impozitare în
UE, o convenţie în acest sens fiind semnată de statele membre.
Nu există o cotă comună a TVA în UE. Diferenţele existente între statele membre
au impact şi asupra hotelurilor, restaurantelor şi firmelor de catering. Din ianuarie 1993, au
fost introduse în toate statele membre două cote minime pentru impozite şi TVA- o cotă
standard de nu mai puţin de 15 % şi o rată de reducere de nu mai puţin de 5%.
Statele membre pot introduce una sau două cote de cel puţin 5%, pentru a acoperi

- 79 -
produsele şi serviciile cu caracter social şi cultural. În sectorul turistic sunt cuprinse
următoarele:
• transportul de pasageri;
• cazarea turiştilor în hoteluri şi alte unităţi similare incluzând campingurile şi
caravanele;
• servicii balneo-climaterice;
• folosirea facilităţilor sportive;
• intrarea în parcurile de distracţii, evenimente sportive, spectacole, teatru cinema,
târguri, circ, muzee, grădini zoologice, concerte şi expoziţii.
Aplicarea TVA în statele membre prezintă multe diferenţe de la stat la stat. Comisia
intenţionează să abordeze unele dintre aceste probleme în noua sa strategie asupra TVA.
Aceasta se va realiza în anii următori, ca parte a revizuirii generale a reglementărilor de
impozitare a serviciilor.
TVA asupra transportului de pasageri.

Transportul de pasageri este subiectul unui regim diferenţiat de impozitare în

statele membre. Astfel, sunt folosite diverse criterii, pentru determinarea cotelor aplicate,
cum ar fi mijlocul de transport, dacă transportul este intern sau internaţional etc. De obicei
TVA a fost percepută asupra serviciilor de transport naţionale şi nu asupra celor
internaţionale. Transportul aerian şi cel maritim are cota 0 a TVA în toate statele, având
această cotă şi în cazul transportului feroviar sau rutier.
În cazul în care TVA este percepută şi asupra călătoriilor internaţionale, aceasta se
plăteşte în diferitele state membre relativ la distanţele parcurse şi cota de TVA aplicată.
Comisia a propus ca TVA să fie percepută doar în ţara de plecare. Aceasta ar simplifica
situaţia în mod semnificativ. Transportul de pasageri înspre şi dinspre statele membre
continuă să fie scutit de TVA.
TVA pentru agenţiile de turism şi touroperatori.

O ,,schemă marginală” ( engl. margin scheme ) este pusă în aplicare în special

pentru agenţiile de turism şi touroperatori, toate serviciile oferite agenţiilor de turism fiind
privite ca un singur serviciu de către autorităţi şi impozitate în statele membre unde
agenţiile îşi desfăşoară activitatea sau unde îşi au sediul. TVA este plătită pe baza acestui
model sau diferenţa dintre preţul plătit de client –exclusiv TVA şi costul total al serviciilor

- 80 -
– inclusiv TVA oferit de alte persoane sau entităţi impozitate; se impune precizarea că doar
tranzacţiile pentru beneficiul direct al clientului pot fi calculate pe seama acestui model.
Călătoriile în afara UE sunt scutite de impozitarea marginală în prezent, iar acolo unde o
călătorie implică deplasarea atât în interiorul cât şi în afara UE, doar călătoria în afara UE
este scutită de impozitarea marginală.
În data de 7 iunie 2000, Comisia a adoptat o strategie de îmbunătăţire a
operaţiunilor supuse TVA în contextul pieţei unice. Conform Articolului 26 al celei de-a
şasea Directive asupra TVA-ului, agenţiile de turism şi touroperatorii sunt subiectul unei
scheme speciale de impozitare. În ciuda unor probleme tehnice, Comisia vizează
propunerea unor schimbări în sistem în viitorul apropiat. Obiectivul propus este
armonizarea aplicării acestei scheme speciale în statele membre şi evitarea evaziunii fiscale
prin extinderea activităţilor în terţe ţări.

E. Relaţiile externe şi politica de dezvoltare regională

Politica externă a UE are impact asupra turismului incluzând cooperarea cu terţe

ţări. Premisa de bază este că dezvoltarea asemănătoare a turismului în aceste ţări poate fi o
generare de creştere economică. Impactul asupra sectorului turistic este indirect, aceste
politici conducând în timp la descoperirea unor noi destinaţii de către operatorii din UE
pentru turismul european, dar în acelaşi timp poate să conducă la creşterea concurenţei din
partea acestor non- destinaţii ale UE.
În runda Uruguay a negocierilor din cadrul GATT, UE a căzut de acord şi în ceea
ce priveşte serviciile. Ca parte GATT, UE asigură investitorilor străini accesul
nediscriminatoriu pe următoarele pieţe în sectorul turistic:
• hoteluri, restaurante şi catering (cu excepţia firmelor de catering în serviciile de
transporturi);
• agenţii de voiaj şi touroperatori (incluzând tour- managerii);
• ghiduri turistice.
În schimb terţe ţări au făcut concesii asemănătoare în sectorul turistic. Rezultatul va
consta într-o mai mare liberalizare a sectorului turistic în lume, prin aceasta şi a
comerţului.
În ceea ce priveşte dezvoltarea regională, pentru a stimula dezvoltarea economică a
regiunilor mai puţin dezvoltate, UE sprijină activităţile care generează efecte multiple.
Turismul este recunoscut ca un sector cu un potenţial mare de a genera, atât dezvoltare

- 81 -
economică, cât şi de a creea locuri de muncă, ca atare sectorul beneficiază de un sprijin
considerabil din partea fondurilor structurale.
Ca urmare a consultării dintre Parlamentul European şi reprezentanţii statelor
membre, Comisia Europeană a adoptat la 28 aprilie 2000 principiile directoare pentru
iniţiativa comunitară INTERREG III pentru perioada 2000-2006, care oferă un sprijin
financiar de 4875 milioane euro prin intermediul Fondului European de Dezvoltare
Regională. La 28 aprilie 2000, Comisia a adoptat versiunea finală a altei iniţiative intitulată
URBAN II, care asigură 700 milioane de euro sprijin pentru revigorarea vechilor oraşe
precum şi a cartierelor. ,,LEADER“ reprezintă o altă iniţiativă comunitară în ceea ce
priveşte dezvoltarea rurală implementată cu ajutorul fondurilor structurale pentru perioada
2000-2006, contribuţia UE fiind de 2020 milioane euro.
Printre obictivele prioritare în politica turistică a UE se menţionează şi problema
regionalismului, în sensul promovării regionale a turismului ca factor de stimulare a
dezvoltării zonelor defavorizate dar care au vocaţie turistică. Activităţile aferente industriei
turistice pot adesea genera o creştere economică în ţările şi regiunile cu probleme, dar care,
totuşi, pot oferi motivaţii pentru atragerea turiştilor; regiunea fiind astfel ajutată în
înlăturarea dezechilibrul economic.

F. Crearea de locuri de muncă şi politica socială

Măsurile comunitare care sunt implementate pentru crearea de locuri de muncă şi

politica socială au o strânsă legătură şi cu cei 8 milioane de angajaţi în turism.
O serie de măsuri legislative ale UE în domeniul social reprezintă un interes direct
pentru turism, datorită caracterului de sezonalitate şi orarului de muncă, specifice
sectorului (pentru mai multe detalii privind actele legislative ale UE privitoare la turism a
se vedea anexa 1A) .
a) Munca atipică. A fost aprobată legislaţia asupra sănătăţii şi siguranţei la locul de
muncă pentru muncitorii sezonieri şi se pregătesc încă două directive care privesc practica
muncii atipice şi condiţiile de muncă part-time pentru muncitorii sezonieri.
b) Îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă. Există propuneri pentru directive
care să se refere la organizarea timpului de muncă şi protecţia tinerilor. Prima dintre
acestea va stabili reglementări ce privesc pauzele, condiţiile de muncă în ture, protejarea
sănătăţii şi siguranţa. În general, se stabileşte o săptămână de lucru de 48 de ore, existând
anumite derogări acolo unde situaţia o impune.

- 82 -
 c) Consultaţii între angajaţi şi angajatori. Datorită creşterii activităţilor integrate ca
urmare a dezvoltării pieţei unice, un număr tot mai mare de firme din domeniul turismului
vor fi acoperite de aceste prevederi (de reţinut că Marea Britanie nu este inclusă în această
propunere, ea respectându-şi decizia de a respinge prevederile sociale din Tratatul de la
Maastricht).
În plus în ceea ce priveşte activităţile specifice companiilor, există un dialog
sectorial la nivel comunitar. Astfel Confederaţia asociaţiilor naţionale din hotelărie,
restaurante şi cafenele din Europa, ( 30 de asociaţii în 17 ţări ), HORECA, se întâlneşte cu
organizaţiile reprezentanţilor angajaţilor în interiorul acestei structuri sociale formale, un
grup conducător stabileşte identificarea şi evaluarea iniţiativelor. Pe baza a două studii
finanţate de Comunitate, grupurile de lucru au în vedere chestiuni legate de mobilitatea
angajaţilor şi protecţia mediului: se aşteaptă ca recomandările din acest dialog să fie puse
în practică în acest sector. Comitetul de Dialog Social Horeca înfiinţat în februarie 1999 îşi
desfăşoară şi acum activităţile. Pe parcursul anului 2000, partenerii sociali au discutat
despre recunoaşterea calificărilor profesionale şi au început realizarea unui studiu privind
tendinţele pe termen mediu în industria ospitalităţii şi impactul acestora asupra
întreprinderilor şi forţei de muncă.
d) Cercetarea şi dezvoltarea. Aspectul cheie al politicii de cercetare –dezvoltare în
UE în sectorul turistic îl reprezintă încurajarea telecomunicaţiilor şi a tehnologiei
informaţiei. Turismul va beneficia de o piaţă operaţională de servicii de informaţii în
Europa făcând astfel produsele turistice mai accesibile, atât pentru touroperatori, agenţii de
turism cât şi pentru consumatori. Totuşi, există încă probleme tehnice şi obstacole în ceea
ce priveşte dezvoltarea telecomunicaţiilor în UE. O mare proporţie a eforturilor UE în
domeniul cercetării - dezvoltării se îndreaptă spre dezvoltarea tehnologiei actuale sau spre
promovarea stadiului în care se află cercetarea unor proiecte; în această privinţă proiectele
care privesc turismul şi-au găsit locul, prin intermediul noilor tehnologii care oferă
informaţii turiştilor.

G. Libera circulaţie

Frontierele interne: cetăţenii UE au dreptul de a vizita orice alt stat membru fără
nici o restricţie. Un element cheie al programului pieţei unice l-a reprezentat eliminarea
controalelor vamale între statele membre pentru a încuraja o circulaţie mai mare a celor
care călătoresc în Europa pentru diferite motive cum ar fi cele educaţionale, profesionale

- 83 -
sau de petrecere a timpului liber. Practic, cetăţenii nu trebuie să mai prezinte un paşaport
sau o carte de identitate la frontierele naţionale, având libertatea de a călători pe tot
teritoriul comunitar fără restricţii. Totuşi, un sistem de control efectiv este prezent la
frontierele externe ale UE.
Libera circulaţie se referă de asemenea şi la turiştii din terţe ţări, aceştia o dată ce
au trecut de controalele vamale dintr-un stat membru, pot călători în alte state membre fără
alte formalităţi vamale. Pentru turiştii din terţe ţări, măsurile care se iau întăresc percepţia
unei Europe ca o singură destinaţie turistică.
Libera circulaţie a bunurilor reprezintă unul dintre pilonii de bază ai programului
pieţei unice. Deşi, acest aspect nu priveşte direct industria turistică, el are semnificaţii
indirecte în ceea ce priveşte controlul bunurilor la frontieră, în speţă al bagajelor turistice.
Controalele şi formalităţile asupra bagajelor turiştilor care călătoresc cu avionul sau cu alte
mijloace de transport în spaţiul intracomunitar au fost desfiinţate, prin aceasta refăcâdu-se
întârzierile din timpul real de călătorie, totuşi, se fac anumite controale de securitate în
special pe aeroporturi.
Este important de analizat în acest caz şi impactul operaţional asupra turismului.
Atât timp cât extinderea pieţelor este un rezultat al pieţei unice, vor exista consecinţe
importante pentru mulţi operatori de turism, ca de exemplu :
• eliminarea controalelor vamale va duce la reducerea timpului de călătorie şi la
economii;
• studenţii, muncitorii sau liber - profesioniştii din turism au dreptul de a intra sau
de a-şi stabili reşedinţa în orice stat membru; aceasta reprezintă un element vital pentru
turism care este o activitate ce presupune şi deplasări ale forţei de muncă dintr-o ţară în
alta;
• sunt în curs de aplicare directivele UE care vor recunoaşte calificarea unui
cetăţean în toate statele membre, pentru cei care lucrează în domeniul turismului; aceasta
înseamnă că ei vor putea să îşi continue profesia fie prestând servicii în alte ţări, fie
stabilindu-şi o reşedinţă aici.

H. Politica în domeniul concurenţei

În turism, politica în domeniul concurenţei ajută la crearea unei adevărate Europe

fără frontiere, contribuind la dezvoltarea economico-socială echilibrată în Uniune prin
deschiderea pieţelor dominate de cartele, prin eliminarea acordurilor restrictive şi

- 84 -
abuzurilor din partea celor care domină piaţa şi prin asigurarea faptului că intervenţia
statului nu este prea mare.
UE a conferit puteri depline Comisiei Europene pentru a veghea la existenţa unei
concurenţe loiale în Comunitate, tratatul UE conţinând prevederi importante care
garantează concurenţa loială. În această privinţă, ajutorul acordat de către stat IMM-urilor
este considerat în general favorabil de Comisie, incluzându-se şi programul de promovare
a turismului. Modelele existente care se referă la IMM-uri se aplică de asemenea şi
turismului: scopul politicilor este de a asigura că schemele de ajutor ale statelor membre nu
influenţează piaţa.
Comisia este vigilentă şi în ceea ce priveşte activităţile mari cu posibil impact
asupra concurenţei la nivel comunitar. De exemplu, sunt interzise monopolurile privind
organizarea şi vînzarea pachetelor turistice pentru evenimente sportive internaţionale
(Jocurile Olimpice sau Cupa Mondială de fotbal), când sunt găzduite de un stat membru.
Este probabil ca marile fuziuni sau achiziţii să ofere companiilor respective o poziţie
dominantă pe piaţa europeană, prin aceasta urmărindu-se să nu se ameninţe concurenţa
loială. Au existat cazuri în sectorul turistic în care Comisia a impus condiţii specifice,
înainte de a aproba o fuziune sau o preluare de importanţă europeană. În anumite cazuri,
asemenea condiţii au inclus renunţarea la anumite activităţi de noua companie rezultată
pentru a se asigura că nu s-a ajuns la o condiţie de monopol asupra câtorva segmente de
piaţă.
Pe scurt, reglementările referitoare la concurenţa în UE, pot constitui un factor
important pentru turism, pe de altă parte, ele oferind o garanţie a unei pieţe libere pentru
micii întreprinzători.

I. Drepturile turiştilor şi protecţia consumatorilor

Printr-o multitudine de modalităţi politica UE are impact asupra turismului ca şi

consumator. Libera circulaţie este un drept de bază în Uniune şi desfiinţarea frontierelor
fizice a dus la creşterea numărului de turişti. Totuşi, au fost puse în practică o serie de
măsuri de conştientizare a drepturilor consumatorului pentru a asigura consumatorii că pot
beneficia de acest drept, multe dintre acestea influenţând şi sectorul turistic.
Natura produselor turistice şi modul în care ele sunt oferite comsumatorului pot
aduce în discuţie diferite aspecte ale politicii Comisiei în ceea ce priveşte protecţia

- 85 -
consumatorului, de exemplu în cazul acordului contractual, când se achiziţionează un
produs turistic, drepturile consumatorului sunt garantate din momentul când se face
cumpărarea produsului respectiv. Multe produse turistice, vacanţe, servicii de călătorie sau
chiar proprietăţi în sistem time-sharing sunt localizate la mare distanţă de punctele de
vânzare, foarte adesea într-o altă ţară. În general există bunuri şi servicii pentru care trebuie
plătit în avans în cazul turismului, consumatorul retransmiţând cu greu operatorilor din
turism, informaţii despre produsul turistic.
În mod similar, o dată ce ajung la o destinaţie turistică, turiştii pot să nu fie
familiarizaţi cu limba, cu practicile locale de vânzări sau să nu cunoască ce drepturi au,
rămâne de competenţa consumatorului ca el să-şi dea seama dacă este înşelat cu privire la
produsele oferite sau dacă operatorii fac anulări neanunţate, de exemplu. Legislaţia
comunitară are în vedere asemenea chestiuni, Comisia Europeană jucând un rol important
în a răspunde nevoilor consumatorilor-turişti pentru a fi informaţi de drepturile lor şi
pentru a şti unde pot cere ajutorul autorităţilor. Câteva aspecte reţin atenţia:
a) Informarea şi educarea consumatorului: Comisia a condus o campanie de
conştientizare a legislaţiei protecţiei consumatorului şi a drepturilor călătorilor şi turiştilor,
concentrându-se asupra directivelor pachetelor turistice precum şi a unor chestiuni
adiacente lor. Publicarea unui ghid al consumatorului de către Comisie va contribui la
creşterea conştietizării, iar operatorii din turism vor vedea aceasta reflectându-se în cererea
consumatorului în viitor.
b) Centre europene de informare a consumatorului: au fost înfiinţate centre de
informare a consumatorului în regiunile de graniţă ca parte a unui proiect pilot acestea
având rolul de a ajuta consumatorii în a înţelege problemele şi oportunităţile efectuării
cumpărăturilor din afara graniţelor, printre altele a serviciilor turistice.
c) Informaţii standardizate în hotelurile existente. Consiliul de miniştri a
recomandat un sistem standardizat bazat pe un set de simboluri uşor de recunoscut, pentru
a permite consumatorilor din Eniunea Europeană evaluarea gamei de facilităţi într-un
hotel. Aceasta nu a fost pe deplin realizată, Comisia considerând că este de competenţa ei
să ajute la dezvoltarea sistemelor existente.
d) Protecţia în caz de incendiu în hoteluri. Există prevederi pentru un standard
minim a protecţiei în caz de incendiu, o directivă în domeniul construcţiilor prevăzând
măsuri de sigaranţă în eventualitatea unui incendiu.

- 86 -
 e) Termenii care sunt negociaţi în contracte: o directivă îşi propune să anuleze
prevederile necinstite care apar în contractele dintre vânzător şi cumpărător, stabilind o
listă generală de criterii pentru a vedea dacă o prevedere contractuală este necinstită sau
nu, ea oferă de asemenea, chiar o listă a clauzelor necinstite care ar putea să apară în
contractele care privesc serviciile turistice.
f) Directiva pachetelor turistice : aceasta stabileşte standardele minime pentru a
armoniza legislaţiile care se referă la pachetele turistice, permiţând operatorilor dintr-un
stat membru să-şi ofere serviciile în alt stat membru, iar consumatorilor să beneficieze de
aceleaşi condiţii când cumpără un pachet de servicii într-un stat membru. Este prevăzut ca:
• să se ofere informaţii detailate şi cuprinzătoare înaintea plecării într-o călătorie;

• persoanele care îşi petrec vacanţele ar trebui protejate de un contract căruia nu i

se pot aduce modificări decât dacă se precizează aceasta înaintea semnării contractului;
• operatorii garantează turiştilor că nu vor fi abandonaţi la destinaţia de vacanţă,
chiar şi în cazul falimentului;
• în anumite cazuri în care pachetele turistice nu se potrivesc cu cerinţele
operatorilor trebuie luată în cansiderare o anumită despăgubire.
Atunci când pasagerilor li se refuză un loc în avion datorită rezervărilor,
compensaţia oferită de transportator este transferată asupra agenţiilor de turism sau
touroperatorilor care sunt obligaţi să o transfere consumatorului.
g) Vânzarea la distanţă: se referă la o propunere pentru o directivă care să conţină
standarde minime privind protecţia consumatorului când se negociază contractele cu
furnizorii de bunuri şi servicii, la distanţă prin mijloacele mass-media cum ar fi telefonul,
faxul sau teleshopingul: transportul, cazarea, catering-ul şi serviciile de agrement au luat
proporţii prin acest tip de vânzare, deşi la început au fost excluse.
h) Timeesharing-ul: legislaţia naţională asupra acestei activităţi este dată de relativa
noutate a acestui concept – obţinerea dreptului de a utiliza una sau mai multe proprietăţi
imobiliare pe baza împărţirii în timp a acestuia. Ca atare, această propunere pentru o
directivă vrea să armonizeze reglementările europene de la început; reglementările ar
proteja pe cel care cumpără în regim timesharing de abuzul potenţial de putere şi tehnicile
de vânzare agresive ale vânzătorilor în regim timesharing.
i) Accesul consumatorului la justiţie. Datorită caracterului transnaţional al
turismului, accesul la justiţie al consumatorului din turism prezintă serioase probleme

- 87 -
atunci când a fost încălcat un contract de securitate fizică sau interesele economice au fost
ameninţate; în multe cazuri perioada de timp a celui care îşi petrece vacanţa nu este
suficientă pentru a-şi rezolva toate problemele care apar în ţara respectivă, iar turistul nu
are de ales şi trebuie să urmărească aceasta din ţara lui de reşedinţă.
În anul 2000 s-a lansat o campanie de informare asupra drepturilor pasagerilor din
cursele aeriene. Astfel la cererea Comisiei în multe aeroporturi s-au afişat postere care
prezentau drepturile pasagerilor. La 30 noiembrie 2000 Comisia a propus două mari linii
de acţiune în această privinţă: angajamentele voluntare ale companiilor aeriene şi ale
aeroporturilor de a-şi îmbunătăţi calitatea serviciilor şi legislaţia care protejează interesele
de bază ale pasagerilor.

J. Protecţia mediului şi turismului

Pe de-o parte, un mediu nepoluat este vital pentru viitorul sectorului turistic în UE,
politica comunitară de protecţie a mediului fiind relevantă pentru turism, prin mai multe
aspecte care se referă la calitatea apei, reducerea poluării în aer sau îmbunătăţirea mediului
urban, pe de altă parte programul al cincilea de acţiune al UE a identificat turismul ca fiind
o potenţială ameninţare asupra mediului, vizându-se totodată şi transporturile ( prin prisma
legăturii cu turismul), stabilind linii de acţiune care trebuie luate în considerare pe deplin,
în toate domeniile politicii în viitor.
Există trei direcţii principale de acţiune ale politicii UE în domeniul turismului,
care încurajează :
• o mai bună planificare, dezvoltare şi un mai bun management al turismului de
masă, în special în zonele de coastă şi cele alpine;
• dezvoltarea turismului durabil şi a diferitelor tipuri de activităţi şi produse în alte
zone;
• schimbări în comportamentul turistic şi conştientizarea turiştilor cu privire la
problemele mediului înconjurător.
În practică, modul în care Comisia Europeană a reuşit să se asigure că problemelor
de mediu li se acordă atenţia cuvenită, este legat de toate proiectele care s-au finanţat prin
Fondurile Structurale. Cei care îşi desfăşoară activitatea în sectorul turistic şi au nevoie de
acest gen de finanţare, trebuie să găsească cele mai bune opţiuni pentru mediu când
dezvoltă un proiect.

- 88 -
 În plus, legislaţia existentă a UE care prevede evaluarea impactului asupra mediului
pentru anumite proiecte din sectorul public sau privat, afectează direct proiectele de
dezvoltare din turism, rezultatele unor asemenea evaluări, putând influenţa direct întregul
proiect. Comunitatea a susţinut financiar sprijinirea acţiunilor legate de mediul
înconjurător. În particular, Programele BIFF cofinanţează proiectele demonstrative care
ajută la dezvoltarea şi implementarea politicii de mediu a UE.

K. Patrimoniul arhitectural şi cultural

Unul din factorii cheie care poate fi exploatat de sectorul turistic european, îl
reprezintă patrimoniul cultural răspândit în întreaga Europă. Într-adevăr, împreună cu
sectorul turistic, cultura a devenit un domeniu de creare a unor potenţiale locuri de muncă
şi de creştere economică: de aceea, din punct de vedere a politicii interesele celor două
sectoare adesea coincid.
Programele operaţionale în turism, având ca finanţare fondurile structurale din
statele membre, sprijină deseori moştenirea arhitecturală, industrială sau rurală. Acţiunile
au variat de la sprijinirea muzeelor la transformarea clădirilor istorice în hoteluri sau în alte
unităţi de cazare. În alte cazuri, Fondurile Structurale au ajutat alte edificii culturale cum ar
fi sălile de concerte, teatrele, bibliotecile ş.a., totodată programele urbane au vizat
conservarea centrelor istorice a unor oraşe, beneficiarul direct al acestui sprijin, fiind
turismul.
În plus Comunitatea sprijină un număr de acţiuni care pun accentul în primul rând
pe aspectele calitative. Asemenea acţiuni includ proiecte pilot de conservare a
patrimoniului arhitectural, restaurarea monumentelor europene şi a obiectivelor de interes
istoric, (Oraşul European al Culturii, Luna culturală europeană şi proiectul Kaleidoscope)
pentru a încuraja evenimentele culturale sau activităţile cu dimensiune europeană,
implicând participanţi din cel puţin trei state membre.
Programul Cultura 2000 sprijină rolul cooperării culturale în dezvoltarea socio-
economică a Europei, rezultatul proiectului având un efect pozitiv asupra turismului
cultural. În anul 2000 acest program a cofinanţat 219 proiecte în valoare totală de 32 de
milioane de euro. Similar, iniţiativele comunitare în favoarea capitalelor europene au
permis unor oraşe din Europa (Avignon, Bergen, Bologna, Bruxelles, Helsinki, Cracovia,
Praga, Reykjavik şi Santiago de Compostela ) să organizeze activităţi culturale care să

- 89 -
reprezinte atracţii turistice în acelaşi timp. Suma alocată a fost de 250000 de euro pentru
fiecare oraş.

L. Politica agricolă

Deşi politica agricolă comună nu are efecte asupra turismului, schimbările care au
loc în sectorul agricol comunitar au impact direct asupra turismului. Fenomenul creşrerii
productivităţii agricole combinat cu nevoia de a controla producţia agricolă duce la
reducerea suprafeţelor cultivate şi a numărului de oameni angajaţi în agricultură, ca rezultat
veniturile medii au scăzut în multe zone rurale.
Eforturi din ce în ce mai mari se fac pentru a găsi surse alternative de venituri.
Turismul a fost identificat ca şi una din sursele potenţiale ale unor noi venituri pentru unele
din comunităţile rurale, turismul rural sau agroturismul fiind încurajat şi primind sprijin în
cadrul multor programe ale UE, cu precădere prin intermediul Fondurilor Structurale şi a
iniţiativelor lider, mai precis prin Secţiunea de Ghidare a Fondului European de Garantare
a Agriculturii.
Agenda 2000 a întărit politica de dezvoltare rurală a UE, stabilindu-se un “al doilea
pilon de bază“ a politicii agricole comune. În perioada 2000-2006, se alocă 50.000 de
milioane de euro, peste 7000 milioane pe an pentru programele rurale din Fondul European
de Orientare şi Garantare Agricolă. Printre cele 22 de măsuri eligibile pentru aceasta , una
se referă strict la turism intitulată “încurajarea turismului şi industriei artizanale “, celelalte
având impact indirect asupra dezvoltării industriei turistice.
Politicile UE cu legătură directă sau indirectă cu turismul sunt un exemplu de
utilizare responsabilă a turismului ca un instrument de dezvoltare economică. Dezvoltarea
armonioasă a turismului în ţările membre face din acesta un factor catalizator al repartiţiei
dintre state, un instrument de integrare economico-socială internaţională. Integrarea
României în Uniunea Europeană va presupune alinierea la aceste politici cu toate efectele
pozitive, pe care le presupune aplicarea lor, în valorificarea optimă a potenţialului nostru
turistic.

2.3. România pe drumul integrării europene

Drumul apropierii României de Uniunea Europeană a fost acela impus de istoria

continentului european şi al lumii după cel de-al doilea război mondial. Dorinţa ţării

- 90 -
noastre are legătură nu numai cu încadrarea în sistemele economice şi sociale dezvoltate
din statele UE, ci şi cu identitatea europeană comună.

2.3.1 Evoluţia relaţiilor dintre România şi UE

Imediat ce primii paşi pe linia democratizării instituţiilor statului şi a construirii

noului sistem economico-social de după 1989 au fost făcuţi, au început şi demersurile
factorilor politici de a readuce România în rândul ţărilor europene.
Relaţiile ţării noastre cu ţările UE au avut creşteri şi căderi care pe scurt se prezintă
astfel96:
Între Comunitatea europeană şi România a fost încheiat un Acord comercial încă
din anul 1980, ulterior fiind suspendat de către comunitate din cauza încălcării drepturilor
omului în perioada regimului comunist.
După un debut ratat în anul 1990, relaţiile României cu UE cunosc, treptat
îmbunătăţiri.
În anul 1991 intră în vigoare Acordul de Comerţ şi Cooperare, care va fi înlocuit cu
Acordul Interimar, aceasta fiind, la rândul său, înlocuit, la 1 februarie 1995, cu Acordul
european de asociere.
La 1 august 1996 a intrat în vigoare Protocolul Adiţional la Acordul european de
asociere, semnat la 30 iunie 1995, privind deschiderea programului Uniunii Europene către
România. În vederea supravegherii modului de implementare a Acordului European de
asociere, precum şi pentru pregătirea procesului de aderare, au fost create mecanisme
româno-comunitare şi anume: Consiliul de Asociere la nivelul ministerelor; Comitetul de
Asociere la nivel guvernamental şi Comitetul Interparlamentar de Asociere.
În plan naţional, au fost constituite Comitetul Interministerial, prezidat de primul-
ministru, Departamentul pentru integrare europeană şi Comisia parlamentară pentru
integrare, toate având drept scop eficientizarea aplicării Acordului european.
Din anul 2001 a fost creat Ministerul Integrării.
Consiliul european a adoptat, în decembrie 1994, strategia de pregătire a ţărilor
asociate din Europa Centrală în vederea aderării la UE, iar dialogul ministerial româno-
comunitar a fost extins sectorial, luând denumirea de dialog structurat în toate domeniile ce
ţin de pregătirea aderării şi respectării Tratatului de la Maastricht şi acelor 3 “piloni”

96
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2004, pag.171-173

- 91 -
menţionaţi în acest tratat: PESC, Afaceri interne şi justiţie şi Uniunea economică şi
monetară. Obiectivul principal al dialogului structurat îl reprezintă identificarea şi găsirea
soluţiilor potrivite pentru problemele care apar în procesul de pregătire al integrării.
La 22 iunie 1995, România a depus, împreună cu cererea oficială de aderare la UE,
şi Strategia Naţională de Pregătire a Aderării Romăniei la UE, care încearcă să ofere cîteva
soluţii privind modul de ridicare la nivelul standardelor europene a diferitelor sectoare.
La 25 iulie 1996, a fost depus la Bruxelles răspunsul României la chestionarul
Comisiei europene privind pregătirea avizului asupra cererii de aderare la UE.
Programul PHARE al UE, de asistenţă economică nerambursabilă pentru reforme
economice şi sociale din Europa Centrală şi de est, a fost extins în România în anul 1991,
concentrându-se asupra dezvoltării economice a sectorului particular, dezvoltării în
domeniul resurselor umane, al ocupării forţei de muncă, reformei instituţionale şi sprijinirii
societăţii civile în ansamblu.
În perioada 1991-1996, România a beneficiat de un volum de 811 milioane ECU.
La 9 septembrie 1996, au fost semnate alte două documente privind asistenţa
PHARE în România: Programul Indicativ Multianual 1996-1999, în valoare de 550
milioane ECU şi Programul Operaţional, ambele destinate îmbunătăţirii infrastructurii şi
dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi dezvoltării sociale şi regionale.
Principalele probleme rezultate ca urmare a aplicării Acordului European de
Asociere şi Strategie pentru Pregătirea Aderării privesc :
• armonizarea legislaţiei româneşti cu cea comunitară şi aplicarea ei în domeniul
Pieţei interne, al mediului înconjurător,al standerdelor statistice. Guvernul român a adoptat,
în anul 1995, Programul naţional de armonizare legislativă în domeniul Pieţei interne,
înaintând totodată, Parlamentului lista cu priorităţile legislative;
• stadiul reformei economice;
• pregătirea de specialişti în probleme comunitare, jurişti, specialişti în
administraţia publică comunitară şi economişti.
Dacă până la Consiliul european de la Helsinki, din decembrie 1999, România
făcea parte din “grupul doi “, începând cu anul 2000, România a început negocierile în
vederea aderării la UE.
Votul Parlamentului European din 13 aprilie 2005, a permis semnarea Tratatului
de aderare a României la Uniunea Europeană în 25 aprilie 2005.

- 92 -
 2.3.2. Premise ale integrării

România are legături tradiţionale cu Uniunea Europeană, fiind prima şi singura ţară
din Europa de Est care, încă din anii 70, a avut un cadru juridic bine definit în relaţiile cu
UE, iar în 1980 a procedat la recunoaştera de facto a acestei grupări economice prin
semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România-CEE. Totodată, o serie de
factori obiectivi fac din UE principalul partener comercial al României, respectiv:
apropierea geografică, complementaritatea şi potenţialul economic, precum şi evoluţia în
timp a cadrului juridic. De fapt, România a fost din totdeauna un stat european, iar românii
nu au încetat să se considere europeni şi să aspire la întregirea familiei europene.
Contextul istoric în care se încadrează demersurile României vizând integrarea în
structurile comunitare se plasează atât sub semnul schimbărilor profunde care au intervenit
în societatea românească după 1989, cum ar fi construirea unei societăţi democratice şi
instaurarea unei economii de piaţă, cât şi al provocării la nivelul Uniunii Europene, care a
dus la necesitatea unor reforme interne structurale, dublată de inevitabila sa extindere
asupra ţărilor europene ce subscriu aceloraşi valori democratice.
Prin încheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeană (Acordul European)
la 1 februarie 1993, România s-a angajat ireversibil pe calea integrării europene. Aceasta
înseamnă stabilirea unui cadru juridic care va fixa un regim preferenţial al schimbărilor
reciproce, care va îngădui în perspectivă, o cât mai mare apropiere economică şi
comercială între părţi97. După încheierea Acordului European, cercetările din domeniul
turismului vor avea în vedere dimensiunile integrări europene98. Prevederile acestui
document în domeniile transportului, turismului, a dezvoltării infrastructurii generale, a
conservării mediului înconjurător, a reglementărilor vamale şi a altor domenii, devin teme
de cercetare, de găsire a soluţiilor de integrare a României pe piaţa turistică, europeană şi
mondială, la un nivel corespunzător exigenţelor actuale. În acest sens, colaborarea
regională devine relevantă atât prin promovarea unor standarde comune, cât şi prin
organizarea unor acţuini comune în plan regional ale ţărilor dunărene, carpatice sau
pontice.

97
Gabriela Stănciulescu, Evaluarea întreprinderii hoteliere, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, p. 86-88
98
Această afirmaţie este bazată şi pe elaborarea de către Institutul de Cercetare a Turismului a unor studii
cum ar fi: Strategiile de adoptare a turismului românesc la structurile CEE şi de integrare a României prin
turism sau Modalităţi de integrare a ofertei româneşti în circuitul turistic european şi mondial în 1993 şi
respectiv 1994. Din păcate, din discuţiile purtate cu reprezentanţii acestei instituţii s-a constat că în ultimul
timp nu s-au mai efectuat astfel de cercetări.

- 93 -
 Logica duală a construcţiei europene se regăseşte pregnant în deciziile politice şi
documentele programatice ulterioare semnării Tratatului de la Amsterdm. Agenda 2000 a
deschis procesul de reflecţie asupra ajustărilor structurale impuse de noile realităţi ale unei
Uniuni din ce în ce mai integrată la nivel economic, politic şi de securitate. Ca un corolar,
Avizele Comisiei Europene asupra ţărilor asociate din Europa Centrală şi de Est,
evidenţiind nivelul de pregătire al acestora în îndeplinirea criteriilor de aderare, au
constituit o bază realistă şi obiectivă pentru iniţierea procesului de negociere şi aderare la
Uniunea Europeană.
Strategia naţională de pregătire a aderării României la UE, adoptată la Snagov în
iunie 1995, ce a constituit de fapt depunerea de către România a cererii de aderare la UE, a
jalonat etapele procedurale şi acţiunile ce urmau să fie înterprinse în procesul de apropiere
de structurile comunitare. Conştientă de deficienţele şi întîrzierile semnalate în Avizul
Comisiei Europene din iulie 199799, România a accelerat ritmul reformelor economice şi
instituţionale. Statutul de candidat la aderare dobândit în urma Consiliului European de la
Luxemburg şi oficializat odată cu lansarea procesului de extindere a UE din martie 1998,
marchează un nou stadiu al relaţiilor cu Uniunea şi împlică asumarea de responsabilităţi
sporite în îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, în alinierea la normele şi practicile
comunitare.
În februarie 2000 a avut loc deschiderea oficială a negocierilor de aderare a
Romîniei la UE, în cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale dedicată
lansării Conferinţei Interguvernamentale, iar în luna martie a aceluiaşi an Guvernul
României adoptă Strategia Economică pe Termen Mediu (SETM) şi o prezintă în cadrul
reuniunii Consiliului de Asociere România-UE. Se deschid discuţiile asupra primelor 5
capitole de negocieri: întreprinderi mici şi mijlocii; ştiinţă şi cercetare; învăţământ şi
formare profesională; relaţiile economice internaţionale; politică externă şi securitate
comună. În mai 2000 Guvernul României adoptă Programul Naţional de Aderare la
Uniunea Europeană (actualizat), precum şi Planul de Acţiune şi Cadrul Macroeconomic,
complementare SETM. Se încheie discuţiile asupra primelor 5 capitole de negocieri. În
iunie 2000, Comisia Europeană a acceptat continuarea procesului de negociere cu încă

99
Astfel sintetic, se consideră că România este pe cale să satisfacă în integralitatea lor criteriile politice, a
făcut progrese semnificative în crearea unei economii de piaţă viabile, deşi aceasta reclamă eforturi
substanţiale în continuare. Dificultăţi majore se întâmpină de asemena, în instaurarea unui veritabil climat
concurenţial. Totodată, nu au fost transpuse sau preluate elementele esenţiale ale acquis-ului comunitar, în
special în domeniul Pieţei Interne.

- 94 -
patru capitole: politica de concurenţă; statistica; telecomunicaţiile şi tehnologia
informaţiei; cultură şi audiovizual.
După cum se constată turismul nu este un capitol distinct de negociere, unele
capitole având legătură directă sau indirectă cu turismul iar dintre cele mai importante
menţionăm: politica în domeniul transporturilor; IMM-urile; protecţia mediului
înconjurător; protecţia consumatorului; politica în domeniul concurenţei; politica socială şi
de ocupare a forţei de muncă; capitolele privind libera circulaţie; impozitarea; politica
regională; agricultura; cultura şi audiovizualul.

2.3.3. Direcţii ale integrării turistice europene a României

Schimbările de după anul 1989 au impus modificări esenţiale în structura şi
evoluţia turismului românesc. Ca urmare integrarea turistică a ţării noastre a devenit o
temă de cercetare mai ales în contextul eforturilor României de integrare în Uniunea
europeană. Cu toate acestea, subiectul este puţin tratat în literatura de specialitate poate şi
datorită noutăţii sale existând totuşi câteva preocupări în domeniu.
În ordine cronologică prima preocupare în acest sens a constituit-o elaborarea de
către Institutul de Cercetare pentru Turism a studiului: Strategii de adaptare a turismului
românesc la structurile CEE şi de integrare a României prin turism în anul 1993.
Integrarea turismului românesc în structurile UE este văzută aici din trei puncte de
vedere100: al turistului, al individului care călătoreşte în interiorul sau în afara graniţelor
ţării sale de reşedinţă; al întreprinzătorului din industria turistică; al administraţiei
publice în domeniul turismului.
Conceptul de integrare la nivelul turistului se poate realiza prin eliminarea
obstacolelor din calea mişcării libere a cetăţenilor atât români care călătoresc în afara ţării
cât şi străini care vizitează România. Această direcţie presupune: simplificarea
formalităţilor la frontieră, inclusiv mai buna organizare a serviciului vamal în vederea
reducerii timpului de aşteptare la graniţe; îmbunătăţirea sistemului de asigurare a turistului
pe parcursul călătoriei; facilitarea obţinerii de vize turistice; introducerea cărţilor de credit
pentru turiştii români ce vizitează alte ţări europene şi a facilităţilor pentru anumite
categorii ale populaţiei (tineri sub 25 de ani, persoane cu handicap, pensionari etc).

100
*** Ministerul Turismului, I.C.T., Strategii de adaptare a turismului românesc la structurile CEE şi de
integrare a României prin turism, Bucureşti, 1993, pag. 101.

- 95 -
 O altă direcţie se referă la o mai bună informare şi protecţie a turiştilor privind
condiţiile călătoriei, posibilităţile de cazare, obiectivele turistice.
Dacă se analizează integrarea la nivelul agenţilor economici din turism se constată
că aceasta presupune următoarele direcţii: îmbunătăţirea calităţii ofertei turistice româneşti,
respectiv a echipamentelor turistice, a gradului de confort, a serviciilor, a pregătirii
profesionale a forţei de muncă şi corelarea mai bună dintre calitate, preţuri şi tarife;
diversitatea serviciilor şi prestaţiilor turistice româneşti de cazare, alimentaţie, transport,
agrement, tratament balnear la nivelul cerinţelor de pe plan internaţional, inclusiv prin
cooperarea cu firme străine de prestigiu; o mai bună protecţie a turiştilor cazaţi în unităţile
de cazare din România (împotriva pierderilor, incendiilor, furturilor etc.); gruparea ofertei
turistice prin crearea de lanţuri de unităţi de cazare, de restaurante sau unităţi de transport,
care să promoveze un produs turistic omogen şi de calitate; intensificarea contractelor
societăţilor comerciale din România cu firme străine cu activităţi în turism, în vederea
realizării unor contracte reciproc avantajoase, a schimbului de experienţă, a intensificării
circulaţiei turistice între României şi alte ţări; aderarea prin contracte de franciză sau de
management la lanţurile hoteliere care operează în Europa, în vederea promovării unei
oferte de cazare competitive; organizarea şi promovarea unor produse turistice de tipul
turism rural, turism cultural, turism ştiinţific, urmărindu-se astfel o mai bună protejare a
mediului înconjurător, a monumentelor istorice şi de artă.
Analizând integrarea la nivelul administraţiei publice se constată că aceasta
presupune: continuarea reformei în domeniul turismului, creâdu-se cadrul necesar acţiunii
libere a legilor pieţei; finalizarea procesului de privatizare în turism; perfecţionarea
legislaţiei privind modul de impozitare a activităţii turistice; încurajarea şi siguranţa
investiţiilor; protecţia consumatorului; amenajarea teritoriului, sistematizarea şi zonarea
etc; alinierea la cerinţele UE privind dezvoltarea şi promovarea unui turism pe principii
ecologice, combaterea poluării de orice fel, în special în zonele turistice de mare
atractivitate; intensificarea colaborării cu Ministerul Mediului, în vederea creării unui
cadru legislativ necesar protejării zonelor fragile, declarării şi protejării pacurilor naţionale
şi a rezervaţiilor naturale, conservării monumentelor istorice şi de artă şi a vestigilor
arheologice; restaurarea unor clădiri cu valoare istorică (în scopul utilizării acestora pentru
cazare şi alte servicii turistice)etc; perfecţionarea sistemului informaţional în turism,
răspunzând cerinţelor statelor membre ale UE şi organizaţiilor internaţionale; intensificarea

- 96 -
promovării pe piaţa europeană a produselor româneşti, în special a celor originale, unice şi
integrarea acestora în cadrul circuitelor turistice europene; desfăşurarea unei politici de
promovare a turismului social şi a turismului pentru tineret, a turismului rural, a turismului
verde precum şi a turismului de afaceri şi de congrese- cale importantă pentru atenuarea
sezonalităţii activităţii turistice, ceea ce presupune şi organizarea unei infrastructuri
specifice corespunzătoare; întărirea participării României la programele şi acţiunile
comunitare de pregătire profesională în domeniul turismului pecum şi perfecţionarea
sistemului intern de formare a forţei de muncă din turism; intensificarea cooperării
internaţionale prin contracte bi şi multilaterale cu ţările europene şi cu UE în vederea
efectuării unor acţiuni comune, a schimbului de turişti, a realizării de investiţii turistice
comune etc.
O altă abordare a problemeticii integrării turistice europene a ţării noastre o face
Ion Ionescu în teza sa de doctorat, intitulată Mutaţii în turismul românesc, din anul 1997
propunând, în acest sens, direcţii ale integrării101. Integrarea turistică europeană, proces în
curs de realizare are ca scop dezvoltarea turismului, concomitent cu protecţia mediului şi
creşterea calităţii serviciilor.
Un alt autor care face o trecere în revistă a principalelor direcţii de integrare
turistică este Alexandru Negrea în teza sa de doctorat Implicaţii financiar valutare privind
redresarea turismului românesc.
Ca un corolar, Guvernul României în Strategia naţională de dezvoltare economică
pe termen mediu, prezentată în cadrul reuniunii Consiliului de Asociere România – UE, din
martie 2000, jalonează principalele direcţii ale integrării României în domeniul turismului.
Integrarea turismului românesc în turismul european se circumscrie procesului mai
amplu de integrare generală a României în Uniunea Europeană.
Pricipalele direcţii ale integrării vizează:
1. crearea şi promovarea, prin mijloace specifice, a unei imagini cuprinzătoare şi
realiste asupra turismului romînesc, pe plan intern şi internaţional;
2. armonizarea reglementărilor specifice turismului cu reglementările similare din
ţările Uniunii Europene;
3. armonizarea sistemelor statistice;

101
Ion Ionescu, Mutaţia în turismul românesc, Bucureşti, 1997.

- 97 -
 4. dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil, pe principii ecologice,
combaterea poluării în general şi în special în zonele turistice de mare atractivitate;
5. sprijinirea dezvoltării turismului cultural, a turismului rural, turismului social şi
de tineret;
6. intensificarea schimbului de ştiri şi informaţii care afectează sectorul turistic;
7. asigurarea şi menţinerea pe plan intern a unui climat de securitate şi siguranţă a
turiştilor;
8. dezvoltarea şi eficientizarea relaţiilor de colaborare internaţională în domeniul
turismului la nivelul ministerului, prin:
• extinderea ariei geografice a acordului de colaborare în domeniul turismului prin
includerea unor zone în plin avânt economic;
• reînnoirea acordurilor existente cu o serie de ţări: Cehia, Slovacia, unele ţări din
fosta Yugoslavie;
• intensificarea şi eficientizarea întâlnirilor comisiilor mixte prevăzute în
Acordurile de colaborare în domeniul turismului între România şi alte state;
• concretizarea prevederilor din acordurile referitoare la pregătirea personalului,
perfecţionarea acestuia şi schimburile de informaţii;
9. participarea la acţiuni în cadrul organismelor internaţionale şi elaborarea
documentelor necesare pentru integrarea europeană pe linie de turism;
10. intensificarea contractelor între organizaţiile neguvernamentale cu caracter
profesional, ştiinţific ş.a. din România, cu organizaţii internaţionale similare; afilierea la
acestea şi participarea la acţiuni internaţionale, în scopul promovării pe plan internaţional a
preocupărilor interne, a specificului şi originalităţii produselor turistice româneşti şi în
scopul ridicării nivelului de performanţă a activităţii organizaţiilor naţionale;
11. intensificarea contractelor întreprinzătorilor români cu agenţii economici străini
cu activitate de turism, profesionalizarea noilor touroperatori şi lărgirea ariei de activitate
în Uniunea Europeană;
12. eliminarea obstacolelor din calea mişcării libere a cetăţenilor români care
doresc să călătorească în afara graniţelor ţării şi a cetăţenilor străini care doresc să viziteze
România, care se referă la :
• formalităţi şi facilităţi legate de paşapoarte şi vize;

- 98 -
 • formalităţi şi facilităţi monetare, taxe, drepturi şi obligaţii conexe aplicabile
călătoriilor şi sejururilor turistice;
• formalităţi şi facilităţi sanitar-medicale;
• îmbunătăţirea sistemului de asigurare a turiştilor pe parcursul călătoriei sau a
sejurului;
• introducerea de tehnologii, tehnici şi metode operaţionale moderne pentru
formalităţi de frontieră şi pentru călătorie; dezvoltarea sistemelor de comunicare şi
rezervare internă şi internaţională;
• o mai bună informare a turiştilor privind condiţiile călătoriei, posibilităţile de
cazare, facilităţile acordate atât pentru turismul pe cont propriu cât şi pentru cel organizat;
13. întărirea participării României la programele şi acţiunile comunitare de
pregătire profesională în domeniul turismului;
14. integrarea ofertei turistice româneşti în circuitul turistic european, în special în
euroregiunile de confluenţă: zona dunăreană, zona Mării Negre, zona carpatică.
Pentru implementarea acestor direcţii, România, ca şi celelalte candidate la
integrarea în UE, a primit fonduri prin intermediul programelor Phare, de care turismul a
beneficiat direct sau indirect. Astfel unele din programele de colaborare transfrontalieră
(Phare CBC), Împreună cu iniţiativele INTERREG au cofinanţat proiecte în sectorul
turistic.
O decizie importantă s-a luat în anul 2001, când, odată cu reînfiinţarea Ministerului
Turismului, a fost creată în structura acestui minister Direcţia de Integrare Europeană şi
Relaţii Internaţionale. Atribuţiile acestei Direcţii (prezentate în anexa 1B) arată importanţa
pe care România o acordă integrării turismului românesc în Uniunea Europeană, privită
oficial ca un proces ireversibil.

- 99 -
 CAPITOLUL III
Particularităţi şi tendinţe de evoluţie
a turismului balnear pe plan european

Faţă de celelalte regiuni turistice ale lumii, Europa se bucură de o situaţie

deosebită. Aici se concentrează cel mai mare număr de ţări puternic industrializate, care
deţin şi un valoros potenţial turistic, axat îndeosebi pe bunurile culturale de mare valoare
istorică, arhitecturală şi artistică şi peisaje naturale de excepţie, renumite staţiuni turistice.
Europa a fost şi va rămâne zona cu cel mai dezvoltat turism din lume, statisticile O.M.T.
atestând acest fapt. Cu toate că ponderea ei este în scădere Europa deţine încă cea mai mare
piaţă turistică din lume. De asemenea oferta pentru turism balnear, de la calitatea factorilor
naturali de cură, la baza tehnico-materială foarte modernă, ce asigură punerea în valoare a
resurselor balneoturistice şi permite asigurarea unor servicii de o foarte mare calitate şi
diversitate, atât pentru partea de tratament cât şi pentru cazare, alimentaţie, transport şi agrement,
va reprezenta întotdeauna o atracţie foarte tentantă pentru turiştii din întreaga lume.
Plecând de la caracteristicile ofertei şi cererii de turism balnear în state cu tradiţie din
Uniunea Europeană, ne-am propus să evidenţiem în acest capitol particularităţi şi tendinţe de
evoluţie a acestei forme de turism pe plan european.

3.1. Particularităţi ale turismului european

Chiar dacă din punct de vedere geografic Europa este o entitate unitară, există
diferenţe importante care oferă atât oportunităţi cât şi dificultăţi pentru dezvoltarea
turismului. Diversitatea culturală a Europei este unul dintre cele mai importante atu-uri ale
sale102. Europa nu are o identitate culturală unică existând mai degrabă o multitudine de
limbi vorbite, de tradiţii, care reprezintă o atracţie pentru turismul intern şi internaţional,
existenţa identităţii culturale în interiorul noţiunii de uniune a unor state federale din
Europa este una din cele mai mari provocări pentru istoria europeană.
Cea mai folositoare abordare, poate, din perspectiva industriei turismului, în
definirea cuvântului “Europa” este cercetarea imaginii despre Europa a potenţialilor turişti.

102
Ray Youel, Tourism – an introduction. Longman, London, 1998, pag. 59.

- 100 -
Pentru turiştii proveniţi din SUA sau Orientul Îndepărtat, Europa este adesea percepută mai
degrabă ca o entitate unitară decât ca un număr de state individuale; percepţia lor despre
Europa este aceea a unor metropole renumite, imagine care se împleteşte cu o varietate de
atracţii naturale ce depăşesc frontierele naţionale. Pentru europeni imaginea continentului
lor este formată din mai mulţi factori în care nu puţin importanţi sunt regimul politic şi
starea economică a ţării în care trăiesc. Restricţiile de călătorie din trecut, pentru cei care
trăiau în estul continentului, alături de nivelurile scăzute ale veniturilor disponibile şi
accesul limitat la mijloacele de informare în masă au contribuit la o viziune îngustă şi
restrânsă despre Europa. Mulţi est-europeni încă privesc cu invidie la vecinii lor din Vest,
deoarece aici se poate călători liber atât în interes de afaceri cât şi în scopuri recreative. La
rândul lor mulţi occidentali consideră că termenul de Europa este sinonim cu cele 15 state
din Uniunea Europeană. Dorinţa de a fi parte a UE a ţărilor din fostul bloc socialist
reîmprospătează această percepţie.
Istoria Europei privită în ansamblu, în secolul trecut, a fost aceea a conflictelor şi
diviziunii. Distincţia rigidă între socialism, ţările cu economie planificată ale Europei de
Est şi “lumea liberă”, democratică, capitalistă a Europei de Vest s-a atenuat după căderea
Zidului Berlinului în 1989. Noile state din Europa Centrală şi de Est (inclusiv fosta URSS),
ce au pornit pe calea implementării noilor reforme economice, începând cu anul 1990, au
generat un impact pozitiv asupra industriei turistice din Europa benefic pentru ţările din
regiune. Totuşi, sunt de reţinut cele mai importante schimbări politice, cu efecte notabile
asupra turismului în ultimul deceniu, cum ar fi: căderea Zidului Berlinului şi unificarea
Germaniei, destrămarea URSS şi formarea Federaţiei Ruse, schimbările din fosta
Iuguslavie şi extinderea UE spre est. Un exemplu pentru a vedea influenţele celor de mai
sus îl constituie războiul din fosta Iugoslavie care a decimat industria turistică şi a servit ca
învăţătură pentru a vedea fragilitatea turismului internaţional în faţa conflictelor politice.
Turismul în Europa este o industrie foarte fragmentată în care o mare pondere o au
întreprinderile mici şi mijlocii. Comisia Europeană a estimat că mai puţin de jumătate dintre
angajaţii din turism lucrează în hotelărie şi că aproximativ 95% dintre firmele care activează în
acest domeniu sunt întreprinderi mici cu mai puţin de 9 salariaţi. Industria turistică europeană
este dominată de companii din sectorul privat care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu mai
mult sau mai puţin reglementat la nivel local, regional, naţional, european sau internaţional.
Comisia Europeană face referire la “natura orizontală” a industriei turistice europene care

- 101 -
constă într-o multitudine de sectoare industriale interconectate cu activităţi ce depăşesc
frontierele naţionale. Această complexitate a structurii industriei turistice europene, care rezultă
din fig. 3. 1., pune accent pe un număr de caracteristici ale industriei turistice europene cum
sunt:103
Fig.3.1. Structura industriei turistice europene
( după Ray Youell, op.cit. p.67)

Industria turistică globală

Corporaţii multinaţionale

Turismul în America Turismul european Turismul în Australia

Sectorul privat Sectorul public

Agenţii de turism Elementele principale Comisia Europeană

Turoperatori ale industriei turistice Comisia Europeană a
Călătoriilor
Servicii comerciale
Organisme naţionale
• Destinaţii de turism
• Unităţi de Organisme naţionale
cazare de turism
• Atracţii
• Transport

Turişti interni şi internaţionali

103
Ray Youel, op. cit., pag. 68.

- 102 -
 ► Europa concurează direct cu alte regiuni din lume în ceea ce priveşte cota
sa de piaţă în sosirile internaţionale de turişti;

► Corporaţiile multinaţionale cum ar fi marile companii aeriene, companiile

de închiriere, grupurile hoteliere care îşi desfăşoară activitatea dincolo de frontierele
europene, pot avea diferite interese în alte regiuni ale lumii;
► Autorităţile publice şi private cooperează prin intermediul parteneriatelor
sau independent şi asigură elementele esenţiale ale industriei turistice europene;
► Societăţile comerciale, incluzând agenţiile de turism şi turoperatorii oferă
canale de distribuţie pentru produsele turistice europene, atât în interiorul ţării cât şi la
nivel internaţional. Companiile germane cum ar fi TUI, NUR şi LTV, domină marea
masă a pieţei turistice europene a turoperatorilor;
► O serie de agenţii publice, incluzând Comisia Europeană, Comisia
Europeană a Călătoriilor, organismele naţionale de turism influenţează planificarea,
dezvoltarea, reglementarea şi promovarea turismului european, atât pe plan naţional cât
şi pe plan internaţional;
► Componentele variate ale industriei turistice europene tind să satisfacă
nevoile turismului intern şi internaţional.
Apreciem că fenomenul de lărgire a UE presupune adaptarea acestor
caracteristici ale industriei turistice europene la noua situaţie, statele nou intrate fiind
interesate să-şi valorifice potenţialul natural, să ajungă la nivelul ţărilor din vest ca
dotare tehnico- materială şi calitate a serviciilor şi să-şi armonizeze legislaţia cu cea a
UE. Atenţia UE se va concentra mai mult pe rolul său de încurajare a dezvoltării
turismului. Datorită fragmentării accentuate a acestei industrii şi sectorului
predominant privat, influenţa UE în turism va rămâne la un nivel strategic, concentrat
pe dezvoltare durabilă, protecţia consumatorului şi revigorarea cooperării între statele
membre UE în domeniul formelor de turism în curs de repoziţionare, cum este şi cazul
turismului balnear.

3.2. Turismul balnear în unele state ale Uniunii Europene

Primele forme de valorificare a proprietăţilor terapeutice ale factorilor naturali de

- 103 -
cură se pierd în timp şi sunt legate de băile în apele termale.
În expansiunea sa în Europa, Imperiul roman a realizat în Italia, Spania, Franţa şi
chiar în România adevărate opere de artă acolo unde existau ape termale şi minerale.
În jurul izvoarelor de ape termale, ape minerale, a zonelor cu nămoluri terapeutice, au
apărut diverse forme de punere în valoare a acestora, care s-au dezvoltat treptat,
ajungându-se la începutul secolului XX la un fel de ,,cult“al staţiunilor balneare , pe care
clasele bogate le frecventau mai mult din snobism. Turismul balneo-medical din acele
timpuri a reprezentat un privilegiu pentru cei înstăriţi, o formă a turismului de lux.
Din a doua jumătate a secolului XX, odată cu dezvoltarea generală a economiei
mondiale, turismul balnear devine accesibil şi celorlalte categorii sociale, înregistrând o
evoluţie spectaculoasă a calităţii ofertei şi cererii.
Datorită dezvoltării din ultimele decenii, oferta ţărilor cu bogate resurse naturale
şi cu tradiţie în practicarea turismului balnear este foarte bine structurată şi deosebit
de performantă. Cu toate acestea piaţa europeană a turismului balnear este în
continuă schimbare şi readaptare, ofensiva statelor din est, candidate la Uniunea
Europeană, cum este şi cazul ţării noastre, cu o mai slabă dotare din punct de
vedere al bazei materiale şi infrastructurii, dar cu o deosebită şi valoroasă paletă de
factori naturali de cură, putând determina reorientarea cererii spre aceste noi
destinaţii.
Cele mai importante ţări vest-europene în acest domeniu, deţinătoare de
resurse minerale de cură, o tehnologie avansată, importante staţiuni balneare şi
performanţe obţinute în timp, sunt Germania, Italia şi Franţa.

GERMANIA
În cele 16 landuri există în prezent circa 400 staţiuni balneare, din care 330
sunt recunoscute de stat. Reglementările legislative pentru acest domeniu se realizează la
nivel de land. Aceste legi se elaborează ţinând cont de “Prevederile Asociaţiaţiei
Patronale Balneare Germane cu privire la staţiunile balneare, staţiunile de recreere,
izvoarele minerale“, prevederi elaborate în anii ’50 şi adaptate pe moment schimbărilor
104
.
În noile landuri federale sunt recunoscute în prezent circa 60 de staţiuni balneare.

104
*** Tribuna Economică, nr. 5/1997, pag. 14.

- 104 -
În termen de 5 ani , acestea trebuie să îndeplinească condiţiile legale specifice şi necesare,
pentru ca aceste unităţi să poată funcţiona. Acest termen mai poate fi prelungit odată,
pentru alţi 5 ani.
Spre deosebire de alte ţări, în Gemania se consideră staţiuni balneare atât staţiunile
balneare de vară situate la litoral, cât şi staţiunile pentru cura Kneipp. Staţiunile pentru cura
Kneipp sunt specifice, fiind o creaţie a preotului Sebastian Kneipp cel care a iniţiat acest
tip de tratament acum 100 de ani. Este vorba de un complex terapeutic în care se acordă
atenţie deosebită ordinii, alimentaţiei, mişcării, hidroterapiei şi fitoterapiei.
Circa 80% dintre staţiunile balneare se află în subordinea administraţiei locale şi
mai puţin de 10% din staţiuni sunt unităţi de stat. În 1994 în staţiunile balneare din
Germania s-au înregistrat circa 112 milioane înnoptări, faţă de 113,604 milioane în anul
1993, realizate de persoane venite la tratament, o parte şi o altă parte să se recreeze.
Circa 40% din totalul înnoptărilor în Germania reprezintă înnoptări în staţiuni
balneare. În topul statisticii turistice germane după Berlin, Munchen şi Hamburg urmează
Bad Fussing, iar printre primele 10 localităţi turistice se numără şi Bad Kissingen.
În 1994 au fost înregistraţi 3,4 milioane turişti la tratament. Ei au petrecut mai mult
de 4 zile în staţiunile germane, ceea ce reprezintă o creştere cu 0,5% faţă de anul
precedent. Circa 1,5 milioane de turişti, deci aproximativ 1/6 din total, au beneficiat de
tratamente balneare subvenţionate de Casele de asigurari sociale, a căror contribuţie la
tratamentele din staţiuni se ridică la 70%105.
Staţiunile balneare germane asigură 310.000 locuri de muncă dependente direct sau
indirect de activitatea de tratament. În Germania, turismul contribuie cu 5% la crearea
P.I.B. având acelaşi aport ca şi industria automobilului, care este o industrie cheie a
Germaniei. Valoarea nou creată în staţiuni este de 10 miliarde Euro/an, conform
estimărilor economiştilor.
Forme de tratament
În Germania există tratamente curative şi de recuperare, stabilite de comun acord
cu sursele de subvenţionări ale acestora. În funcţie de statutul pacientului, în Germania
curele se efectuează ambulatoriu sau staţionar. Durata minimă a unei cure în Germania
este de trei săptămâni; curele ambulatorii au, de regulă , această durată; curele staţionare
durează patru săptămâni. Durata tratamentului poate fi prelungită de către medicul curant

105
Ibidem

- 105 -
din staţiune. Tratamentele curative ulterioare se realizează în Germania în mare măsură,
în clinici pentru cură şi în complexe speciale din staţiune.
O formă nouă de tratament ambulatoriu este “cura compactă “, care reprezintă
rezultatul tratativelor îndelungate dintre Asociaţia Patronală Balneară Germană şi
reprezentanţii Caselor de asigurări de boală.
Cura compactă este o variantă a tratamentului ambulatoriu, în acest caz
pacientul alegându-şi singur locul de cazare. Acest tratament se efectuează în grupe
de până la 15 persoane pentru care sunt valabile aceleaşi indicaţii medicale. Se
practică o cură intensivă a cărei calitate este asemănătoare cu cea a tratamentului
staţionar. Periodic se efectuează controale ale modului de realizare a tratamentului.
În 1995 se efectuau cure compacte în 23 de staţiuni balneare germane pentru
persoane care suferă de: afecţiuni ale căilor respiratorii , ale coloanei vertebrale,
osteoporoză , boli de nutriţie , geroprofilaxie. Sunt în curs de elaborare şi alte forme
de cure compacte .

ITALIA
Baza turistică balneară italiană este structurată în circa 300 de centre termale
răspândite pe întreg teritoriul ţării, din care 70% este reprezentată de structuri
hoteliere.
Turismul balnear italian a cunoscut o perioadă de regres în anii 1991-1994,
înregistrând o pierdere de aproximativ o jumătate de milion de turişti de cură balneară,
ceea ce reprezenta circa 30% din totalul sosirilor în staţiunile balneare la sfârşitul anilor
’80.
Staţiunile balneare italiene funcţionează în baza aprobării Serviciului Sanitar
Naţional106.
Cifra încasărilor totale facturate în anul 1993 a fost de 281 miliarde lire italiene
(circa 175 milioane USD), din care, 128 miliarde lire italiene, deci 45,6%, au fost plătite de
către Serviciul Sanitar Naţional.
Diverse instituţii de ajutor şi asigurări îşi trimit clienţii, pe bază de convenţii, în
complexe termale sau în hoteluri obişnuite, ataşate unor baze de tratament.
Analiştii cauzelor care au determinat scăderea semnificativă a consumatorilor

106
Tribuna Economică, nr. 7/1997, p. 18

- 106 -
de turism balnear acuzau statul italian în principal pentru faptul că lipseşte Legea
termalismului, care să atribuie în mod corect gestionarea întreprinderilor termale
publice şi să definească tipurile şi principalele caracteristici ale staţiunilor balneare
italiene.
De asemenea, statul italian este acuzat şi de lipsa implicării în îndeplinirea
sarcinii de planificare a exploatării corecte a resurselor minerale de cură, în scopul
unei valorificări corecte, adecvate rolului curativ integrat: profilactic, recuperator şi de
menţinere a condiţiei fizice.
Se ia în considerare tot mai mult, ca soluţie în favoarea relansării turismului
balnear italian, privatizarea, pe baza unui proiect guvernamental, a majorităţii societăţilor
termale, după modelul staţiunii Eagat. Statul italian a reacţionat la criticile aduse şi a
treacut de la o atitudine pasivă, la o iniţiativă strategică, bazată pe gestiunea de tip
industrial şi susţinerea iniţiativei private a întreprinzătorilor în domeniu107.
Această reacţie ne face să apreciem că rolul statului în dezvoltarea şi promovarea
turismului se manifestă diferit în ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi turistic
ale Uniunii Europene, datorită nivelului diferit pe care cele trei coordonate (instituţională,
legislativă şi economică), îl au în ţările respective.
Schimbarea atitudinii statului italian faţă de turism, ce ocupă la mai mulţi indicatori
ai circulaţiei turistice unul din primele locuri în Europa, s-a manifestat prin Programul
Guvernului Italiei pentru perioada 2000-2005, care acordă aceeaşi mare atenţie turismului,
dar stabileşte şi strategia de relansare a turismului termal . În Italia, ca şi în alte ţări ale UE,
turismul balnear este tratat ca turism termal, fiind considerat o combinaţie particulară între
sănătate şi vacanţă, iar turism balnear este considerat cel legat de mare, climă caldă,
distracţie şi relaxare108.
Strategia economică pentru turismul termal trebuie sa atingă următoarele
obiective109:

• înnoirea şi dezvoltarea structurală a turismului şi staţiunilor termale;

• ameliorarea şi promovarea ofertei turistice şi termale;
• sprijinirea turismului în general şi a staţiunilor termale în special;

107
Ibidem.
108
***Associazione Conca, Le diverse tipologie di turismo, http://www.associazioneaca.it/tipologie.html
109
***Programul Guvernului Italiei pentru perioada 2000-2005, Strategia Economica pentru Turismul
Termal, http://www.regione.toscana.it

- 107 -
 ● programe şi proiecte comunitare în plan turistic.
În ceea ce priveşte coordonata legislativă, prin Legea regională numărul 42/2000110
a fost aprobat un text unic pentru legile regionale în materie de turism, care disciplinează
sistemul de organizare a turismului în fiecare regiune, structurile de primire turistică,
întreprinderile şi profesiunile în sectorul turistic. Au fost astfel raţionalizate şi simplificate
prevederile regionale în materie de turism.
Ca reacţie la acuzele analiştilor şi datorită importanţei pe care statul italian o acordă
sectorului turismului termal s-a elaborat o nouă lege naţională pentru acest domeniu. Prin
Legea nr. 323 din 24 octombrie 2000, s-a făcut o reorganizare la nivel naţional şi regional
a acestei forme de turism. Noile normative, pentru regiunile Italiei, sunt următoarele111:
● în 120 zile de la intrarea în vigoare a legii, regiunile trebuie să definească
instrumentele de valorizare, tutelă şi salvgardare urbanistico-ambientală a teritoriilor
termale;
● regiunile trebuie să promoveze încadrarea din punct de vedere sanitar a
bazelor termale şi integrarea acestora în structurile sanitare din teritoriu;
● bazele termale vor fi transferate din alte proprietăţi la regiuni şi la primării;
● legea instituie o “marcă de calitate ambientală termală” pe care regiunile pot
să o ceară ministerului pentru acele teritorii care corespund cerinţelor specifice.
Preocuparea pe plan legislativ este manifestată şi de un proiect al Parlamentului
Italian la care au aderat 150 de deputaţi şi senatori de toate orientările politice proiect
intitulat "Observatorul Parlamentar asupra Turismului". Obiectivul iniţiativei este
monitorizarea şi elaborarea legislativă în aşa fel încât să fie compatibilă cu politicile de
promovare şi valorizare turistică a staţiunilor şi teritoriilor112.

FRANŢA
Ţară cu tradiţie în domeniul balnear, originile termalismului având rădăcini în
antichitate, Franţa deţine în prezent aproximativ 20% din oferta turismului de sănătate din
UE. Oferta balneară este reprezentată de cele circa 1200 surse termale concentrate în cea
mai mare parte în jumătatea estică a ţării, în nord-estul şi sud-estul Masivului Central,

110
*** Legge regionale del 23 marzo 2000, n. 42 “Testo unico delle leggi regionali in materia di turismo”,
http://www.regione.toscana.it
111
*** Legge 24 ottobre 2000, n 323: “Riordino del settore termale”, http://www.regione.toscana.it
112
*** Osservatorio Parlamentare sul Turismo, www.enit.it

- 108 -
precum şi în provincia Gascogne, aflată spre graniţa cu Spania113.
Pe teritoriul Franţei se regăsesc circa 1200 surse de ape minerale şi termale
şi 100 de staţiuni balneare.
În anul 1994 au fost înregistrate aproximativ 5 milioane de înnoptări în
staţiuni balneare, din care 10-12% în reţele hoteliere termale. Acest segment de
turism generează direct sau indirect circa 38000 locuri de muncă.114
Din cele 100 de staţiuni balneare existente in Franţa, 60 depind de organizaţii
private, 5 sunt finanţate şi gestionate de către municipalităţi (administraţia publică
locală). Se remarcă faptul că administraţia locală joacă un rol important în
dezvoltarea staţiunilor balneare, tendinţa în cadrul acestora fiind de a se orienta către
forme de gestiune de tipul ,,societăţilor economice mixte”, sau ,,regii municipale”,
staţiunea balneară devenind o întreprindere care trebuie gestionată şi promovată către
public.
Cheltuieli legate de sejur şi cura balneară
Durata sejurului, recomandată la 21 de zile, este apreciată astăzi a fi mult
prea mare, ţinînd cont de tendinţa generală de reducere a sejurului.
Se estimează că, în Franţa, cheltuielile totale pentru o persoană sunt de minim
900 Euro repartizate aproximativ jumătate pentru costurile sejurului şi jumătate pentru
cura balneară, acestea din urmă fiind acoperite în măsură diferită de către diversele
tipuri de asigurare (socială, medicală, etc.).
Turiştii de cură estimează în general să cheltuiască în medie 40 Euro pe zi
din propriul buget. O parte din această sumă este destinată, de regulă, cheltuielilor
pentru divertisment. Ajustarea bugetului individual prevăzut pentru destinaţia sejur
vacanţă, determină în realitate vulnerabilitatea activităţilor de divertisment, primele la
care se renunţă în cazul reducerii bugetului turiştilor de cură, pentru a acoperi, în
primul rînd, costurile sejurului.
După 1966, cînd în Franţa a fost creat ”sistemul de vărsământ reprezentativ al
impozitelor pe salarii”, localităţile balneare au beneficiat de o alocaţie suplimentară,
iar în anul 1979, o dată cu înfiinţarea “Datoriei globale asupra funcţionării”, ideea a
fost reluată, în sensul vărsământului unei alocaţii suplimentare de la bugetul de stat.

113
Pasqualini D.P., Jaquot B., Tourisme en Europe, Edture Dunot, Paris, 1992, pag. 134.
114
Tribuna Economică, nr. 7/1997, p. 18.

- 109 -
Principiul urmăreşte să ia în considerare nevoile financiare specifice pentru
compensarea cheltuielilor suplimentare, rezultate din activitatea de cură balneară din
staţiuni.
Una din constrângerile majore puse în faţa solicitantului de cure balneare de
astăzi din Franţa este reprezentată de capacitatea staţiunilor balneare de a răspunde
la o dublă nevoie a acestuia: a primi îngrijiri medicale adecvate şi a fi tratat ca
turist.
Aspecte din alte state ale Uniunii Europene
Există multe state vest-europene în care oferta este redusă, deţinând un
număr limitat de staţiuni sau centre balneare (exemplu: Belgia cu 5 centre ), şi în
care, datorită absenţei unei game largi de factori minerali de cură, s-au dezvoltat
metode alternative, de tipul centrelor de talasoterapie sau al celor de fitness şi
remise en forme, cure antistres etc..
Pierderea cea mai importantă în acest domeniu, înregistrată în ultimii 50 de
ani, se manifestă în Marea Britanie, unde, infestarea microbiologică a apelor termale
din cea mai mare şi de tradiţie staţiune termală, Bath, a dus la închiderea
stabilimentelor balneare şi reorientarea tipurilor de cură spre latura soft , de odihnă şi
remise en forme, preluată ca “modă” din S.U.A., antrenând după sine efecte similare
şi la nivelul celorlalte staţiuni mici şi, implicit, dispariţia ofertei balneare clasice de
pe piaţa turistică engleză.
Evoluţia turismului balnear în statele din Europa, şi nu numai, este puternic
marcată de gradul de acoperire a cheltuielilor legate de cura balneară, din bugetele
asigurărilor de sănătate la nivelul fiecărei ţări.
Acest factor major de influenţă depinde direct de situaţia economică internă
şi internaţională, care se răsfrânge asupra bugetelor naţionale de asigurări sociale.
Recesiunea economică ce a marcat sfârşitul anilor ‘80 şi începutul anilor ‘90
a determinat o scădere a bugetelor de asigurări sociale şi implicit a cuantumurilor
destinate asigurărilor sociale de sănătate din majoritatea statelor europene. Astfel, atât
în Portugalia, Spania, cât şi în Franţa, Italia, s-a înregistrat o reducere semnificativă a
procentului de acoperire a cheltuielilor legate de cura balneară de la bugetul
asigurărilor de sănătate.
În iunie 1995, Belgia a renunţat integral la suportarea cheltuielilor legate de

- 110 -
cura balneară, afectând în mod direct majoritatea celor circa 30.000 de turişti de
cură înregistraţi anual. Aceştia, în majoritate persoane în vârstă, sunt nevoiţi să-şi
achite curele balneare din propriul buget şi se văd puşi în faţa a două posibilităţi:
- să renunţe la practicarea curelor balneare în staţiunile turistice specializate;
- să achiziţioneze pachete de servicii balneare mai ieftine, oferite în general
de staţiunile balneare din ţările central şi est-europene.
O situaţie deosebită se prezintă pe piaţa scandinavă (Danemarca, Suedia,
Norvegia), unde turismul balnear avea popularitate în trecut, pentru ca în prezent,
interesul pentru această formă de turism să scadă până aproape de dispariţie.
Agenţii de turism sunt circumspecţi în oferirea unor programe turistice de
cură balneară. Staţiunile renumite, bine organizate şi cu dotări de înalt nivel, precum
cele din Germania (Baden-Baden, Baden-Pyremont) dar şi din Cehia (Karbovy-Vary
sau Marianske Lazne ) nu au putut gasi pe piaţa scandinavă o firmă de turism care
să preia oferta lor de tratament balnear.
Într-un studiu-cercetare de piaţă realizat de Biroul Român de Informaţii
Turistice din Danemarca se evidenţiază urmatoarele cauze ale scăderii morale a
interesului danezilor pentru această formă de turism :
- nu reprezintă o alternativă pentru danez, care, chiar dacă nu se simte
sănătos, nu vrea să se considere bolnav. Se pare că atunci când era practicat, era determinat
de curentul care exista în Germania, unde turismul balnear este foarte popular şi de faptul
că statul prelua o parte din costul curelor.
- în prezent statul danez nu mai subvenţionează programele de tratament balnear
în străinătate;
- medicii danezi nu recomandă curele balneare în străinătate, ci tratamente în
sanatoriile din Danemarca, unde chiar dacă nu deţin factori naturali de cură, au condiţii de
tratament alternative (masaj, gimnastică, piscină, electroterapie e.t.c.), pe care le cunosc, nu
prezintă risc şi cu care pacienţii sunt obisnuiţi;
- nici medicii, nici agenţiile turoperatoare, nu au dreptul de a face publicitate unor
modalităţi terapeutice (ape minerale, nămoluri, mofete e.t.c.) care nu sunt recunoscute şi
experimentate în Suedia sau Danemarca drept tratamente medicale, de către forurile
guvernamentale autorizate.
Ţările central şi est-europene cele mai cunoscute în trecut pentru oferta lor

- 111 -
balneară tradiţională sunt: România, Cehia, Slovacia, Rusia, Polonia, fostele state
iugoslave şi Bulgaria.
Pentru aceste ţări cu putere economică redusă şi evoluţii contradictorii, dar cu
valoroşi factori naturali de cură, ritmuri cât mai mari ale dezvoltării turistice şi alinierea la
standardele occidentale a bazei tehnico-materiale şi a serviciilor turistice, reprezintă
obiective majore, ce pot determina apropierea şi integrarea în topul ţărilor turistice cu o
bună cotă de piaţă şi cu efecte economice de care aceste ţări beneficiază din plin, iar
pentru noi reprezintă încă un deziderat.

3.3 Caracteristicile ofertei balneoturistice europene

Piaţa turismului balnear european a trecut printr-o perioadă de frământări şi

reevaluări. Secolul XXI începe cu o imagine mult îmbunătăţită pentru turismul de sănătate
din Europa115. Pe lângă oferta pentru persoanele în vârstă, interesate de tratamente termale,
promovată prin diverse programe de statele membre ale UE, există o cerere din ce în ce
mai mare din partea altor categorii de vârstă, pentru turism de sănătate, pentru care s-a
realizat în ultimii ani, în jurul factorilor naturali de cură, o ofertă diversificată, atractivă.

3.3.1. Factorii naturali de cură

Europa dispune de o mare varietate de resurse balneare situate în interiorul
sau la suprafaţa scoarţei terestre.
Diversitatea factorilor naturali de cură de pe “bătrânul continent” permite
tratarea unei game largi de afecţiuni, valorificarea acestor resurse determinând
dezvoltarea puternică a turismului balnear.
O activitate balneară mai amplă se realizează în Italia, Franţa, Germania,
completate cu oferte interesante de Spania, Austria şi Elveţia şi cu acţiuni ofensive
ale ţărilor din Europa de est, între care şi România, care, având şansa să deţină 1/3
din apele termale şi minerale de pe continent, trebuie să acţioneze hotărât în vederea
remodelării ofertei sale balneoturistice, astfel încât, în perspectiva integrării europene,
să redevină o destinaţie atractivă pentru turismul internaţional.

115
*** Guia de los centros termales de Espana, Balnearios 2002-2003, Salvat Editores, Espana,2002,
pag.13.

- 112 -
 3.3.1.1. Factorii climatici şi cadrul natural al staţiunilor balneoturistice

Bogăţia factorilor climatici din Europa este determinată de poziţia sa

geografică pe globul pământesc, un continent înconjurat de mări, de oceanul Atlantic
şi străbătut de paralela de 450, un continent cu toate formele de relief, care îşi pun
amprenta asupra climei din zona unde îşi manifestă influenţa.
Factorii climatici, de la circulaţia atmosferică la radiaţia solară, temperatura,
umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor ş.a.m.d., fac din climatoterapie, un
mijloc eficient, care, prin formele sale specifice – aeroterapie, helioterapie, cura de teren,
contribuie în orice staţiune balneară la completarea ofertei de tratament.
Astfel oferta turistică balneară este întregită de factorii climatici cărora li se
adaugă cadrul natural, de cele mai multe ori de o frumuseţe deosebită având în
vedere că majoritatea lacurilor şi izvoarelor minerale sunt situate în zone de deal şi
de munte, acolo unde evenimente tectonice sau intervenţia omului aduc la suprafaţă
aceste adevărate izvoare de sănătate.
Prezenţa factorilor naturali de cură dublată de un cadru natural deosebit,
îmbogăţit ulterior de intervenţia omului, au reprezentat elementul esenţial în momentul
luării deciziei privind amplasamentul staţiunilor balneare.
Astfel staţiunea Evian se află într-un cadru natural superb constituit din
suprafaţa lacului Leman, un mare plan înclinat şi din munţii înzăpeziţi o mare parte
a anului, totul dând impresia unui munte complet închis, dar, în realitate deschis prin
diverse căi de acces spre zona montană înaltă116.
De asemenea staţiunea Uriage les Bains, situată într-o splendidă vâlcea, între
414 şi 600 m altitudine, care graţie pădurilor de brazi foarte apropiate, are un climat
temperat sedativ pentru sejururi de sănătate şi destindere, iar staţiunea Plombieres les
Bains, situată la o altitudine de 450 m, într-o vale abruptă, înconjurată de păduri de
brazi şi stejari, oferă frumuseţea calmă a peisajelor vosgiene şi aerul pur117.
În cazul staţiunilor de litoral, vecinătatea mării, cu microclimatul său specific,
măreşte atracţia peisajului natural şi implicit valoarea produsului balnear oferit.
Cadrul natural a fost în multe cazuri completat, sau îmbogăţit de intervenţia omului.
S-au plantat chiar păduri, pentru crearea unui climat sedativ, dar, mai ales, s-au amenajat

116
*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei
internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti 1993, pag. 7.
117
Ibidem.

- 113 -
grădini şi parcuri balneare, cu o valoare foarte mare, pentru recreerea şi destinderea
turiştilor.
La Vichy, Franţa, de exemplu, un parc de 500 ha. constituie centrul oraşului.
Modernul hotel termal Millepini din Montegetto, Italia, este, de asemenea, amplasat într-un
mare parc de 30.000 m.p.118.
Ambianţa caldă, relaxantă, plină de verdeaţă a parcurilor se continuă şi în concepţia
arhitectonică a staţiunilor balneare, astfel încât cura balneară să fie potenţată de cadrul
natural şi arhitectonic.
Tot pentru a fi cât mai departe de atmosfera rece de spital, pe care cei ce vin la
tratament nu trebuie să o găsească într-o staţiune, una din orientările arhitectonice
moderne este introducerea difuză a luminii naturale în stabilimentele termale,
atenuând în percepţia turiştilor caracterul medical al sejurului şi intimizând ambianţa
locurilor.
În acest fel factorii climatici, cadrul ambiental natural şi construit pun în valoare
oferta, calitatea lor putând influenţa decizia clientului de a cumpăra produsul turistic
respectiv.
3.3.1.2.Substanţele minerale terapeutice

Componenta determinantă a factorilor naturali de cură şi motivul principal pentru

care s-a dezvoltat într-un anumit loc o staţiune balneară, este valoarea substanţelor
minerale terapeutice, care prin proprietăţile fizico-chimice răspunde necesităţilor
profilactice şi medicale de menţinere, consolidare, refacere a stării de sănătate, a
capacităţii de muncă şi de reconfortare fizică şi psihică individuală.
Substanţele minerale terapeutice cu efect benefic asupra sănătăţii se regăsesc atât în
apele minerale şi termominerale, cât şi în apa lacurilor terapeutice, a nămolurilor, turbelor
şi mofetelor.
Din punct de vedere genetic substanţele minerale terapeutice ale Europei au rezultat
din spălarea unor masive de sare (ape sărate), a unor săruri reziduale din diverse orizonturi
sau depozite cuaternare (lacuri sărate de suprafaţă), sunt asociate unor zăcăminte de
hidrocarburi (ape sărate), sunt legate de orizonturi purtătoare de sulfaţi, gipsuri, cărbuni
care conţin sulfuri, pirită diseminată (ape sulfuroase, sulfatate), sau sunt manifestări ale

118
Idem, p.8.

- 114 -
vulcanismului neogen, primind aureole mofetice, dezvoltate şi în formaţiunile geologice
limitrofe eruptivului (ape bicarbonatate, carbogazoase).119
I. Apele minerale
Apele minerale au fost considerate din cele mai vechi timpuri ca factori curativi
valoroşi, în prezent fiind folosite pe scară largă atât în staţiuni cât şi pentru consumul
curent.
Pentru a fi considerată minerală, o apă, conform definiţiei internaţionale, trebuie să
conţină cel puţin 1 g de săruri minerale dizolvate la un litru de apă, elemente chimice sau
gaze cu acţiune farmaco-dinamică sau să aibă la izvor temperatura de cel puţin +200 C şi să
posede o acţiune curativă ştiinţific recunoscută.
Modalitatea de clasificare şi definiţiile diferă de la ţară la ţară. În Franţa şi Italia,
spre exemplu, ţări cu tradiţie balneară, definiţia şi clasificarea apelor minerale se bazează
pe calităţile lor terapeutice, în timp ce în alte ţări, cu aceeaşi bogată experienţă, ca Rusia,
Cehia, Germania pentru clasificare se folosesc calităţile lor fizico-chimice.
Conform definiţiei formulate de Federaţia Internaţională de Termalism şi
Climatism (FITEC) o apă minerală trebuie să aibă o anumită origine, să nu fie supusă unor
modificări artificiale şi să se deosebească de apa potabilă prin felul şi cantitatea
componentelor minerale sau gazoase, prin temperatură, radioactivitate, să posede calităţi
terapeutice confirmate de o academie de ştiinţe medicale.
Plecând de la proprietăţile fizico-chimice apele minerale de clasifică astfel:
a) după caracteristicile termice:
- ape hipotermale (20-360C), mezotermale (36-420C) şi hipertermale (peste 420 C);
b) după caracteristicile osmolare:
- ape hipotone, izotone şi hipertone, clasificarea având ca reper presiunea osmotică
a sângelui;
c) după caracteristicile chimice:
- ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalinoteroase, feruginoase,
arsenicale, cloruratosodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate şi radonice.
Carcateristica chimică a unei ape minerale este dată de procentul în miliechivalenţi,
permiţându-se astfel o apreciere calitativă a posibilităţilor de combinare chimică a ionilor
de apă minerală.
119
*** Colectiv de elaborare, Studii de modernizare, dezvoltare durabilă a turismului şi diversificarea ofertei
turistice româneşti, ICT, Ministerul Turismului, Bucureşti, 1995, pag. 53.

- 115 -
 A) Apele oligominerale
Această categorie cuprinde apele cu mineralizare totală sub 1gram/litru. Sunt ape
slab mineralizate, de infiltraţie, cu circulaţie prin roci care conţin substanţe solubile în apa
de infiltraţie.
Dacă apa de infiltraţie pătrunde la mari adâncimi, aceasta se încălzeşte proporţional
cu treapta geotermică atinsă, putând ajunge la suprafaţă ca apă termală. Atunci când rocile
străbătute de apă sunt vulcanice, termalitatea apei poate fi atinsă şi la adâncimi mai mici.
Apele astfel încălzite se numesc acratoterme şi se folosesc, în special, pentru cura
externă în bazine sau cadă. Au un efect general sedativ, calmant asupra durerilor, relaxant
pentru musculatură şi resorbant asupra proceselor inflamatorii cronice.
Apele oligominerale reci, denumite acratopege, au ca efect principal spălarea
ţesuturilor prin traversarea compartimentelor de apă ale organismului, cu antrenarea
metaboliţilor rezultaţi din catabolism, datorită diurezei provocate de cura internă cu aceste
tipuri de apă minerală.
În Europa apele oligominerale se află la: Fiuggi, Bormio (Italia); Evian, Thonon,
Plombieres, St. Perrier, St. Nectaire, Neris (Franţa); Bath, Buxton (Marea Britanie);
Widbad (Germania); Joachimov, Trencianske Teplice (Cehia)120.
B) Apele minerale carbogazoase
Sunt ape care conţin cel puţin 1 gram bioxid de carbon/litru şi iau naştere prin
dizolvarea în apele de infiltraţie a bioxidului de carbon, gaze de origine vulcanică.
Aceste ape au o mare capacitate de solubilizare a sărurilor minerale din rocile pe
care le străbat în drumul lor spre suprafaţă, devenind ape carbogazoase clorurate, sodice,
sulfurate, feruginoase etc. Bioxidul de carbon se găseşte în apa minerală în stare liberă, iar
la presiune mare se dizolvă în apă sub formă de acid carbonic, acesta fiind gazul care se
degajă la deschiderea unei sticle îmbuteliate de apă carbogazoasă.
Izvoarele de ape minerale carbogazoase pure sunt foarte rare, în schimb izvoarele
ce conţin săruri minerale dizolvate de apa carbogazoasă sunt frecvente.
Pe continentul european aceste ape se găsesc la121: Montecatini, Pellegrino,
Chianciano (Italia); Vals les Bains, Royat (Franţa); Bad Bruckennau, Bad Hamburg, Bad

120
*** Colectiv de elaborare, Studiu privind utilizarea resurselor hidrogeotermice din România în scopuri
balneoterapeutice şi turistice, I.E.C.I.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1978, pag. 10.
121
Idem, pag. 4.

- 116 -
Meuberg (Germania); Lasne Teplice, Marianske Lasne (Cehia).
C) Apele minerale alcaline
Din această categorie fac parte, apele minerale care conţin cel puţin 1 gram
hidrocarbonat de sodiu/litru de apă concentraţie ce corespunde la 726 mg anion bicarbonic.
Acest anion bicarbonic se găseşte în rocile sedimentare cu carbonaţi, dizolvarea
acestora fiind uşurată de prezenţa bioxidului de carbon. Apele alcaline sunt de obicei mixte
(calcice, magnezice, feruginoase, carbogazoase). Efectele farmaco-dinamice ale apelor
alcaline sunt imprimate de prezenţa şi ponderea diferiţilor ioni din apa minerală, fapt ce
explică individualitatea fiecărui izvor mineral.
Apele minerale alcaline, de obicei slab mineralizate, sunt folosite în cura internă şi
sub formă de aerosoli, producând modificări ale secreţiei gastrice în funcţie de forma
gastritei, de momentul când sunt administrate, dar şi de proporţia dintre ionii izvorului
mineral.
În Europa ape minerale alcaline se găsesc la San Marco, Ischia, Recoaro (Italia);
Vichy, Pougnes, Chatel-Guyon, Royat (Franţa); Neuenahr, Apolinaris, Ems (Germania).
D) Apele minerale clorurate-sodice
Sunt ape minerale ce au o concentraţie medie de 350-450 mg sodiu/litru şi 600-700
mg clor /litru, originea lor fiind legată de rocile sedimentare bogate în sare.
Apele minerale clorurate-sodice ce nu depăşesc concentraţia de 15 grame/litru sunt
folosite în cura internă sau sub formă de pulverizaţii şi aerosoli. În funcţie de concentraţia
lor aceste ape sunt considerate izotone (320 milimoli), hipotone (sub 280 milimoli) sau
hipertone (peste 350 milimoli).
Acţiunea lor farmaco-dinamică se exercită asupra mucoasei gastrice, stimulând
secreţia gastrică şi mobilitatea intestinală. Consumul acestor ape minerale acţionează
enzimele digestive având un efect deosebit asupra amilazei pancreato-intestinale; dizolvă
mucusul inflamator. Cura exercită şi un efect de scădere a glicemiei.
În străinătate, ape de acest tip există la122: Montecatini, Salsomagiore, Castrocaro
(Italia); La Bourboule, Salins-de-Bearn, Salins-de-Jura (Franţa); Kissingen, Ischl,
Riechenhall (Austria); Lazne Darkov (Cehia); Droitwich, Bridge of Allan (Marea
Britanie).
E) Apele minerale sulfatate

122
Idem. p. 5

- 117 -
 Din această categorie fac parte apele minerale în care predomină anionul sulfat cu
peste 20 miliechivalenţi, la o mineralizare totală a apei de peste 1 gram/ litru.
Anionul sulfat îşi are originea în rocile sedimentare bogate în ghips (sulfat de
calciu) şi rocile bogate în carbonat de magneziu. S-ar putea ca în straturile terestre să se
formeze sulfat de sodiu foarte uşor solubil în apa de infiltraţie, formând anionul sulfat.
Anionul sulfat se poate găsi sub forma de sulfat de sodiu (ape glauberine), sulfat de
magneziu (ape amare) sau sulfat de calciu (ape ghipsoase). Combinarea în ape a anionului
sulfat cu fierul şi aluminiul dă naştere apelor minerale vitriolice şi respectiv alaunice.
Apele minerale sulfatate de mică concentraţie se folosesc în cura internă. Ele reduc
secreţia sucului gastric, cresc peristaltica intestinală; sunt ape colagoge şi coleretice. Au de
asemenea un efect diuretic, mai ales dacă mineralizarea lor totală este foarte redusă.
În străinătate ape minerale sulfatate există la123: Capvern, Contrexville, Vittel
(Franţa); Fiugi, San Pelegrino (Italia); Marianske Lazne Vari (Cehia); Bad Durrheim, Bad
Hersfeld, Konigshofen, Bad Lippspringe (Germania); (Turcia); Tarasp (Elveţia); Busko
(Polonia).
F) Apele minerale sulfuroase
Încadrarea unei ape în această categorie presupune prezenţa sulfului titrabil în apă
de cel puţin 1 mg/litru. Hidrogenul sulfurat din acest tip de apă minerală îşi are originea în
rocile sedimentare gipsoase, care sub acţiunea bacteriilor sulfuroase sau a substanţelor
organice reduce sulfatul. Microorganismele pot, de asemenea, da naştere la hidrogen
sulfurat din substanţe organice (în lacuri, Marea Neagră sub 200 m adâncime). Hidrogenul
sulfurat mai poate avea o origine vulcanică, aşa cum se constată în emanaţiile de gaz liber
(solfatare - la Turia).
În apa minerală sulfuroasă, sulful se găseşte sub mai multe forme (hidrogen
sulfurat liber, grupe sulfhidrice, acizi polisulfhidrici). Toate acestea sunt forme instabile,
uşor oxidabile, oxidarea lor ducând la forme metastabile ale acizilor tiposulfurici.
Îngălbenirea, opalescenţa şi depunerea unui precipitat albicios pe fundul sticlei , cu apă
minerală sulfuroasă pe cale de oxidare , traduce intensitatea procesului oxidativ al apei
prin oxigenul din aer.
În străinătate ape sulfuroase similare există la124: Luchon, Barage, Cautrets,
Challes, Uriage (Franţa); Piatigorsk, Matesta (Rusia); Harrogate (Anglia); Aachen
123
Ibidem.
124
Ibidem.

- 118 -
(Germania); Pietiany Teplice (Cehia); Baden (Austria); Battaglia, Poretta (Italia).
G) Apele minerale feruginoase
În această categorie se înscriu apele minerale ce conţin cel puţin 10 mg ion fier /
litru apă.
Fierul din aceste ape provine din spălarea rocilor eruptive sau sedimentare, prin ape
de infiltraţie ce conţin întotdeauna şi bioxid de carbon (ape feruginoase-carbogazoase).
Grupul cel mai numeros de ape feruginoase îl constituie însă apele ce conţin şi
anionul bicarbonic, de care fierul este legat sub formă de hidrocarbonat de fier. Un alt grup
important de ape feruginoase îl constituie apele carbogazoase-bicarbonatate-feroase.
Uneori întâlnim fierul din apa minerală legat de anionul sulfat sub formă de sulfat de fier
(ape minerale vitriolice).
Hidrocarbonatul de fier din apa minerală este foarte labil; el se oxidează repede în
contact cu aerul şi precipită fierul. La precipitarea fierului din apa minerală contribuie şi
activitatea metabolică a bacteriilor feruginoase. Din acest motiv se preferă cura la izvor, iar
îmbutelierea este necesar să fie corect executată. Pentru folosirea apelor feruginoase ca
“apă de masă” se face de obicei deferizarea prealabilă a apei minerale sau îmbogăţirea
artificială a acesteia cu bioxid de carbon, asigurându-se astfel o mai mare stabilitate a
fierului în apa minerală.
Apele feruginoase se prescriu în cura internă, efectul lor farmaco-dinamic fiind
bazat pe prezenţa fierului bivalent (Fe++), foarte uşor asimilabil şi activ metabolic-
enzimatic, cu condiţia ca aciditatea sucului gastric să fie normală. Curele cu apă minerală
feruginoasă se recomandă în anemii secundare, în convalescenţe.
În străinătate ape feruginoase există la125: Saint Nactaire, Vlas (Franţa);
Bruckeneau, Bad Homburg, Kissingen, Nauheim (Germania); Bukovicza (fosta
Iugoslavie); Passugg.
H) Apele minerale arsenicale
Sunt considerate ape minerale arsenicale numai acelea care au cel puţin 0,7 mg ion
arsen / litru şi care corespunde la 1 mg acid metarsenios sau 1,3 mg ion hidroarseniat.
Arsenul din apa minerală provine din spălarea unor roci cristaline de origine
eruptivă, ce însoţesc filoanele metalifere. Apele arsenicale conţin de obicei şi fier. Efectele
farmaco-dinamice ale acestui tip de apă minerală sunt legate de reducerea proceselor

125
Idem, p. 6.

- 119 -
metabolice oxidative din organism, cu predominanţa proceselor de asimilaţie. Apele
arsenicale stimulează hematopoeza.
Indicaţiile de cură cu apele arsenicale sunt azi mult mai restrânse faţă de trecut şi
ele se referă, îndeosebi, la stările de convalescenţă, debilitate sau disfuncţii tiroidiene cu
hiperfuncţie.
În străinătate ape arsenicale există la: La Bourboule, Le Mont-Dora, Vals, Vic-sur-
Cere (Franţa); Pozzuolli (Italia); Bad Durkheim (Germania).
I) Apele minerale iodurate
În această categorie se încadrează apele minerale ce conţin cel puţin 1 mg iod /litru
apă. Nu există în natură ape iodurate pure; iodul se găseşte în unele ape clorurate-sodice,
sau bicarbonatate; unele ape de tip sulfuros conţin, de asemenea, mici cantităţi de iod.
Iodul provine din rocile sedimentare sau are la origine flora sau fauna de odinioară.
În apele subterane sărate concentrate, iodul se găseşte în concentraţie mare (40-70
mg/l). Apa minerală sărată-iodurată concentrată se foloseşte numai în cura externă.
În străinătate ape minerale iodurate există la Bad Tolz, Bad Wiessee (Germania);
Ciz, Lazne Luhacovice (Cehia); Busko (Polonia); Bad Goisern (Austria); Salsomagiore,
Castrocaro, Agnano, Acireale, Salice (Italia).126
J) Apele minerale radioactive
Aceste ape minerale conţin elemente radioactive din seria uraniului şi toriului.
dezagregarea spontană a substanţelor radioactive emite radiaţii; emanaţia principală pe care
o produce radiumul este radonul, gaz ce emite raze alfa şi mai puţin beta şi gama, constanta
lui de înjumătăţire fiind de 3,82 zile. Radioactivitatea unei ape se calculează în raport cu
emanaţia radonică.
În străinătate, ape radioactive există la: Brambach, Kreuznach (Germania);
Plombieres, Neris (Franţa) ; Ioachimov , Priestiany (Cehia ) .
Emanaţia radonică are afinitate pentru organele bogate în ţesut gras, pentru
glandele suprarenale, sistemul nervos şi în general pentru orice membrană biologică.
Băile radonice stimulează funcţia sistemului vegetativ simpatic şi cresc
permeabilitatea barierei hemato-tisulare. S-au constatat şi unele efecte metabolice, cum ar
fi reducerea glicemiei şi a uricemiei.

126
Ibidem.

- 120 -
 II. NĂMOLURILE TERAPEUTICE
Nămolurile terapeutice (peloidele) sunt, conform definiţiei stabilite de Societatea
Internaţională de Hidrologie Medicală (ISMH), substanţe ce se formează în condiţii
naturale sub influenţa proceselor geologice şi care, în stare fin divizată şi în amestec cu
apa, sunt folosite în terapeutică.

Proprietăţile lor terapeutice sunt legate de însuşirile fizice şi chimice, una din
caracteristicile de bază fiind capacitatea de a reţine şi absorbi apa (hidropexia).
Hidropexia este dată de coloizii nămolurilor, alcătuiţi din componentele organice
macromoleculare. Nămolurile de turbă vegetală reţin mai bine apa decât nămolurile
minerale.
De gradul de hidropexie depinde şi calitatea de a se putea întinde şi mula cu
uşurinţă pe toată suprafaţa pielii.
Plasticitatea şi consistenţa nămolurilor sunt şi ele dependente de cantitatea de apă
absorbită, dar şi de gradul de dispersie a particulelor; acestea constituie şi excitanţi
mecanici ai pielii, excitanţi foarte fini ce produc reflexe locale şi la distanţă.
Termopexia, calitatea peloidelor de a reţine cât mai mult căldura înmagazinată prin
încălzire, are o deosebită importanţă terapeutică, deoarece nu numai că menţine multă
vreme o căldură constantă pe regiunea împachetată cu nămol, dar permite şi încălzirea
nămolului la temperaturi mai ridicate, dar foarte bine suportate de organism (în comparaţie
cu apa).
Nămolurile ce conţin multe substanţe organice (turbele) sunt apreciate pentru
înaltul grad de termopexie ce-l oferă, în timp ce nămolurile formate din substanţe
anorganice au un grad redus de termopexie.
Capacitatea de sorbţiune a unui nămol indică gradul acestuia de a face schimb de
ioni cu pielea pe care se aplică. Fracţiunea coloidală, acizii humici şi celuloza contribuie
mai ales la acest schimb ionic.
Nămolurile se împart în: sapropelice, turbe şi nămoluri minerale.
A. Nămolurile sapropelice sunt depozitele negre bogate în hidrosulfura de fier
coloidală, care se găsesc pe fundul lacurilor sărate şi al mărilor şi care au luat naştere în
timp îndelungat sub acţiunea microorganismelor din substanţa anorganică a solului, din
flora şi fauna bazinului acvatic.
B. Nămolurile de turbă au luat naştere prin descompunerea resturilor vegetale

- 121 -
acumulate de-a lungul timpului pe fundul unei malştini sub acţiunea microorganismelor.
Turbele sunt bogate în substanţe organice, conţinând procente ridicate de acizi humici,
bitume, grăsimi, ceruri, pectine, celuloză şi substanţe proteice.
C. Nămolurile minerale iau naştere la emergenţa izvoarelor sulfuroase sau
nesulfuroase. Slicurile (nămoluri de râuri, delta, limanuri) şi nisipul sunt şi ele folosite,
mai rar, în practica medicală.
Tratamentul cu nămol este pentru organism un excitant general nespecific, o
procedură terapeutică de intensitate mare, cura de nămol, folosită cu judiciozitate, având
efect terapeutic obţinut, în special, prin antrenarea şi călirea organismului.
În străinătate, se utilizează nămoluri terapeutice similare cu cele din România la:
Aix les-Bains , Dax, Bahueres de Luchon (Franţa); Bruckenau, Elster, Brambach
(Germania); Marianske Lazne, Pestiany (Cehia); Albano, Bataglia (Italia); Balaton-Fured
(Ungaria); Anapa, Baldone, Ahtala, Borikove (Rusia)127.

III. GAZELE TERAPEUTICE

Sunt folosite numai în cura externă, bolnavul fiind introdus în incinta unde se
degajă gazul. Gâtul şi capul rămân în afară, respiraţia făcându-se în aer liber. Procedura se
practică individual, în cadă, sau în instalaţii colective, construite în acest scop. Se mai pot
face aplicaţii parţiale, îndeosebi, la membrele inferioare.
A. Gazul carbonic (mofete)
Gazul carbonic provine din emanaţia liberă, în zonele geologice cu aureola
mofetică postvulcanică; o altă provenienţă a gazului carbonic fiind aceea din apele
minerale carbogazoase, efectuându-se, în acest scop, captări şi separări ale gazului din apa
minerală.
Gazul carbonic este mai greu decât aerul şi atâta timp cât nu este agitat prin
mişcarea bolnavilor, se poate asigura un nivel de siguranţă constant, care să permită
pacientului respiraţia în aer atmosferic normal.
Mofeta este mai bine suportată de pacient decât băile carbogazoase. Staţiuni ce
folosesc mofetele sunt: Covasna, Tuşnad, Buziaş, Borsec .Cu o calitate mai slabă a gazului
carbonic, în Europa, se mai găsesc mofete doar în Cehia.

127
Idem, pag. 12.

- 122 -
 B. Solfatarele
Sunt proceduri ce folosesc emanaţiile de hidrogen sulfurat. Solfatarele se găsesc la
Turia. La noi în ţară este o metodă puţin folosită.

3.3.2. Termalismul şi tehnicile de cură

În funcţie de efectele substanţelor minerale terapeutice asupra organismului medicii
prescriu pacienţilor tipul de cură termală adecvat afecţiunilor de care suferă aceştia, cură
termală care completează alte tipuri de tratament.
Datorită acestui fapt şi a caracterului preventiv pe care îl are, termalismul ocupă un
loc important în terapeutica modernă.
Termalismul este considerat că reprezintă în primul rând utilizarea direct de la sursă
a apei minerale în scopuri terapeutice, fiind din acest punct de vedere, sinonim cu
crenoterapia, adică sursa – terapia, tratament direct la sursă. Deşi termenul “termal” are
semnificaţia de cald apele termale nu sunt toate calde128.
În funcţie de compoziţia lor chimică, adică ape bicarbonatate, sulfuroase, clorurate
sau uşor mineralizate (bogate în elemente oligominerale) ele se folosesc în tratarea sau
prevenirea diferitelor maladii.
Fiecare staţiune este specializată în tratamentul unei anumite maladii, dar există
bineînţeles şi staţiuni unde sunt tratate maladii diverse.
Astfel, în unele staţiuni din Franţa, cura de apă minerală este elementul esenţial al
curelor digestive şi urologice, dar în multe cazuri sunt tratate şi alte afecţiuni prin cură
externă, prin punerea în contact a apei termale cu pielea şi mucoasele. În acest sens sunt
mai utilizate baia sedativă şi analgezică, duşul la temperaturi şi presiuni variabile asociate
cu masajul. De asemenea, se utilizează gazul termal, mofetele, nămolul.
Durata curei este de trei săptămâni, perioadă considerată optimă pentru a obţine o
bună impregnare a organismului. Pe parcursul tratamentului balnear se realizează şi o
educaţie sanitară a pacienţilor, cei ce suferă de aceeaşi afecţiune fiind interesaţi atât de
învăţarea măsurilor de prevenire, destinate să împiedice agravarea bolii lor, cât şi de un
schimb de informaţii cu ceilalţi participanţi la cură privind tratamentul afecţiunii lor.
Datorită varietăţii resurselor naturale şi în funcţie de nivelul dotării materiale, de
gradul de specializare a personalului, sfera tehnicilor de cură şi a procedurilor medicale

128
*** Colectiv de elaborare, Cura balneoclimaterică,indicaţii şi contraindicaţii, Ministerul Sănătăţii, Editura
Medicală, Bucureşti 1986, pag. 17.

- 123 -
este caracterizată de o mare diversitate.
În acest sens, prezentarea câtorva tipuri de tehnici de cură şi proceduri caracteristice
profilurilor de bază ale unor staţiuni din Franţa o considerăm elocventă:

- reumatologie piscină de reeducare Uriage les Bians

aplicaţii de nămol
duşuri – masaje sub apă
băi
băi de aburi Chaudes – Aigues –
sudaţie (transpiraţie după baia medicală) Cantal
duşuri în jet sau în ploaie

- dermatologie băi şi duşuri-solar Uriage les Bians

duşuri pulverizate
pulverizări pe faţă
duşuri filiforme
masaj La Roche-Pasay
electroterapie
presoterapie
gimnastică medicală
drenaj limfatic
reeducare în piscină
scaună, cabină UV
- ORL gargară şi pipetaje Uriage les Bians
pulverizări pe gât
aerosoli şi sorbit
insuflări tubare, metoda
lui Proetr
- slăbit cură de băutură (apă) Brides les Bains
masaje sub apă
băi cu duş submarin
piscină de mobilizare
piscină de reeducare
masaje de lungă durată pe uscat
gimnastică colectivă
- afecţiuni absorbţia apelor cale bucală La Léchère les
ginecologice băi calde Bains
şi ale masaje sub apă
circulaţiei duşuri diverse
- fitness129 masaj corporal după metoda pariziană Ragdale Hall
tratament anti-stress (Marea Britanie)
tratament de dezintoxicare
terapie cu plante aromate

129
*** Wealth from health, Cetever – Hotel Keeper, 1-7 aug. 91.

- 124 -
 flotări în apă sărată
masaj şi terapie pe bază de ape
împachetări termale
tratament al bustului
tratament cu parafină
tratament de exfoliere
(alergologie)

- talasoterapie băi efervescente, de alge, duşuri submarine Port Barcares

piscine cu jeturi submarine
aerosoli marini cu ioni negativi
aplicaţii cu alge şi nămol marin
duş cu aspersiune – duş jet
tratament cu ultrasunete
tratament cu infrasunete
radiaţii electromagnetice
gimnastică şi masaje
înfăşurări cu alge şi frigithalgo
îngrijiri estetice ale feţei şi corpului cu laser
lampă pentru bronzat
saună

În ultimii 20 de ani a avut loc o revenire fără precedent a termalismului, vacanţele

într-o staţiune balneară devenind o alternativă a turismului balnear tradiţional, numită
turism de sănătate130. Acest punct de vedere al specialiştilor spanioli este susţinut atât de
modernizările staţiunilor cât şi de diversificarea ce a avut loc în domeniul prevenirii,
recuperării şi al întreţinerii, pentru a se obţine o bunăstare psiho-fizică la fiecare turist.
Dintre procedeele noi, deosebite, folosite în ultimul timp, cele prezentate în continuare au
avut succes.
Anilhilarea durerii în timpul tratamentelor balneare
Un accent deosebit se pune în prezent pe caracterul blând, natural, al tehnicilor de
cură (de exemplu, băile şi duşurile adaptate fiecărui bolnav). Se conturează, deci, pe plan
internaţional tendinţa de anihilare a durerii în tratamentul balnear. În acest sens, o noutate
hidroterapeutică ce funcţionează cu cele mai frumoase rezultate a fost pusă în practică în
staţiunea La Léchere-les-Bains, specializată între altele, în tratarea afecţiunilor
ginecologice. Este vorba de un duş în hamac care este suportat de curanţi foarte bine, fără
dureri.

130
*** Guia de los centros termales de Espana, Balnearios 2002-2003, Salvat Editores, Espana,2002, pag.
12.

- 125 -
 Cură de întinerire
Staţiunea La Léchere, concretizează şi o altă tendinţă manifestată pe plan
internaţional: cura de tratament poate fi numită cură de întinerire la femei, deoarece, în
câteva săptămâni, simptomele ,,vârstei critice” (vertij, congestionare bruscă etc.) dispar, iar
aspectul fizic şi starea generală se modifică.
De un interes special se bucură şi programele de slăbire, curele de longevitate,
antistress, aşa numitele ,,vitacure” practicate în Bulgaria.
“Reeducarea” ca tehnică de cură
Un rol important în ansamblul tratamentului balnear, îl joacă elementul
,,reeducare”, sub oricare dintre formele sale de manifestare:
- piscine de reeducare, existente în toate staţiunile ce au ca profil de bază
tratamentul afecţiunilor reumatismale, ca Chaudes Aigues-Cantal, Uriage les Bains,
afecţiunile pielii, ca la Roche Peray, afecţiunilor metabolice (pentru slăbit), ca Brides les
Bains.
- gimnastica de reeducare (de grup şi audio-vizuală) practicată în staţiunea
Plombieres les Bains, în cadrul forfait-ului “coloana vertebrală” ce are ca prin obiectiv
“conştientizarea” mecanicii coloanei.
- readaptarea la efort prin mersul pe jos de-a lungul parcursurilor jalonate din
parcurile şi din pădurile-promenade special amenajate în staţiunile specializate în tratarea
bolilor cardiovasculare ca Bains les Bains.
- reeducare alimentară bazată pe conferinţe, consultaţii, pe teme dietetice, cursuri
de bucătărie, specifică staţiunilor pentru slăbit ca de exemplu Brides les Bains.
OMS a amintit de nenumărate ori că sănătatea nu este doar fizică, ci în egală
măsură, morală şi psihică.
Turismul balnear, datorită mediului şi metodelor sale este capabil să răspundă
acestei definiţii a sănătăţii. Reeducarea funcţională, pe lângă aspectul său de reeducare
fizică, poate răspunde unei reale reabilitări a individului. Spre acest lucru trebuie să tindă
tot mai mult societatea noastră şi acestui lucru îi poate răspunde perfect turismul balnear.

3.3.3. Talasoterapia, formă specială de cură

Cura pe litoralul marin îmbracă o formă particulară şi utilizează toţi factorii

- 126 -
naturali: climatul, apa de mare, apa lacurilor terapeutice, nămolul şi apele minerale.
Indicaţiile de trimitere la cura pe litoral trebuie să ţină seama în primul rând de
climat, care îndulceşte atât diferenţele mari de temperatură, cât şi schimbările bruşte
meteorologice caracteristice climatului de câmpie.
Climatul litoralului rămâne totuşi un climat excitant pentru organism. Din acest
punct de vedere, sunt indicaţi pentru trimitere la cura pe litoral bolnavi cu mecanisme
reactive mai lente şi cu rezerve funcţionale suficiente ce pot fi mobilizate în cursul curei.
Băile de mare acţionează asupra organismului prin factori multipli.
1. Temperatura apei mării, a aerului, mai exact contrastul termic dintre aceste două
medii, acţionează asupra circulaţiei periferice, dar şi asupra tuturor proceselor metabolice,
stimulându-le. În cursul băii, dar şi după aceea (dacă este vânt), organismul pierde căldura,
fapt ce stimulează mecansimele ce produc căldura (termogenetice).
2. Mişcarea valurilor izbeşte corpul, îl masează şi îl dezechilibrează continuu, aşa
că bolnavul este obligat să execute mişcări permanente pe timpul cât se află în apă.
3. Salinitatea apei de mare acţionează, prin intermediul pielii, asupra întregului
organism. Stratul sărat ce se depune pe piele după evaporarea apei acţionează ca o “manta
de sare” ce stimulează metabolismul şi excitabilitatea receptorilor curanţi, precum şi
formarea de mediatori chimici.
Baia de aer nu poate fi omisă din complexul talasoterapeutic. Expunerea la aer, în
loc umbrit, poate fi aplicată ca procedură independentă, ca procedură de introducere la baia
de soare sau ca procedură alternantă cu baia de soare.
Baia de aer ameliorează circulaţia sanguină în piele, stimulează schimbările
nutritive şi are un efect sedativ asupra bolnavului. Ea normalizează echilibrul neuro-
vegetativ, iar spre sfârşitul curei imprimă tendinţa la vagotomie.
Baia de soare acţionează prin radiaţia calorică şi ultravioletă. Pe litoral,
intensitatea radiaţiei ultraviolete creşte gradat de la ora 6 dimineaţa, pânăla ora 12, când
atinge un maximum, după care descreşte; paralel cu evoluţia intensităţii radiaţiei
ultraviolete, evoluează şi radiaţia calorică.
Prin expunerea la soare în primele ore ale dimineţii, încărcarea calorică este mai
mică, organismul suportă mai bine baia de soare, dar nu se poate conta nici pe un efect
crescut al radiaţiei ultraviolete. Dacă însă încărcarea calorică este exagerată, baia de mare
urmează să corecteze excedentul caloric acumulat.

- 127 -
 Baia de nisip nu este valorificată în suficientă măsură, deşi prin efectele obţinute
asupra transpiraţiei, ea reprezintă un procedeu terapeutic folosit în vederea stimulării
pierderilor de lichide.
Băile de nămol se fac la cadă, cu nămol cald (36-420 C), diluat cu apa lacului
(după care urmează, obligatoriu, un moment de odihnă).
Împachetările cu nămol se practică prin aplicarea directă de nămol cald (40-450
C) în strat gros de 2-5 cm asupra regiunilor bolnave ale corpului.
Ungerile cu nămol generale sau parţiale se execută pe malul lacului în aer liber.
Stratul subţire de nămol se usucă şi se încălzeşte prin expunerea corpului la soare. După
uscare urmează spălarea cu apa rece în lac.
Procedura este stimulantă atât prin alternanţele termice, cât şi prin exerciţiile
mecanice şi chimice produse de nămol şi de apa concentrată a lacului.

3. 4. Particularităţi şi tendinţe în oferta balneară europeană

Factorii naturali de cură reprezintă componenta determinantă a ofertei balneare,

caracteristicile lor calitative şi cantitative determinând atât modul şi nivelul de organizare
cât şi tipul de amenajare al structurilor necesare valorificării lor.
Aceste structuri asigură servicii şi condiţii tehnico-materiale pentru efectuarea
tratamentelor balneare, pentru cazare, alimentaţie şi agrement.
În concordanţă cu nivelul de dezvoltare economică al ţărilor din Uniunea
Europeană baza tehnico-materială, ce asigură punerea în valoare a resurselor
balneoturistice, este foarte modernă şi permite asigurarea unor servicii de o foarte mare
calitate şi diversitate atât pentru partea de tratament cât şi pentru cazare, alimentaţie şi
agrement. Oferta balneară europeană reflectă preocuparea statelor şi a întreprinzătorilor
din UE pentru valorificarea potenţialului turistic balnear şi pentru a răspunde cererii
specifice turismului de sănătate, această nouă alternativă a turismului balnear,.

3.4.1. Structuri de primire

În staţiunile balneare din străinătate oferta de cazare se caracterizează printr-o mare

diversitate cuprinzând toate tipurile de unităţi de cazare, de la hotel până la camping,

- 128 -
situate atât în staţiuni, cât şi în împrejurimile acestora.
Amplasarea hotelurilor de tratament se realizează în locuri liniştite, în zone retrase
ale staţiunilor, dominate de spaţii verzi, suprafeţe de apă, parcuri atrăgătoare.
Deoarece hotelul rămâne structura de primire cea mai importantă, plecând de la
evoluţia hotelăriei balneare din Franţa (ţară reprezentativă pentru turismul balnear
internaţional), prezentă cu ocazia “Zilelor Naţionale ale Termalismului” desfăşurate în
perioada 11-12 ianuarie 1993 la Paris131 şi comparând cu alte ţări din Uniunea Europeană,
rezultă tendinţele prezentate în continuare.
Hotelurile de patru stele se reduc din punct de vedere al numărului şi al
capacităţii. Adesea nu rămâne decât un hotel de acest gen în staţiune el având un dublu rol
- amintirea unui trecut fastuos şi atragerea unei noi clientele de vârf.
Totuşi în unele ţări (Germania, Danemarca) există o tendinţă de dezvoltare a unui
produs de înaltă calitate, cu accent pe tratamentul şi cazarea de lux, fără ca serviciile
auxiliare, cum ar fi practicarea sportului să-şi piardă din importanţă.
Hotelurile de trei stele cunosc aceeaşi evoluţie ca număr şi capacitate, ceea ce are
ca urmare absorbţia unei părţi a clientelei din categoriile sociale avute.

Hotelăria de două stele pare să fi atins un punct de maturitate. Bilanţul său este
pozitiv, acest tip de cazare constituind mai mult de 30% din primirea hotelieră în staţiunile
balneare.
Hotelurile de o stea au rezistat bine la evoluţiile pieţei satisfăcând o cerere
interesată de un raport just calitate-preţ şi de o ambianţă familială.
În Franţa se manifestă tendinţa de stopare a investiţiilor în hoteluri de lux şi
canalizarea lor spre cea de o stea şi două stele pentru a fi accesibile şi categoriilor sociale
mici şi mijlocii care reprezintă o cerere potenţială importantă pentru turismul balnear.
O altă tendinţă în cazarea balneară este diversificarea serviciilor integrate, ce pot
atrage clientela, pentru a se depăşi, totodată, şi criza hotelăriei determinată de dezvoltarea
altor forme de cazare (în special reşedinţele mobilate şi dotate cu toate cele necesare unei
cure balneare – condominium – pentru care cererea este din ce în ce mai mare).
Dintre serviciile integrate ce pot atrage clientela se disting:

131
*** La Gazette Officielle du Thermalisme, ian-feb, 1993.

- 129 -
 - Hotelurile cu bază de tratament sau servicii de hidroterapie integrate. După
câţiva ani această formulă venită din Italia (Albano), s-a dezvoltat şi în Franţa la Aix-
Marlioz, Dax, Vichy.
- Reşedinţe hoteliere cu servicii integrate ce se caracterizează prin îmbinarea
avantajelor unui hotel clasificat, cu confortul şi independenţa unui apartament modern:
camere perfect echipate şi toate serviciile la dispoziţia clientului (formula alimentaţie –
tratament, serviciu de menaj, grădiniţă, saloane de agrement şi săli de jocuri). Această
structură poate fi îmbogăţită şi cu o unitate de animaţie.
- Hoteluri cu animaţie integrată. Animaţia în cadrul hotelului a revenit pe primul
loc, în măsura în care animaţia instituţională a staţiunilor şi-a pierdut atractivitatea.
Hotelierul propune el însuşi distracţii, organizează circuite, angajază un animator.
Pe de altă parte, se poate spune că, în prezent, clientul este în căutarea formulei de
sejur semiorganizat. Din acest motiv, pentru a propune o ofertă performantă în acest
domeniu, hotelierii independenţi au interesul de a se uni pentru a-şi coordona mai bine
acţiunile şi pentru a avea forţa de a crea mijloace suplimentare de promovare a ofertei.
Una din formele ce au rezultat din unirea hotelierilor, deci unul din lanţurile
hoteliere este ,,Termotelul” francez, care reprezintă o nouă linie tematică a hotelăriei
regionale. Acest ,,Termotel” este un grup voluntar de profesionişti din regiunea Auvergne
care grupează 43 de stabilimente din 8 staţiuni: Châtel-Guyen, Bourbon l’Archabaull,
Rouyat-Chamalières, Nerisles-Bains, Vichy, La Bourboulle, Le Mont-Doré şi Chaudes-
Aignes. Se asigură promovarea comună cu difuzarea unui ghid ,,Bien-être et bons hôtels.”
Aceasta este şi deviza grupului care reuneşte hoteluri de calitate, exploatate, în general, de
mai multe generaţii şi cultivând o tradiţie de cazare pentru sejururi confortabile. ,,Carta de
calitate” cuprinde cinci puncte: calitatea sejurului; primire; confort; bucătărie
tradiţională; intimitate regăsită.
Ghidul „Termotel” este actualizat anual printr-un caiet de preţuri pe patru tipuri de
sejur:
- cură privilegiată de 21 zile / 20 nopţi în pensiune completă;
- echilibru de bună dispoziţie – îngrijire de 7 zile (pensiune completă);
- week-end de 3 zile în demipensiune;
- tarif ,,à la carte” 2 zile cu descriere detaliată a prestaţiilor şi opţiunilor (plimbări,
golf, tenis, piscină, etc.) pentru fiecare staţiune.

- 130 -
 Marea majoritate a lanţurilor hoteliere valorifică la maxim tehnica modernă. Astfel,
lanţurile hoteliere franceze dispun de centrale automate proprii de informare şi rezervare.
La fel şi lanţurile independente care au aderat la CITEL (Compagnie Internationale de
Téléinformatique), proiect pus la punct cu Federaţia Naţională de Hotelărie şi SETCOM
(Systhèmes et Equipements de Télécomandes). Tot în Franţa STT (Serviciul de
Teleinformatică Turistică) conectează terminalele multor sisteme de informare şi rezervări.
Prin aceasta se crează posibilitatea ca turiştii să aibă la dispoziţie, în punctele de mare
trafic (aeroporturi, gări, autostrăzi, etc.), afişaje automatizate, ce le pot permite să cunoască
posibilităţile de cazare dintr-o staţiune în momentul respectiv.
Prin taxifonul plasat pe panoul de afişaj sau prin intermediul unui ghid, turistul
poate să-şi rezerve locul în staţiunea preferată.
În Olanda Centrul Naţional de Rezervare are un ordinator destinat acestui scop, iar
în Germania, prin sistemul de rezervare automată, se pot face rezervări din gări,
aeroporturi, etc., printr-o apăsare de buton.132
Tendinţa dezvoltării staţiunilor balneare prin investiţii în domeniul cazării a
generat atât revenirea vechilor clienţi cât şi atragerea unor noi segmente ale cererii.

3.4.2. Structuri de alimentaţie

În funcţie de tradiţia culinară a fiecărei ţări, oferind în acelaşi timp meniuri din
bucătăria internaţională, restaurantele amplasate independent sau în hotelurile din staţiunile
balneare europene sunt de o mare diversitate gastronomică, oferind meniuri variate şi
sofisticate. În întâmpinarea cererii, din ce în ce mai exigente, şi în condiţiile unei
concurenţe dure, fiecare administrator de restaurant luptă pentru menţinerea pe piaţă,
oferind servicii de înaltă calitate şi preparate culinare care să-i determine pe consumatori să
revină.
Restaurantele cu specific oferă specialităţi de peşte, ca cel de la hotelul Beaulieu
din Marlioz sau specialităţi din peşte şi vânat ca în cazul restaurantului de la hotelul
Dauphines din aceeaşi staţiune.
Un loc important în alimentaţia din staţiunile balneare îl deţin restaurantele
dietetice, în special acolo unde profilul de bază al staţiunii o impune.

132
Idem, p. 18.

- 131 -
 În staţiunea pentru slăbit Bâdes-les-Bains, de exemplu, toate restaurantele practică
diete riguroase, iar restaurantul hotelului Hélios din staţiunea specializată în talasoterapie
Port Barcare oferă o listă de meniuri pentru “slăbire”.
Aceste meniuri sunt rezultatul colaborării între administratorii acestor restaurante,
corpul medical şi serviciul de nutriţie, pentru a se evita exagerările, uneori dorite de clienţi
(slăbire bruscă, regimuri severe).
Pentru reuşita acestor cure colaborarea presupune buna informare pe care corpul
medical trebuie să o facă clienţilor, privind echilibrul nutriţional, evitarea regimurilor
neverosimile, cu un număr de calorii imposibil de respectat, care face viaţa insuportabilă
atât turiştilor, cât şi reprezentanţilor restauraţiei.
Tendinţa ce se conturează este deci aceea de diminuare a rigidităţii, a severităţii
regimurilor dietetice.

3.4.3. Structuri de tratament

Acţiunea agresivă, efectele secundare ale unor medicamente şi constrângerile

impuse de tratamentele kinetoterapeutice au făcut ca, după o perioadă de declin,
tratamentele balneare să fie din nou preferate de public. Impunerea pe piaţa turistică a
noului concept, „turismul de sănătate” a determinat o amplificare a ofertei, astfel încât, pe
lângă medicina omului bolnav, să poată fi rezolvate aspectele de medicină a omului
sănătos. Datorită acestui fapt oferta balneară europeană evoluează spre o mare diversitate
a profilurilor de bază ale staţiunilor.
Profilurile de bază specifice unor staţiuni reprezentative pentru oferta balneară a
Franţei se prezintă astfel:
- reumatologie: Uriage-les-Bains, Plombières-les-Bains, Bourboune-
les-Bains, Claude-Aigus-Cantal;
- dermatologie: La Roche Pasay, Uriage-les-Bains;
- O.R.L.: Uriage-les-Bains, Bourboune-les-Bains;
- boli cardiovasculare şi ale circulaţiei: Bains les Bains, La Léchère-
les-Bains;
- obezitate: Brides-les-Bains;
- căi respiratorii: Bourboune les Bains, Marlioz;

- 132 -
 - boli ginecologice: La Léchère-les-Bains;
- repunere în formă: Marlioz, Vittel.
Tendinţa ce se manifestă pregnant este de lărgire şi completare a profilurilor de
bază ale staţiunilor prin noi aplicaţii. Astfel, în staţiunile Aix-les-Bains, Marlioz
orientările terapeutice de perspectivă sunt afecţiunile stomatologice sau afecţiunile
mucoaselor bucale. Principalele indicaţii privesc:
- maladii ale mucoaselor bucale: aftoze, micoze bucale, stomatite
infecţioase, intoleranţă la proteze;
- urmările chirurgiei paradontale;
- gingivite, gingivo-stomatite, paradontite;
- neajunsuri funcţionale: perturbări ale gustului.
Tehnicile utilizate sunt cură de apă minerală, baie bucală, comprese, pulverizări în
cavitatea bucală, duş gingival, duşuri filiforme. Diversitatea tehnicilor adaptate fiecărui
bolnav permite corpului medical să aducă un ajutor preţios crenoterapiei.
Aşa cum unele staţiuni îşi completează profilul de bază prin noi aplicaţii, altele
revin la profilul tradiţional. Astfel staţiunea Plombières les Bains, ale cărei ape,
descoperite de romani, sunt cunoscute pentru virtuţile lor curative de peste 2000 de ani, a
avut ca profil de bază în ultima perioadă tratarea afecţiunilor digestive. În prezent staţiunea
îşi redescoperă vocaţia romană: îngrijirea ,,reumatismului”.
În acelaşi timp apar staţiuni noi cu profiluri inedite, determinate de mutaţiile în
motivaţii intervenite de-a lungul anilor. Astfel, motivaţia pierderii în greutate a fost
înlocuită de cea a înlăturării stresului din viaţa personală sau din munca de fiecare zi.
Necesitatea repunerii în formă a fost completată de cea a înfrumuseţării, ca răspuns la
creşterea cererii pentru astfel de aplicaţii. S-au dezvoltat staţiunile şi centrele de fitness,
specializate în tratamente pentru sănătate fizică, sănătate psihică şi frumuseţe (exemplu:
Ragdale – Marea Britanie).
O altă tendinţă în planul profilului de bază este crearea de staţiuni balneare cu
profil complex. Datorită acestui fapt creşte numărul de solicitări pentru staţiuni ce oferă
posibilitatea urmării în paralel a două sau trei cure. Un exemplu în acest sens îl constituie
staţiunea Uriage les Bains, care permite asocierea curelor pentru:
- reumatologie + dermatologie;
- dermatologie + O.R.L.;

- 133 -
 - reumatologie + O.R.L.
Dezvoltarea laturii profilactice a turismului balnear este o altă orientare deosebit
de importantă avută în vedere de responsabilii staţiunilor.
O altă tendinţă manifestată în turismul balnear o constituie relansarea staţiunilor
tradiţionale prin realizarea de investiţii atât în cazare cât şi în baza de tratament.

3.4.4. Structuri de agrement

Pentru turiştii-pacienţi agrementul terapeutic se poate situa uneori, ca importanţă,

imediat după tratament, fiind considerat adjuvant al curei şi continuare a tratamentului sub
control medical. Acest tip de agrement va fi adaptat profilului şi specializărilor balneare ale
staţiunii, valorificând avantajele oferite de factorii naturali de cură, îmbinate cu procedurile
terapeutice care concură la succesul curei balneare.
În acest context, astfel de activităţi pot fi înţelese ca o extindere a culturii fizico-
medicale în aer liber şi le conferă caracterul de agrement în economia timpului petrecut de
curanţi.
Dotările de agrement din staţiunile balneoturistice europene acoperă o paletă largă
de activităţi:
- jocuri sportive în doi (tenis de masă şi câmp, badminton) şi de
echipă (volei, baschet, fotbal, handbal);
- patinaj pe gheaţă sau cu rotile, schi, canotaj, ciclism;
- tir, bowling, popice;
- golf, minigolf;
- nataţie, saună;
- activităţi cultural distractive (săli spectacole, cluburi, biblioteci,
discoteci, etc.).
Una din activităţile de destindere de mare importanţă este reprezentată de
plimbările pe jos. Ele pot avea şi un rol terapeutic, ca în cazul staţiunii Bains les Bains
unde readaptarea la efort se realizează prin mers de-a lungul parcursurilor jalonate din
marele parc şi din ,,pădurea promenadă”, cu poteci balizate şi zone de linişte benefică
pentru arterită şi bolile coronariene. Plimbările de agrement se practică în toate staţiunile
balneare (ca exemplu staţiunea La Lechère les Bains oferă turiştilor posibilităţi de plimbări

- 134 -
la: platoul Bettex, traversând pădurea; Petit Coeur şi Castelul în ruine; Pădurea Donay), ele
fiind favorizate de existenţa celor două elemente omniprezente, pădurea şi parcul.
Excursiile reprezintă o altă modalitate de agrement iar destinaţiile diverse şi
interesante atrag turiştii. De exemplu, din staţiunea La Lechère les Bains se poate merge în
toată zona Alpilor, în staţiuni montane renumite ca Val d’Isère, Chamonix sau în staţiunea
de schi Valmorel, situată la 15 km.
Staţiunea balneară Uriage poate constitui punct de plecare pentru excursii la Alpe
d’Huez (52 km), Chamousse (18 km), Grenoble (12 km).
Agrementul sportiv cuprinde o paletă diversificată de activităţi, unele prezente în
aproape toate staţiunile, ca tenisul, golful şi echitaţia, altele specifice pentru anumite
staţiuni, ca tir cu arcul sau cu pistoletul, pescuit (concurs de pescuit la Bains les Bains,
Plombières les Bains), mers pe bicicletă, concursuri de caiac-canoe, zboruri cu aerostat cu
aer cald (Bains les Bains), circuite automobilistice (Plombières).
Activităţile culturale se desfăşoară sub forma vizitelor la muzee şi la galerii de
artă (Plombières, muzeul Louis Francais şi Gallerie Tutier), a conferinţelor, concertelor şi
spectacolelor de teatru (Plombières), a organizării de expoziţii (Bains les Bains).

Datorită problemelor de buget, în primul rând, prestaţiile culturale din staţiunile

balneare nu mai sunt ce erau cândva, cel puţin în Franţa. Altădată staţiunea Vichy era o
mare scenă permanentă cu concerte, teatre, conferinţe.
Tendinţa actuală este de a se reveni şi a se dezvolta din nou partea culturală în
măsura în care şi numărul de turişti va creşte.
Animaţia, constituită din jocuri de societate, cinema, discoteci, seri dansante,
gale, focuri de artificii, manifestări folclorice etc., contribuie, alături de celelalte modalităţi
de petrecere a timpului liber, la transformarea sejurului de cură într-un sejur de recreere.
De altfel, aceasta este tendinţa ce se manifestă din ce în ce mai pregnant în
turismul balnear: transformarea într-o măsură tot mai mare a sejurului de cură în sejur de
recreere. Această tendinţă s-a considerat a fi atins proporţii îngrijorătoare în Germania,
unde staţiunile balneare s-au transformat efectiv în staţiuni de plăcere pierzându-şi profilul
de bază. Baden Baden, staţiune balneară cunoscută, are foarte puţini curanţi, numărul
acestora fiind mai mic de 100, faţă de o jumătate de milion de turişti care efectuau în 1981

- 135 -
sejururi în staţiune. În general în această staţiune nu se mai vine pentru a urma o cură
balneară, situaţie ce se constată şi în alte staţiuni balneare din Germania133.
Tendinţa generală de modernizare a staţiunilor balneare se manifestă, bineînţeles,
şi prin modernizarea dotărilor de agrement, fără a se pierde din vedere tradiţiile din fiecare
staţiune care dau culoarea necesară şi farmecul unor astfel de locuri. Astfel, vechile
modalităţi (concerte de fanfară, de promenadă) coexistă alături de altele noi (spectacole de
„sunet şi lumină”, concursuri de dans, etc.) şi diverse programe legate de terapia
ocupaţională sau de profilaxia activă (programe fitness, etc.).
Moderne şi incitante în domeniul agrementului sunt realizările de la Caldéa
Spania: bazinul cu muzică subacvatică pentru înotători şi scufundători; peştera indiană cu
baie romană cu lespezi de marmură încălzite (saună); cascada pe al cărei perete de apă se
proiectează imagini video.

3.4.5. Structuri de utilităţi publice

O infrastructură ce a atins un înalt grad de dezvoltare, ca cea din statele Uniunii

Europene, contribuie pe măsură la definirea unei oferte balneoturistice de calitate.
Spre deosebire de situaţia de la noi, de exemplu, reţeaua de apă, canal, energie
electrică şi mai ales de încălzire termică, fără care, în extrasezon nu se pot asigura servicii,
nu ridică probleme în staţiunile balneare din ţările europene. S-a realizat un echilibru în
întreaga Europă în ceea ce priveşte reţeaua de telefonie automată, completată de reţeaua de
telefonie mobilă.
În ceea ce priveşte reţeaua de drumuri şi serviciile de transport diferenţele sunt
mari.
Astfel, în statele dezvoltate, staţiunile balneare oferă o mare varietate de servicii de
cea mai înaltă calitate:
- serviciu de transport urban pentru legătura cu principalele trenuri, staţiile fiind în
centrul staţiunilor;
- livrarea bagajelor la domiciliu;
- servicii turistice asigurate de microbuze şi autocare pentru efectuarea de excursii
în zonele apropiate;
- servicii de taxi pentru cei ce preferă transportul individual;

133
*** La Gazette Officielle du Thermalisme, martie-aprilie, 1993.

- 136 -
 - servicii rent à car;
- servicii de transfer cu autocarul a turiştilor între staţiune şi gările aeriene, rutiere şi
feroviare.
Funcţionarea, pe lângă oficiul de turism din staţiune, a unui birou al Societăţii
Naţionale a Căilor Ferate care asigură servicii de vânzare bilete, rezervare, informare,
orare, completarea talonului de transport din dosarul de la Securitatea Socială. Aceste
prestaţii sunt oferite pentru a evita deplasarea turiştilor la gară în timpul curei.
Pe plan internaţional, o parte a clientelei turismului balnear beneficiază de reduceri
pentru transportul cu trenul. În Franţa, de exemplu, titularii cartei ,,Vermeiul” care merg la
cură balneară se bucură de facilităţi. Numărul trenurilor puse la dispoziţia acestora este în
creştere.
Structurile de utilităţi publice de foarte bună calitate măresc gradul de confort şi
susţin oferta balneară.
Evoluţia fiecărei structuri prezentate arată sensibilitatea proprietarilor acestora la
dorinţele noilor tipuri de consumatori.
Următoarele exemple ilustrează, de asemenea, acţiunile întreprinse de ţările
europene deţinătoare de potenţial balnear pentru a veni în întâmpinarea cererii..
• Ca urmare a schimbărilor motivaţionale generate de viaţa cotidiană se adoptă o
serie de produse inedite dar cu mare căutare: (re)punerea în formă (fitness), întreţinerea
frumuseţii printr-o multitudine de tratamente care se adresează corpului în general,
afecţiunilor dermatologice, celulitei, tratamente de supleţe şi vitalitate a pielii, tratamente
cosmetice adresate feţei, utilizându-se produse naturale de genul nămolurilor, extractelor
de alge, alte produse naturale, tratamente de regenerare a părului, la care se adaugă cele de
manichiură şi de pedichiură. Un loc aparte în cadrul acestor tratamente îl ocupă gimnastica
de toate tipurile, cu sau fără aparate, gimnastica aerobică, aerobic în apă, yoga, ş.a.
• Dezvoltarea unor combinaţii de tipul „repunerii în formă” (fitness) cu tratarea
unor afecţiuni metabolice, sunt cel mai frecvent utilizate de către talasoterapia modernă,
prin care virtuţile apeii mării şi climatului se completează cu tehnicile medicale
ultramoderne (Thakazur-Antibes, Fort Croussty, Biaritz, la Boule, Saint Malo, Port
Barcares-Franţa).
• Creşterea numărului de persoane care, deşi au o stare bună de sănătate, dar au
profesii sedentare a determinat apariţia unor produse turistice ce urmăresc reorganizarea

- 137 -
ofertelor şi produselor de gen pe principiul turismului de sănătate, cu accent pe sloganul
„punere în formă”(fitness), vizând realizarea unui echilibru perfect între corp şi minte prin
diferite tehnici ca: hidroterapie sub toate formele, diete, masaje clasice, energetice, Thai,
Shiatsu, aromoterapie ş.a.(La Virgen, Termas de San Roque, Termes La Garrig – Spania).
• În staţiunile de cură, clientela tradiţională se pierde treptat din cauza îmbătrânirii
acesteia, ceea ce a determinat ca mai multe staţiuni balneare să-şi diversifice oferta
incluzând în profilul staţiunilor o serie de servicii de sănătate „nebalneare”, foarte
solicitate, dar neglijate cotidian din lipsa de timp: tratamente cosmetice, stomatologice, etc.
(Aix les Bains, Merlioz, Plombiers-Franţa).
• Ţinând cont de faptul că dietoterapia reprezintă una dintre componentele
tratamentului balnear, unele staţiuni au optat pentru revizuirea episodului „alimentaţie”
prin realizarea de reţete şi meniuri numai în urma conlucrării medic-restaurator-client.
• Ca o consecinţă a noilor tendinţe manifestate în plan medical care pun accentul
pe revizuirea tratamentelor de cură şi a procedurilor medicale în sensul adoptării unor
mijloace nedureroase se înscriu şi o serie de produse turistice cu accent pe exerciţiile fizice,
de reeducare.
• Dezvoltarea segmentului agrement-divertisment-factor de mare atracţie penru
orice staţiune şi cu importante efecte economice pentru organizatori. Animaţia constituită
din jocuri de societate, cinema, discoteci, seri dansante, gale, seri costumate, focuri de
artificii, contribuie alături de celelalte modalităţi de petrecere a timpului liber ca:
plimbările, agrementul sportiv, activităţi culturale, la transformarea sejurului de cură într-
un sejur pentru recreere.
• În ţările dezvoltate din punct de vedere turistic se manifestă de câţiva ani
tendinţa ca în hoteluri să se ofere o gamă cât mai diversificată de servicii, de cea mai bună
calitate. S-ar putea afirma chiar că serviciile de cazare şi de alimentaţie au devenit servicii
secundare, în timp ce serviciile legate de asigurarea formei fizice şi psihice, de petrecere
utilă şi plăcută a timpului liber au devenit servicii de bază, acestea fiind şi capul de afiş al
acţiunilor promoţionale.
• În privinţa tendinţelor manifestate la nivelul ofertei de cazare, în staţiunile
balneare europene, aceasta se caracterizează printr-o mare diversitate cuprinzând unităţi de
cazare de la hoteluri, la campinguri. În privinţa confortului oferit de către acestea se
constată fie o tendinţă de stopare a investiţiilor de lux şi canalizarea lor spre cele de una-

- 138 -
două stele pentru a putea fi accesibile şi categoriilor sociale mici şi mijlocii care prezintă o
cere potanţială importantă pentru turismul balnear (Franţa), fie o tendinţă de dezvoltare a
unui produs de înaltă calitate cu accent pe tratament şi cazare de lux, precum şi servicii de
agrement (Germania).
Am evidenţiat în această parte a capitolului eforturile constante şi susţinute ale
întreprinzătorilor privaţi şi instituţiilor statale din Uniunea Europeană de a redefini şi
îmbogăţi conţinutul şi aria de cuprindere a ofertei turismului balnear clasic, ca urmare a
faptului că în ultimii ani evoluţia economică şi socială a impus pe piaţa turistică noul
concept „turismul de sănătate”. Acest concept a determinat reorganizarea staţiunilor sau
amenajarea unor noi staţiuni, nota dominantă fiind dată de serviciile turistice destinate
omului sănătos, care solicită o astfel de staţiune pentru depăşirea stării de oboseală şi stres,
pentru refacerea capacităţii fizice şi psihice, pentru recreare şi distracţie, beneficiind în
acelaşi timp de asistenţă medicală, precum şi de dotările specifice unui sejur propriu-zis.
S-au creat produse noi, de înaltă calitate, care, fie au adăugat tratamentului pachete
de servicii pentru înfrumuseţare, relaxare, practicarea unor sporturi, fie şi-au adaptat oferta
îndepărtându-se de cura tradiţională pentru a oferi tratamente flexibile şi complexe,
orientate spre menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor.

3. 5. Cererea balneoturistică europeană

Cererea, ca parte componentă a pieţei, reprezintă „dorinţa pentru un anumit

produs dublată de posibilitatea şi decizia de a-l cumpăra”134.

După Robert Lanquar, economist francez, „desemnăm prin cerere turistică acea
parte a persoanelor care se deplasează periodic şi în mod temporar, în afara rezidenţei
obişnuite pentru motive de călătorie, altele decât pentru a munci sau pentru a desfăşura o
activitate remunerată”135.
Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa
de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii pentru alte motive decât
prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie136.

134
Ph. Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997, p. 36.
135
Robert Lanquar, L`Economie du tourisme, Deuxième édition mise à jour 14 emille, Presses Universitaires
de France, 1987, pag. 21.
136
Cristina Cristureanu, Economia şi politica turismului internaţional, Editura ABEONA, Bucureşti, 1992,
pag. 106.

- 139 -
 Plecând de la aceste definiţii ale cererii turistice, considerăm că în evidenţierea
premiselor de manifestare a cererii pentru turismul balnear, trebuie pornit de la
faptul că această cerere este manifestarea unei nevoi sociale specifice şi anume
nevoia de sănătate.

3.5.1. Consideraţii generale privind cererea pentru turismul balnear

european

Sănătatea, conform definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, este “o condiţie

de bunăstare fizică, psihică şi socială completă şi nu numai lipsa bolii sau
infirmităţii”. Datorită acestui fapt, în analiza completă a stării de sănătate, trebuie avute în
vedere toate laturile acesteia: biologică, psihologică, socială, familială, ecologică, etc..
Dubla subordonare a fiinţei umane, faţă de societate şi, în acelaşi timp, faţă de biosferă,
face ca ruperea echilibrului om-societate sau om-biosferă să genereze starea de boală.

În nevoia sa de sănătate, de a învinge boala, fiinţa umană tinde spre o maximizare

a „stării sale de bine”. În aceste condiţii nevoia de sănătate reprezintă premisa principală
a manifestării cererii pentru activităţi balneoturistice.
Cererea specifică acestei forme de turism prezintă o serie de particularităţi generate
de faptul că manifestarea şi dinamica ei sunt determinate de o serie de factori economici,
demografici, psihologici, organizatorici, etc. şi exprimă nevoile solvabile de consum
pentru servicii turistice şi tratament balnear, influenţate la rândul lor de o serie de motive
obiective (nevoia de sănătate, de menţinere şi refacere a capacităţii de muncă) şi subiective
(vârstă, sex, nivel cultură).
Evoluţia turismului în general, deci şi a celui balnear, ca rezultat al acţiunii
conjugate a acestor factori, a marcat de-a lungul timpului un curs ascendent.
Nivelul de dezvoltare al statelor vest-europene, puterea de cumpărare a populaţiei
din aceste state şi evoluţia nevoii de sănătate a acesteia, se manifestă în solicitări
crescânde de asistenţă medicală şi tehnologii de tratament tot mai complexe şi costisitoare.
Mutaţiile intervenite în plan economic şi social, în structura consumului populaţiei
se reflectă într-o îmbogăţire permanentă a conţinutului turismului balnear, într-o
diversificare a formelor sale de manifestare. Ca urmare s-a creat o piaţă a turismului
balnear din ce în ce mai competitivă cu sectoare distincte pe piaţă şi cu o creştere a ofertei
de produse turistice destinată să satisfacă pieţe noi.

- 140 -
 Toate acestea au făcut ca poziţia ocupată de turismul balnear în ansamblul
turismului să devină din ce în ce mai importantă. La acestea se adaugă importantele efecte
pe care le are turismul balnear atât în plan economic, cât mai ales în plan social. Dintre
acestea se remarcă în mod deosebit economiile realizate în bugetul social datorită reducerii
semnificative a cheltuielilor de spitalizare, a consumului de medicamente şi a numărului
total de zile de boală. Totodată, turismul balnear reprezintă o alternativă pentru a face faţă
solicitărilor crescânde la care este supus organismul uman ca urmare a intensificării
ritmului de urbanizare şi deci a efectelor negative ale acestuia.
Pe viitor se prefigurează o creştere a importanţei turismului balnear datorită
tendinţelor de manifestare în plan medical şi anume trecerea de la medicina omului bolnav
la medicina omului sănătos, accentuând astfel funcţia profilactică a turismului balnear, a
reconsiderării tratamentelor naturale, atât la nivelul specialiştilor cât şi la nivelul
populaţiei, datorită interesului arătat de organisme cum ar fi U.E., datorită creşterii
speranţei de viaţă şi a nevoii unor tratamente specifice vârstei a treia, precum şi a pregătirii
celorlalte categorii de populaţie pentru a atinge vârste înaintate.
Nivelul de dezvoltare a turismului balnear şi locul ocupat de acesta în ansamblul
turismului, la nivelul ţărilor europene pot fi analizate prin prisma unor indicatori ca
numărul de staţiuni balneare existente, numărul de curanţi, durata medie a sejurului.
Astfel,în privinţa numărului de staţiuni şi a numărului de turişti sosiţi la tratament,
pe primul loc se situează Germania cu peste 400 de staţiuni şi un număr de peste
2.700.000 turişti. Analizând durata medie a sejurului, care este de aproximativ 17 zile, se
observă că deşi încă mare, aceasta este în scădere datorită introducerii noilor produse
turistice bazate pe fitness. Durata mare a sejurului este o consecinţă a faptului că
tratamentele balneare elastice deţin o pondere importantă în structura cererii pentru
produsele turismului balnear.
Pe locul al doilea se situează Italia, care are peste 240 de staţiuni, unde sosesc
anual, la tratament sau cure de bunăstare, peste 1.300.000 turişti. Spre deosebire de Franţa
şi Germania, durata medie a sejurului înregistrată în staţiunile balneare italiene este mult
mai redusă datorită diversificării ofertei şi a dezvoltării centrelor de bunăstare.
În schimb, centrele de bunăstare au atras un număr din ce în ce mai mare de turişti,
conform datelor din tabelul 3.1., care prezintă evoluţia sosirilor în perioada 1999 –2004.

- 141 -
 Tabelul 3.1. Evoluţia sosirilor de turişti termali şi de bunăstare termală în Italia
(1999 – 2004)
valori absolute variaţie procentuală cote din piaţa termală
anul terme bunăstare t. total terme bunăstare t. total terme bunăstare t. total
1999 1.296.194 60.832 1.357.026 1,1 25,6 2,0 95,5 4,5 100,0
2000 1.292.962 83.024 1.375.986 -0,2 36,5 1,4 94,0 6,0 100,0
2001 1.275.110 103.800 1.378.910 -1,4 25,0 0,2 92,5 7,5 100,0
2002 1.229.478 115.375 1.344.853 -3,6 11,2 -2,5 91,4 8,6 100,0
2003 1.156.939 132.020 1.288.959 -5,9 14,4 -4,2 89,8 10,2 100,0
2004 1.161.682 143.783 1.305.465 0,4 8,9 1,3 89,0 11,0 100,0
Sursa: adaptat de autor după Emilio Becheri, Secondo rapporto sul sistema termale
in Italia; pentru 2004 datele sunt estimate.

În primul rând remarcăm faptul că sistemul statistic include deja informaţii privind
curele de bunăstare. Se observă că, în perioada analizată, solicitările pentru cură
tradiţională au scăzut cu 10,4 %, în timp ce pentru cura de bunăstare cererile au crescut cu
136,4 % (salturile de la un an la altul, în primii ani, au fost însemnate: 25,6 %; 36,5 %;
25,0 %).
Chiar dacă deocamdată, în cifre absolute, cererea pentru turismul de bunăstare este
mică (4,5 % din total în 1999), creşterea de 2,44 ori (11,0 %) din 1999 în 2004 confirmă
anticipările specialiştilor. În plus încasările pe turist sunt de cel puţin 2,2 ori mai mari
pentru curele de bunăstare, faţă de cele tradiţionale137.
Franţa, cu cele 104 staţiuni şi peste 637.000 turişti, se situează pe locul al treilea în
ierarhia ţărilor cu tradiţie balneară din Europa. Durata medie a sejurului este de 20 de zile,
ceea ce indică faptul că produsele balneare tradiţionale deţin o pondere importantă în
cererea turistică. Totodată, se manifestă o tendinţă accentuată de diversificare a produselor
turistice, mai ales datorită dezvoltării pe care a cunoscut-o în ultimii 10 ani talasoterapia.
O altă ţară cu tradiţie este Spania, care deţine 92 de staţiuni balneare în care sosesc
anual 300.000 de turişti. Durata medie a sejurului înregistrată la nivelul staţiunilor balneare
este de 9 zile şi manifestă tendinţă de scădere, datorită creşterii cererii pentru noile
produse turistice bazate pe punere în formă sau termalism.

137
Emilio Becheri, Secondo rapporto sul sistema termale in Italia, edito da IL SOLE 24 ORE, 2005, pag. 3.

- 142 -
 Cu toate acestea, cererea pentru turismul balnear nu se situează pe primele locuri în
preferinţele turiştilor europeni, ea deţinând o pondere de 9% în Germania, 2,7% în Italia,
aproximativ 1% în Franţa şi sub 1% în Spania, Portugalia, Elveţia. Chiar şi în aceste
condiţii, turismul balnear rămâne un segment important datorită efectelor pe care le are
asupra creşterii calităţii vieţii.
Explicaţia acestei situaţii constă în faptul că ţările deţinătoare de resurse balneare se
caracterizează prin existenţa unei diversităţi de resurse care antrenează un număr important
de turişti, între acestea remarcându-se litoralul, zonele montane cu staţiuni renumite,
atracţiile culturale. Pe de altă parte, cauza ponderii reduse a turismului balnear, poate fi
explicată prin faptul că până acum 15-20 de ani turismul balnear se caracteriza printr-o
clientelă tradiţională: oamenii sosiţi la tratament pentru o serie de afecţiuni specifice în
general vârstei a treia.
În privinţa evoluţiei turismului balnear în ultimile două decenii se poate aprecia că,
după un moment de declin apărut acum 10-15 ani, din cauza îmbătrânirii clientelei
tradiţionale şi deci a scăderii numărului de curanţi, în prezent se constată o uşoară redresare
a activităţilor de turism balnear datorită eforturilor făcute în direcţia modernizării
staţiunilor, diversificării produselor turistice oferite, atragerii de noi segmente de clientelă.
Momentul care a marcat un reviriment în turismul balnear îl reprezintă apariţia
noului concept de turism de sănătate, care abordează o viziune diferită redefinind această
formă de turism.
O evoluţie interesantă prezintă însă talasoterapia, care, în ultimii 10-15 ani s-a
caracterizat printr-un proces de redefinire şi dezvoltare. În această perioadă numărul
centrelor de talasoterapie s-a dublat, iar numărul de curanţi a crescut de la 20.000 (1992) la
140.000 în prezent. La acest rezultat şi-au adus contribuţia politicile atractive folosite care
au făcut ca unele centre să înregistreze un ritm de creştere cu 20% mai mare ca în anul
precedent.
De asemenea, cifra de afaceri anuală realizată la nivelul centrelor de talasoterapie a
înregistrat o rată de creştere de 10-12% pe an în perioada 1995-1998.
Rezultatele obţinute ca urmare a dezvoltării talasoterapiei în Franţa, au încurajat şi
alte ţări să dezvolte acest segment. Astfel, se remarcă centrele de talasoterapie din Spania,
Portugalia, Italia.

- 143 -
 3.5.2. Motivaţia cererii pentru turism balnear

Motivaţia principală a cererii de turism balnear este în primul rând legată de nevoia
obiectivă de efectuare a unui tratament, completată în mod fericit, datorită ofertei
balneoturistice tentante şi de alte motivaţii.

Motivaţiile celor veniţi la tratament pot fi grupate la rândul lor după cele trei tipuri
de asistenţă medicală: pentru cură şi terapie; de recuperare funcţională; profilactică.
Până acum câţiva ani cererea a fost pentru asistenţă medicală şi terapeutică
(tratament) şi pentru recuperare funcţională.
În prezent politica de ocrotire a sănătăţii publice pune un accent tot mai mare pe
medicina omului sănătos, pe măsurile care vizează menţinerea sănătăţii fizice şi psihice, ca
una din condiţiile de bază ale nivelului de civilizaţie actual, o componentă importantă a
condiţiei de bunăstare materială şi spirituală, a calităţii vieţii.
Motivaţia cererii pentru tratamente balneare preventive rezultă şi din condiţiile
moderne de viaţă şi muncă ce creează, pentru o largă categorie de persoane, premisele unor
dezechilibre şi decondiţionări psihice şi fizice, care, deşi nu se constituie în tablouri
conturate de boală, trebuie considerate ca stări cu potenţial de risc pentru sistemul nervos,
pentru aparatul cardiovascular sau cel locomotor. Toate aceste stări necesită o asistenţă
medicală care se încadrează ideii de profilaxie primară asigurată în centre de bunăstare.
Se estimează că motivaţia cererii pentru turism balnear ce are drept obiectiv
profilaxia va reprezenta peste 75% din numărul celor ce vin într-o staţiune balneară.
Această evoluţie este favorizată de situarea fericită a turismului balnear la graniţa
dintre două sectoare aparent incompatibile, tratament şi loisir. În realitate oferta
balneoturistică le cuprinde pe amândouă, acesta fiind motivul pentru care opţiunea pentru
staţiuni balneare are şi alte motivaţii. Astfel, din ce în ce mai mulţi oameni de afaceri
organizează întâlniri în staţiuni balneare. Sunt organizate conferinţe, târguri cu diverse
tematici, contractări de mărfuri. De asemenea, turismul la sfârşit de săptămână chiar dacă
are efecte negative asupra activităţii din staţiuni reprezintă una din motivaţiile cererii.
Cererea pentru curele de reconfortare, „fitness”, „antistres”, înfrumuseţare este din
ce în ce mai mare, ceea ce va determina, în anii următori, creşterea accentuată a ponderii
celor ce vin în staţiunile balneare pentru turism de bunăstare, în comparaţie cu cei ce
alegeau aceste destinaţii pentru turism balnear clasic.

- 144 -
 3.5.3. Morbiditatea ca factor al cererii balneoturistice europene

În caracterizarea cererii balneoturistice este foarte importantă şi cunoaşterea stării

de sănătate a populaţiei.

Deşi tendinţa dezvoltării laturii profilactice a turismului balnear este tot mai
puternică, morbiditatea rămâne un factor important al cererii balneoturistice europene.
Revista „Forum Mondial de la Santé” susţine ideea conform căreia „curba
morbidităţii reprezintă din mai multe puncte de vedere un ideal social: o viaţă lungă şi
plină de vigoare ce se încheie cu un colaps, o vitalitate permanentă şi o moarte ce survine
fără teamă şi drame, ca o consecinţă naturală a vieţii umane”. În consecinţă o comprimare a
morbidităţii într-o perioadă cât mai scurtă înainte de finalul vieţii, ceea ce pentru
activitatea turistică ar echivala cu o creştere însemnată a segmentului de cerere balneară
constituit de vârsta a III-a. Această tendinţă se manifestă deja prin creşterea duratei medii
de viaţă pe plan internaţional cu 3-4 ani, atingând 61,5 ani pe ansamblul planetei138.
Deşi durata medie de viaţă a crescut în întreaga lume, anumite afecţiuni continuă să
facă numeroase victime pe primul loc aflându-se bolile cardiovasculare (12 milioane în
fiecare an).
Datorită acestei situaţii în anul 1991, Ziua Mondială a Sănătăţii (7 aprilie) a fost
declarată ca zi pentru “sănătatea inimii”, bolile cardiovasculare având incidenţa cea mai
mare în întreaga lume. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii aceleaşi mari grupe de
boli influenţează cererea balneoturistică europeană şi mondială, dar în mod diferenţiat de la
ţară la ţară.
În Germania existau în ultimii ani 306.000 hipertensivi, iar numărul suferinzilor de
boli cardiovasculare era de cca 2 milioane (3% din populaţie), cel al reumaticilor fiind
sensibil apropiat de aceleaşi valori.
În Italia bolile cardiovasculare se situează pe locul al doilea, cu aproape 2 milioane
de bolnavi, din care peste 50% la persoane în vârstă de peste 60 de ani; afecţiunile
aparatului locomotor reprezintă prima cauză de invaliditate, aici existând circa 8 milioane
de reumatici. Ponderea în total populaţie a bolnavilor digestivi este de 11%.
În Franţa, numărul îmbolnăvirilor de maladii cardiovasculare este de 200.000, iar al
celor reumatice de 5 milioane (10% din populaţie).

138
*** Forum Mondial de la Santé, nr. 1/1995.

- 145 -
 Informaţiile din literatura de specialitate, presă, etc., arată că, în ceea ce priveşte
cererea balneoturistică europeană, se pot contura unele concluzii referitoare la principalele
afecţiuni invalidante care presupun efectuarea de tratamente balneare şi anume:
- afecţiunile osteoarticulare şi musculare ce se caracterizează printr-o
netă preponderenţă feminină;
- patologia neurologică şi senzorială repartizată aproape la egalitate
pentru ambele sexe;
- patologia vasculară şi patologia respiratorie ce afectează
preponderent sexul masculin;
- patologia accidentală şi cardiacă.
Peste 60 de ani, la ambele sexe, un număr mare de persoane suferă de una sau mai
multe boli ce le afectează viaţa cotidiană. Pentru vârstele mai puţin ridicate acestea sunt
boli specifice patologiei osteo-articulare şi digestive la femei, respectiv patologie osteo-
articulară şi respiratorie la bărbaţi.
Cu vârsta creşte şi frecvenţa bolilor neurologice şi senzoriale pentru ambele sexe,
patologia vasculară şi cardiacă, cu preponderenţă la bărbaţi iar patologia accidentală la
femei de peste 80 de ani.
Pentru problemele pielii tratamentele balneare pot limita intensitatea leziunilor în
caz de psoriazis şi sunt eficace în cazul arsurilor (40% din cazuri sunt copii) favorizând
cicatrizarea şi facilitând recuperarea musculară şi funcţională.
Dorinţa firească de amelioare a acestor afecţiuni face ca o bună parte din cei
suferinzi să efectueze tratamente balneare profilactice în staţiunile de profil, reputate pe
plan european, prezentate la capitolul ofertă, cărora li se pot alătura cu succes, mai ales
datorită calităţii factorilor naturali de cură, unele staţiuni din România.

3.5.4. Noi segmente ale cererii balneoturistice

Dacă iniţial marea majoritatea a celor ce alegeau o staţiune balneară o făceau pentru
tratament, în ultimii ani, noi segmente ale cererii se orientează spre această destinaţie.
Astfel, turismul de afaceri şi congrese se desfăşoară din ce în ce mai mult în
staţiunile balneare. Oamenii de afaceri afectaţi frecvent de stress şi maladii cardiace pot
beneficia, atât de săli de reuniuni şi saloane de recepţie ca cele rezultate în urma planului

- 146 -
de modernizare a hotelului Thermal Palace de la Vichy, cât şi de baza de tratament
ultramodernă. De altfel, marea majoritate a staţiunilor s-au orientat spre absorbţia acestui
segment de cerere oferind săli şi servicii adecvate.
Un alt segment al cererii de prestaţii balneoturistice îl constituie copiii. Ei
reprezintă un segment important şi bine delimitat al cererii balneare. În Franţa se trimit în
centre balneare 50000 de copii anual, iar în Germania 80000. Pentru afecţiuni respiratorii:
rinofaringite recidivante, otite repetate se folosesc apele sulfuroase în staţiunile Luchon,
Canterets, Digne les Bains. Sunt prescrise de la 4 băi în sus pe zi de către medicul balnear
care stabileşte un program precis adaptat copilului. De asemenea, sub supravegherea unui
kinetoterapeut se fac spălături de nas, gargară, şedinţe de reeducare respiratorie.
Pentru simptomele alergice manifestate prin rinite, crize de astm sau tuse
spasmodică sunt utilizate staţiunile: La Bourboule şi Le Mont-Doré în Auvergne, Saint-
Honoré în Morvan.
Afecţiunile pielii ca eczeme, psoriazis, arsuri sunt atenuate eficient cu tratamentele
termale ce pot fi urmate în cură de la vârsta de 3 luni în staţiunile: La Bouche-Pasay în
Pitou-Charentes, Saint-Gervais în Alpi.
În staţiuni s-au construit cluburi pentru copii între 3-7 ani, ca cel de la Grand Hôtel
des Thermes, din staţiunea Saint Malo.
Segmentul cererii reprezentat de sportivi este din ce în ce mai prezent în staţiunile
balneare. Motivaţia acestei cereri este dată de faptul că medicina termală poate colabora
strâns cu medicina sportivă în profilaxie, pentru a reduce riscurile activităţilor sportive. În
unele ţări tratamentul balnear este chiar inclus în programele de antrenament ale sportivilor
de performanţă. De exemplu, în Franţa, s-au instalat centre de pregătire olimpică în
staţiunile termale Font Rameau, Vichy şi Vittel.
La centrul de pregătire olimpică din Vittel se desfăşoară numeroase activităţi
sportive dirijate de o echipă de animatori: tenis, nataţie, bicicletă, parcursuri de sănătate
Vita-Vittel. Sunt puse la dispoziţia sportivilor numeroasele instalaţii ale acestui centru, ca:
săli sport, piscină, saună, săli specializate pentru activităţi multisportive. Îngrijirile
acordate la stabilimentul termal de către hidroterapeuţi vin în completarea şi întărirea
pregătirii sportive: duşuri percutante cu jet, băi, duşuri cu vapori, gimnastică acvatică.
Aceste noi segmente ale cererii relevă rolul pozitiv al factorilor balneoclimatici în
prevenirea anumitor boli şi în fortificarea organismului, calitatea acestora determinând şi

- 147 -
alte categorii profesionale şi de vârstă să aleagă staţiunile balneare ca destinaţie. S-a
constat astfel că vârsta medie a turiştilor ce îşi petrec sejurul în astfel de staţiuni este în
continuă scădere.

3.5.5. Principalele tendinţe ale cererii balneoturistice

Până nu demult, motivaţia alegerii unei staţiuni balneare a fost legată cu precădere
de tratarea diferitelor afecţiuni, la recomandarea medicului.
În ultimii ani s-a conturat tot mai pregnant importanţa factorilor naturali în cura
balneară preventivă, astfel încât, în prezent tot mai mulţi turişti vin în staţiunile
balneoturistice din nevoia de a-şi consolida sănătatea, a se odihni şi destinde într-o
ambianţă reconfortantă unde pot desfăşura activităţi care împiedică apariţia unor afecţiuni
aşa-zise „ale civilizaţiei”, ca şi a altor boli cronice şi nu în ultimul rând să-şi întărească
capacitatea de apărare a organismului la eventuale îmbolnăviri.
Într-un recent raport al OMS se apreciază că aproximativ 20 milioane de oameni
din Europa se deplasează anual dintr-o ţară în alta în scopuri balneoturistice.
Această tendinţă a rezultat cu claritate şi dintr-o investigaţie efectuată în Germania,
conform căreia:
- 20% din turişti sunt atraşi de staţiunile balneare deoarece consideră
că tratamentul balnear ajută la menţinerea sănătăţii;
- circa 12% consideră că tratamentul balnear contribuie la regenerarea
şi menţinerea capacităţii de muncă;
- circa 25% efectuează un sejur într-o staţiune balneară pentru a se
odihni, a se destinde;
- peste 12% vin într-o staţiune balneară pentru tratarea unei anumite
afecţiuni.
Deci, se profilează tot mai preganant ideea prin care cura balneară devine o ofertă
de sănătate atât pentru bolnavi, cât şi pentru oamenii sănătoşi, ca ofertă de petrecere a
timpului liber în condiţiile unor staţiuni privite ca ,,oaze naturale”, într-o ambianţă lipsită
de poluare, de consum de alimente preparate prin metode industriale, chimice, de consum
de medicamente, alcool, tutun etc.
De asemenea, legat de tendinţa de creştere a cererii pentru tratamentele preventive

- 148 -
se constată că, în ultimii ani, în lume se manifestă o tendinţă tot mai evidentă a populaţiei
de respingere a tratamentelor medicamentoase şi înlocuirea lor cu tratamente naturale
tradiţionale sau altele decât cele medicamentoase, pe care le găsesc în cadrul staţiunilor
balneare.
O altă tendinţă ce se conturează în turismul balnear priveşte categoriile de
populaţie care practică această formă de turism. Dacă în prima jumătate a secolului,
plecările în staţiuni balneare erau accesibile aproape în exclusivitate persoanelor cu
venituri ridicate, în cea de-a doua, prin subvenţiile şi facilităţile acordate de guverne sau
diferitele organizaţii obşteşti a făcut posibilă antrenarea în astfel de activităţi şi a
persoanelor cu venituri medii şi modeste atât în plan naţional cât şi internaţional.
Schimbările socio-economice intervenite în ultimul timp în lume au determinat sporirea
numărului persoanelor cu venituri medii.
Ca atare, volumul cererii pentru turismul balnear al acestui segement de populaţie
va fi în continuă creştere, preferinţele acestei categorii îndreptându-se în special pentru
structuri şi dotări mai puţin pretenţioase dar care să asigure servicii de bună calitate.
Pe de altă parte, ,,curele de sănătate” intrând în conştiinţa populaţiei determină
mărirea numărului de solicitanţi de astfel de activităţi care sunt dispuşi la cheltuieli ridicate
pentru servicii performante.
Durata medie a sejurului în staţiunile balneare manifestă la rândul ei tendinţe de
modificare în perspectivă. Aceste tendinţe se manifestă fie prin creşterea sejurului, fie prin
scăderea acestuia dar creşterea frecvenţei revenirii într-o staţiune în acelaşi an. Aceasta este
o influenţă a reglementărilor existente în prezent în diferite ţări europene privind
fracţionarea vacanţelor, care determină stabilirea duratei sejurului într-o staţiune în funcţie
de timpul liber avut la dipoziţie şi de posibilitatea procurării biletelor într-un anumit
moment.
O evoluţie se constată în schimbarea comportamentului turiştilor, remarcându-se
numărul tot mai mare al persoanelor conştiente de importanţa menţinerii sănătăţii, ca
urmare a creşterii nivelului de cultură a populaţiei şi ca efect al campaniilor de educaţie
sanitară în rândul acesteia, inclusiv prin mass media.
În acelaşi timp, se observă că persoanele venite într-o staţiune sunt tot mai
sociabile şi disponibile pentru activităţi de grup, consecinţă a însingurării la domiciliu şi la
locul de muncă, precum şi a fricii persoanelor în vârstă de pierdere a independenţei fizice.

- 149 -
 Semnificative sunt şi tendinţele manifestate în utlimul timp în ceea ce priveşte
destinaţiile turistice.
Astfel, se remarcă reorientarea interesului turiştilor de la zonele însorite de litoral
spre cele cu ambianţă reconfortantă şi posibilităţi de consolidare a stării fizice şi psihice, ca
urmare a trecerii „modei” litoralului şi mai ales, a sfaturilor medicale cu privire la efectele
negative ale expunerii prelungite la soare asupra sănătăţii oamenilor.
În acest context apropierea de staţiunile balneoturistice va avea un loc tot mai
important în viaţa oamenilor fiind din ce în ce mai solicitate staţiunile din zonele
depresionare şi montane, de litoral muntos.
În aceeaşi ordine de idei este important de semnalat faptul că au intervenit
schimbări în destinaţiile turiştilor asiatici, în special chinezi şi japonezi. În ultimul timp se
manifestă din partea acestora tendinţa de a ieşi din cadrul oferit de ţările lor atât pentru
agrement cât şi în special pentru consolidarea sănătăţii lor. De regulă preferinţele acestora
se îndreaptă spre staţiuni balneoturistice cu un cadru plăcut, cu condiţii de confort mediu,
dar, cu servicii ireproşabile.
În ţările Europei Occidentale efectuarea concediului în altă parte decât propria
reşedinţă a devenit o obişnuinţă în viaţa omului modern. Aceasta îl face să ia hotărârea de a
călători ,,fără emoţii şi multe pregătiri”, de multe ori deciziile fiind luate în ajunul plecării
spre destinaţiile despre care a fost informat că răspund necesităţilor şi dorinţelor lui de
vacanţă, în special, în ceea ce priveşte posibilităţile de a-şi reface condiţia fizică şi psihică.
Evoluţia condiţiilor de viaţă din Europa, îmbunătăţirea nivelului de trai şi reducerea
ratei natalităţii sunt tendinţele unei îmbătrâniri a populaţiei continentului.
Populaţia europeană cunoaşte o îmbătrânire cu fiecare an. Sunt deja regiuni în
Germania şi nordul Italiei unde mai puţin de ¼ din populaţie este de sub 20 de ani. Peste
30 de ani, mai mult de unu din patru europeni va avea peste 60 de ani şi mai puţin de unu
din cinci europeni va avea până în 20 de ani.
Se aşteaptă ca în următorii 30 de ani, Europa să aibă o populaţie mai îmbătrânită.
Se poate considera deci că, în perspectiva mai îndepărtată, creşterea numărului persoanelor
în vârstă va fi urmată de sporirea numărului vacanţelor petrecute în staţiuni balneoturistice
ca destinaţii agreate de aceştia.
Organizarea, amenajarea şi crearea staţiunilor balneoturistice moderne răspund unui
scop bine determinat: concretizarea şi dezvoltarea ,,turismului de sănătate”, formă de

- 150 -
turism în care, prin intermediul factorilor naturali de cură şi a structurilor materiale specific
turistice se asigură, deopotrivă, terapia medicală propriu-zisă, profilaxia dar şi recăpătarea
,,bunei stări” a omului activ (remise en forme).
Potrivit acestui relativ nou concept, staţiunile balneare care dispun de potenţialul
necesar se reorganizează, nota dominantă fiind dată de serviciile turistice aferente
,,clientului sănătos” asigurate în centre de bunăstare, care solicită o astfel de staţiune pentru
depăşirea stării de oboseală şi de stres, pentru refacerea fizică şi psihică, pentru recreere,
deconectare şi distracţie într-un mediu natural agreabil, unde beneficiază simultan şi de
asistenţă medicală (la cerere), precum şi de dotările pentru un sejur propriu-zis. Un alt
segment de clientelă îmbină în cadrul sejurului, într-o astfel de staţiune, motivaţiile
recreere şi profilaxie. În sfârşit un alt segment este reprezentat de persoanele circumscrise
motivaţiilor clasice de tratament (recuperare şi readaptare funcţională) în unităţile medicale
strict specializate.
Această reorientare strategică în domeniul balneoturistic a fost impusă de cauze
obiective şi este suficient să relevăm că deja în cele mai renumite staţiuni din Franţa, Italia,
Spania, etc., cunoscute pentru efectele terapeutice ale apelor minerale, aproape 80-90% din
clienţi, nu sunt bolnavi, dar “parcurg” servicii balneoturistice pentru profilaxie şi refacere
psihofizică.
Putem să conchidem că orientarea balneologiei în statele Uniunii Europene spre
“turismul de bunăstare” este firească şi ireversibilă, aspect dovedit de evoluţia cererii şi de
remodelarea continuă ofertei staţiunilor termale europene.

- 151 -
 CAPITOLUL IV
Turismul balnear în România

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor

care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi
spirituală.
Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi
economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale,
spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai
profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură
complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului
modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei.
Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu
1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură,
intrarea într-o criză profundă, baza tehnico-materială suferind o degradare continuă.
În vederea fundamentării unor direcţii de dezvoltare a turismului balnear, în
perspectiva integrării europene, am efectuat în acest capitol o analiză a poziţiei staţiunilor
balneare din România pe baza indicelui de atractivitate, a factorilor naturali de cură şi a
indicaţiilor terapeutice, urmată de prezentarea modificărilor structurale ale ofertei
balneoturistice româneşti şi necesitatea protecţiei mediului în arealul staţiunilor balneare.

4.1. Evaluarea şi ierarhizarea staţiunilor balneare din România

Turismul balnear este singura formă de turism din ţara noastră care se bazează pe
un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. România se înscrie
printre ţările europene cu un fond balnear remarcabil. Avem şansa ca 1/3 din apele termale
şi minerale de pe continent să se găsească în ţara noastră. Această valoare este accentuată
de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceaşi staţiune a factorilor
principali de mediu, alături de o gamă largă de substanţe minerale de cură, cu efecte
polifactoriale benefice şi de existenţa în România a tuturor tipurilor de substanţe minerale
balneare care pot fi utilizate în întreaga gamă a profilurilor de tratament balneare.

- 152 -
 4.1.1. Factori naturali de cură balneară
Cercetările hidrogeologice au arătat că subsolul României conţine o varietate de
resurse balneare situate în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre.
Aceste resurse sunt reprezentate în primul rând de substanţele minerale terapeutice,
care prin proprietăţile fizico-chimice răspund necesităţilor profilactice şi medicale de
menţinere, consolidare, refacere a stării de sănătate, a capacităţii de muncă şi de
reconfortare fizică şi psihică individuală. În al doilea rând, factorii climatici existenţi în
România, datorită poziţiei geografice (radiaţia solară, circulaţia atmosferică, temperatura,
umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor) fac din climatoterapie un mijloc
eficient, care contribuie în orice staţiune balneară la completarea ofertei de tratament.
Substanţele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale şi termominerale
cât şi în apa lacurilor terapeutice a nămolurilor şi turbelor.
A. Apele minerale
Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite
adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie de
geneza lor.
Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă
naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita
efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic.
În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C),
izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C).
Mineralizările medii, ce depăşesc frecvent procentul de 1gram/litru determină
valoarea balneară a apelor minerale şi termominerale.
O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim acceptată
pe plan internaţional nu există. În România se foloseşte o clasificare bazată pe proprietăţile
fizico-chimice ale apei minerale.
Astfel, apele minerale reci, cuprind139:
- ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu caracter
termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos);
- ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra Dornei,
Buziaş, Lipova, Tuşnad, Borsec);
139
*** Colectiv de elaborare, Studii la modernizare, dezvoltare durabilă a turismului şi diversificarea ofertei
turistice româneşti, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1995, pag. 5.

- 153 -
 - ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna Sibiu);
mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi);
- ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos, Amara,
Ocna Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti);
- ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor
clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Pucioasa,
Săcele);
- ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele, Biborţeni,
Tuşnad, Vatra Dornei);
- ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);
- ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna);
- ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).
B. Apele termominerale
Prezenţa apelor geotermale şi termominerale pe teritoriul României este legată de
tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică.
Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile,
existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu
utilizări multiple în cura externă şi se găsesc în staţiunile140: Băile Herculane, Călimăneşti,
Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea şi Vaţa de Jos.
C. Apa lacurilor terapeutice
România dispune de un total de 3500 lacuri cu caracter permanent din care 63% au
origine naturală, iar 27% antropice. Prin calităţile farmacologice şi farmacodinamice ale
apelor lor, o bună parte din lacuri prezintă interes terapeutic deosebit141.
Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii
distincte:
- lacuri de liman;
- lacuri de câmpie;
- lacuri din masivele de sare.
Lacurile de liman au luat naştere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare
cu un grind fluviatil sau cordon marin.

140
Idem, p. 7.
141
Idem, p. 9.

- 154 -
 Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul Techirghiol care are
trei ramificaţii, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă cloruro-magneziană-sulfurată,
utilizată în cură externă.
Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni,
Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila.
Toate aceste lacuri au compoziţie chimică variată alături de sărurile de natriu fiind
prezenţi sulfaţii de magneziu şi calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în curele terapeutice
externe.
Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna.
Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate şi gradul diferenţiat de încălzire,
explică fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun pe
fundul lor nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporesc
valoarea balneară a acestora şi gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate.
D. Nămoluri şi turbe
Nămolurile reprezintă mâluri care conţin peste 10% substanţe organice, iar turba
este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiţii de
exces de umiditate anacrobiană142.
Există nămoluri sapropelice bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul
Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) şi nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau
nesulfuroase (Sângeorz Băi).
Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziţia chimică,
acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora.
Turbele prin fracţiunile organice şi minerale pot căpăta valoare terapeutică. Turbării
se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia.
Tratamente cu nămoluri şi turbe se practică în staţiunile Ocna Sibiului, Vatra
Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna.
E.Gazele mofetice
Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung la
suprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre143.

142
Idem, p. 11.
143
Idem, p. 12.

- 155 -
 În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile
gazoase numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunile
cele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate.
Solfatarele reprezintă emanaţii naturale de gaze unde gazul carbonic include şi
hidrogen sulfurat. În judeţele Covasna şi Harghita există emanaţii carbogazoase-sulfuroase
de altitudine, unice în Europa. La Turia, Şugaş Băi, Harghita sunt prezente asemenea
emanaţii şi utilizate în scop terapeutic.

4.1.2. Modalităţi de evaluare

În ţara noastră există 160 de staţiuni şi localităţi balneare ce deţin resurse minerale
de cură, din care 24 sunt considerate de importanţă naţională cu recunoaştere şi pe plan
european. Cele 24 de staţiuni de importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului
de clasificare din România în funcţie de gradul de dotare al acestora.
Acest gen de clasificare poate fi considerat limitat şi nerealist reflectând înzestrarea
la un moment dat a staţiunilor balneare, de obicei incompletă şi mai ales insuficientă
pentru valorificarea complexă şi raţională a resurselor balneare.
Datorită acestui fapt, pentru a avea o imagine reală, este necesară alinierea la
sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care face o ierarhizare ştiinţifică şi
obiectivă a staţiunilor balneare în special.
Evaluarea fondului balnear şi ierarhizarea staţiunilor în contextul ofertei balneare
generale şi în detaliu pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic cât şi socio-
economic.
Această evaluare trebuie să fie făcută avându-se în vedere factorii obiectivi ce
caracterizează oferta balneară, în primul rând aspectele cantitative şi calitative ale
substanţelor minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice
care permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare, tradiţia valorificării acestora,
gradul de înzestrare cu elemente de infrastructură generală şi turistică şi impactul cu
turismul la sfârşit de săptămână. Evaluarea calitativă a ofertei staţiunilor balneare este
sintetizată de indicele de atractivitate turistică ce poate fi calculat pe baza comensurării

- 156 -
factorilor ce o definesc, fiecare având o anumită pondere în atractivitatea totală a staţiunii,
considerată 100% 14:
- substanţe minerale terapeutice 30%
- mediu ambiant şi antropic 20%
- posibilităţi de valorificare dezvoltare 10%
- tradiţia valorificării 3%
- accesibilitatea 6%
- acces 5%
- infrastructură 5%
- structuri turistice 10%
- dotări de interes general 4%
- impactul la sfârsitul de săptămână 3%
- alte forme de turism 4%
100%
Pe baza indicilor de atractivitate calculaţi se poate face o ierarhizare a staţiunilor
balneoturistice în plan general pe de o parte, şi în funcţie de profilul patologic al acestora
pe de altă parte.
În ambele cazuri ierarhizarea nu se suprapune clasificării actuale a staţiunilor
balneoturistice, în staţiuni de interes naţional, zonal şi local, care are în vedere în principal,
volumul şi gradul de dotare al staţiunilor, precum şi durata de exploatarea a acestora
(permanentă sau sezonieră).

4.1.3. Ierarhizarea staţiunilor în plan general

Staţiunile balneare de mare interes turistic cu indice de atractivitate între 3.00 şi

2.00, împreună cu cele cu un indice de atractivitate favorabil cu valori între 1.99 şi 1.50
sunt grupate în tabelul nr. 4.1. Pentru a ilustra diferenţele între clasificarea aceasta, bazată
pe indicele de atractivitate şi clasificarea folosită în România am înscris în tabelul nr. 4.1.,
la coloana 4, staţiunile de interes naţional. Se observă că cele mai bune staţiuni din

14
*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei internaţionale,
I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti 1993, p 97.

- 157 -
 Tabel nr. 4.1. Ierarhizarea staţiunilor în plan general şi după gradul de dotare.
Staţiuni
Indice balneare cu Staţiuni
Nr. Staţiuni balneare de mare atractivitate indice de balneare Nr.
crt. interes turistic între 3,00 şi atractivitate de interes crt.
2,00 favorabil naţional
(între 1,99 şi
1,50)
0 1 2 3 4 5
1 Băile Herculane 2,23 • 1
2 Călimăneşti-Căciulata 2,20 • 2
3 Slănic Moldova 2,18 • 3
4 Eforie Nord –Techirghiol 2,14 • 4
5 Băile Tuşnad 2,12 • 5
6 Vatra Dornei 2,12 • 6
7 Mangalia Sud 2,11 • 7
8 Covasna 2,11 • 7
9 Borsec 2,10 • 8
10 Băile Olăneşti 2,09 • 9
11 Băile Govora 2,08 • 10
12 Sovata 2,05 • 11
13 Geoagiu Băi 2,04 • 12
14 Buziaş 2,02 • 13
15 Băile Felix – 1 Mai 2,00 • 14
1 Amara 1,96 • 15
2 Sângeorz Băi 1,94 • 16
3 Slănic Prahova 1,90 • 17
4 Neptun 1,88 • 18
5 Balvanyos -Turia 1,84 19
6 Stâna de Vale 1,83 • 20
7 Sinaia (balnear) 1,82 • 21
8 Moneasa 1,79 • 22
9 Borşa 1,74 • 23
10 Ocna Sibiului 1,74 24
11 Lacul Sarat 1,72 • 25
12 Bazna 1,72 26
13 Tinca 1,69 27
14 Lipova 1,65 28
15 Brădet 1,65 29
16 Vaţa.Băi 1,53 30
17 Mangalia Sud • 31
Sursa:*** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei
internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1993.

România, din punct de vedere al indicelui de atractivitate, corespund cu cele de interes

naţional, spre deosebire de cele cu indice de atractivitate favorabil, care sunt în număr mai

- 158 -
mare decât cele apreciate ca fiind de interes naţional. Avem şi excepţia reprezentată de
Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil dar intră în categoria
staţiunilor de interes naţional datorită gradului de dotare.
Harta amplasării staţiunilor din tabelul nr. 4.1. (anexa 2) ne oferă imaginea bunei
repartiţii pe teritoriul României a resurselor balneare. Având în vedere că punctele marcate
reprezintă sub 20% din totalul localităţilor cu resurse balneare, se poate realiza adevărata
dimensiune pe care o poate căpăta turismul balnear românesc pe piaţa turistică din Europa
prin extinderea ariei de valorificare a factorilor naturali de cură existenţi în ţara noastră,
efectele economice şi sociale pe care le poate genera schimbarea cantitativă dar şi calitativă
a factorilor ce definesc oferta balneoturistică.
În analiza ce urmează ne vom referi la elemente de atractivitate şi elemente
defavorizante ce caracterizează o parte din staţiunile României.
Grupa staţiunilor balneare de mare interes turistic (col. 2) cuprinde staţiunile cu o
ofertă balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât
şi al dotărilor. Toate staţiunile din acestă grupă sunt de interes naţional, cu tradiţie în
activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute şi pe plan internaţional.
Staţiunile din această grupă prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una
dintre ele nu înregistrează valori apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate
fiind Băile Herculane (2.23), Călimăneşti-Căciulata (2.20) şi Slănic Moldova (2.18).Toate
au un potenţial balnear valoros, dar atractivitatea lor turistică este influenţată negativ, într-o
măsură mai mare sau mai mică, de celelalte componente ale ofertei turistice cum ar fi:
- modul defectuos de exploatare a resurselor în staţiunile Băile Felix,
Călimăneşti-Căciulata, Slănic Moldova, Tuşnad, Mangalia Sud, Borsec,
Govora,Geoagiu;
- gradul scăzut de cunoaştere al zăcământului în staţiunile Borsec,
Mangalia, Buziaş;
- poluarea accentuată a aerului, sonoră, în staţiunile: Călimăneşti,
Băile Herculane, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Băile Felix e.t.c. şi a
apei în staţiunea Techirghiol;
- valoarea estetică redusă a cadrului natural din interiorul staţiunilor:
Băile Herculane-Vicol, Covasna, Băile Felix sectorul hotelurilor nou construite;
- structuri de cazare cu uzură fizică şi morală avansată în staţiunile:

- 159 -
 Băile Herculane, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec şi parţial în Băile Tuşnad,
Olăneşti, Govora, Geoagiu Băi, Buziaş;
- uzura fizică în cazul unor structuri de tratament din Băile Herculane,
Călimăneşti, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec, Olăneşti, Govora, Sovata,
Buziaş, dar mai ales uzura morală în cadrul tuturor bazelor de tratament;
- diversitatea redusă a structurilor de alimentaţie publică în toate
staţiunile;
- densitatea mare a construcţiilor în spaţii publice locuibile limitate în
staţiunile Băile Herculane, Călimăneşti, Slănic Moldova,Vatra Dornei, Băile
Felix;
- numărul redus, calitatea şi diversitatea necorespunzătoare a
structurilor de agrement din toate staţiunile;
- comerţul general şi specific necorespunzător în toate staţiunile;
- calitatea improprie a dotărilor de infrastructură în toate staţiunile cu
excepţia staţiunii Mangalia Sud;
- impactul cu turismul la sfârşit de săptămână în staţiunile: Slănic
Moldova, Olăneşti, Geoagiu Băi, Sovata, Buziaş, Băile Felix.
Prezentarea succintă a acestor aspecte evidenţiază faptul că dincolo de
particularităţile staţiunilor balneoturistice, determinate în mod obiectiv de poziţia lor în
teritoriu şi fondul balnear, există o serie de elemente defavorizante, comune tuturor, care
include cu precădere, calitatea şi diversitatea structurilor de cazare, servirea mesei şi
agrement, comerţul general şi specific şi calitatea unor dotări de infrastructură.
În scopul creşterii competitivităţii pe plan intern, dar mai ales, pe plan internaţional,
strategia dezvoltării viitoare a acestor staţiuni va urmări cu precădere, ameliorarea
deficienţelor semnalate în prezent, care diminuează valorea lor turistică.
- Grupa staţiunilor balneare de interes turistic al căror indice de atractivitate (1.99-
1.50 ) este favorabil dezvoltării activităţii balneoturistice.
Staţiunile cuprinse în această grupă sunt considerate ca staţiuni de interes naţional
sau zonal în funcţie de gradul lor de dotare. Ele au ca elemente de atractivitate:
- potenţial balnear valoros sub aspect calitativ şi cantitativ;
- ambianţa exterioară şi din cadrul lor în staţiunile: Neptun (balnear),
Balvanyos, Stâna de Vale (balnear), Sinaia (balnear), Moneasa, Borşa, Tinca,

- 160 -
 Sîngeorz Băi şi Brădet (AG);
- tradiţia balneoturistică în staţiunile: Amara, Slănic Prahova, Ocna
Sibiului, Bazna, Lipova, Lacul Sărat;
- apropierea de capitală sau alte centre urbane importante, centre
emitente de turişti: Amara, Slănic Prahova, Sinaia (balnear), Ocna Sibiului, Lacu
Sărat, Brădet (AG);
- structuri balneoturistice ample în staţiunile Amara, Neptun, Stâna de
Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Sîngeorz Băi, Vaţa Băi;
- condiţii de practicare pe o scară extinsă a activităţilor balneare cu
caracter preventiv şi a odihnei active.
Includerea acestor staţiuni în grupa de interes balnear este determinată de
potenţialul mai mic al resurselor balneare în staţiunile Balvanyos, Tinca, Lipova, fie de
lipsa de diversitate a factorilor de cură, care în ultimă instanţă au influenţat modul de
dotare al staţiunilor Amara, Slănic Prahova, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear),
Moneasa, Ocna Sibiului, Bazna, Sîngeorz Băi, Şugaş Băi, Vaţa Băi şi Lacu Sărat pe de-o
parte, iar pe de altă parte de posibilităţile mai reduse de valorificare a factorilor de cură,
îndeosebi al celor din grupa substanţelor terapeutice, cel mai frecvent întâlnite.
Elemente defavorizante în valorificarea prezentă şi viitoare, pot fi considerate:
- insuficienta cunoaştere a zăcămintelor balneare şi a calităţii
factorilor din staţiunile Stîna de Vale, Sinaia (balnear), Borşa;
- deficienţe de ordin tehnic în exploatarea substanţelor din staţiunile
Slănic Prahova, Balvanyos, Tinca, Sîngeorz Băi;
- poziţia excentrică în teritoriu a staţiunilor Stâna de Vale, Moneasa,
Borşa, Sîngeorz Băi,Vaţa Băi.
Remedierea unora din deficienţele menţionate va contribui la sporirea interesului
pentru produsele turistice respective şi constituirea lor ca staţiuni de mare importanţă pe
plan naţional, intrând astfel în grupa întâi de atractiviate.
În acest sens, perspectivele cele mai favorabile le prezintă staţiunile Amara, Slănic
Prahova, Turia, Stîna de Vale, Borş, Moneasa, Sîngeorz Băi, Lacu Sărat.
Pentru aceste staţiuni, ansamblul elementelor de atractivitate determină dezvoltarea
în perspectivă a funcţiei balneoturistice corelată cu potenţialul resurselor şi cererea
turistică.

- 161 -
 Tabelul nr. 4.2 cuprinde staţiunile balneare de interes turistic limitat, cu indice de
atractivitate între 1.49-1.00 .
În această grupă sunt cuprinse staţiuni balneoturistice de importanţă zonală şi
locală. Ele se caracterizează prin predominarea funcţiei balneare care, în unele cazuri este
completată şi cu funcţia de agrement, respectiv de recreere în timpul şi la sfârşit de
saptamână. Printre aceste staţiuni se remarcă Sărata Monteoru, Călacea, Ocnele Mari,
Ocniţa, Cojocna Băi, Ocna Şugatag, Boghiş, Băile Turda, Teleaga, Ocna Dej, Jigodin,
Balta Albă, Băile Sascut.

Tabelul nr. 4.2. Staţiuni balneare de interes turistic limitat

(indice de atractivitate între 1.49-1.00)
1. Sarata Monteoru 1,47 12. Bala 1,28
Malnaş Bai 13. Băile Turda 1,27
2. Vâlcele 1,46 Şugaş Băi
3. Săcelu 1,40 Telega
4. Valea Mariei 1,39 14. Băile Szeyke 1,24
5. Ocnele Mari 1,38 15. Băile Sascut 1,22
Călacea Cojocna
6. Ocna Şugatag 1,37 16. Ocna Dej 1,19
7. Boghiş 1,36 17. Jigodin 1,18
8. Băltăţeşti 1,34 18. Sântimbru Băi 1,17
Bughea de Sus 19. Băile Someşeni 1,16
9. Pucioasa 1,31 20. Remetea Băi 1,12
10.Băile Costiui 1,30 Ozunca
Oglinzi 21. Balta Albă 1,11
11.Bizuşa 1,29 Băile Homorod
Strunga 22. Dăneşti 1,10
Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţei
internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, 1993.

În general, aceste staţiuni au potenţial cantitativ şi calitativ important, benefeciind

de un cadru natural exterior reconfortant. Ele sunt defavorizate de poziţia în teritoriu, de
accesibilitatea uneori dificilă, dar mai ales de existenţa unor structuri balneoturistice cu
uzură fizică şi morală avansată, în cele mai multe cazuri, sau foarte redusă ca în cazul
staţiunilor Valea Mariei, Ozuna, Oglinzi, precum şi a unor servicii mult inferioare. Toate
aceste elemente fac, ca cererea turistică să fie mai redusă.
Dezvoltarea structurilor turistice în unele staţiuni din această grupă va determina şi
o intensificare a cererii turistice, mai ales în cazul acelora care dispun de factori de cură

- 162 -
utilizaţi în tratarea afecţiunilor cu grad de morbiditate ridicat sau care prezintă condiţii
pentru promovarea activităţilor balneare cu caracter preventiv.
Grupa staţiunilor balneare de interes turistic redus (tabel 4.3), este ultima grupă
din punct de vedere al atracţiei turistice şi cuprinde staţiuni beneficiare în exclusivitate de
resurse balneare şi de condiţii minime de desfăşurare a activităţilor cu caracter turistic,
deci funcţia acestora este în exclusivitate balneară.
Tabel nr. 4.3. Staţiuni balneare de interes turistic redus
(indice de atractivitate sub 1.00)
1. Băile Cărbunari 0,99
2. Băile Miercurea Sibiului 0,96
3. Câineni 0,95
4. Beltiug 0,89

Valoarea cantitativă şi calitativă a resurselor şi a mediului ambiant determină o

cerere prezentă şi de perspectivă cu caracter strict local.
Analiza indicelui de atractivitate s-a făcut pentru cele mai reprezentative staţiuni
balneare din ţara noastră.
În afara acestora, există un numar foarte mare de staţiuni şi localităţi cu resurse şi
dotări balneare, unele beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităţilor
balneare. Ele au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropierea
centrelor urbane mai importante.
Caracteristicile factorilor naturali de cură, ca şi a celorlalte elemente ale ofertelor
balneoturistice creează premisele dezvoltării lor tot la nivel de interes local, având ca
funcţiuni principale, tratamentul balnear, agrementul sau ambele.

4.1.4. Ierarhizarea statiunilor balneoturistice pe profile de patologie

O ierarhizare obiectivă şi în acelaşi timp pragmatică a staţiunilor se poate realiza

prin gruparea lor pe profile de patologie.
O astfel de ierarhizare este practicată în unele ţări ca Franţa, Italia e.t.c. datorită
avantajelor pe care le oferă în compararea fondurilor balneare de aceeaşi natură şi pentru o
bună orientare a cererii turistice. Ierarhizarea pe profile de patologie s-a realizat şi de către

- 163 -
I.C.T.15 şi cuprinde următoarele grupe: afecţiuni ale aparatului locomotor; afecţiuni
neurologice periferice; afecţiuni cardiovasculare; afecţiuni respiratorii; afecţiuni ale
aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale rinichiului şi căilor urinare; afecţiuni
ginecologice; afecţiuni dermatologice; boli profesionale.
Pe lângă ierarhizarea pe profile de patologie realizată de specialiştii de la ICT am
considerat necesară prezentarea tabelelor cu staţiuni balneo climatice indicate în afecţiunile
respective, tabele prezentate în lucrarea România balneară16.
Fiecare din anexele 3 – 13 prezintă în paralel, pentru diversele tipuri de patologii,
ierarhia staţiunilor şi tabela cu staţiunile indicate pentru afecţiunea respectivă, după cum
urmează:
◊ Anexa 3. - A. Afecţiuni ale aparatului locomotor,
- B. Tabela 1.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
reumatismale şi
Tabela 2.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
ortopedo traumatice;
◊ Anexa 4. - A. Afecţiuni neurologice periferice
- B. Tabela 3.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile

neurologice;

◊ Anexa 5. - A. Afecţiuni cardiovasculare

- B. Tabela 4.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
cardio-vasculare
◊ Anexa 6. -A. Afecţiuni respirarorii şi boli ORL
-B. Tabela 5.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
respiratorii şi ORL;
◊ Anexa 7. - A. Afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale
rinichiului şi căilor urinare;

- B. Tabela 6.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile tubului

digestiv, hepato-biliare, ale rinichiului şi căilor urinare;

15
Colectiv de elaborare,I.C.T.,op.cit.,p.106-112
16
„ România balneară ” este un ghid pentru medicii de familie şi pentru medicii specialişti, apărută în anul
2004, ai cărei autori prof. dr. med. Nicolae TELEKI, dr.med. Laviniu MUNTEANU şi Sorin BIBICIOIU pun
la dispoziţia medicilor şi publicului rezultatele cercetării ştiinţifice proprii şi a altor specialişti români.

- 164 -
 ◊ Anexa 8 -A. Afecţiuni ginecologice;
-B. Tabela 7.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
ginecologice;
◊ Anexa 9. -A. Boli de nutriţie şi metabolism;
-B. Tabela 9.- Staţiuni balneo-climatice indicate în bolile metabolice;
◊ Anexa 10 -A. Afecţiuni dermatologice;
-B. Tabela11.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile
dermatologice;
◊ Anexa 11 - Boli profesionale;

◊ Anexa 12 - Tabela 8.- Curele balneo-climatice pentru vârstnici (Balneo-

geriatrie);
◊ Anexa 13 - Tabela10.- Staţiuni balneo-climatice indicate în boli endocrine

Tabelele sunt un veritabil instrument de lucru deoarece nu prezintă numai

staţiunile indicate pentru diverse boli, ci şi stadiile de boală şi formele clinice, limitele,
contraindicaţiile şi tipul de cură recomandabilă.
Anexa 14 este un tablou sugestiv al principalelor 30 de staţiuni balneare din
România, cu procedurile şi tratamentele puse la dispoziţia turiştilor, dar şi cu
recomandările terapeutice pentru fiecare staţiune. Acest instrument de promovare este
publicat în broşurile editate de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România cu
ajutorul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Naţională
pentru Turism, sub denumirea Staţiuni Balneare din România17. Remarcăm faptul că la
proceduri şi tratamente apar cura antistress, fitness şi cura Gerovital, specifice curelor de
sănătate, turismului de bunăstare.
Staţiunile de importanţă zonală sau locală grupate după criteriul indicaţiilor
generale de cură sunt grupate în anexa 15. Sunt 58 de staţiuni cu factori naturali de cură
remarcabili, ce acoperă o gamă largă de afecţiuni, dar care nu au un nivel al bazei tehnico-
materiale dezvoltat, sau dacă au avut, lipsa investiţiilor, scăderea veniturilor populaţiei şi
proasta gospodărire din această lungă perioadă de tranziţie le-au scos parţial din categoria
staţiunilor căutate de turişti. Ele reprezintă potenţiale staţiuni balneo-climatice ale
mileniului III, de multe ori calitatea foctorilor naturali de cură fiind superioară staţiunilor
17
Broşurile sunt editate şi în limbi străine, pentru vorbitorii de limbă franceză intitulându-se „ Les Stations
Balneaires de la Roumanie.

- 165 -
de importanţă naţională. Exemplificăm în acest sens staţiunea Bala, din judeţul Mehedinţi,
ai cărei factori naturali de cură, aşa cum susţin specialiştii, au caracteristici mai bune decât
cele din Băile Herculane.
În acest fel avem o imagine complexă a staţiunilor grupate pe profile patologice.
Deşi recomandarea pentru un anumit tip de cură o face medicul, apreciem că ar fi util şi
practic să fie accesibile aceste indicaţii generale de cură şi turiştilor potenţiali, pentru o mai
bună orientare a cererii turistice. Ne referim atât la turiştii de vârsta a treia şi cei îndrumaţi
de medic spre o staţiune balneară, cât şi la celelalte categorii de vârstă, turişti din ţară şi
străinătate, care vor să aleagă o staţiune pentru recuperare şi bunăstare, pentru o cură de
sănătate. În perspectiva alinierii staţiunilor noastre la nivelul celor din UE, cu accent pe
apărarea sănătăţii şi calitatea vieţii, pentru satisfacerea nevoilor de bunăstare ale oamenilor,
calitatea factorilor naturali de cură va rămâne un element important în decizia turistului de
a-şi petrece vacanţa într-o staţiune balneară.
După cum se constată, ierarhizarea staţiunilor balneoturistice pe profile de
patologie, regrupează staţiunile cu factorii de cură similari, valoarea acestora, precum şi
celelalte criterii avute în vedere la stabilirea indicilor de atractivitate indicând ordinea lor în
cadrul fiecărei grupe.
Datorită dezechilibrului existent în prezent între valoarea fondului balnear şi
structurile turistice ale diferitelor staţiuni, ordinea acestora în cadrul grupelor de calitate nu
este reprezentată în mod obiectiv, dezvoltarea bazei materiale influenţând în mare masură
poziţia staţiunilor.
Astfel, în cazul afecţiunilor pentru tratamente ale aparatului respirator O.R.L., deşi
factorii de cură de cea mai bună calitate se întâlnesc în staţiunea Govora, care în mod firesc
ar trebui să se situeze pe locul I în grupa respectivă, datorită bazei materiale mai modeste,
ea ocupă numai locul 3. Situaţii similare se regăsesc şi în cazul staţiunii Olăneşti.
Produsele turistice, definite ca ambianţa specifică factorilor naturali şi antropici şi
amenajărilor turistice, care reprezintă elemente componente ale animaţiei turistice şi pot
exercita o anumită atracţie asupra turiştilor18, formate de fiecare staţiune, au caracteristici
care le diferenţiază de celelalte staţiuni. De această situaţie trebuie să se ţină seamă la
dotarea şi comercializarea acestora, precum şi la stabilirea unor tarife general diferenţiate
care să asigure, pe de o parte valorificarea optimă a fondului lor balnear şi pe de altă parte
18
Gabriela Stănciulescu, coordonator, Gabriela Ţigu, Felicia Stăncioiu, Emilia Ţiţan, Nicolae Lupu, Lexicon
de termeni turistici, Editura Oscar print, 2002, pag. 145.

- 166 -
corelarea cu posibilităţile financiare ale diferitelor segmente ale cererii turistice. În aceste
condiţii, se poate aprecia că o problemă importantă în dezvoltarea viitoare a staţiunilor
balneoturistice o constituie departajarea lor pe clase de calitate determinată de valoarea
potenţială a factorilor balneari, considerată a fi elementul esenţial în stabilirea nivelului
de dotare a staţiunilor şi mai ales a celui de realizare a unor produse balneoturistice
competitive.

4.2. Modificări structurale ale ofertei balneoturistice româneşti

Oferta balneoturistică românească prin diversitatea factorilor naturali de cură

permite tratarea unei game largi de afecţiuni, valorificarea superioară a acestora putând
determina dezvoltarea turismului balnear din ţara noastră.
Resursele balneoturistice reprezintă componenta determinantă a ofertei balneare,
caracteristicile lor cantitative şi calitative determinând modul şi nivelul de organizare şi
amenajare ale structurilor necesare valorificării lor.
Datorită evoluţiei economiei în perioada de tranziţie spre economia de piaţă,
începută în 1990, structurile de primire, alimentaţie, tratament şi agrement au suferit
modificări.

4.2.1. Particularitaţi ale ofertei turismului balnear

Pînă în 1989 oferta din turismul balnear românesc a avut o dezvoltare extensivă,
bazată pe ideea asigurării unui număr cât mai mare de locuri, la preţuri accesibile,
realizându-se astfel condiţiile practicării, pe plan intern, a unui turism de masă, de tip
social.
De asemenea, în staţiunile incluse în circuitul internaţional s-au facut investiţii
pentru creşterea calităţii produsului turistic „cură balneară" oferit turiştilor străini.
Rezultatul programelor de dezvoltare a turismului balnear până în 1989 s-a
materializat în realizarea unei baze tehnico-materiale moderne pentru acea perioadă.
Datorită caracterului de turism de masă de tip social, care s-a imprimat turismului
balnear până în 1989, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea şi diversificarea
mijloacelor de cazare oferite cetăţenilor români şi străini în scopul satisfacerii cererii, atât

- 167 -
din punct de vedere al structurii - hoteluri de diverse categorii, vile, case ale pensionarilor,
căsuţe şi campinguri, cât şi din punct de vedere al numărului de locuri oferite.
Astfel în staţiunile balneare s-au construit la început unităţi simple de cazare şi
alimentaţie pentru ca ulterior să se ajungă la complexe de mari dimensiuni, realizate
conform conceptului „totul sub acelaşi acoperiş", ce permitea efectuarea curei balneare
indiferent de anotimp.
De asemenea până în 1989 s-a manifestat o tendinţă continuu ascendentă a
circulaţiei turistice începută încă din 1970, atît pentru turism în general, cât şi pentru turism
balnear, în particular, care a înregistrat o creştere deosebită. Era o reflectare a creşterii
interesului pentru turism şi pentru refacerea capacităţii de muncă, a sănătăţii, care în acest
deceniu, 1980-1989, a devenit o componentă importantă a existenţei fiecăruia, apropiindu-
se pentru acea etapă, de un prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa 1/2
din populaţia ţării petrecea un sejur într-o staţiune turistică, situaţie comparabilă cu cea a
multor ţări europene dezvoltate) 19.

4.2.2. Evoluţia ofertei din turismul balnear românesc

Din 1990 au survenit schimbări majore în societate, care au determinat o evoluţie

contradictorie, sinuoasă a economiei şi implicit a turismului din România.
Scăderea performanţelor economice, înregistrată după 1989 în marea majoritate a
sectoarelor economiei naţionale, a avut o legătură directă cu evoluţia descrescătoare a
componentelor ofertei de turism balnear.
Schimbările în structura forţei de muncă, nivelul înalt al şomajului, scăderea puterii
de cumpărare a populaţiei au avut ca efect şi scăderea cererii de turism şi turism balnear şi
implicit a gradului de ocupare a structurilor de primire, alimentaţie şi tratament.

4.2.2.1. Structuri de primire

În structurile de primire din turismul balnear s-a înregistrat o evoluţie diferită faţă
de total ţară. Veniturile obţinute din turism, respectiv turism balnear, au fost din ce în ce
mai mici în raport cu cheltuielile, limitînd posibilitatea de autofinanţare a activităţii.

19
RODICA MINCIU, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000,p.157

- 168 -
 În condiţiile creditelor cu dobînzi deosebit de mari şi a cererii în scădere, decizia
efectuării de investiţii pentru dezvoltarea ofertei balneare a devenit un act dificil, atâta timp
cât sursele financiare proprii erau insuficiente pentru susţinerea activităţii curente şi pentru
conservarea sau stoparea degradării structurilor existente.
Efectele se observă în evoluţia structurilor de primire turistică în 1990-2002
(tabelul nr. 4.4. şi figura 4.1.).

Tabelul nr. 4.4. Evoluţia unităţilor de cazare turistică şi a capacităţii de cazare

existente în perioada 1990-2004

Anii Număr unităţi Număr locuri Col. 4/Col. 2 Col.8/Col.6

Total Stat. Total Stat.
Rom. I Baln. I Rom. I Baln. I % I % I
1990 3213 100 535 100,0 453236 100,0 47310 100,0 16,65 100,0 10,4 100
1991 3329 103,6 559 104,5 312407 68,9 46854 99,0 16,8 100,9 15,0 144,2
1992 3277 102,0 546 102,0 302533 66,7 47652 101,7 16,7 100,3 15,75 151,4
1993 2682 83,5 484 90,5 293036 64,7 46652 98,6 18,0 108,1 15,9 152,9
1994 2840 88,4 532 99,4 292479 64,5 50484 106,7 18,7 112,3 17,3 166,3
1995 2905 90,4 510 95,3 289539 63,9 48432 102,3 17,6 105,7 16,7 160,6
1996 2965 92,3 504 94,2 288206 63,6 47972 101,4 17,0 102,1 16,6 159,6
1997 3049 94,9 489 91,4 287943 63,5 48401 102,3 16,0 96,1 16,8 161,5
1998 3127 97,3 487 91,0 287268 63,3 48460 102,4 15,6 93,7 16,9 162,5
1999 3250 101,2 435 81,3 282806 62,4 45768 96,7 13,4 80,5 16,2 155,8
2000 3121 97,1 400 74,8 280005 61,8 43186 91,3 12,8 76,9 15,4 148,1
2001 3266 101,6 367 68,6 277047 61,1 43624 92,2 11,2 67,3 15,8 151,9
2002 3332 103,7 347 65,0 272596 60,1 42735 90,3 10,4 62,5 15,7 151,0
2003 3569 111,1 356 66,5 273614 60,4 42189 89,2 10,0 60.1 15,4 148,1
2004 3900 121,4 360 67,3 275941 60.9 40894 86,4 9,23 55,4 14,8 142,3
- 101,4 - 97,2 - 96,5 - 99,0 - 95,9 - 102,6
I
- + 1,4 - - 2,8 - - 3,55 - - 1,0 - - 4,1 - + 2,6
R

Sursa: - Anuarele statistice ale României 1990-2001

- Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003
- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică
cu funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
-Prezentare şi prelucrare date pe baza indicatorilor

După o creştere în 1991 faţă de 1990 a numărului de unităţi turistice, atât a celor
din toată ţara, cât şi a celor din staţiunile balneare, pe total ţară a urmat o scădere cu 17,5%
în 1993 şi o revenire pînă în 2004 când s-a înregistrat cel mai mare număr de unităţi. Pe de
altă parte, numărul unităţilor din staţiunile balneare a scăzut cu 14 % din 1991 până în
1993, în 1994 a crescut cu 9 %, după care a scăzut aproape continuu reprezentând în 2004
doar 67,3 % din numărul existent în 1990.

- 169 -
 Fig. 4.1. Evoluţia unităţilor de cazare turistică

4500
3900
4000 3569
3329 3277 3250 3266 3332
3500 3213
2965 3049 3127 3121
2840 2905
3000 2682
2500
2000
1500
1000 535 559 546 484 532 510 504 489 487 435 400 367 347 356 360
500
0
90

91

92

93

94

95

96

97

98

99

00

01

02

03

04
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20
Total ţară Staţiuni balneare

Pentru aceeaşi perioadă (tabelul nr.4.4. şi figura 4.2.) capacitatea de cazare a

înregistrat o scădere de la an la an pe total turism şi o evoluţie sinuoasă la turism
balnear. Numărul de locuri pe total ţară, după o cădere de 31% în 1991 faţa de 1990, în
următorii ani a scăzut lent, în 2004, fiind de 60,9 % faţă de 1990, deci o scădere într-un
ritm mediu de 3,55% pe an.

Fig.4.2. Evoluţia capacităţii de cazare existente

500000
453236
450000

400000

350000 312407 302533

293036 292479 289539288206 287943287268 282806
300000 280005 277047 272596273614 275941

250000

200000

150000

100000
47310 46854 47652 46652 50484 48432 47972 48401 48460 45768 43186 43624 42735 42189 40894
50000

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total ţară Staţiuni balneare

- 170 -
 Aparent paradoxal menţinerea numărului de unităţi înregistrată în perioada
analizată pe total turism, a fost însoţită de o descreştere accentuată a numărului de locuri
(60,9 % în 2004 faţă de 1990, scădere de 177.295 locuri). Cei doi indicatori exprimă, însă,
situaţia care începea să se generalizeze după 1990.
Iniţiativa privată şi-a adus în aceşti ani contribiţia la creşterea numărului de unităţi
dar prin unităţi de cazare de mici dimensiuni, cu locuri puţine, pe măsura resurselor
financiare ale micilor întreprinzători. În acelaşi timp, unităţi de mari dimensiuni (hoteluri,
moteluri), ieşeau din circuitul turistic.
Încasările din ce în ce mai mici şi cheltuielile foarte mari aferente acestor acestor
structuri de primire de mari dimensiuni au generat închiderea multora dintre ele sau mari
dificultăţi în menţinerea la standarde, cu adoptarea unor soluţii de genul folosirii a unuia
sau a două etaje din şase sau zece.
În schimb situaţia din turismul balnear a fost inversă. Evoluţia în dinamică (figurile
4.3 şi 4.4.) ne arată că scăderea însemnată a numărului de unităţi, 67,3 % în 2004 faţă de
1990, nu a afectat major evoluţia numărului de locuri, 86,4 % în 2004 faţă de 1990, după
un vârf de 106.7% în 1994 şi valori pozitive în continuare până în 1998. Ritmul mediu
anual de scădere a numărului de locuri de cazare în turismul balnear a fost de 1 %.
Considerăm că această situaţie se datorează pe de o parte închiderii unităţilor mici,
vechi, depăşite si neintervenţiei iniţiativei private în realizarea de noi unităţi în turism
balnear, iar pe de altă parte menţinerii în funcţiune a hotelurilor, a complexelor balneare şi
a bazelor de tratament care deţin marea majoritate a numărului de locuri de cazare şi care
au putut asigura serviciile specifice acestei forme de turism.
În aceste condiţii a fost în interesul celor ce au administrat structurile de primire
din turismul balnear să păstreze în funcţiune hotelurile mari, complexele balneare, care
dispuneau şi de bază de tratament şi aduceau venituri pe tot parcursul anului, în defavoarea
celor de capacităţi reduse, care au fost scoase din circuit şi s-au degradat în lipsa unor
acţiuni de investiţii sau privatizare.

Evoluţia în dinamică a celor doi indicatori în perioada 1990-2004 număr unităti şi

număr locuri de cazare sunt redate în figurile 4.3 şi 4.4 şi reflectată sintetic în punctele de
vedere exprimate.

- 171 -
 Fig.4.3. Evoluţia în dinamică a numărului de unităţi

140

120 121.4
111.1
104.5
103.6 102 101.2 101.6 103.7
100 100 99.4 97.3 97.1
95.3 94.2
92.3 94.9
90.5 88.4 90.4 91.4 91
83.5 81.3
80
74.8
68.6 66.5 67.3
65
60

40

20

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total ţară Staţiuni Balneare

Fig.4.4. Evoluţia în dinamică a capacităţii de cazare 1990-2004

120
106.7
100 100 101.7 102.3 101.4 102.3 102.4
99 98.6 96.7
91.3 92.2 90.3 89.2 86.4
80
68.9 66.7 64.7 64.5 63.9 63.6 63.5 63.3 62.4 61.8
60 61.1 60.1 60.4 60.9

40

20

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Staţiuni balneare Total ţară

Situaţiile prezentate sunt susţinute şi de evoluţia ponderii pe care o deţine turismul

balnear în totalul turismului în România. Ponderea unităţilor de cazare din staţiunile
balneare a înregistrat, după o creştere până în 1994 când a atins 18,7%, o scădere de 9,2 %
în 2004 într-un ritm mediu annual de 4,1 %. În schimb ponderea capacităţii de cazare din
staţiunile balneare în total turism a crescut de la 10,4 % în 1990 la 14,8 % in 2004, într-

- 172 -
un ritm mediu anual de 2,6 % (figura 4.5).

Fig. 4.5. Evoluţia în dinamică a raportului dintre numărul de unităţi de

cazare din staţiunile balneare şi total ţară şi a raportului dintre numărul de locuri
din staţiunile balneare şi total turism

180
160 166.3 160.6 161.5 162.5
159.6 155.8
151.4 152.9 148.1 151.9 151 148.1 142.3
140 144.2
120
108.1 112.3
100 100 100.9 100.3 105.7 102.1 96.1 93.7
80 80.5 76.9
67.3 62.5
60 60.1 55.4
40
20
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Unităţi de cazare Capacitatea de cazare existentă

O altă modalitate de caracterizare a capacităţii de cazare la nivel macroeconomic

este cea rezultată din analiza capacităţii de cazare în funcţiune (disponibilă) indicatorul
sub formă de mărime absolută, folosit în măsurarea acesteia fiind locuri-zile (tabel 4.5.).
Capacitatea de cazare în funcţiune în perioada analizată a avut o evoluţie
sinusoidală atât pe total România cât şi pe staţiuni balneare. Astfel, pe total ţară,
capacitatea de cazare în funcţiune în 2004 reprezintă 70,1 % din cea înregistrată în 1990,
evoluţie ceva mai bună decât cea a numărului de locuri care reprezenta 60,9% (tabel nr.
4.4.). După o primă scădere accentuată de 27,5% până în 1992 a urmat o creştere de 2,1%
în 1993, o scădere cu 5,5% în 1994, o relativă creştere de 0,5% în urmatorii doi ani, o
scădere de 2,1% în 1997, o nouă creştere de 1,5% în 1998 şi o scădere în următorii ani
urmată de o revenire în 2003 şi 2004 (figura 4.6.).
În ceea ce priveşte ponderea capacităţii de cazare în funcţiune în hoteluri din cea pe
total ţară, constatăm o creştere a acesteia de la 60,7 % în 1990, la 67,5 % în 2004.

- 173 -
 Tabel nr. 4.5. Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune în România şi
staţiunile balneare în perioada 1990-2004

Anii Total turism România Staţiuni balneare Col 4 Col 8 Col 6/Col 2
/ /
Mii.loc. Mii.loc. Mii.loc. d.c.Hoteluri
Col 2 Col 6
zile I zile I zile I Mii.loc.zile I % % % I

1990 77022 100 46787 100 17656 100 10673 100 60,7 60,4 22,9 100,0
1991 64124 83.3 42185 90.2 14744 83.5 10363 97.1 65.8 70.3 23.0 100.4
1992 55870 72.5 38123 81.5 12846 72.8 9819 92.0 68.2 76.4 23.0 100.4
1993 57434 74.6 39402 84.2 13206 74.8 9914 92.9 68.6 75.1 23.0 100.4
1994 53255 69.1 36908 78.9 12335 69.9 9598 89.9 69.3 77.8 23.2 101,.3
1995 53540 69.5 36470 77.9 12324 69.8 9667 90.6 68.1 78.4 23.0 100.4
1996 53639 69.6 36629 78.3 11922 67.5 9318 87.3 68.3 78.2 22.2 96.9
1997 52027 67.5 35594 76.1 11780 66.7 9131 85.6 68.4 77.5 22.6 98.7
1998 53164 69.0 36142 77.2 12412 70.3 9522 89.2 68.0 76.7 23.3 101.7
1999 51275 66.6 34910 74.6 11500 65.1 9415 88.2 68.1 81.9 22.4 97.8
2000 50197 65.1 33573 71.8 11327 64.2 9278 86.9 66.9 81.9 22.6 98.7
2001 51882 67.4 34338 73.4 11488 65.1 9273 86.9 66.2 80.7 22.1 96.5
2002 50752 65.9 34558 73.9 11091 62.8 9298 87.1 68.1 83.8 21.9 95.6
2003 51632 67,0 35552 76.0 11323 64,1 9592 89,9 68,9 84,7 21,9 95,6
2004 53989 70,1 36460 77,9 11424 64,7 9707 90,95 67,5 85 21,15 92,4
I - 97,5 - 98,2 - 96,9 - 99,3 - - - 99,4

- - 2,5 - - 1,8 - - 3,1 - - 0,7 - - - - 0,6

R

Sursa:- Anuarele statistice ale României 1990-2001

- Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003
- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni
de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date pe baza indicatorilor

În turismul balnear, pentru aceeaşi perioadă, evoluţia este foarte apropiată de cea pe
total turism. Deşi numărul de locuri în staţiunile balneare a avut o evoluţie bună în
intervalul acesta de timp, înregistrând un ritm mediu anual de scădere de 1,0 % capacitatea
da cazare în funcţiune în staţiunile balneare în 2004, reprezenta 64,7 % din cea înregistrată
în 1990, scăderea anuală fiind într-un ritm mediu de 3,1 %.

O evoluţie bună, ce susţine concluzia noastră privind menţinerea în exploatare a

hotelurilor în detrimentul unităţilor mici din turismul balnear, a înregistrat ponderea
capacităţii de cazare în funcţiune din hoteluri în total turism balnear, care a crescut de la
60,4 % în 1990, la 85 % în 2004.

- 174 -
 Această situaţie este datorată atât numărului mare de locuri pe care structurile

Fig. 4.6. Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune în România şi staţiunile

balneare

90000

80000 77022

70000 64124

60000 55870 57434

53255 53540 53639 52027 53164 53989
51275 50197 51882 50752 51632
50000

40000

30000

20000 17656
14744
12846 13206 12335 12324 11922 11780 12412 11500 11327 11488
11091 11323 11424
10000

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total ţară Staţiuni balneare

hoteliere le au, cât şi integrării în complexele balneare, pe lîngă structurile de alimentaţie

şi agrement, a bazei de tratament. Firesc şi cererea se îndreaptă în special spre acestea chiar
dacă preţurile sunt mai mari.
De altfel şi evoluţia numărului de locuri-zile din hotelurile balneare a înregistrat o
scădere mică în cei cincisprezece ani, de la 10.673 mii loc-zile în 1990, la 9.707 mii loc-
zile în 2004 (un ritm mediu anual de scădere de 0,7 %), faţă de total turism balnear unde
s-au înregistrat 17.656 mii loc-zile în 1990 şi 11.424 mii loc-zile în 2004 (o scădere într-un
ritm de 3,1 % pe an).
Dacă puterea de cumpărare a populaţiei n-ar fi scăzut în tot acest interval de timp,
atât capacitatea de cazare în funcţiune cât şi toţi ceilalţi indicatori ar fi avut evoluţii
pozitive, crescătoare, în concordanţă cu dorinţa şi nevoia de refacere şi menţinere a
sănătăţii pe care cetăţenii ţării noastre le au.
Structura unităţilor de cazare pe tipuri de unităţi (tabelul 4.6.) reflectă rezultatul
evoluţiei prezentate.

- 175 -
Tabel nr. 4.6. Structura unitatilor de cazare pe tipuri deunitati in 2004
Tipuri de structuri de Total structuri de primire turisti Statiuni Balneare Col.4/Col.2
primire turistica
Nr.Unitati % Nr.Unitati % %

Hoteluri 928 23.8 112 31.1 12.07

Moteluri 149 3.8 7 1..94 4.7
Vile Turistice 691 17.7 139 38.6 20.11
Cabane Turistice 132 3.4 3 0.82 2.27
Pensiuni Tur. urbane 461 11.8 35 9.72 7.6
Campinguri 72 1.8 19 5..3 13.7
Bungalouri 279 7.2 5 1.4 1.8
Tabere de Elevi 157 4.03 13 3.6 8.3
Casute Turistice 53 1.4 6 1.66 11.3
Pensiuni tur. rurale 892 22.87 15 4.2 1.7
Alte Tipuri 86 2.2 6 1.66 6.98
Total 3900 100.0 360 100.00 9.23
Sursa:- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

La nivel naţional, în 2004, se poate observa că ponderea cea mai mare o au

hotelurile şi vilele turistice care împreună deţin 41,5 % din totalul unităţilor de cazare din
România. Următoarele unităţi sunt pensiunile turistice rurale cu 22,87 % şi pensiunile
turistice urbane cu 11,8 % din total.(fig 4.7.)
Ponderea cea mai mică o deţin căsuţele turistice şi de campinguri.
Fig.4.7. Structura unităţilor de cazare, pe total ţară, pe tip de unităţi, în 2004

86
892 928

53 149
157
279
691
72
461 132

Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice

Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de Elevi
Casute Turistice Pensiuni tur. rurale Alte Tipuri

În cazul staţiunilor balneare ponderea cea mai mare o au vilele turistice, care deţin
peste 38,6 % din totalul unităţilor de cazare turistică. Pe următoarea poziţie se află

- 176 -
hotelurile care deţin 31,1 % din unităţile de cazare. Pe o poziţie bună se mai situează
pensiunile turistice urbane cu 9,7 %. Restul, în proporţii mici, este împărţit de celelalte
tipuri de unităţi de cazare (fig 4.8.).
Fig. 4.8. Structura unităţilor de cazare din staţiunile balneare, pe tipuri de
unităţi, în 2004

6 15 6
5 13
19 112

35

3
7

139

Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice

Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de Elevi
Casute Turistice Pensiuni tur. rurale Alte Tipuri

Procentajul mare al vilelor turistice din zona balneară se poate explica prin faptul că
investiţiile şi cheltuielile aferente acestui tip de unităţi de cazare sunt mai mici, menţinerea
lor în funcţiune şi chiar privatizarea fiind mai uşor de făcut. Importante pentru o
desfăşurare în bune condiţii a procesului turistic sunt toate formele de cazare dar, pentru un
astfel de areal, vilele şi hotelurile (aproximativ 70 %) sunt cele care conferă turistului
siguranţă, un preţ adecvat serviciilor oferite şi primează ca număr.
Analizând ponderea deţinută de unităţile din staţiunile balneare în total unităţi
(col.6) se poate observa că în staţiunile balneare se concentrează 1/5 din totalul vilelor,
urmată de campinguri şi hoteluri care deţin aproximativ 13,7 % respectiv 12.07 % din
totalul acestor unităţi la nivel naţional.

- 177 -
 Deşi ca număr de unităţi, vilele au ponderea cea mai mare în turismul balnear, ca
număr de locuri, datorită capacităţii limitate de cazare vilele rămân mult în urma
hotelurilor care deţin supremaţia (tabel 4.7)

Tabel nr. 4.7. Capacitatea de cazare turistica existenta în 2004

pe tipuri de unitati de cazare
Tipuri de Total structuri de primire turistică Staţiuni Balneare Col.4/Col.2
structuri de primire
turistică Nr.Locuri % Nr.Locuri % %
Hoteluri 160370 58,1 29025 70,98 18,1
Moteluri 5992 2,18 308 0,75 5,14
Vile Turistice 16107 5,84 5908 14,45 36,68
Cabane Turistice 6215 2,25 148 0,37 2,38
Pensiuni Tur. urbane 8100 2,94 625 1,54 7,7
Campinguri 26894 9,75 2254 5,5 8,38
Bungalouri 4854 1,77 35 0,08 0,72
Tabere de elevi 30198 10,95 1731 4,23 5,73
Căsuţe Turistice 4365 1,58 443 1,08 10,15
Pensiuni Tur. rurale 9405 3,4 203 0,5 2,16
Alte tipuri 3441 1,24 214 0,52 6,2

Total 275941 100,0 40894 100,0 14,8

Sursa:- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni

de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

Astfel în privinţa capacităţii existente, la nivel naţional, se observă ponderea mare

deţinută de hoteluri, 58,1 % din totalul numărului de locuri existente în România, iar
numărul de locuri în hotelurile din staţiunile balneare reprezintă 71 % din capacitatea de
cazare.
Pentru turismul balnear ponderea mare a numărului de locuri în hoteluri (fig.4.9.)
este datorată în principal modului extensiv în care a fost concepută pînă în 1989
dezvoltarea bazei tehnico-materiale din această formă de turism - complexe balneare cu
bază de tratament, în multe cazuri în formula ,,totul sub acelaşi acoperiş”. Acest sistem
permite în plus, o bună valorificare a capacităţii de cazare şi tratament pe tot timpul anului.
Cu excepţia vilelor care deţin 17 % din numărul de locuri, celelalte tipuri de unităţi
au o pondere aproape nesemnificativă în totalul capacităţii de cazare existente în staţiunile
balneare.

- 178 -
 Fig.4.9. Capacitatea de cazare exitentă în staţiunile balneare pe tipuri de unităţi în
2004

214
203
443
1731
35
625 2254
148
5908

308

29025

Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice

Pensiuni Tur. urbane Campinguri Bungalouri Tabere de elevi
Căsuţe Turistice Pensiuni Tur. rurale Alte tipuri

O imagine privind situaţia actuală a ofertei de cazare din turismul balnear ne este
oferită şi de capacitatea de cazare în 2004 pe categorii de clasificare(tabelul 4.8)

Tabel nr. 4.8. Structuri de primire turistică pe categorii de clasificare în 2004

din total, pe categorii de clasificare

Total 5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea Neclasificate

pe stele
Total structuri 3900 10 168 584 11661 1057 420
de primire
turistică
Staţiuni 360 - 7 36 169 91 57
balneare
% 9,23 - 4,2 6,2 1,45 8,6 13,6
Total capac. 275.941 2.452 8.428 36.216 118.903 63.728 46.214
cazare exist.
Nr. locuri
Staţiuni 40.894 - 288 1939 26212 7612 4843
balneare
% 14,8 - 3,4 5,35 22,04 11,95 10,5
Sursa: - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

Conceput până în 1989 ca un turism de masă, fără unităţi de lux, şi în prezent oferta

- 179 -
turismului balnear se adresează în special celor cu venituri medii, marea majoritate a
unităţilor fiind de o stea şi două stele, aceste două categorii însumând 260 unităţi, ceea ce
reprezintă 72,2 % din totalul de 360 unităţi din staţiunile balneare (figura 4.10.).

Fig. 4.10. Structura unităţilor de cazare din România şi staţiunile balneare pe

categorii de confort în anul 2004

12000 11661

10000

8000

6000

4000

2000
1057
584 420
10 0 168 7 36 169 91 57
0
5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea neclasificate

Total ţară Staţiuni balneare

Chiar dacă ar fi cerere potenţială şi pentru unităţi de cinci stele, dimensiunile ei nu

justifică încă realizarea unor astfel de unităţi în staţiunile balneo-medicale.

4.2.2.2. Structuri de alimentaţie

Alimentaţia alături de cazare reprezintă un segment de bază al ofertei

balneoturistice care contribuie în mare măsură la calitatea şi imaginea generală a ofertei.
Tipul şi profilul unităţilor de alimentaţie, confortul şi serviciile oferite, calitatea
preparatelor, au o pondere însemnată în alegerea pe care o face turistul.
În staţiunile şi localităţile balneare din ţara noastră, alimentaţia îmbracă toate
formele specifice acestui sector, de la restaurante şi restaurante pensiune, la baruri, disco-
baruri, autoserviri, bufete, cofetării şi patiserii.
Aceste unităţi din punct de vedere al clasificării cuprind toate categoriile,
predomină însă multe unităţi de categoria II, III şi IV cu dotări aflate mult sub cerinţele

- 180 -
turistice actuale şi în plus ocupă locaţii foarte bune în staţiuni, ceea ce amplifică imaginea
defavorabilă pe care o creează ofertei balneoturistice.
Tabelul nr.4.9 prezintă structura unităţilor de alimentaţie şi gradul de confort în
principalele staţiuni balneoclimaterice de interes naţional.

Tabelul nr. 4.9. Structura unităţilor de alimentaţie din principalele staţiuni balneare
de interes naţional
Nr Staţiunea Nr. Resta Bar Bufet Bu- Cafe Cofe Brase- Restau- Snak Grad de confort
crt loc urant zi fet nea tărie rie rant bar calitate
bar berărie pensiu- I II III IV
ne
1 B.Hercula 8.418 4.881 1.168 762 60 77 180 350 880 60 3.999 2374 200 1.845
ne
2 B.Olăneşti 3.435 2.488 315 111 - - 60 - 431 - 1.198 505 812 920
3 B.Govora 4.393 2.311 85 208 - - 75 78 1636 - 825 1.292 580 1.696
4 Sovata 5.772 3.451 285 250 188 30 368 40 1160 - 1.371 1.227 652 2.522
5 Călimă- 5.732 3.237 275 258 - - 181 164 1.597 - 1772 1.560 408 1.992
neşti-
Căciulata
6 Slănic 3.941 1.515 390 298 - - 190 100 1.288 - 1.465 300 462 1.714
Moldova
7 B.Tuşnad 3.544 1.902 402 544 - - 96 - 600 - 1.124 296 812 1.312
8 B.Felix 9.352 6.431 1.094 356 64 - 288 460 500 - 4.297 1.176 1.690 2.190
9 Vatra 3.360 1.543 128 206 591 - 52 - 784 - 800 765 869 925
Dornei
10 Buziaş 2.181 1.208 168 24 - - 44 137 600 - - 24 - 2.157
11 Covasna 2.619 2.157 284 178 - - - - - - 874 1.270 115 360
12 Geoagiu 2.079 900 279 206 - - 40 180 474 - 420 180 90 474
13 Amara 3.094 2.552 130 280 - - 132 - - - 930 1.450 40 679
% 100 59,8 8,8 6,4 1,7 0,2 3,0 2,8 17,2 0,1 33,0 22,6 11,6 32,8
TOTAL 57.981 34.578 5.031 3.681 903 107 1.696 1.509 9.980 60 19.075 13.119 6.730 18.997
Sursa: - Evidenţă Autoritatea Naţională pentru Turism Ministerul Turismului

Datele evidenţiază predominanţa restaurantelor ( cca. 60% ) în corelaţie firească cu

ponderea la fel de mare a hotelurilor în cadrul structurilor de primire din staţiunile
balneare, prezentate anterior, urmate la distanţă mare de restaurantele pensiune ( fostele
cantine ) cu o pondere de numai 17 %. Ponderea celorlalte tipuri de unităţi, mult mai mică,
indică diversitatea redusă a unităţilor de alimentaţie, cu influenţe negative asupra calităţii
ofertei balneoturistice.
Diminuarea atractivităţii staţiunilor este generată şi de ponderea mare a unităţilor de
categoria a IV-a, 33%, cele de categoria I, care reprezintă tot 33%, neputând contrabalansa
lipsa calităţii dotării şi serviciilor celorlalte, mai ales că şi aceste unităţi se prezintă de cele
mai multe ori cu dotări depăşite fizic şi moral, necorespunzătoare nivelului impus de acest
grad de confort.

- 181 -
 Această situaţie precum şi ponderea mare a unităţilor de categoria a II-a ( cca.
23% ) conduce la concluzia că, din punct de vedere al alimentaţiei, oferta balneoturistică
actuală este necompetitivă.
Pentru a stabili contribuţia pe care o au în definirea calităţii ofertei balneoturistice
structurile de primire şi cele de alimentaţie, ne-am propus analiza raportului de corelare
dintre acestea. Situaţia pentru aceleaşi staţiuni, prezentată în tabelul nr. 4.10, relevă că, în
general, raportul între indicatorii număr de locuri la mese şi număr locuri cazare este
subunitar, considerat a nu fi optim, fapt ce conduce, mai ales în perioadele de sezon la
aglomeraţii şi la servirea mesei în mai multe serii.

Tabelul nr. 4.10. Indici de corelare a structurilor de primire şi alimentaţie din unele
staţiuni balneoclimaterice de interes naţional
Staţiunea Locuri Locuri de Coeficient de corelare
Nr. de mese cazare %
crt.
1 Băile Herculane 5.418 5.193 0,6
2 B. Olăneşti 3.435 2.813 0,8
3 B. Govora 4.393 2.277 0,5
4 Sovata 5.772 3.862 0,7
5 Călimăneşti-Căciulata 5.732 4.238 0,7
6 Slănic Moldova 3.941 3.513 0,9
7 B.Tuşnad 3.541 2.597 0,7
8 B.Felix 9.353 6.395 0,7
9 Vatra Dornei 3.360 1.847 0,5
10 Buziaş 2.181 1.839 0,8
11 Covasna 2.619 2.101 0,8
12 Geoagiu 2.079 1.544 0,7
13 Amara 3.094 2.331 0,7
Sursa: - Evidenţă Autoritatea Naţională pentru Turism Ministerul Turismului

O situaţie mai bună se înregistreză în staţiunile Vatra Dornei, Covasna, Slănic

Moldova, Băile Olăneşti, Buziaş, unde acest coeficient este foarte apropiat de valoarea
optimă.
Disfuncţionalităţile apar în perioadele de vârf de sezon şi la sfârşit de săptămână
când cresc atât gradul de ocupare a structurii de primire cât şi numărul de persoane
găzduite la particulari.
Un aspect pozitiv este reprezentat de faptul că personalul de servire în unităţile de
alimentaţie este calificat, în staţiunile balneoturistice de interes naţional constatându-se o

- 182 -
specializare ce determină o bună calitate a serviciilor şi o bună adaptabilitate la cererea
turistică.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre diversitatea meniurilor, sau oferta de
meniuri dietetice, care lasă mult de dorit.

4.2.2.3. Structuri de tratament

Structurile specifice tratamentului balnear reprezintă elementul de bază,

definitoriu, al ofertei balneoturistice.
Aceste structuri sunt unităţi complexe, în care se utilizează factori curativi naturali
completaţi în mod curent cu diferite proceduri de fizioterapie, electroterapie, cultură fizică
medicală, aerosolarii, ştranduri terapeutice etc19.
Pe baza proiectelor Ministerului Turismului, avizate de Ministerul Sănătăţii,
staţiunile balneoturistice de interes naţional au beneficiat de construirea structurilor de
tratament atât în cadrul hotelurilor balneare cât şi independent de acestea.
Structurile de tratament balnear din staţiunile de interes naţional dispun de toate
spaţiile care asigură circuite funcţionale ca:
- spaţii de recepţie – distribuţie a pacienţilor ( hol aşteptare,
programare - fişier, garderobă –vestiar );
- spaţii de asistenţă medicală şi coordonare ( cabinet medic şef,
cabinet asistent şef, cabinet tratamente medicamentoase, cabinet psihiolog ).
În cazul unităţilor balneare izolate, care, deseori, îndeplinesc şi funcţiile unei
policlinici balneare, aceste spaţii sunt copletate cu:
- spaţii destinate unităţilor de lucru cu pacienţii ( sală pentru educaţie
sanitară, cabinete pentru psihoterapie de grup şi individuală, circuit de
profilaxie primară şi secundară, circuit de recuperare medicală );
- spaţii anexă şi de serviciu.
Dimensionarea structurilor de tratament balnear se face ţinând cont de următoarele
elemente:

19
∗∗∗ Colectiv de elaborare, Cura balneoclimaterică, indicaţii şi contraindicaţii; Ministerul Sănătăţii;
Editura medicală, Bucureşti, 1986, pag. 23.

- 183 -
 - număr curanţi;
- metodologia de asistenţă balneară;
- durata curei balneare;
- timpul de funcţionare al bazei ( una sau două ture );
- suprafeţele utile necesare fiecărui tip de cură.
Staţiunile balneare dispun în mai mică măsură de dotări pentru realizarea de
investigaţii, analize medicale şi diagnosticări.
Corespunzător modului de efectuare al tratamentului, se disting20:
- structuri de tratament complex cu tratament prioritar prin cură internă; pentru
practicarea acestei forme de tratament, crenoterapia, cu tradiţie în activităţi balneare din
ţara noastră, în staţiunile consacrate din acest punct de vedere, sunt amenajări speciale ca:
pavilioane de cură (Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Sângeorz-Băi, Slănic Moldova,
Buziaş), buvete sau captări de izvoare, realizate în sisteme constructive adecvate, cu
procedee de captare şi tehonogii de funcţionare moderne, ce asigură în punctele de
distribuţie apă minerală cu calităţi fizico-chimice originare;
- structuri de tratament pentru cură externă sunt în număr mai mare decât primele,
includ şi amenajări pentru cura internă, dar sunt organizate pe specificul substanţelor
minerale, tratamente majore care se realizează la cadă sau în bazine pentru kinetoterapie,
completate de tratamente asociate (secundare) de fizio-electro-hidro-terapie, gimnastică
medicală ş.a.
Echipamentul de tratament disponibil pentru aplicarea tratamentelor se compune
din:
● Instalaţii pentru băi calde sau reci cu ape din izvoarele termale sau din lacuri ca
în staţiunile: Amara, Bazna (băi saline), Borsec, Buziaş, Slănic Prahova, Sovata ;
● Instalaţii pentru aplicaţii de nămol prezente în toate staţiunile care deţin acest
factor natural: Amara, Bazna, Covasna, Govora, Sărata Monteoru, Sângeorz, Slănic
Prahova, Sovata, Vatra Dornei ;
● Instalaţii pentru electro şi hidro terapie prezente în toate staţiunile ;
● Instalaţii pentru inhaloterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Covasna, Slănic
Moldova, etc. ;

20
∗∗∗ Colectiv de elaborare “Factori naturali de cură în staţiunile balneoturistice”, I.C.T.,Ministerul
Turismului ,Bucureşti, 1997, pag. 23.

- 184 -
 ● Instalaţii de kinetoterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Călimăneşti, Căciulata,
Govora, Băile Herculane, Pucioasa ;
● Săli de cultură fizică medicală prezente în statiunile: Bazna, Borşa, Borsec,
Călimăneşti, Căciulata, Covasna, Băile Felix, Băile Herculane, Olăneşti.
La aceasta se adaugă:
● Bazinele deschise cu ape minerale termale (Geoagiu Băi, Băile Felix, Băile
Herculane , Sărata Monteoru) ;
● Curele subterane pentru asm în salinele şi ştrandurile unde se pot face băi reci şi
aeroterapie (Tuşnad, Sovata, Sărata Monteoru, Pucioasa).
Toate aceste instalaţii pot fi situate în incinta hotelurilor şi a complexelor hoteliere,
dar pot exista şi centre de tratament care deservesc o staţiune întreagă.
Valoarea deosebită a factorilor naturali de cură din România a putut intra în
circuitul turistic internaţional datorită structurilor de tratament amenajate după 1970,
caracterizate prin construcţii moderne cu dotări numeroase, aparatură medicală
diversificată şi modernă la acel moment, când au fost realizate primele complexe balneare
ce valorificau ideea excelentă “totul sub acelaşi acoperiş” (Băile Herculane, Băile Felix,
Tuşnad, Călimăneşti-Căciulata, Covasna, Vatra Dornei, Moneasa, Mangalia, Eforie Nord,
Geoagiu Băi, Sângeorz Băi), sau prin legături acoperite permiteau circulaţia de la
structurile de cazare şi alimentaţie la structurile de tratament (Sovata, Covasna, Buziaş).
Astfel, din baza materială creată, prin concepţia nouă de valorificare a factorilor
naturali de cură, prin calitatea serviciilor şi calitatea personalului medical, s-a realizat
structura turistică optimă într-o staţiune balneară şi o bună ofertă nu numai pentru turiştii
români dar şi pentru cei din străinătate.
Din nefericire, lipsa investiţiilor din ultimii 20 de ani a făcut ca o parte din centrele
de tratament să devină necorespunzatoare. În unele staţiuni acestea sunt uzate, neîngrijite.
Deteriorarea se accentuează în timpul iernii când lipsa căldurii din unele centre îşi face
efectul asupra stării clădirilor, dotărilor şi instalaţiilor pentru cura balneară, reducând
capacitatea de tratament , sau chiar, determinând închiderea bazei.
Una din problemele importante legate de tratament a fost cea legată de raporturile
dintre societatea de turism şi personalul medical care numără în prezent 400 de medici şi
6000 de alţi salariaţi asistenţi20. Rezolvarea a fost dată de Ordonanţa de Urgenţă privind

20
*** Ministerul Turismului – site www.mturismului.ro

- 185 -
organizarea şi funcţionarea societăţilor de turism balnear şi de recuperare nr.152 din 7
nov.2002, iniţiată de Ministerul Turismului şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Textul
Ordonanţei defineşte pentru prima dată societatea comercială de turism balnear şi de
recuperare şi soluţionează următoarele probleme în perspectiva Programului naţional de
redresare a turismului balnear românesc21:
● Acordă dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare de a-şi angaja
personal medical propriu sau de a intra în relaţii de parteneriat cu toate structurile medicale
legal constituite. Acest fapt realizează legarea actului medical de cel turistic cu efecte
benefice asupra promovării produsului turistic integrat pe piaţă şi alinierea legislatiei
noastre la cea europeană.
● Recunoaşte dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare prin
componenta sa medicală de a fi prestatori de servicii medicale, delimitând atribuţiile celor
două ministere potrivit domeniilor de competenţă, respectiv Ministerul Turismului privind
activitatea turistică, iar Ministerul Sănătăţii şi Familiei activitatea medicală. Se definesc
clar rolul şi locul activităţii medicale în cadrul activităţii de turism balnear, realizându-se
protecţia socială a sectorului medical. Astfel, textul prevede că activitatea medicală a
societăţilor de turism balnear va fi condusă nemijlocit de către medici, ea fiind supusă
coordonării şi controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
● Oferă cadrul legal societăţilor de turism balnear şi recuperare de a intra în
raporturi contractuale directe cu casele de asigurări de sănătate din ţară şi străinătate ori cu
alte structuri legal constituite, conducând la o promovare mai eficientă a produsului
integrat pe piaţa externă a asigurărilor de sănătate.
● Se creează cadrul legal pentru investitorii din turismul balnear în vederea alocării
unor sume importante pentru modernizarea bazelor de tratament. Prin stabilirea locului şi
rolului structurilor medicale ca parte integrantă a societăţii de turism balnear şi de
recuperare se vor încuraja investiţiile în acest domeniu.
Odată creat cadrul legislativ factorii de decizie trebuie să se concentreze pe
modernizarea bazelor de tratament, care este imperios necesară.

21
*** O.U.G. nr.152/07.11.2002, Ordonanţa de Urgenţă privind organizarea şi funcţionarea societăţilor de
turism balnear şi de recuperare, Monitorul Oficial, partea I, nr.826/15.11.2002.

- 186 -
 4.2.2.4. Structuri de agrement

Chiar dacă motivaţia principală este tratamentul, agrementul este o componentă

importantă a ofertei balneoturistice, care poate juca un rol esenţial în definirea mărcii unui
produs turistic, în diferenţierea de alte produse similare, în mărirea forţei de atracţie a
unui obiectiv, staţiune sau zonă turistică. Din păcate atât în staţiunile balneoturistice, cât şi
în localităţile cu amenajări balneare, dotările de agrement-divertisment, indiferent de
caracterul lor sportiv-cultural, distractiv sau terapeutic, nu sunt în marea lor majoritate
corespunzătoare.

Această situaţie este rezultatul faptului că dacă sumele disponibile sunt mici, nici
preocuparea nu este mare, neglijându-se posibilităţile de a exploata bine cadrul natural sau
dotările existente în staţiuni ( terenuri de sport neîngrijite –Băile Herculane şi Băile
Tuşnad; case de cultură, cinematografe utilizate necorespunzător, unele transformate în
depozite - Sovata, Covasna, Băile Felix; zone şi alei de plimbare neamenajate sau
nereparate, lipsa cluburilor şi sălilor de lectură - Băile Tuşnad, Sovata, Vatra Dornei, ş.a.).
Au fost amenajate: bowling-uri în staţiunile Băile Herculane, Băile Tuşnad; locuri
de joacă pentru copii în Băile Felix; păstrăvărie în Slănic Moldova; patinoar natural în
Băile Tuşnad; grădini de vară în Băile Govora, Băile Olăneşti; discoteci în Băile Felix,
Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane şi cazinou în Băile Herculane. O bună parte din
acestea s-au degradat, sau au fost închise din cauza unui management defectuos.
În divertismentul turiştilor, un loc important îl ocupă excursiile organizate în
împrejurimile staţiunilor. Nu întotdeauna, însă, aceste excursii sunt interesante sau cu
programe judicios întocmite, de multe ori fiind foarte încărcate sau obositoare.
Dacă celelalte componente ale ofertei se pot modifica mai greu sau cunosc o
evoluţie lentă, agrementul constituie partea cea mai mobilă, deoarece, fantezia poate
acţiona în limite largi şi cu bani mai puţini se pot realiza lucruri frumoase.
Investiţiile în structurile de agrement şi managementul acestora trebuie optimizate
în regim de urgenţă pentru a înlătura lipsa actuală de competitivitate, comparativ cu oferta
de acelaşi gen din ţările europene.

4.2.3. Infrastructura generală şi turistică

Prin contribuţia ce o au la valorificarea resurselor şi structurilor balneare elementele
de infrastructură sunt importante în definirea ofertei balneoturistice.

- 187 -
 În cadrul acestora transportul aerian, reţeaua de drumuri şi căile ferate ce permit
accesul în staţiune cu mijloace diferite de transport, aleile modernizate către pavilioanele
cu ape minerale, structurile de tratament, cazare, alimentaţie şi zonele de promenadă, sunt
în stare mai bună sau mai puţin bună în funcţie de nivelul de dezvoltare economică a zonei
în care se află staţiunea şi de încadrarea staţiunii în cadrul celor de interes naţional, local
sau zonal.
Un element important de infrastructură , care în prezent nu mai creează probleme
şi de care beneficiază în egală măsură majoritatea staţiunilor importante, dar şi cele de
interes zonal şi local este reţeaua de telefonie, automată acum, completată de reţeaua de
telefonie mobilă.
Sunt însă probleme mai mari sau mai mici în funcţie de banii fiecărei comunităţi
locale cu reţeaua de canalizare, de apă, de energie electrică şi mai ales de încălzire termică,
fară care, în extrasezon nu se pot asigura servicii.
Alte elemente de infrastructură generală importante în întregirea ofertei
balneoturistice sunt generate de necesitatea existenţei unor parcuri balneare şi spaţii verzi
care să acopere 2/3 din suprafaţa perimetrului staţiunii, existenţa unei ambianţe
reconfortante şi, nu în ultimul rând, gradul de dotare al staţiunii cu unităţi comerciale şi de
prestări servicii, care contribuie la „imaginea de marcă “ a staţiunii.
Aceste cerinţe au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.77/1996 pentru
aprobarea normelor privind atestarea staţiunilor turistice, hotărâre prin care s-a creat cadrul
legal pentru valorificarea, protejarea şi conservarea potenţialului turistic, staţiunile atestate
devenind zone protejate23.
Obţinerea statutului de staţiune turistică (cu efecte benefice asupra dezvoltării zonei
şi a situaţiei economice a localnicilor) presupune o implicare deosebită a autorităţilor
locale pentru îndeplinirea criteriilor minime pentru atestare, de la accesul în staţiune, la
utilităţile absolut necesare şi până la structurile turistice.

4.3. Protecţia mediului şi turismul balnear

Protecţia şi conservarea potenţialului turistic în general şi balnear, în special, se

conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice care solicită colaborarea

23
*** H.G.R. nr.77/14.feb.1996, Hotărâre pentru aprobarea normelor privind staţiunile turistice, Monitorul
Oficial nr.38/22.feb.1996

- 188 -
specialiştilor din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare
numai în condiţiile asigurării unui cadru juridico-administrativ de desfăşurare.
Poluarea şi degradarea resurselor balneoturistice şi ambientului staţiunilor şi
localităţilor balneare este consecinţa a trei grupe de factori: naturali, cei legaţi de
dezvoltarea economică şi cei care intervin prin valorificarea resurselor balneoturistice.
1. Factorii naturali (procese de alunecare şi eroziune, cutremure, inundaţii
etc.) au degradat sau au distrus multe surse de apă minerală, mai ales din Transilvania sau
dealurile subcarpatice (Sărata Monteoru, Ideciu de Sus, Ocnele Mari, Sovata, Bălţăteşti).
2. Factorii economici diverşi, constituie importante surse de poluare şi
degradare a substanţelor balneare sau mediului din staţiuni şi împrejurimile lor. Este vorba
de poluarea aerului (Govora, Lipova), a lacurilor terapeutice (Techirghiol, Amara, Balta
Albă, Lacul Sărat, Mangalia), a solului şi apelor freatice minerale sau potabile (Băile
Boghiş), poluarea sonoră, dar şi de degradarea peisajului prin halde de steril (Băile
Harghita şi Sântimbru), cariere de calcar (Băile Herculane) şi defrişarea pădurilor din
apropierea staţiunilor balneare (Sovata, Slănic Moldova).
3. Turismul ca orice activitate umană, fiind un consumator de spaţiu şi
resurse turistice participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi a
potenţialului turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei
sau a altor obiective turistice pe care le pot deteriora parţial sau total, fie prin concepţia
greşită de valorificare a unor zone, puncte şi obiective turistice din staţiunile balneare.
Circulaţia turistică necontrolată în parcurile staţiunilor balneare, în pădurile de
interes social – recreativ, conduce la degradarea acestora, dispariţia unor specii floristice,
distrugerea ambientului, a valorilor terapeutice a unora dintre acestea: bioclimat, aerosoli,
puritatea aerului, lacuri (Băile Herculane, Sovata, Băile Felix, Olăneşti)
Intensificarea circulaţiei turistice automobilistice în staţiunile balneare şi lipsa
parcărilor, pe lângă poluarea fonică, alterează calitatea aerului, a factorilor de cură,
influenţându-se direct şi tratamentele balneare specifice staţiunilor (în toate staţiunile).
Fenomenul este accentuat în cazul în care staţiunile sunt străbătute de drumuri naţionale
(Călimăneşti, Vatra Dornei, Buziaş).
Ambele fenomene negative au o intensitate şi o acţiune distructivă mare la sfârşit
de săptămână, „când presiunea turistică” este puternică.

- 189 -
 Calitatea potenţialului turistic balnear, poate fi afectată şi printr-o concepţie greşită
de valorificare a resurselor sale turistice rezultată fie din exploatarea neştiinţifică şi
neraţională a acestora, fie din realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu
caracter turistic.
O situaţie specială o au substanţele minerale balneare caracterizate printr-o mare
vulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putând provoca
schimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate resurse
terapeutice. Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor minerale balneare, cu
deosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă, de cele mai multe ori, din
nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor care impun limitarea
exploatării zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare,
executarea lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de
specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare şi o exploatare raţională,
ştiinţifică a acestora.
Cu toate măsurile întreprinse în ultimul timp pentru protecţia resurselor balneare, se
pot semnala totuşi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazul
zăcămintelor hidrominerale Covasna, Lipova şi Buziaş, la care exploatarea defectuoasă a
acestora a dus la apariţia de fenomene de degradare (scădere a potenţialului surselor,
diminuarea cantităţii de CO2 etc.). În cazul acestor staţiuni, dacă nu ar fi fost vorba de
zăcăminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile.
Factorii de degradare ai resurselor hidrobalneare sunt, de regulă, cei tehnici legaţi
de forare şi captarea surselor, de transport şi distribuţie şi de utilizarea propriu-zisă, dar şi
de nerespectarea normelor tehnice de exploatare şi întreţinere, a celor igienico-sanitare.
Între aceste deficienţe tehnice amintim:
• depresurizarea zăcămintelor hidrogeologice prin săparea unui număr mare
de sonde şi puţuri, ceea ce conduce la reducerea conţinutului de CO2 şi pierderea calităţii
apelor minerale;
• o lipsă de etanşeitate la unele foraje, cimentări nereuşite, fenomene de
corodare sau distrugerea unor coloane de tubaj cu degradarea zăcământului prin
depresurizare;
• defecţiuni la rezervoarele de stocare a apei minerale;
• captări incorecte;

- 190 -
 • conducte de transport defecte, sparte cu pierderi de apă minerală;
• pierderi de apă la distribuţie, încălzire şi balneaţie;
• nerespectarea perimetrelor de protecţie hidrogeologică şi sanitară şi
permiterea activităţilor economice poluante în limitele acestora duc, de asemenea, la
degradarea lacurilor terapeutice;
• lucrări geologice necorespunzătoare;
• necorelarea rezervelor de apă minerală cu consumul, ceea ce conduce la o
exploatare intensivă a apelor până la limita de epuizare a zăcământului hidromineral;
• utilizarea intensivă a lacului Ursu în balneaţia liberă (pentru agrement,
conduce la amestecul şi omogenizarea apei) pierzându-se caracterul helioterm – factor
terapeutic foarte important ce conferă originalitate şi atractivitate staţiunii Sovata;
• evacuarea apelor minerale reziduale folosite în balneaţie, netratate chimic şi
biochimic, ca şi a nămolurilor terapeutice, de altfel, prezintă pericolul poluării mediului
prin compoziţia chimică, bacteoriologică şi temperatura lor.
Şi în cazul nămolurilor terapeutice, exploatarea raţională, utilizarea şi tratarea
corespunzătoare ca şi protejarea acestora uneori nu sunt luate în considerare, ducând la
degradarea şi poluarea zăcământului (Techirgiol, lacurile Negru, Ursu şi Săcelu - Gorj).
Situaţia este similară pentru turba terapeutică de la Poiana Stampei.
Dar degradarea mediului şi a potenţialului pot fi determinate şi de dezvoltarea
nesistematizată a localităţilor, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu
caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică,
realizarea de construcţii inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic sau
natural al zonei turistice, ocuparea intensivă a unui spaţiu cu construcţii turistice, această
ultimă situaţie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Astfel de
situaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare prin realizarea unei baze
materiale şi tehnice disproporţionate ca volum şi structură cu capacitatea de primire a
teritoriului şi a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o supraîncărcare a teritoriului cu
instalaţii turistice mergându-se până la urbanizarea staţiunii (Băile Felix şi parţial Sovata şi
Băile Herculane).
În lipsa unor legi de exploatare şi de protecţie a resurselor balneare, întreaga
activitate se desfăşoară în baza unor acte normative cuprinse în studiul „Fundamentarea
unor criterii şi norme de clasificare a staţiunilor turistice” (ICT 1992) şi OMS 1/1980.

- 191 -
 Componentele obligatorii ale unei exploatări optime trebuie să asigure prezenţa
nealterată a zăcământului în ecosistem, păstrându-se permanent echilibrul hidrologic,
fizico-chimic şi biologic al acestuia.
O latură la fel de importantă a unei exploatări de calitate, este şi corecta organizare
şi construire a instalaţiilor de transport al substanţei minerale de la sursă până la punctul de
utilizare. Soluţiile de optimizare a acestor instalaţii se dau de institutele de proiectare care
aleg varianta adecvată tehnologic şi economic. O modulare general aplicabilă sistemelor de
exploatare a apelor minerale la suprafaţă se integrează în schema:
a) surse echipate pentru exploatare şi control;
b) transport prin conducte de la sursă la rezervoarele centrale;
c) distribuţie dirijată şi controlată, de la rezervoare la consumator.
Problemele exploatării raţionale sunt multiple şi uneori dificile, fapt ce a justificat
cerinţa întocmirii unei documentaţii speciale întocmită de institute de specialitate sub egida
forului coordonator şi a responsabilului de zăcământ, pe baza normelor elaborate de
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Apelor şi
Protecţiei Mediului. Documentaţiile de exploatare, care au început să fie întocmite din anul
1980, stabilesc toate condiţiile şi metodele de exploatare. Aceste documente sunt supuse de
câte ori este nevoie, la completări şi îmbunătăţiri pentru că mediul, zăcământul şi staţiunea
sunt entităţi evolutive.
Mai pregnantă decât cea hidrogeologică, protecţia sanitară aprofundează până la
detaliu partea de ecosistem supusă poluării şi nocivităţii dăunătoare nemijlocit sănătăţii
omului. Sub egida Ministerului Sănătăţii au apărut reglementări de protecţie sanitară prin
instituirea perimetrelor de protecţie. Perimetrul de protecţie sanitară cuprinde zona
staţiunii, a zăcământului şi zone adiacente în care modificarea regimului natural poate
conduce la alterarea calităţii factorilor terapeutici. Zona internă de regim sever constituie
un areal restrâns în jurul sondelor sau celorlalte surse de ape minerale, suprafaţa sa fiind
diferită, de la caz la caz în funcţie de natura captării. Dimensiunile ei sunt menţionate în
mod expres într-o anexă la normele de întocmire a perimetrului sanitar. Stabilirea acestei
zone se face în scopul asigurării, fără nici un risc din punct de vedere igienico-sanitar, a
exploatării apei minerale, principalele interdicţii impuse fiind: amplasarea oricărui fel de
construcţie; utilizarea, depozitarea sau transportul în apropiere de surse cu radiaţii
ionizante; utilizarea sau depozitarea de materiale poluante; orice fel de escavaţii;

- 192 -
traversarea zonei de către conducte de ţiţei sau alte produse petroliere, precum şi orice fel
de conducte care nu transportă apă minerală; lucrările ce produc pulberi sau alte poluări ale
aerului; utilizarea îngrăşămintelor chimice sau farmaceutice nocive, orice fel de activităţi
care nu sunt legate direct de exploatarea apei minerale.
Zona externă de restricţie cuprinde cadrul natural al staţiunii, microclimatul. Ea are
o extindere similară perimetrului hidrogeologic, dar nu este condiţionată de aceasta, putând
fi mai mare sau mai mică. Pentru această zonă se prevăd următoarele interdicţii:
amplasarea de obiective care evacuează noxe în atmosferă; aruncarea, deversarea,
împrăştierea de deşeuri sau reziduuri solide, lichide, gazoase sau radioactive; excavaţii,
lucrări miniere, depozite de carburanţi şi lubrifianţi; orice activitate antropică ce poate
dăuna refacerii şi dezvoltării vegetaţiei, irigaţii; desfăşurarea unor activităţi cu grad ridicat
de poluare fonică (transportul rutier greu, explozii, utilizarea de ciocane pneumatice).
La menţinerea calităţii ecosistemului în care se integrează o staţiune balneară
contribuie şi alte foruri, între care: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
În perspectiva integrării europene România a făcut eforturi pentru alinierea la
legislaţia UE privind protecţia mediului. Având în vedere prevederile acestei legislaţii
privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din domeniul public şi
privat şi faptul că UE susţine financiar acţiunile legate de mediul înconjurător, comunităţile
locale şi investitorii trebuie să aibă în atenţie eliminarea problemelor pe care le-ar putea
crea proiectele lor de dezvoltare a turismului asupra mediului.

- 193 -
 CAPITOLUL V
Analiza circulaţiei turistice în staţiunile balneare din România şi
previziunea cererii pentru perioada 2005-2010

Evoluţia turismului din ţara noastră în general şi a turismului balnear în special,

reflectă atât dezvoltarea extensivă, baza tehnico-materială înregistrând, mai ales după
1970, o evoluţie permanent ascendentă, ce s-a racordat prin dimensiuni şi structură la
dinamica cerinţelor consumatorilor144, cât şi descreşterea ce a urmat schimbărilor
economice şi sociale care au avut loc în România după 1989.
Realizarea stabilităţii macroeconomice, începută în anul 2000 concretizată în anul
2001 printr-un bun ritm mediu anual de creştere economică reprezintă o premisă
favorabilă pentru revigorarea cererii de produse turistice şi a investiţiilor în acest sector, iar
o dinamică bună a sosirilor şi încasărilor turistice va avea ca efect creşterea aportului
turismului la produsul naţional brut, crearea de noi locuri de muncă şi accentuarea efectului
său multiplicator prin antrenarea ramurilor economice a căror activitate depinde de
fenomenul turistic.
Prin rezultatele eficiente obţinute în menţinerea şi consolidarea sănătăţii şi a
refacerii potenţialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a
cărei poziţie pe piaţa turistică internă şi internaţională este în continuă creştere. Dinamica
turismului balnear se află sub influenţa unei multitudini de factori, iar în analiza acesteia se
vor folosi indicatorii statistici de la nivel macroeconomic ce sintetizează evoluţia în timp a
acestei forme de turism.

5.1. Factori ce influenţează dinamica turismului în general şi a turismului

balnear în special

Turismul evoluează sub incidenţa a numeroşi factori, diferiţi ca natură şi rol, cu

acţiune globală sau particularizată asupra unei forme ori componente a activităţii
turistice.
Datorită particularitaţilor sale, turismul balnear este influenţat nu numai de
multitudinea factorilor ce acţionează asupra turismului în ansamblul său dar şi de o serie

144
C. Cristureanu, R. Zadig, P. Baron, Economia Turismului, Editura A.S.E., Bucuresti, 1982, pag. 95.

- 194 -
de factori specifici dezvoltării turismului balneo-medical.
În sens general, creşterea economică, însoţită de pătrunderea progresului ştinţific în
toate domeniile vieţii economice şi sociale, este condiţia esenţială a prosperităţii, care
generează creşterea disponibilităţilor băneşti, a timpului liber şi implicit manifestarea
cererii turistice.
Diversitatea factorilor cu acţiune asupra turismului şi necesitatea cuantificarii lor,
impun structurarea acestora în categorii relativ omogene, iar din numeroasele modalităţi de
clasificare ne vom referi la una din cele mai importante şi cuprinzătoare cea care are drept
criteriu conţinutul şi natura acestora145:
- factori economici - veniturile populaţiei şi modificările acestora, oferta
turistică şi tarifele produselor turistice;
- factori tehnici - performanţele mijloacelor de transport, dotările tehnice
ale unităţilor hoteliere şi de alimentaţie sau agenţiilor (rezervare computerizată,
internet etc.);
- factori sociali - urbanizarea, timpul liber, moda;
- factori demografici - evoluţia cantitativă/numerică a populaţiei,
modificarea duratei medii a vieţii, structura pe vârste, pe categorii socio-
profesionale;
- factori psihologici, educativi şi de civilizaţie - nivelul de instruire, setea de
cultură, dorinţa de cunoaştere, temperamentul, caracterul individual;
- factori naturali - aşezarea geografică, poziţia faţă de principalele căi de
comunicaţie, relieful, clima;
- factori organizatorici şi politici - formalităţi la frontiere, regimul vizelor,
facilităţi sau priorităţi în turismul organizat, diversitatea tipologică a
aranjamentelor, conflicte sociale, etnice, religioase.
Factorii determinanţi ai turismului pot fi structuraţi şi în raport cu orientarea
influenţei lor asupra celor două laturi corelative ale pieţei în factori ai cererii turistice-
venituri, urbanizare, timp liber, factori ai ofertei - diversitatea şi calitatea serviciilor, costul
prestaţiilor, condiţiile naturale, baza materială şi factori ai confruntării cerere-ofertă -
distribuţia agenţiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, circulaţia monetară, sistemul

145
R. Minciu, Economia turismului, Ediţia Uranus, Bucureşti 2000, pag. 38.

- 195 -
legislativ146.
Această enumerare a unor grupări de factori, din multele existente, ilustrează
numărul mare al variabilelor fenomenului turistic, influenţa unei bune părţi a acestora fiind
dificil de separat şi cuantificat.
Pentru factorii reprezentativi există însă o metodologie bine pusă la punct, de
măsurare a intensităţii şi efectului acţiunii lor asupra turismului si turismului balnear.
Astfel, veniturile populaţiei sunt în opinia majorităţii specialiştilor principala
condiţie pentru manifestarea cererii turistice şi deci suportul material obiectiv al dezvoltării
turismului. Creşterea veniturilor determină chiar deplasări absolute de la o grupă la alta de
produse, sau de la un sort la altul147.
Veniturile populaţiei exprimă sintetic nivelul de dezvoltare economică a unei ţări şi,
indirect, posibilitatea de a aloca mai mulţi sau mai puţini bani pentru turism.

Unul din indicatorii ce caracterizează elocvent nivelul de dezvoltare economică

este produsul naţional brut pe locuitor.
Veniturile reprezintă un factor cu acţiune complexă ce influenţează cantitativ
circulaţia turistică, prin modificarea numărului turiştilor dar şi calitativ influenţând durata
deplasării, distanţa pe care se efectuează călătoria, intensitatea plecărilor în vacanţă,
caracterul organizat sau particular al prestaţiei, realizarea călătoriei în interiorul sau în
afara ţării, opţiunea pentru un anumit mijloc de transport.
Preţurile şi tarifele reprezintă un factor important în decizia consumatorului de a
face turism balnear. Cererea reprezintă , de fapt, relaţia între diferitele preţuri posibile ale
unui produs şi cantităţile care vor fi cumpărate la fiecare din preţurile oferite148 lor poate
viza întregul produs turistic sau numai una din componentele sale, se manifestă diferit în
raport cu piaţa internă sau cu cea internaţională, produce mutaţii cantitative şi/sau
calitative.
O bună politică a preţurilor care să reflecte calitatea prestaţiilor, însoţită de un
sistem de facilităţi, pot asigura stabilitatea fluxurilor turistice, o bună utilizare a capacităţii
şi eficienţa activităţii.
Cuantificarea influenţei preţurilor se face tot cu ajutorul coeficientului de

146
R. Minciu, op.cit., pag. 39.
147
D. Patriche (coordonator), I. Stănescu, M. Grigorescu, R. Emilian, Nicoleta Enică, Economie comercială,
Editura Economică, Bucureşti, 1998. pag. 187.
148
M. Didier, Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pag. 70.

- 196 -
elasticitate, care are valori negative datorită reacţiei de obicei contrare a celor două
fenomene (creşterea preţurilor generează reducerea cererii).
Specialiştii consideră că preţurile şi veniturile trebuie să intre ca element formativ
al strategiilor care ar urma să asigure crearea şi determinarea unui nivel de cerere
efectivă149.
Oferta turistică - constituită din atracţii (naturale şi antropice) echipamente şi forţă
de muncă, cunoscute şi sub denumirea de dotări factoriale - acţionează direct asupra
consumului turistic şi fenomenului în ansamblul său.
Progresul tehnic este un factor care influenţează continuu dezvoltarea turismului,
fie direct, prin creşterea gradului tehnic al dotărilor hoteliere, de alimentaţie, tratament şi
agrement, fie indirect, prin acţiunea sa asupra urbanizării, industrializării, perfecţionării
căilor şi mijloacelor de transport, calităţii mediului.
Pe de altă parte progresul tehnic, industrializarea, urbanizarea, condiţiile actuale de
viaţă ale omului modern, aduc, pe lângă aspectele pozitive, unele aspecte negative cum ar
fi: intensificarea stresului, dezechilibrele alimentare calitative şi cantitative, intensificarea
acţiunii patogene a mediului ambiant asupra organismului uman datorită poluării fizice şi
chimice care au impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei. Pentru diminuarea
impactului acestor efecte negative, tot mai mulţi turişti aleg ca destinaţie de vacanţă
staţiunile balneare.
Un alt factor general ce influenţează dinamica turismului şi a turismului balnear
este evoluţia demografică, respectiv dinamica populaţiei şi mutaţiile acesteia pe vârste,
profesiuni, medii, etc. Acest factor are o semnificaţie deosebită pentru turismul balnear
deoarece segmentul ‘‘pesoanelor de vârsta a treia’’ este în creştere şi reprezintă o
importantă sursă pentru creşterea pieţei acestei forme de turism. Creşterea duratei medii a
vieţii şi un sistem de facilităţi din partea statului, alături de nevoia de îngrijire şi refacere a
stării de sănătate, transformă o bună parte din persoanele incluse în această categorie de
vârstă, care beneficiază şi de un alt factor determinant pentru turism, timpul liber, în clienţi
ai staţiunilor balneare.
Procesul de urbanizare prin efectele sale negative asupra mediului şi prin creşterea
solicitării nervoase determină creşterea numărului celor care simt nevoia refacerii într-o
staţiune de odihnă sau de tratament balnear.

149
J. Kregel. E. Matzner, G. Grabher, Şocul pieţei, Editura Economică, Bucureşti, 1995, pag. 39.

- 197 -
 Acţiunea acestor factori cu caracter general este completată de cea a factorilor
specifici dezvoltării turismului balnear, dintre care am menţiona:
- tendinţa actuală pe plan mondial de a se înlocui, în unele afecţiuni
cronice, tratamentul medicamentos (domeniu în care specialiştii afirmă că s-au făcut
în ultimul timp multe abuzuri), prin tratamente cu factori naturali de cură mai
adecvaţi organismului suprasolicitat de ritmul vieţii moderne;
- îmbinarea turismului propriu-zis cu turismul balnear care asigură
turistului posibilitatea ca în timpul concediului de odihnă să-şi îngrijească sănătatea şi
să se reconforteze vizitând totodată şi o localitate, respectiv o ţară străină;
- dezvoltarea balneologiei sociale, care face ca numărul celor ce
beneficiază de cure balneare total sau parţial plătite de casele de asigurări sociale să
fie mereu în creştere;
- calitatea şi eficienţa instalaţiilor şi dotărilor, de care dispun
staţiunile, au rol important în alegerea acestora ca destinaţie de cură balneară şi pot fi
un factor de atracţie pentru revenirea turiştilor în staţiunile respective;
- dezvoltarea tehnicilor medicale, aferente procedurilor medicale
pentru cura externă, realizate în staţiunile balneoclimaterice (hidro-termo-terapie,
balneo-terapie);
- valoarea deosebită din punct de vedere terapeutic a factorilor
naturali de cură din staţiunile balneare şi climaterice din România şi multitudinea
afecţiunilor ce pot fi tratate.
Influenţa acestor factori specifici face din turismul balnear forma de turism cu cele
mai individualizate preferinţe şi cereri, multitudinea afecţiunilor presupunând tratamente
balneo-medicale diversificate şi realizarea unei oferte corespunzătoare.

5.2. Indicatorii statistici ce caracterizează activitatea de turism

Analiza dinamică a circulaţiei turistice atestă că în evoluţia ei se înregistrează atât

modificări calitative materializate în orientarea turiştilor spre servicii de confort ridicat,
spre produse turistice speciale, cât şi modificări cantitative rezultate din dimensiunile
acesteia exprimate prin diferiţi indicatori150.
Indicatorii statistici reprezintă expresia numerică a unei determinări calitative

150
C. Cristureanu, R. Zadig, P. Baron, op.cit., pag. 67.

- 198 -
obiective, obţinută în urma efectuării unei cercetări statistice raportată la condiţii specifice
de timp, spaţiu şi organizatorice şi se regăsesc cu regularitate în statistica oficială şi în
publicaţiile de specialitate151.
În procesul de cercetare indicatorii îndeplinesc funcţiile de măsurare, comparare,
analiză, sinteză, estimare, verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei unor indicatori
statistici determinaţi pe baza unui model de calcul.
Aceste funcţii le îndeplinesc şi indicatorii din turism utilizaţi în analizele din
această lucrare. Se vor folosi indicatori primari ce se obţin în cadrul prelucrării primare a
datelor statistice ca urmare a procesului de centralizare a datelor unei observări statistice,
oferiţi de Autoritatea Naţională de Turism, Centrul de calcul al Ministerului Sănătăţii,
Institutul Naţional de Statistică, Anuarele statistice şi alte surse.
În urma prelucrării statistice a acestor mărimi absolute, prin aplicarea metodelor
şi procedeelor de calcul statistic, se vor obţine indicatorii derivaţi.
Frecvent se vor obţine indicatori statistici calculaţi sub formă de mărimi relative, şi
anume, mărimi relative de structură, de coordonare, ale dinamicii, ale programării sau chiar
de intensitate.
Având în vedere marea diversitate a serviciilor, diferitele forme de turism,
categoriile de preţuri şi tarife diferenţiate pe grade de confort şi caracterul sezonier al
turismului, activitatea din această ramură este caracterizată printr-un sistem de indicatori,
cu un conţinut complex.
Turismul, în evoluţia sa, este analizat şi urmărit prin indicatori fundamentaţi printr-
o metodologie de calcul uniformizată pe plan mondial.
Indicatorii turismului, în corelaţie cu factorii determinanţi ce influenţează cele
două laturi corelative ale pieţei, trebuie să furnizeze informaţii cu privire la:
-cererea turistică - prin măsurarea circulaţiei turistice interne şi
internaţionale în cadrul teritoriului naţional;
-oferta turistică sau potenţialul economic din punct de vedere al bazei
materiale şi personalului;
-rezultatele valorice ale activităţii turistice, prin cheltuieli, încasări şi
eficienţă economică;

151
N. Petcu, Statistică în turism,teorie şi aplicaţii, Ed.Albastră, Cluj Napoca, 2000,pag. 16.

- 199 -
 -calitatea activităţii turistice152.
Toţi indicatorii ce caracterizează activitatea de turism se pot determina sub formă
de: indicatori absoluţi (globali), medii, de intensitate, de structură, de dinamică. Pentru a
avea aplicabilitate şi eficienţă, sistemul de indicatori ai turismului poate fi grupat în două
mari categorii:
-indicatori la nivel macroeconomic;
-indicatori la nivel microeconomic.
În analiza de faţă se vor utiliza în special indicatori la nivel macroeconomic.
Din această categorie, cei privind capacitatea de cazare turistică sunt indicatori
care furnizează informaţii cu privire la oferta turistică. Indicatorii utilizaţi în capitolul
anterior pentru analiza ofertei au fost, atât sub formă de mărimi absolute, număr de unităţi
şi număr de locuri pentru capacitatea de cazare existentă, locuri-zile pentru capacitatea de
cazare în funcţiune, structura pe tipuri de unităţi şi categorii de confort, cât şi sub formă de
mărimi relative ale dinamicii cu bază fixă şi cu bază în lanţ.
Indicatorii macroeconomici care comensurează şi caracterizează circulaţia turistică
sunt indicatori ce furnizează informaţii cu privire la cererea turistică.
În analiza următoare, privind fluxurile turistice, s-au utilizat indicatori sub formă
de mărimi absolute-număr turişti, înnoptări, număr zile turist şi indicatori sub formă de
mărimi relative ale dinamicii.
Pentru pregătirea datelor în vederea previziunii s-au utilizat în algoritmul de calcul
indicatori absoluţi, relativi şi medii: sporul cu bază fixă; sporul cu bază în lanţ; indicele de
evoluţie cu bază fixă; indicele de evoluţie cu bază în lanţ; ritmul de evoluţie cu bază fixă şi
în lanţ; media seriei; sporul mediu de evoluţie; indicele mediu de evoluţie; ritmul mediu de
evoluţie.
În vederea previziunii s-au utilizat următoarele procedee de ajustare a seriilor
cronologice: metoda sporului mediu; metoda indicelui mediu de dinamică; metoda
trendului liniar. Pentru aceasta s-au calculat indicatorii sintetici ai variaţiei - abaterea medie
pătratică ca medie pătratică a abaterilor tuturor variantelor seriei de la media lor aritmetică
şi coeficientul de variaţie ca raport între abaterea medie pătratică şi nivelul mediu al seriei.

152
N. Petcu, op.cit.,pag. 117.

- 200 -
 5.3. Cererea potenţială şi cererea efectivă

Cererea, ca parte componentă a pieţei, este ”...dorinţa pentru un anumit produs

dublată de posibilitatea şi decizia de a-l cumpăra’’153 , iar cererea de servicii reprezintă
partea solvabilă a nevoii sociale reale de servicii care se manifestă pe piaţă154.

Pentru turismul balnear, cererea, ca manifestare a unei nevoi sociale, este în

principal, expresia unei nevoi specifice şi anume nevoia de sănătate.
Cererea turistică specifică acestei forme de turism prezintă particularităţi generate
de faptul că manifestarea şi dinamica acesteia sunt determinate de o serie de factori
demografici, psihologici, organizatorici, care joacă un rol în modul cum diferite segmente
ale populaţiei îşi exprimă nevoile absolute de consum pentru serviciile turistice şi pentru
tratamentul balnear, nevoi influenţate la rîndul lor de o serie de factori obiectivi (nevoia de
sănătate, de menţinere şi refacere a capacităţii de muncă).
Cererea potenţială de turism balnear este în special rezultatul acţiunii a patru
factori principali: starea de sănătate a populaţiei, factorul demografic, industrializarea şi
urbanizarea (Anexa nr.16).
¾ Starea de sănătate a populaţiei. Realizările deosebite ale medicinei şi
farmaco-terapiei au permis eradicarea unor boli altădată netratabile, sau
ameliorarea altora, însă, firesc, nu puteau rezolva în mod absolut problema.
De multe ori rezultate spectaculoase au venit de acolo de unde se spera mai
puţin, de la tratamentul balnear. Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că o cură
balneară poate rezolva problemele chirurgiei, însă afecţiuni digestive, ale
aparatului respirator, dermatologice, ale aparatului locomotor, ginecologice,
cardiace, ale sistemului nervos şi alte afecţiuni sunt de multe ori ameliorate
în staţiuni balneare. Dorinţa de însănătoşire face din bolnav un cumpărător
potenţial.
¾ Factorul demografic. Datorită progresului ştiinţei, a medicinei în special,
asistăm la modificări şi din punct de vedere demografic. Asistăm la o
creştere a ponderii vârstei a treia, căreia i-a crescut şi speranţa de viaţă.
Aceste modificari de structură vor avea influenţă asupra cererii potenţiale de
turism balnear.

153
Ph. Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997, pag. 36.
154
Maria Ioncică, Economia Serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 2000, pag. 172.

- 201 -
 ¾ Industrializarea şi urbanizarea contribuie la creşterea acţiunii patogene a
mediului ambiant asupra organismului uman prin efectele negative ale
poluării fizice şi chimice, sedentarismului, stresului psihic, dezechilibrului
alimentar cantitativ şi calitativ, reducerii contactului permanent dintre om
şi mediul său natural, pe care le generează, sunt factorii principali ai
creşterii morbidităţii şi măririi factorilor de risc. Aceştia sunt factorii a căror
evoluţie din ultimele decenii a determinat şi apariţia conceptului potrivit
căruia sănătatea trebuie privită ca o stare de bunăstare. Chiar dacă nu au o
boală sau o infirmitate, ritmul nou de viaţă afectează calitatea vieţii
oamenilor, tonalitatea pozitivă, care pot fi recăpătate printr-o cură de
refacere a echilibrului psiho-fizic într-o staţiune balneară.
Transformarea cererii potenţiale în cerere efectivă se află sub influenţa altei grupe
de factori. Totalul produselor turistice „cura balneo-medicală”, „cură de sănătate”, vândute,
deci cererea efectivă depinde de: gradul de solvabilitate, durata timpului liber, oferta si
nivelul de informare (Anexa nr.16).

♦ Gradul de solvabilitate. Turismul balnear nu are, în majoritatea cazurilor,

caracterul unui act de plăcere, fiind mai pretenţios şi mai scump. Folosirea lui
alături de tratamentul medicamentos este ideală. Sărăcirea populatiei după 1990, a
făcut ca între cererea potenţială şi cererea efectivă să fie o diferenţă din ce în ce mai
mare. Veniturile clasei medii, în formare în România, sunt încă mici comparativ cu
cele ale ţărilor dezvoltate, iar preţurile, mult prea mari, faţă de aceste venituri.
Situaţia este dificilă şi pentru persoanele de vârsta a treia, pensionari, ale căror
pensii, în mare majoritate, abia acoperă consumul zilnic. Un ajutor important,
pentru ca totuşi această categorie să aibă acces la bilete în staţiuni, este cel acordat
de guvern prin sistemul de asigurări sociale (tabelul 5.1.)
♦ Durata timpului liber este un factor important în cazul celor care trebuie să repete

tratamentul din şase în şase luni, pensionarii fiind avantajaţi din acest punct de
vedere. Pentru cei ce efectueaza tratamentul balnear o singură dată pe an, în sejur
de lungă durată, se găsesc soluţii cu angajatorul.

- 202 -
 Tabel nr. 5.1. Biletele pentru tratament balnear acordate prin asigurările sociale
Anii U/M 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Bilete mii 210,5 143,0 162,4 192,1 210,0 239,1 338,2 330,0 334,8 345,8*
tratament
Cheltuieli mld. lei 69,503 60,171 154,002 346,178 579,786 1.106,7 1609 1859,0 2200 2128,6
efectuate *
Asigurări pentru agricultori
Bilete Mii 28,9 17,9 21,8 29,2 35,0 58,1 - - - -
tratament
Cheltuieli mld. lei 7.614 6.472 17.772 - - - - - - -
efectuate

Sursa : - Anuarele Statistice ale Romaniei 1998 – 2003

- *Institutul Naţional de Statistică, date preliminare pt. 2004.

♦ Oferta are rol determinant în transformarea cererii potenţiale în cerere

efectivă, calitatea resurselor terapeutice naturale şi dotarea tehnico-medicală
pentru tratament, influenţând alegerea. În funcţie de aceste elemente,
recomandarea medicului va fi un element cheie în decizia de cumpărare a
unui anume produs turistic balnear, pentru o anumită afecţiune a pacientului.
În cazul afecţiunilor ce pot fi tratate în mai multe staţiuni, celelalte elemente
ale ofertei (structuri de primire, alimentaţie, agrement şi calitatea prestaţiilor
de servicii la fiecare în parte), vor determina alegerea staţiunii balneare.
♦ Nivelul de informare este important în luarea deciziei de cumpărare a unui
produs balnear, datorită tendinţei de întinerire a cererii şi de accentuare a
laturii preventive a tratamentului balnear şi în funcţie de modul în care
fiecare staţiune îşi promovează produsul turistic. Reorientarea ofertei spre
tratament profilactic, căruia specialiştii îi acordă mare atenţie pentru viitor,
printr-o reclamă corespunzătoare, va determina reorientarea turiştilor spre
staţiunile balneare.
Atât factorii ce influenţează formarea cererii potenţiale, cât şi cei care determină
decizia de cumpărare a produsului turistic cura balneo-medicală, sunt dependenţi de
creşterea economică a ţării.
Indicatorii ce caracterizează elocvent nivelul de dezvoltare economică, sunt
produsul naţional brut şi produsul naţional brut pe locuitor (tabelul 5.2) care începând cu
anul 2000 au înregistrat ritmuri mari de creştere anuală.

- 203 -
 Tabelul nr. 5.2. Dinamica PIB si PIB/locuitor in perioada 1994 – 2004
1990 = 100% 1998=100%
Anii 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Indic.
PIB 83,8 89,8 93,4 87,7 83,5 98,8 101,0 106,8 112,2 118,0 127,8

PIB/loc. 85,6 91,9 95,8 90,2 86,1 99,0 101,3 107,2 115,9 122,2 132,7

Sursa: - Anuarele Statistice ale României 1995-2003

- Institutul Naţional de Statistică, date preliminare pt. 2004.

Evoluţia veniturilor populaţiei, principala condiţie pentru manifestarea cererii

turistice, explică descreşterea înregistrată de principalii indicatori ce caracterizează
circulaţia turistică în perioada analizată.
Având în vedere aceste elemente, se constată că în etapa actuală, cererea pentru
turismul balnear a căpătat noi dimensiuni.
În staţiunile balneare vin, de regulă, cei cu venituri medii şi mici, iar curanţii, în
bună parte persoane de vârsta a III-a, se caracterizează printr-o mare fidelitate, dispun de
timp liber şi au o durată a sejurului prelungită155 .
Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei a avut ca efect şi scăderea cererii de
turism, deci şi de turism balnear şi implicit a gradului de ocupare a structurilor de primire,
alimentaţie şi tratament din staţiunile balneare. Diminuarea cererii manifestate de
segmentul de piaţă căruia îi este destinată oferta balneară, segment constituit în principal
din persoane aflate la vîrsta a treia, are legătură directă cu reorientarea veniturilor acestei
categorii, de cele mai multe ori insuficiente, spre satisfacerea nevoilor de consum zilnic.
Cererea turistică internă a fost, deci, influenţată negativ după 1990, de creşterea
exagerată a preţurilor, raportat la venituri. La aceasta se adaugă insuficienta diversificare şi
calitatea în multe cazuri necorespunzătoare a serviciilor turistice oferite.

5.4. Evoluţia principalilor indicatori ce caracterizează circulaţia turistică

Indicatorii cei mai expresivi utilizaţi pentru caracterizarea dinamicii circulaţiei

turistice în staţiunile balneare sunt: număr turişti, număr înnoptări şi durata medie a
sejurului.

155
R. Minciu , Amenajarea turistica a teritoriului, Editura Sylvi, pag. 89.

- 204 -
 Numărul turiştilor (Nr.) ca cel mai reprezentativ indicator fizic, cantitativ, a avut în
perioada 1990-2004 evoluţia prezentată în tabelul nr. 5.3.

Tabel nr. 5.3. Evoluţia numărului de turişti cazaţi în staţiunile balneare din
Romania , în perioada 1990-2004

Din care
Anii Numar Indice de
Români Indice de Ponderea Străni Indecele de Ponderea
Turişti dinamică (mii) dinamică turistilor rom. (mii) dinamică tusiştilor
(mii) I străini

1990 1056 100 1008 100 95,45 48 100 4,55

1991 887 84,0 836 82,9 94,25 51 106,3 5,75
1992 745 70,5 699 69,3 93,8 46 95,8 6,2
1993 704 66,7 665 66,0 94,46 39 81,25 5,5
1994 750 71,0 696 69,0 92,8 54 112,5 7,2
1995 718,5 68,0 680,5 67,5 94,71 38 79,2 5,29
1996 693 65,6 650 64,5 93,8 43 89,6 6,2
1997 612 58,0 572 56,75 93,46 40 83,3 6,54
1998 621,5 58,9 588,5 58,4 94,69 33 68,75 5,31
1999 665 63,0 636 63,1 95,64 29 60,4 4,36
2000 678 64,2 653 63,2 96,3 25 52,1 3,7
2001 689,5 65,3 663 65,8 96,2 26,5 55,2 3,8
2002 634,5 60,1 601,7 59,7 94,8 32,8 68,3 5,2
2003 674 63.8 637 63,2 94,5 37 77,1 5,5
2004 682.8 64,7 637,7 63,3 93,4 45,1 93,6 6,6
Ī - 96,93 - 96,78 - - 99,55 -
R - - 3,07 - - 3,22 - - -0,45 -
Sursa: - Anuarele Statistice ale României 1990-2001
- Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice-date 2001-2003
- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

Începând cu 1990 numărul turiştilor sosiţi în staţiunile balneare a scăzut, ajungând

în 2004 să reprezinte 64,7 % din valorile înregistrate în 1990 (tabelul 5.3). Un factor
important ce a determinat această evoluţie este reprezentat de scăderea puterii de
cumpărare a populaţiei României, datorită creşterii mici a veniturilor în raport cu saltul
preţurilor.
În aceste condiţii numărul turiştilor români care au sosit în staţiunile balneare (fig.
5.1.), cu o pondere în total turişti foarte mare (93-96%), a fost în scădere şi firesc a dat
conturul evoluţiei numărului total de turişti cazaţi în această perioadă.

- 205 -
 Fig. 5.1. Evoluţia sosirilor de turişti în spaţiile de cazare din staţiunile balneare

1200
1056
1008
1000
887
836
800 745 750
699 704 696 718.5
680.5 693 678 689.5 674 682.8
665 650 665 653 663
612 621.5 636 634.5 637 637.7
601.7
572 588.5
600

400

200
48 51 46 39 54 38 43 40 33 29 32.8 37 45.1
25 26.5
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total turişti Turişti români Turişti străini

Astfel, dacă scăderea medie anuală la total turişti sosiţi în staţiunile balneare a fost
într-un ritm de 3,07 %, pentru turiştii români înregistraţi în 2004, care au reprezentat 63,3
% din cei sosiţi în 1990, ritmul mediu anual de scădere a fost de 3,22 %. După o evoluţie
sinusoidală şi un minim înregistrat în anul 2000 (52,1%), sosirile turiştilor străini în
staţiunile balneare au revenit, nivelul în 2004 situându-se la 93,6 % faţă de 1990.
În ceea ce priveşte preferinţele turiştilor sosiţi în staţiunile balneare acestea
înregistrau în 2004 distribuţia prezentată în tabelul 5.4.
După cum se poate observa din tabel şi din figura 5.2., unităţile preferate de cei
mai mulţi turişti sunt hotelurile, care ocupă în preferinţele turiştilor peste 81,2 % din totalul
sosirilor. Preferinţa mare a turiştilor pentru hoteluri poate fi pusă pe seama obişnuinţei
turistului cu acest tip de unitate, care conferă în concepţia lui siguranţă şi confort. Pe de
altă parte, se explică prin faptul că unităţile de tratament sunt incluse în incinta hotelurilor
şi nu a celorlalte tipuri de unităţi, ceea ce face ca turistul să prefere această formă de
cazare.

- 206 -
 Tabelul nr. 5.4. Preferinţele turiştilor sosiţi în staţiunile balneare
pe tipuri de unităţi de primire în 2004
Sosiri din care

Număr Preferinţele Români Preferinţele Pondere Străini Preferinţele Pondere

Tipuri de Turişti turiştilor turiştilor tur. rom. turiştilor tur. străini
Unităţi
Total 682756 100,0 637676 100,0 93,4 45080 100,0 6,6
Hoteluri 554401 81,2 516107 80,9 93,1 38294 84,95 6,9
Moteluri 9768 1,43 8730 1,34 89,4 1038 2,3 10,6
Vile Turistice 61366 8,99 58137 9,12 94,74 3229 7,16 5,26
Cabane 729 0,1 703 0,11 96,4 26 0,06 3,6
Turistice
Pensiuni 13199 1,93 12360 1,94 93,64 839 1,86 6,36
Turistice
Campinguri 21674 3,17 20611 3,23 95,1 1063 2,36 4,9
Tabere 17064 2,5 16961 2,66 99,40 103 0,23 0,60
Căsuţe 1767 0,26 1438 0,23 81,4 329 0,73 18,6
Turistice
Pensiuni 382 0,06 360 0,06 94,24 22 0,05 5,76
Agroturistice
Sursa: - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date.

Următoarele unităţi preferate de turişti sunt vilele turistice care ocupă aproape 8,99
% din totalul sosirilor. Preferinţa pentru vilele turistice poate fi pusă pe seama costurilor
mici la cazare, pe de o parte, iar pe de altă parte, vilele conferă intimitate şi, bineînţeles,
linişte.

Fig.5.2. Preferinţele turiştilor pentru spaţiile de cazare din staţiunile balneare în 2004

600000

500000

400000

300000

200000

100000

0
Hoteluri Moteluri Vile Turistice Cabane Turistice Pensiuni Turistice Campinguri Tabere Căsuţe Turistice Pensiuni
Agroturistice

Români Străini

În privinţa categoriei de confort (tabelul 5.5) preferinţa turiştilor s-a îndreptat către
categoria două stele , care a atras aproape 3/4 din sosiri.

- 207 -
 Tabelul nr. 5.5. Preferinţele turiştilor sosiţi in staţiunile balneare pentru
categoria de confort , în 2004
Categoria Sosiri Din care:
de Numar turisti % Romani % Straini %
confort
682756 100,00 637676 100,00 45080 100,00
Total sosiri
4 stele 8773 1,29 6811 1,07 1962 4,35
3 stele 52665 7,71 43461 6,82 9204 20,42
2 stele 501230 73,41 470658 73,81 30572 67,82
1 stea 93411 13,68 90383 14,17 3028 6,72
Neclasificate 26677 3,91 26363 4,13 314 0,69
Sursa : - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date.

Turiştii români sosiţi în spaţiile de cazare şi-au manifestat preferinţa pentru

categoria de două stele (aproape 74 %), această categorie reprezentând un echilibru între
preţ şi confort. Următoarea categorie solicitată este cea de o stea, această categorie
atragând aproape 14,17 % din turiştii români, în concordanţă cu puterea de cumpărare.
Turiştii străini sosiţi în staţiunile balneare au preferat, ca şi românii, categoria 2
stele (67,82 %), dar peste 20,42 % au ales categoria 3 stele în detrimentul celor cu o stea.
Evoluţia numărului de înnoptări în staţiunile balneare a înregistrat la rândul său o
reducere accentuată (tabelul 5.6 şi figura 5.3.).
Ritmul de scădere a înnoptărilor a înregistrat o medie anuală de 3,04 %, foarte
apropiat de ritmul de scădere înregistrat de numărul de turişti şi are ca principală explicaţie
perioada dificilă suferită de economia naţională în această trecere la economia de piaţă, cu
o scădere accentuată a indicatorilor macroeconomici şi implicit a puterii de cumpărare a
populaţiei, ce a generat o reducere majoră a sumelor alocate turismului balnear în favoarea
celor destinate necesarului de consum zilnic.
Acest ritm este imprimat de evoluţia înnoptărilor la turiştii români, care reprezenta
în 2004, după o scădere aproape continuă, doar 64,4 % faţă de 1990. În schimb înnoptările
turiştilor străini au avut o evoluţie interesantă. După o creştere cu 41,7 % în 1991, faţă de
1990, a urmat o scădere, apoi un vârf, înregistrat în 1994 (cu 44 % mai mult decât în 1990)
şi o involuţie în anii următori.

- 208 -
Tabelul nr. 5.6. Evoluţia numărului de înnoptări în staţiunile balneare din România
în perioada 1990-2004
Numar i Indicele Din care
Înnoptări de
ANII Mii dinamică
Români Indicele de Ponderea Straini Indicele Ponderea
(I)
(mii) dinamică innoptarilor (mii) de dinamică înnoptărilor
1990 8554 100,0 8338 100,0 97,47 216 100,0 2,53
1991 7007 81,9 6701 80,4 95,63 306 141,7 4,37
1992 5736 67,1 5470 65,6 95,36 266 123,1 4,64
1993 5436 63,5 5191 62,3 95,49 245 113,4 4,51
1994 5809 67,9 5498 65,9 94,65 311 144,0 5,35
1995 6016 70,3 5738 68,8 95,38 278 128,7 4,62
1996 4933 57,7 4659 54,8 94,45 274 126,9 5,55
1997 4874 57,0 4616 55,4 94,7 258 119,4 5,3
1998 5099 59,6 4900 58,8 96,1 199 92,1 3,9
1999 5300 62,0 5122 61,4 96,64 178 82,4 3,36
2000 5407 63,2 5266 63,2 97,4 141 65,3 2,6
2001 5860 68,5 5702 68,4 97,3 158 73,1 2,7
2002 5647 66,0 5476 65,7 96,97 171 79,2 3,03
2003 5831,2 68,2 5674,4 68,1 97,3 156,8 72,6 2,7
2004 5554,6 64,9 5370,6 64,4 96,7 184 85,2 3,3
I - 96,96 - 96,9 - - 98,86 -
R - -3,04 - - 3,1 - - - 1,14 -
Sursa: - Anuarele Statistice ale României 1990-2001.
- Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice-date 2001-2003.
- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni
de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005; - Prezentare şi prelucrare date.

Fig. 5.3. Evoluţia numărului de înnoptări în staţiunile balneare din Romania

9000 8554
8338
8000
7007
7000 6701

5736 5809 6016

5738 5860
5702 5647 5831.2
6000 5470 5436 5498 5300 5407
5266 5476 5674.45554.6
5370.6
5191
4933 4874 4900 5122
5099
5000 4659 4616

4000

3000

2000

1000 306 266 311 278 274 258

216 245 199 178 141 158 171 156.8 184
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total înnoptări Înnoptări turişti români Înnoptări turişti străini

Durata medie a sejurului (tabelul 5.7.) a înregistrat o evoluţie sensibil apropiată

pentru total turişti şi pentru turişti români. După o scădere, în 1995 se depăşeşte nivelul din

- 209 -
1990 (103,3 )%, urmează un minim în 1996, când se înregistrează 87.9 % comparativ cu
1990, pentru a se reveni la 8,1 zile în 2004.

Tabelul nr. 5.7. Evoluţia duratei medii a sejurului în staţiunile balneare

în perioada 1990-2004

Din care
Anii Numărul Indicelede
dinamică Indicele de Indicele de
mediu Români dinamică Străini dinamică
(Zile/turist) (I)
1990 8,10 100,0 6,27 100,0 4,50 100,0
1991 7,90 97,5 8,02 127,9 6,00 133,3
1992 7,70 95,1 7,83 124,9 5,78 128,4
1993 7,72 95,3 7,81 124,6 6,28 139,5
1994 7,74 95,5 7,90 126,0 5,76 128,0
1995 8,37 103,3 8,43 134,4 7,32 162,6
1996 7,12 87,9 7,17 114,3 6,37 141,5
1997 7,96 98,3 8,07 128,7 6,45 143,3
1998 8,20 101,2 8,32 132,7 6,03 134,0
1999 7,97 98,4 8,05 128,4 6,14 136,4
2000 7,97 98,4 8,06 128,5 5,64 125,3
2001 8,5 104,9 8,6 137,2 5,7 126,7
2002 8,9 109,9 9,1 145,1 4,9 108,9
2003 8,65 106,8 8,9 141,9 4,2 93,3
2004 8,1 100,0 8,4 134,0 4,1 91,1
I - 100,0 - 102,1 - 99,33
R - 0 - + 2,l - -0,67
Sursa: -Capacităţile de cazare şi utilizare a acestora M.T.
-Anuarele Statistice ale României 1990-2001.
-Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice-date 2001-2003.
- Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
-Prelucrare şi prelucrare date

Explicaţia acestei situaţii este legată de faptul că atât înnoptările cât şi numărul de
turişti au scăzut în perioada analizată cu aproape 40% , iar indicele de dinamică a avut
valori sensibil apropiate pentru cei doi indicatori, motiv pentru care durata medie a
sejurului în 2004 este aceeaşi ca în 1990. Cu totul alta este situaţia în ceea ce priveşte
durata medie a sejurului pentru turişti străini care înregistrează un vârf în 1995 , fiind cu
62,67% mai mare, iar în 2004 cu 9% mai mică decât în 1990.
Cu toate acestea, datorită ponderii foarte mici a înnoptărilor şi a numărului de
turişti străini în totalul indicatorilor, această excepţie nu a afectat sejurul mediu global.

- 210 -
 În staţiunile balneare durata medie a sejurului cea mai ridicată în 2004 (tabelul
5.8.) a fost înregistrată în hoteluri, aici turistul petrecând în medie 9,2 zile. Alte unităţi ce
au înregistrat durată medie a sejurului ridicată sunt vilele turistice, cu 4,8 zile-turist.
Turiştii români au petrecut cel mai mult timp în hoteluri (9,5 zile-turist),
următoarea unitate preferată fiind, de asemenea, vila turistică, cu o durată medie de şedere
pe turist de 4,9 zile. Turiştii străini au preferat să îşi petreacă cel mai mult timp în hoteluri
şi pensiuni (4,3 zile turist).
Tabel nr. 5.8. Durata medie a sejurului în staţiunile balneare pe tipuri de unitaţi de
primire, în anul 2004
.
Tipuri unitati Numar mediu din care:
(nr. zile) romani straini
Total 8,1 8,4 4,1
Hoteluri 9,2 9,5 4,3
Moteluri 1,6 1,7 1,5
Vile turistice 4,8 4,9 3,8
Cabane turistice 1,7 1,7 1,0
Pensiuni turistice 2,3 2.1 4,3
Campinguri 1,9 1,9 2,3
Tabere 3,9 3,8 7,4
Casute turistice 2,1 2,3 1,5
Pensiuni agrotur. 3,8 3,7 6,2
Sursa : - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
- Prezentare şi prelucrare date

Evoluţia indicatorilor utilizaţi pentru caracterizarea dinamicii circulaţiei turistice în

staţiunile balneare în perioada 1990-2004 este îngrijorătoare. Cu excepţia duratei medii a
sejurului, care a suferit mici variaţii, numărul de turişti şi numărul de înnoptări au scăzut
într-un ritm mediu anual de 3,07 %, respectiv 3,04 %.
Circulaţia turistică balneară a cunoscut scăderi semnificative atât la numărul de
turişti sosiţi cât şi la numărul de înnoptări. Turiştii români au înregistrat cele mai
semnificative scăderi la cei doi indicatori, ca urmare situaţiei economice şi a slabelor
servicii. În ceea ce priveşte structurile alese pentru sejur, se poate spune că unităţile
preferate de turiştii români şi străini au fost hotelurile, urmate de vilele turistice, iar ca
nivel de confort românii au preferat unităţile de o stea şi doua stele, pe când turiştii străini
pe cele de doua şi trei stele.

- 211 -
 5.5. Previziunea cererii pentru turismul balnear în perioada 2005 – 2010

Dezvoltarea continuă a fenomenelor economice şi sociale, a căror dinamică este

influenţată de un număr mare de factori, face dificilă determinarea nivelului unui fenomen
într-o etapă următoare.
Din acest motiv elaborarea calculelor privind nivelul de dezvoltare a fenomenelor
trebuie să aibă în vedere modificările cantitative, calitative şi gradul gradul de interacţiune
între factori.
Un rol deosebit în interpretarea tendinţei de dezvoltare a fenomenelor îl are
reprezentarea grafică care constituie unul din criteriile obiective în funcţie de care se va
alege procedeul de extrapolare156.
Deoarece în calculele statistice de previziune a indicatorilor se utilizează frecvent
extrapolarea pe baza metodelor sporului mediu, a indicelui mediu de dinamică şi a
trendului liniar, pentru previziunea numărului de turişti am ales dintre acestea metoda cu
cel mai mic coeficient de variaţie.
În caracterizarea cererii balneoturistice este foarte importantă cunoaşterea stării de
sănătate a populaţiei. Iată de ce în acest subcapitol, am efectuat în primul rând o estimare a
evoluţiei cererii de turism balnear plecând de la evoluţia morbidităţii, după care am
previzionat numărul de turişti pentru staţiuni balneare în perioada 2005-2010.

5.5.1. Estimarea evoluţiei cererii de turism balnear pe baza morbidităţii

Deşi în ultimul timp se manifestă tot mai puternic tendinţa dezvoltării laturii
profilactice a turismului balnear prin valorificarea factorilor naturali de cură, morbiditatea
rămâne în continuare unul din factorii determinanţi ai cererii balneoturistice.
Structura cauzelor de morbiditate poate constitui o motivaţie puternică pentru
cererea balneoturistică, cu atât mai mult cu cât pentru grupe importante de boli, ţara
noastră dispune de substanţe minerale terapeutice care pot contribui la prevenirea, tratarea
sau recuperarea acestor afecţiuni.

156
Nicoleta Petcu,op.cit., pag. 110.

- 212 -
 Evoluţia morbidităţii în perioada 1990-2004 nu arată o îmbunătăţire a stării de
sănătate a populaţiei din ţara noastră, deoarece s-a menţinut la un nivel ridicat ( tabelul
5.9.).
Tabelul nr. 5.9. Morbiditatea generală în perioada 1990-2001
Anii 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Total 16120 15081 15051 14610 15713 15791 15439 16205
cazuri
mii
% 100 93,6 93,4 90,6 97,5 98,0 95,8 100,5

Sursa: Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală

al Ministerului Sănătăţii.

Analiza grafică (figura 5.4.) ne conduce la concluzia că morbiditatea a avut o

evoluţie uşor crescătoare. Oricum, având în vedere că numărul populaţiei a scăzut (21,673
milioane în 2004, faţă de 22,546 milioane în 1997, deci 96,1%), iar numărul bolilor

Figura 5.4. Morbiditatea generală în perioada 1997-2004

16500

16205
16120
16000
15791
15713
15500 15439

15081 15051
15000

14610
14500

14000

13500
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

înregistrate, după un minim în 2000, a depăşit cu puţin în 2004 nivelul din 1997 (16,205
milioane în 2004 – 100,5 %, faţă de 16,120 milioane în 1997), rezultă o creştere a
incidenţei specifice pe total şi pe grupe de boli la 100.000 de locuitori.

- 213 -
 De altfel, acest aspect era susţinut şi de prognoza indicelui de prevalenţă pe unele
clase de boli, pentru anul 2000, realizat de Ministerul Sănătăţii (tabelul 5.10.).
Se constată că solicitările mai mari vor exista la staţiunile care tratează boli al căror
indice de prevalenţă este mai mare:
- afecţiunile aparatului circulator, hipertensiuna arterială;
- afecţiunile ginecologice;
- afecţiunile metabolice şi de nutriţie;
- afecţiunile reumatismale.
În consecinţă, o bună parte a cererii balneo-turistice va fi constituită în principal din
grupa de vârsta a treia şi va avea structura corespunzătoare ierarhiei afecţiunilor prezentate.

Tabelul nr. 5.10. Prognoza morbidităţii pe unele clase de boli în anul 2000

Clasa sau Indice de prevalenta Numar boli

grupa de Anul Anul 2000 Anul Anul 2000
boli 1989 Var. I Var.II 1989 Var. I Var.II
-cardiovasculare 26,49 28,5 31,4 5000 5900 6500
-boli ginecologice 42,5 42,5 42,5 3300 3600 3700
-boli de nutritie 10,6 10,8 10,8 2400 2600 2600
-boli reumatismale 10,9 12,9 14,4 2049 2279 2548
-boli ap. digestiv 8,7 10,8 11,3 1942 2172 2268
-boli pulmonare 2,6 2,7 2,9 580 664 719
-boli renale 0,8 1,01 1,05 188 209 217
Total 15459 17424 18552
Sursa: Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală
al Ministerului Sănătăţii.

Am ales pentru comparaţie această estimare pentru a arăta că specialişti din cadrul
Ministerului Sănătăţii, în condiţiile de viaţă amintite mai sus şi cu un buget limitat pentru
un sistem de sănătate în criză, au conchis că nivelul morbidităţii va atinge cote
îngrijorătoare. Din fericire cifrele prognozate pentru anul 2000 au fost mult mai mici, în
acest an înregistrându-se de fapt cel mai mic nivel al morbidităţii, abia în 2004 depăşindu-
se valoarea din 1997.
În morbiditatea generală este inclusă şi morbiditatea profesională, ce se află în
atenţia Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Statul se implică în reducerea incidenţei

- 214 -
morbidităţii profesionale, iar efectele economice generate de costul mult mai mic al curei
balneare, decât costul spitalizării, sunt recunoscute.
Dintre problemele aflate în atenţia specialiştilor în acest domeniu, menţionăm:
necesitatea îmbunătăţirii fluxului de informaţii internaţionale asupra standardelor în
medicina muncii; găsirea unor mijloace de menţinere şi de îmbunătăţire a acestor
standarde; implicarea celor responsabili de evaluarea şi managementul riscului precum şi a
Directivelor UE privind Managementul Sănătăţii şi Securităţii în muncă, referitoare la
participarea angajaţilor la problemele de sănătate şi securitate în muncă.
În tabelul 5.11. sunt prezentate cazuri noi de îmbolnăviri profesionale. În perioada
1997-2000, asistăm la o scădere a incidenţei morbidităţii profesionale, urmată de o creştere
în 2001 şi 2002 şi o scădere accentuată în 2003 - 2004 .

Tabelul nr. 5.11. Cazuri noi de îmbolnăviri profesionale în perioada 1997-2004

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Total Cazuri 2.038 2.060 1.828 1.801 1.582 2.318 2.509 1392 989
Sursa: Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală
al Ministerului Sănătăţii.

Evoluţia morbidităţii profesionale arată, atât preocuparea medicilor de medicina

muncii privind depistarea şi declararea cazurilor noi, cât şi grave deficienţe privind
condiţiile de muncă, ce afectează sănătatea salariaţilor. În perspectiva integrării europene,
armonizarea legislaţiei muncii din România cu cea din Uniunea Europeană va obliga
societăţile să acorde atenţia cuvenită îmbunătăţirii condiţiilor de muncă pentru salariaţi.
Un alt segment important şi bine delimitat de boli, ce determină cererea balneo-
turistică, îl constituie copiii. În vederea tratării afecţiunilor respiratorii (astm, rinofaringite
recidivante, otite repetate) sau pentru tratarea leziunilor pielii, deoarece 40% din cei arşi
sunt copiii, doctorii recomandă tratamente balneare ce pot limita evoluţia bolii şi
intensitatea leziunilor, favorizând cicatrizarea şi facilitând recuperarea musculară şi
funcţională.
Pe baza celor evidenţiate mai sus, se poate aprecia că frecvenţa mare a afecţiunilor
va avea, cu siguranţă, un impact asupra creşterii cererii turistice interne şi internaţionale,
atât pentru staţiunile profilate pe tratament, cât şi pe profilaxie şi recuperare.

- 215 -
 Având în vedere această situaţie şi accentuarea efectului negativ al industrializării
din ţara noastră şi de la nivel mondial, efectele poluării, apariţia de boli noi (SARS, gripa
aviară etc.), considerăm că morbiditatea va înregistra, până în 2010, o evoluţie crescătoare.

5.5.2. Previziunea evoluţiei numărului de turişti pentru turism balnear

În vederea efectuării previziunii, pentru fiecare indicator (serie de date) se vor

folosi cel puţin două metode de previziune şi se va alege cea pentru care coeficientul de
variaţie (v) este mai mic de 5 %157.

Pentru previziunea numărului de turişti am folosit trei metode: a sporului mediu, a

indicelui mediu de dinamică şi a trendului liniar.
Algoritmul de calcul şi rezultatul calculării indicatorilor absoluţi, relativi şi medii
pentru numărul total de turişti sosiţi în staţiunile balneare între anii 1997-2004 sunt
prezentate în anexa 17.
Deoarece metoda de previziune cu cel mai mic coeficient de variaţie (v = 3,2 %)
este metoda trendului liniar am efectuat extrapolarea datelor cu această metodă.
Previziunea numărului total de turişti în staţiunile balneare din România, în
perioada 2005 – 2010, ar avea urmatoarea evoluţie:

Tabelul nr. 5.12. Previziunea numărului de turişti în staţiunile balneare

Anii tI y = a + bti
2005 5 689,5
2006 6 696
2007 7 702,5
2008 8 709
2009 9 715,5
2010 10 722

În urma previziunii rezultă o evoluţie favorabilă, dar aprecierea noastră este că nu

exprimă situaţia viitoare a cererii efective din turismul balnear românesc, care va înregistra
valori mult mai mari.

157
M. Ioncică, M Pădurean, A. Şchiopu, M. Ţală, Economia serviciilor-Culegere de probleme şi studii de
caz, Editura Uranus, Bucureşti, 2002, pag. 96.

- 216 -
 Influenţa factorilor eterogeni ce acţionează asupra cererii pentru turism balnear,
unii greu cuantificabili, dar, în principal, reluarea creşterii economice cu îmbunătăţirea
nivelului veniturilor populaţiei, considerăm că vor determina o evoluţie pozitivă a acestor
indicatori.
În ultimii ani, dezvoltarea economică din România a înregistrat ritmuri înalte de
creştere, evoluţia PIB ( Tabelul 5.13.) ilustrând acest fapt.

Tabelul nr. 5.13. Evoluţia PIB în perioada 1995-2004

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Produsul intern brut
(PIB)
- mil.lei 6480 7798 8917 9122 12322 16020 19052 22556 27619 31992*
- în procente faţă
de anul precedent 98,6 94,1 101,6 93,5 96,6 102,1 106,1 107,8 106,6 107,3*
Sursa:- Anuarele Statistice ale României 1995-2003
-*Institutul Naţional de Statistică, date preliminare pt. 2004

Menţinerea ratelor anuale de creştere, la nivelul celor din anii 2001-2004, poate
determina, pe lângă reducerea decalajului dintre România şi celelalte ţări ale UE, o situaţie
economico-financiară mai bună pentru fiecare cetăţean şi implicit o creştere a cererii
interne pentru turism şi turism balnear. La rândul său, statul va putea majora sumele
alocate pentru bilete de tratament balnear şi odihnă subvenţionate din bugetul asigurărilor
sociale.
Considerăm că şi cererea internaţională pentru turismul balnear românesc va
înregistra o creştere, determinând ca numărul total de turişti, în staţiunile balneare din
România, să fie, în următorii ani, mai mare decât cel rezultat din previziune. Includem aici
nu numai turiştii străini ce ar veni în România pentru tratament balnear, ci mai ales pe
aceia ce ne vor prefera pentru curele de sănătate.
Cu toate acestea, apreciem că estimarea făcută de specialiştii ICT, pentru 2006,
prezentată în tabelul 5.14. şi figura 5.4, precum şi ritmurile medii anuale de creştere, sunt
prea optimiste.

- 217 -
Tabelul nr. 5.14. Evoluţia estimată a circulaţiei turistice în staţiunile balneare - mii

Ritm mediu
Realizat 2002 Estimat 2006
anual(%)

1. Nr. total de turişti 634,3 990 11,78

- turişti români 601,7 920 11,23

- turişti străini 32,6 70 18,41

Figura 5.5. Evoluţia estimată a numărului de turişti pentru staţiuni balneare

1000.0
800.0
600.0 Străini
400.0
Români
200.0
0.0
2002 2006

Din punctul nostru de vedere, nivelul de aproape un milion de turişti pentru

staţiunile balneare va fi atins abia în anul 2010.
Un nivel ridicat al morbidităţii şi menţinerea ritmului creşterii economice ce se
realizează începând cu anul 2001 în România, care va avea efecte pozitive şi asupra
veniturilor populaţiei, vor face ca cererea efectivă pentru turism balnear să fie în creştere
aşa cum rezultă şi din aplicarea metodelor statistice de previziune.
În susţinerea acestei ipoteze vine şi declaraţia preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Turism, dl Marius Crivtonencu, care, într-un interviu158, arăta că în conformitate cu
strategia de dezvoltare a turismului, ce se va finaliza în luna decembrie 2005, turismul

158
*** Ziarul Gardianul, 29 aug. 2005.

- 218 -
românesc va avea o creştere ce va determina ca participarea acestuia la PIB să reprezinte
10% pe an, faţă de numai 3,5% cât a reprezentat în 2004.

5.6. Direcţii de dezvoltare a turismului balnear românesc

Dezvoltarea turismului în România trebuie să fie un obiectiv şi un mijloc al

dezvoltării economico-sociale de ansamblu, în contextul politicii naţionale de dezvoltare şi
de integrare în structurile europene159.
Direcţiile de dezvoltare a turismului balnear românesc sunt determinate de
dezvoltarea macroeconomică a României, de mai buna reglementare, din punct de vedere
legislativ, a problemelor acestei forme de turism şi de implicarea Guvernului României în
susţinerea turismului şi turismului balnear românesc.
În toate aceste planuri evoluţia este încurajatoare. În primul rând România a
înregistrat în 2002 şi 2004 unele din cele mai bune ritmuri de creştere economică din ţările
Europei de Est.
În al doilea rând, Planul de acţiune al Programului de guvernare pe perioada 2001 –
2004, aprobat prin H.G.R. 495/2000, cuprindea obiective precise160, termene scurte şi
modalităţile concrete de punere în aplicare în domeniul turismului, guvernul considerând
turismul domeniul prioritar al economiei naţionale.
Astfel, unul din obiective – accelerarea procesului de privatizare, a fost favorizat de
hotărârea de guvern prin care Ministerul Turismului prelua competenţele privind
efectuarea privatizării, în defavoarea fostului Fond al Proprietăţii de Stat, cu intenţia
declarată de a debirocratiza şi simplifica procedurile de privatizare în turism.
Un alt obiectiv, încă valabil, este efectuarea integrală a procesului de privatizare.
Privatizarea s-a desfăşurat într-un ritm susţinut şi prin finalizarea ei, „forţa schimbării”
cum am denumi proprietatea privată, va putea acţiona, va creşte calitatea şi
competitivitatea ofertei de turism şi turism balnear şi se va înregistra, din nou, un trend
pozitiv în evoluţia indicatorilor ce caracterizează această activitate.
Tabelul 5.15 prezintă capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de
proprietate, în anul 2004 şi relevă poziţia dominantă a proprietăţii majoritar private, care a
159
Gabriela Stănciulescu, Managementul operaţiunilor de turism, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 29.
160
*** H.G.R. nr.495/2000, Programul de guvernare pe perioada 2001 – 2004, Monitorul Oficial nr.291 din
2000

- 219 -
atins în jur de 80 % la structuri de primire şi capacitate în funcţiune şi aproape 75 % la
capacitate existentă.
Marea majoritate a structurilor intrate în proprietate privată au intrat deja în planuri
mai mari sau mai mici de modernizare, ceea ce reflectă interesul investitorilor de a schimba
imaginea structurilor de cazare, alimentaţie, tratament sau agrement ai căror proprietari au
devenit.
În măsura în care vor realiza o nouă ofertă şi o mai bună calitate a serviciilor vor
înregistra rezultate pe măsura efortului investiţional.
Tabelul nr. 5.15. Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de
proprietate, în anul 2004

U.M. Total Forme de proprietate

Majoritar de Majoritar privata
stat
% % %
Structuri de nr. 3.900 100 730 18,7 3170 81,3
primire tur.
Capacitate locuri 275.941 100 71.104 25,7 204.937 74,3
existenta
Capacitatea mii loc. 53.989 100 11.123 20,6 42.866 79,4
in functiune zile
Sursa: - Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcţiuni
de cazare în anul 2004, martie, 2005.
- Prezentare şi prelucrare date.

Un rol important în dezvoltarea turismului balnear românesc îl are politica socială

a guvernului, care, pentru a veni în sprijinul pensionarilor, suportă anual de la buget, în
limita unor cheltuieli efectuate prin sistemul de asigurări sociale în jur de 70% din
valoarea biletului de tratament, facilitând accesul persoanelor de vârsta a III-a în staţiunile
cu factori de cură, asigurând astfel şi o bună utilizare a ofertei balneoturistice.
Alte obiective din programul de guvernare sunt:
- armonizarea la legislaţia Uniunii Europene;
- reglementarea cuprinzătoare a principiilor de dezvoltare a turismului şi
strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi lung;
- dezvoltarea şi modernizarea bazei turistice cu două acţiuni care vizează direct
turismul balnear:
- crearea zonelor turistice speciale, ce includ şi staţiunile balneo-climaterice;

- 220 -
 - acordarea de facilităţi fiscale şi relansarea potenţialului de tratament geriatric
al Institutului „Ana Aslan – Otopeni”;
- promovarea potenţialului turistic;
- dezvoltarea relaţiilor cu organizaţiile internaţionale de turism.
În vederea recâştigării pieţelor turistice internaţionale pierdute, şi chiar a pieţei
interne, prin H.G.R. nr. 296/08.03.2001, s-a aprobat „Programul de marketing şi
promovare turistică pentru anul 2001”, prin care s-au alocat 77,4 miliarde lei, pentru
realizarea următoarelor obiective specicifice:
a) îmbunătăţirea imaginii produsului turistic românesc pe pieţele
externe;
b) stimularea parteneriatului între sectorul public şi privat;
c) recâştigarea pieţelor turistice externe şi câştigarea altora noi;
d) stimularea cererii turistice interne şi internaţionale pentru vacanţe şi
călătorii în România161.
Materialele de informare şi promovare turistică tipărite sau destinate informării prin
mijloace audiovizuale, acţiunile de reclamă, publicitate şi promovare a ofertei turistice,
participarea la târguri internaţionale, au dat deja roade, turoperatorii de renume, revenind
din acest an pe piaţa turistică a României cu perspective foarte bune în privinţa creşterii
numărului de turişti în anii următori.
O bună promovare însoţită de schimbarea în bine, din punct de vedere calitativ şi
competitiv, a ofertei româneşti de turism balnear, cu factori naturali de cură atât de
valoroşi, pot face din ţara noastră o destinaţie din ce în ce mai solicitată de turiştii străini
mai ales că preţul sejurului balnear este foarte accesibil pentru aceştia.
Anul 2003 a fost „Anul turismului balnear” şi împreună cu Programul naţional de
relansare a turismului balnear românesc, arată preocuparea deosebită a Autorităţii
Naţionale pentru Turism şi a Guvernului României pentru această formă de turism.
Principalele direcţii de dezvoltare au în vedere şi următoarele acţiuni:
♦ Îmbunătăţirea ambianţei generale a staţiunilor;
♦ Folosirea cât mai largă a resurselor naturale disponibile;
♦ Diversificarea activităţilor de tratament;
♦ Creşterea competitivităţii activităţilor de primire;
161
*** H.G.R. 296/08.03.2001, Programul de marketing şi promovare turistică pentru anul 2001, Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, nr.140 din 21.03.2001, pag. 8

- 221 -
 ♦ Dezvoltarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor din unităţile de
alimentaţie;
♦ Diversificarea dotărilor de agrement şi a acţiunilor specifice.
În ceea ce priveşte investiţiile, datorită faptului că turismul este, prin excelenţă, un
domeniu al sectorului privat, din acest sector va proveni şi ponderea cea mai mare a
investiţiilor. Statului îi revine, însă, rolul de coordonare prin utilizarea mecanismelor şi
pârghiilor specifice economiei de piaţă pentru stimularea investiţiilor.
Rolul statului este major în asigurarea infrastructurii generale de calitate prin
realizarea de investiţii în scopul modernizării acesteia, în crearea cadrului legislativ
stimulativ, asigurarea stabilităţii macroeconomice şi a unui mediu sănătos de afaceri.
Toate aceste acţiuni ce îşi propun integrarea în standardele europene a calităţii
produsului balnear, în condiţiile în care cererea internaţională pentru turism balnear este în
creştere, vor da posibilitatea exploatării potenţialului balnear al României în folosul unui
cât mai mare număr de turişti români şi străini.

- 222 -
 CAPITOLUL VI
STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI BALNEAR ÎN
ROMÂNIA

Relansarea turismului balnear din România trebuie să reprezinte pentru cei

implicaţi în organizarea şi dezvoltarea acestei forme de turism un obiectiv major. O
valorificare strategică a potenţialului turismului balnear românesc va permite
repoziţionarea acestuia pe piaţa internă şi internaţională. Reuşita acestei acţiuni depinde de
implicarea hotărâtă a factorilor de decizie de la nivel macro şi microeconomic, iar efectele
economice şi sociale vor fi însemnate, nu numai pentru România, ci şi pentru celelalte state
ale UE, a cărei membru sperăm că va fi România de la 01.01.2007.

6.1. Oportunităţi şi limite ale dezvoltării

Definirea strategiilor adecvate turismului balnear din România, trebuie să

pornească de la o bună cunoaştere a potenţialului turistic balnear, a gradului actual de
valorificare, precum şi a conjucturii economice, sociale şi politice care influenţează
evoluţia turismului românesc în general şi a celui balnear în particular.
Managementului strategic îi este specifică analiza mediului extern, pe de o parte,
pentru a anticipa sau sesiza la timp schimbările din cadrul acestuia şi a situaţiei interne, pe
de altă parte, pentru a evalua capacitatea ei de a face faţă cu succes schimbărilor162.
Din acest punct de vedere, un model util de analiză, ca bază a stabilirii strategiilor
de dezvoltare, îl constituie matricea S.W.O.T. Acest model reuneşte o serie de informaţii
privind starea actuală a pieţei turismului balnear, permiţând identificarea strategiilor
adecvate. El include practic două componente şi anume:
♦ analiza internă a pieţei, scoţând în evidenţă punctele tari şi punctele slabe
ale turismului balnear românesc;
♦ analiza mediului extern al pieţei, din care vor rezulta oportunităţile şi
limitele dezvoltării turismului balnear.
De regulă, concluziile principale se trec într-o matrice (vezi figura nr.6.1.), de unde
provine şi denumirea metodei de analiză.
162
Corneliu Russu, Management strategic, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, pag.77

- 223 -
 Fig. 6.1. Metoda de analiză SWOT

(după Corneliu Russu, Management strategic, Editura All Beck, 1999, pag.77)

Puncte tari Puncte slabe Mediul intern

Oportunităţi Limite Mediul extern

Punctele forte şi slabe ale mediului intern, oportunităţile şi limitele mediului

extern, vor fi analizate prin prisma următoarelor componente:
1. punctele forte şi punctele slabe ale sistemelor incluzând:
• resursele turistice
• infrastructura de servicii turistice
• întreprinderile şi alte instituţii turistice
• produsele turistice
• oferta complementară
• cererea turistică
• politica de marketing;
2. oportunităţile şi limitele mediului extern general, din punct de vedere: politic,
economic, socio-cultural, demografic, precum şi ale mediului specific pieţei turistice, în
ceea ce priveşte cererea turistică globală, concurenţa pe piaţa turismului balnear etc.
Analiza informaţiilor obţinute din diagnosticul turismului balnear al României
într-o astfel de matrice este deosebit de oportună pentru a alege strategiile cele mai
adecvate care să exploateze punctele forte şi oportunităţile sau care să corecteze punctele
slabe, ţinând cont de limitele existente. O astfel de analiză va fi realizată la nivelul ofertei
balneare actuale, din ea putându-se desprinde apoi strategiile atât la nivel macroeconomic,
cât şi la nivelul staţiunilor din turismul balnear.
Prin analiza diagnostic realizată, am identificat ca puncte forte ale turismului
balnear românesc următoarele:
→ România are avantajul major de a dispune de o mare bogăţie de
factori naturali de cură (ape minerale şi termominerale, emanaţii naturale şi gaze
terapeutice, nămoluri şi locuri terapeutice), răspândiţi pe aproape întreaga suprafaţă,
exploatabilă în tot cursul anului şi care acoperă toată gama afecţiunilor tratabile prin cura
balneară;

- 224 -
 → o particularitate importantă o reprezintă faptul că pe teritorii
restrânse, uneori pe arealul unei singure staţiuni, se întâlnesc mai multe tipuri de ape
minerale, asociate câteodată şi cu alţi factori - bioclimat adecvat, saline, ceea ce permite
tratarea pacienţilor cu boli multiple (Slănic Moldova, Olăneşti);
→ volumul şi cantitatea rezervelor de substanţe minerale balneare este
foarte mare, putând permite realizarea de noi staţiuni;
→ eficacitatea de excepţie a unor tratamente cu ape minerale, în special
în afecţiuni sau situaţii în care chimioterapia sau alte medicaţii nu dau rezultate (alergii –
Olăneşti, sterilitate - Sovata);
→ puritatea factorilor de mediu şi calitatea cadrului natural, lipsit de
surse majore de poluare, ca ambianţă determinantă pentru zonele şi staţiunile balneare, cu
efect benefic complementar;
→ menţinerea, în majoritatea staţiunilor balneare de interes
internaţional, a profilului tradiţional;
→ constituirea ofertei de cazare balneară destinată turiştilor străini din
hoteluri de categorie medie, în special 2 stele;
→ o bună accesibilitate către staţiunule balneare, din toate direcţiile,
datorită reţelelor de căi rutiere şi feroviare bine dezvoltate;
→ preţuri accesibile faţă de puterea de cumpărare a turiştilor străini,
factor ce poate influenţa decizia acestora de a petrece concediul într-o staţiune balneară din
România;
→ existenţa unui personal pentru asigurarea serviciilor turistice şi
asistenţei medicale cu o bună pregătire profesională;
→ apropierea unor staţiuni balneare de zonele montane, ceea ce poate
favoriza amenajarea şi dezvoltarea unor staţiuni turistice cu profil complex;
→ existenţa unui patrimoniu cultural şi religios de mare valoare în
zonele unde se practică turism balnear, mărturie a spiritualităţii româneşti, ceea ce
contribuie la originalitatea ofertei noastre, în perspectiva integrării europene;
→ experienţa specialiştilor în turism şi în tratament balnear în
amenajarea şi dezvoltarea staţiunilor balneare;
→ cadrul instituţional adecvat de la nivel guvernamental până la nivelul
staţiunilor balneare şi societăţilor comerciale;

- 225 -
 → efortul la nivel macroeconomic pentru îmbunătăţirea imaginii
României în străinătate în vederea recâştigării pieţelor turistice externe;
→ reţea de comunicaţii de marketing deja operaţională în România şi în
străinătate, incluzând agenţiile româneşti şi Oficiul pentru Promovarea Turismului, cu cele
12 filiale interne şi 19 birouri de reprezentare în străinătate (Anexa 18 ).
În ciuda acestor avantaje ale turismului balnear românesc există şi numeroase
puncte slabe ce au împiedicat dezvoltarea acestei forme de turism, cum ar fi:
• privatizări nereuşite ce au generat neînţelegeri în cadrul fostelor întreprinderi
de turism balnear;
• mari întârzieri în elaborarea cadrului legislativ necesar bunei funcţionări a
acestei forme de turism;
• management necorespunzător ce a generat degradarea sau chiar închiderea unor
structuri de primire şi baze de tratament;
• lipsa resurselor financiare pentru modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor
balneare;
• lipsa condiţiilor avantajoase de acordare a creditelor pentru dezvoltarea
turismului;
• slabe acţiuni investiţionale în staţiunile balneare de interes internaţional;
• lipsa unei infrastructuri corespunzătoare (telecomunicaţii, canalizare,
alimentare cu apă şi gaze, reţeaua de încălzire);
• uzura fizică şi morală a structurilor de primire, alimentaţie şi tratament;
• lipsa aparaturii moderne din cadrul bazelor de tratament;
• severitatea accentuată a regimurilor dietetice, ca şi uniformitatea meniurilor;
• lipsa unui produs de înaltă calitate, cu accent pe tratamentul şi cazarea de lux;
• inexistenţa unei specializări a ofertei balneare de interes internaţional, pentru
copii şi sportivi;
• asigurarea la un nivel scăzut a serviciilor de tratament, recreere şi de
divertisment;
• slaba dezvoltare a laturii profilactice a staţiunilor balneare destinate turismului
extern;
• dezvoltarea insuficientă a activităţilor de agrement şi divertisment;

- 226 -
 • lipsa de preocupare pentru ameliorarea mediului ambiant prin întreţinerea în
cele mai bune condiţii a parcurilor balneare, asigurarea unei curăţenii exemplare în incintă
şi exterior, precum şi prin studierea şi realizarea unei estetici generale, de atracţie în
staţiuni;
• exploatarea intensivă, neraţională a substanţelor şi resurselor minerale din
staţiunile balneare care a condus la degradarea şi reducerea calităţii curative ale acestora
(Sovata, Herculane, Borsec);
• utilizarea incompletă a factorilor de cură tradiţionali sau recent puşi în
evidenţă, precum şi folosirea redusă a noilor produse medicale;
Punctele slabe privind activitatea de turism balnear în România, evidenţiate mai
sus, ne arată unde trebuie intervenit pentru a valorifica la adevărata sa capacitate
potenţialul staţiunilor noastre balneare. Pentru a găsi soluţii acestor probleme, este însă
necesar să ţinem seama şi de oportunităţile şi limitele mediului extern.
Ca oportunităţi ale dezvoltării turismului balnear din România putem menţiona: o
creştere relativă a interesului pentru ţara noastră, în ultimii ani, pe toate planurile - mai
ales politic şi economic - din partea ţărilor europene, în special a celor puternic dezvoltate,
în perspectiva integrării europene, ceea ce poate contribui la o atragere mai importantă a
investiţiilor străine în turismul balnear românesc sau a unor finanţări din exterior; o
liberalizare mai accentuată a activităţii economice - promovată şi de actuala putere din
România – ce a permis finalizarea procesului de privatizare, încurajarea şi susţinerea
iniţiativelor particulare şi în turism; o previzibilă creştere a nivelului de trai în ţara noastră,
ca o premisă a sporirii cererii turistice potenţiale; existenţa unor afinităţi socio-culturale cu
numeroase ţări ale Europei: Ungaria, Ucraina, Yugoslavia, Germania, Austria, Franţa,
Spania, Italia, ceea ce ar trebui să uşureze eforturile de promovare a turismului
românesc în aceste ţări.
Dar, aşa cum menţionam anterior, există şi unele limite care frânează dezvoltarea
turismului românesc balnear. Astfel, amintim concurenţa puternică pe piaţa europeană a
turismului balnear, manifestată de ţări ca: Germania, Franţa, Italia, Spania, Austria şi chiar
Slovacia, Cehia, Polonia; interesul, nu destul de mare, manifestat de fosta putere - în
comparaţie cu aşteptările - în dezvoltarea turismului românesc în general şi a celui balnear
în particular (având în vedere potenţialul, turismul ar putea fi considerat o ramură
principală a economiei naţionale şi în consecinţă interesele şi eforturile economice ar fi

- 227 -
îndreptate cu prioritate spre turism); implementarea foarte lentă a practicilor manageriale
moderne în conducerea turismului românesc, ca de altfel în toate domeniile activităţii
economice din ţara noastră, aspect ce nu poate fi remediat decât într-o perioadă mai lungă
de timp; slaba implicare a comunităţilor locale în dezvoltarea turistică, datorită lipsei de
experienţă în acest sens, dată fiind centralizarea foarte puternică din perioada comunistă.
Acestora li se adaugă faptul că, în general, oferta românească de turism balnear este puţin
cunoscută de touroperatorii străini, datorită insuficientelor activităţi de promovare turistică
pe pieţele vizate (Marea Britanie, Germania, Olanda, Danemarca, Norvegia, etc.); în plus,
touroperatorii străini manifestă o serie de reticenţe faţă de oferta românească, din
următoarele cauze: lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, generale şi turistice; lipsa
unor facilităţi obişnuite în alte staţiuni din lume; inexistenţa unor colaborări reale cu
prestatorii români în vederea asigurării unui număr de locuri în hotelurile din staţiunile
balneare în perioada Crăciunului şi a Anului Nou; absenţa unor investiţii care să
modernizeze o structură materială în domeniul turismului depăşită fizic şi moral; lipsa de
adaptabilitate a personalului din hoteluri şi restaurante la noile exiganţe ale turismului
internaţional; instabilitătea continuă a preţurilor; imaginea generală de “ţară săracă“ a
României, creată de mass-media europeană în ultimii ani.
Rezultatele analizei prezentate vor trebui luate în considerare la stabilirea
concepţiei de dezvoltare şi a strategiilor din turismul balnear la nivel macro şi
microeconomic.

6.2. Concepţia de dezvoltare a turismului balnear la nivel macroeconomic

Produsul turistic balnear reprezintă, aşa cum am demonstrat în capitolele

precedente, o componentă foarte importantă a ofertei turistice a României, cu trăsături bine
definite şi cu unele caracteristici care îl diferenţiază de produsele similare din Europa sau
din lume. În ciuda existenţei a numeroase puncte slabe şi limite care ar putea încetini
dezvoltarea turismului balnear, considerăm că există încă perspective de extindere a acestei
forme de turism, de creştere a interesului turiştilor români şi străini pentru produsele
turistice balneare româneşti, odată cu îmbunătăţirea ofertei existente, dezvoltarea
staţiunilor şi creşterea eforturilor de promovare.

- 228 -
 Alinierea ofertei balneare româneşti la tendinţele ofertei şi cererii manifestate
pentru această formă de turism pe plan internaţional este o reală necesitate. De aceea,
obiectivele, strategiile şi acţiunile concrete îndreptate spre dezvoltarea turismului balnear,
atât la nivel macroeconomic, cât şi în plan teritorial, la nivelul staţiunilor, trebuie să
urmărească în permanenţă aceste tendinţe.
Stabilirea strategiilor de dezvoltare a staţiunilor balneare trebuie să pornească de la
o viziune integrativă a turismului balnear românesc, concretizată într-o strategie globală de
dezvoltare concepută la nivel naţional. Astfel, eforturile administraţiilor turistice vor fi
corelate şi îndreptate spre acelaşi obiectiv major: dezvoltarea turismului balnear în
România, prin valorificarea superioară a potenţialului turistic de excepţie pe care îl avem.

6.2.1. Coordonate ale dezvoltării

Strategia adoptată la nivel naţional pentru domeniul turismului balnear, parte

integrantă a politicii generale de dezvoltare şi restructurare a turismului românesc, va
trebui să urmărească ordonarea acţiunilor, pe termen mediu şi lung, în funcţie de
obiectivele şi principiile stabilite şi, în mod special, aplicarea unei politici coerente în
staţiuni - cu precădere în cele deja consacrate pe piaţa externă (24 staţiuni), printr-un
program la nivel naţional.

Obiective
Obiectivul specific al strategiei sectoriale pentru turismul balnear este dezvoltarea,
modernizarea şi diversificarea ofertei balneoturistice româneşti în conformitate cu mutaţiile
intervenite în cererea turistică internă şi internaţională pentru tratamentul balnear.
Două sunt obiectivele strategice generale ce subordonează toate acţiunile - de la
ofertă până la produs şi servicii:
A. Consolidarea, dezvoltarea, modernizarea şi diversificarea ofertei balneoturistice
româneşti, în conformitate cu amplasarea, valoarea, particularităţile potenţialului de resurse
naturale şi tradiţia unanim recunoscută, pe de o parte şi cu cerinţele standardelor existente
şi prefigurate în ţările cu turism dezvoltat, în special din UE, pe de altă parte.

- 229 -
 B. Recâştigarea şi extinderea pieţelor externe şi organizarea şi adaptarea ofertei, a
produselor şi serviciilor balneoturistice la cerinţele constante ale pieţei, dar mai ales la
tendinţele cu impact ce prefigurează mutaţii importante în politicile de produs, comerciale,
promoţionale .
Principii
Concretizarea obiectivelor strategice presupune o strânsă colaborare cu Ministerul
Sănătăţii, dar mai ales transpunerea în practică a unor principii, după cum urmează:
◘ Determinarea strictă a fiecărei oferte (conţinut, specific, limite, perspective de
dezvoltare) şi reintegrarea tuturor activelor care contribuie la realizarea produselor
de profil balnear.
◘ Realizarea, în urma finalizării procesului de privatizare în domeniul balnear, unei
legislaţii adecvate care să prevadă în mod expres menţinerea nealterată a obiectului
de activitate şi obligaţia realizării în condiţii optime a produsului specific.
◘ Păstrarea produsului turistic balnear ca ,,tot unitar”, în scopul unei promovări,
comercializări şi exploatări eficiente, atât pe piaţa externă cât şi internă. Pentru
piaţa internă este absolut necesară iniţierea şi promovarea unor reglementări legale
privind asigurările de sănătate, atât pentru stimularea fluxurilor către staţiuni, cât şi
pentru rezolvarea unor imperative ale protecţiei sociale.
◘ Remodelarea complexelor balneare existente în sensul specializării şi adaptării la
cerinţele specifice (inclusiv la posibilităţile financiare ale segmentelor externe) şi
funcţionale generate de vechea concepţie a ,,turismului balnear de masă”.
◘ Crearea unor ,,obiective pilot” în fiecare din staţiunile de interes naţional,
reprezentate de obiective complexe şi integrate (hotel, alimentaţie, tratament,
animaţie - agrement), de 3, 4 şi chiar 5 stele, cu rol persuasiv şi de etalon, întărind
marca şi prestigiul ofertei. Dacă pentru obiectivele de 3 stele se poate miza pe
resurse şi iniţiative interne - pentru cele de 4 stele şi 5 stele trebuie întreprinse
eforturi de cointeresare a investitorilor străini, sau a marilor lanţuri hoteliere.
◘ Asigurarea formaţiilor de personal cu pregătire adecvată turismului balnear şi, în
mod deosebit, a unei elite manageriale pentru administrarea societăţilor comerciale
de tip balnear.

- 230 -
 Direcţii de acţiune
Realizarea obiectivelor strategice mai sus anunţate este o acţiune deosebit de amplă
şi complexă ce va angaja eforturi organizatorice, materiale şi financiare cantonate, în
principiu, pe următoarele direcţii:
1. reorganizarea ofertei şi constituirea produsului în conformitate cu exigenţele şi
tendinţele majore ale cererii - în special externe - şi ale standardelor internaţionale;
2. orientarea ofertei de produse şi servicii balneoturistice spre pieţele externe
tradiţionale ale României şi pătrunderea pe noi pieţe;
3. eliminarea tuturor disfuncţionalităţilor şi a aspectelor negative datorate politicii
generale şi specifice practicată până în 1990;
4. regândirea politicii de promovare în sensul trecerii de la promovarea „de
imagine” la promovarea „de produse”, în care accentul să fie pus pe produse româneşti
care au intrat în tradiţiile de consum ale turiştilor străini;
5. extinderea ofertei turistice de tratament pentru categorii defavorizate ale
populaţiei;
6. reintroducerea în circuitul turistic intern a staţiunilor balneare de interes local,
concomitent cu modernizarea şi dezvoltarea acestora;
7. permanentizarea programului „Turism pentru sănătate”;
8. elaborarea unor proiecte zonale de modernizare a infrastructurii generale şi
turistice;
9. protecţia şi conservarea mediului în zona staţiunilor balneare.
În fapt este vorba de realizarea unei ajustări structurale de proporţii a condiţiilor de
dezvoltare a ofertei balneoturistice româneşti plecând de la două premise (condiţii de
bază):
• cererea internă şi externă privită din punctul de vedere al volumului şi
plajei motivaţionale, luându-se în calcul tendinţele şi mutaţiile majore care conduc
la remodelări şi restructurări ale actului curativ;
• tipul de ofertă cel mai adecvat, altfel spus determinarea profilului şi
specializării staţiunilor balneoturistice.
Pentru aceasta, demersul obligatoriu constă în elaborarea unei concepţii moderne
ştiinţifice şi flexibile de restructurare, dezvoltare şi modernizare a domeniului
balneoturistic în România.

- 231 -
 6.2.2. Programe şi instituţii implicate în dezvoltarea şi promovarea
turismului balnear

Obiectivele prezentate determină strategiile naţionale de dezvoltare şi promovare a

turismului balnear românesc care se pot constitui în programe de marketing pentru
dezvoltare şi promovare. Statul, manifestându-şi activ rolul de a decide la nivel
macroeconomic integrarea problemelor privind politica turistică în politica economică a
ţării, s-a implicat prin instituţiile sale de la nivel central în strategiile de dezvoltare şi
promovare.
Instituţia principală cu atribuţii administrative, funcţionale şi de planificare
strategică a turismului este Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului. Acesta
are sarcina de a coordona dezvoltarea şi promovarea turismului balnear pe plan
internaţional şi pe plan intern şi de a sprijini Organizaţia Patronală a Turismului Balnear
din România şi IMM-urile implicate la nivel local în această formă de turism în aplicarea
strategiilor, pentru atingerea obiectivelor propuse.
După anul 1990, din punct de vedere instituţional turismul a funcţionat alături de
comerţul interior (Ministerul Comerţului Interior şi al Turismului).
Din anul 1993 până în anul 1998 a funcţionat cu titulatura de Ministerul
Turismului, după care s-a numit Autoritatea Naţională pentru Turism. În 2001 se
reînfiinţează Ministerul Turismului. Doi ani mai târziu ca urmare a reorganizării
guvernului, conform H.G.R. 740/3.07.2003, se înfiinţează Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului în cadrul căruia funcţiona Direcţia Generală Autorizare şi
Control în Turism şi Direcţia Generală Promovare Turistică, direcţii coordonate de un
ministru secretar de stat. În 2004, conform HGR 412/23.03.2004 (anexa 19), se
reînfiinţează Autoritatea Naţională pentru Turism aflată de această dată în subordinea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Aceasta este structura
organizatorică existentă în prezent.
În 25.03.2005 prin ordinul 433 al ministrului Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului a fost aprobată structura organizatorică a Autorităţii Naţionale
pentru Turism (anexa 20).

- 232 -
 La atribuţiile prevăzute de art. 3 din H.G.R. 412/2004 primele două poziţii sunt163:
- implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul
turismului;
- aplică strategiile de dezvoltare a infrastructurilor de turism.
Deci aceasta este instituţia guvernamentală cu rol major în stabilirea viitorului
turismului românesc la nivel macroeconomic pe plan intern şi internaţional.
Autoritatea Naţională pentru Turism elaborează programe anuale pentru
dezvoltarea şi promovarea turismului, în colaborare cu consiliile judeţene,
asociaţii/fundaţii cu activitate de turism, răspunde de finanţarea şi activitatea
reprezentanţelor de promovare turistică, prin fondurile primite de la bugetul de stat.
De asemenea, A.N.T. stabileşte strategia de dezvoltare a turismului, deci şi a
turismului balnear. Într-un interviu, preşedintele A.N.T. declara164: ,, În luna decembrie
vom finaliza strategia de dezvoltare a turismului”.
Programele de dezvoltare şi promovare propuse de A.N.T. în anii anteriori şi
aprobate prin hotărâre de guvern stabilesc obiectivele, acţiunile ce trebuie întreprinse şi
pieţele cărora le sunt destinate sursele de finanţare a acestor programe.
Astfel, prin Hotărârea 296/2001, Guvernul a aprobat Programul de marketing şi
promovare pentru anul 2001. Obiectivele specifice acestui program de promovare a
României ca destinaţie de vacanţe şi călătorii pe piaţa turistică internă şi internaţională
pentru anul 2001 au vizat implicit şi turismul balnear românesc165:
a) îmbunătăţirea imaginii produsului turistic românesc pe pieţele externe;
b) stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi privat şi conştientizarea
rolului şi importanţei turismului în economia naţională;
c) recâştigarea pieţelor turistice externe, partenere tradiţionale înainte de 1989 şi
câştigarea altora noi;
d) stimularea cererii turistice interne şi internaţionale şi implicit creşterea
numărului de turişti care vizitează România.
Programul prevede finanţarea unei game largi de mijloace de comunicaţie care
cuprind marea majoritate a instrumentelor mixului promoţional.

163
*** H.G.R. nr. 413/2004, „ Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru
Turism”, Monitorul Oficial, partea I, nr.
164
*** Ziarul Gardianul, 29.aug..2005.
165
*** Ministerul Turismului H.G.R. nr. 296 din 08 martie 2001, Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
140/21.03.2001, pag. 8.

- 233 -
 S-a avut în vedere finanţarea cu 32,39 mld. lei, reprezentând 41,84% din total sume
alocate, a unor acţiuni de promovare pe piaţa internă şi externă: participări la manifestări
interne şi internaţionale de profil (expoziţii, burse, târguri, festivaluri, conferinţe,
forumuri), campanii publicitare în presă, radio, televiziune, afişaj teletext, internet,
organizarea de conferinţe de presă pentru prezentarea ofertei turistice, organizarea de vizite
de documentare pentru reprezentanţi ai mass-media, creatori de opinie, agenţi tour-
operatori, organizarea de seri româneşti, expoziţii gastronomice, săptămâni româneşti.
A fost prevăzut, ca acţiunile specifice de marketing şi promovare turistică din
străinătate, să se desfăşoare pe principalele pieţe turistice din:
- Uniunea Europeană;
- Europa Centrală şi de Est: Federaţia Rusă, Polonia, Republica Cehă, Republica
Moldova, Ungaria, Republica Federală Yugoslavia, Croaţia, Bulgaria;
- Norvegia, Elveţia, Turcia, Cipru;
- Asia de Vest (Israel, Iran) şi Asia de Sud-Est (Japonia, China);
- America de Nord: S.U.A., Canada.
S-au alocat 37 mld. lei reprezentând 47,8% din total, pentru realizarea materialelor
de informare şi promovare turistică, ce cuprindeau:
a) în domeniul tipăriturilor:
- retipărirea de titluri de prospecte pentru promovarea turistică pe pieţele externe şi
pe piaţa internă;
- tipărirea de noi titluri de prospecte în sprijinul produselor turistice care urmează
să fie promovate;
b) în domeniul materialelor destinate promovării şi informării prin mijloace
audiovizuale:
- realizarea de filme pentru oferta turistică generală şi pe segmente de piaţă, în
funcţie de varietatea produselor turistice româneşti;
- realizarea de casete audio-video, CD-ROM, spoturi TV pe produse turistice;
- seturi de diapozitive, postere şi panouri cu fotografii color;
c) realizarea de obiecte de reclamă, amintiri, protocol specifice.
Pentru alte acţiuni de susţinere şi promovare a ofertei turistice (cheltuieli de
expediţie externă/internă, concursuri cu premii, comisioane agenţii, coparticipări la

- 234 -
evenimente specializare, actualizarea bazei de date turistice) s-au prevăzut 4 mld. lei
reprezentând 5,17% din total.
Tot 4 mld. lei s-au alocat şi investiţiilor pentru birourile de promovare şi informare
turistică din străinătate (Ungaria, Danemarca), investiţii la birourile existente, investiţii
pentru realizarea centrelor de informaţii turistice şi investiţii specifice programului.
Sursa de finanţare a totalului de 77,39 mld. lei (2,64 mil USD – 1 USD = 29314
lei) a fost Fondul pentru promovarea şi dezvoltarea turismului constituit prin OUG nr.
8/1998166 şi aprobat cu modificări şi completări, prin Legea 23/2000.167
Pentru anul 2002, din totalul 167 mld. lei (5,05 mil. USD) alocate turismului prin
Legea bugetului de stat nr.743 / 2001,168 pentru Programul de marketing şi promovare s-au
alocat aproximativ 112 mld. lei (3,4 mil. USD – 1 USD 33094 lei).
Pentru anul 2003, Legea bugetului de stat nr. 631 /2002169 a prevazut 190 mld. lei
(5,65 mil. USD) pentru turism, din care aproximativ 133 mld. lei (4,0 mil. USD – 1 USD
33256 lei) au fost alocaţi pentru acţiunile de marketing şi promovare.
În raportul "Plan Strategic General de Dezvoltare a Turismului în România"
finanţat prin programul CE PHARE din 1993 şi întocmit pentru Ministerul Turismului în
1994 de firma Horwath Consulting, membră a Horwath International, bugetul propus de
către cei ce au întocmit acest raport prevedeau pentru promovarea turismului românesc
următoarele cheltuieli pe o perioadă de cinci ani. Având în vedere data întocmirii
raportului putem considera că celor cinci ani previzionaţi le corespunde intervalul 1995-
1999.
Constatăm că sumele alocate programelor de dezvoltare şi promovare de către stat
de 2,64 mil. USD, 3,4 mil. USD şi 4,0 mil. USD, în 2001, 2002, respectiv 2003 reprezintă
între 50-60% din cheltuielile considerate necesare pentru promovarea turismului românesc
în perioada 1995-1999, prin Planul Strategic General de Dezvoltare a Turismului în
România.
După cum se observă, din tabelul 6.1. cheltuielile pentru promovarea turismului
balnear urmau să înregistreze o creştere de la 0,13 mil. USD în anul 1 la 0,23 mil. USD în
anul 5.

166
*** Ordonanţa Guvernului României nr. 8/1998.
167
*** Legea nr. 23/2000 , Monitorul Oficial al României,partea I, nr.135/30.03.2000.
168
*** Legea nr, 743/2001, Monitorul Oficial al României,partea I, nr.784/11.12.2001.
169
*** Legea nr. 631/2002, Monjtorul Oficial al României, partea I, nr.863/29.11.2002

- 235 -
 Tabelul nr. 6.1.Cheltuieli de promovare pe teme şi tipuri de produs (în
milioane USD)170
An
Tema /Tip produs 1 2 3 4 5 Suma
Birouri străinătate 2,3 2,3 2,3 3,4 3,4 13,7
Cercetarea pieţei 0,12 0,12 0,12 0,12 0,12 0,6
Corectarea imaginii 1,68 1,71 1,6 1,21 0,9 7,10
Staţiuni balneoturistice 0,13 0,14 0,16 0,19 0,23 0,83
Litoral 0,39 0,43 0,56 0,61 0,68 2,67
Munte 0,19 0,29 0,40 0,45 0,53 1,86
Afaceri 0,13 0,14 0,16 0,15 0,15 0,73
Altele 0,06 0,15 0,32 0,41 0,53 1,47
Total 5,00 5,28 5,62 6,54 6,54 28,96
Sursa: - Ministerul Turismului, CE PHARE, Plan Strategic General de Dezvoltare a
Turismului în România, vol. 2, iulie 1994.

Deoarece nivelul propus a fi investit pentru programe de dezvoltare şi promovare a

turismului balnear se anticipa că va conduce, mai degrabă, la creşteri continue decât
spectaculoase ale numărului de turişti şi sporuri la cheltuielile medii pe zi/turist, este
imperios necesară mărirea sumelor alocate pentru această formă de turism cel puţin la
nivelul celor propuse în raport.
În anexa 21, ce prezintă bugetele pe 2002 ale administraţiilor naţionale de turism
din Polonia, Ungaria, Turcia şi Cehia, se observă diferenţa foarte mare între România şi
aceste state la acest capitol, care trebuie redimensionat dacă vrem să facem faţă
concurenţei.
Deşi promovarea României nu este una foarte agresivă, se încearcă obţinerea unor
rezultate în limita unui buget cu mult inferior altor state vecine: Bulgaria - 10 milioane
euro(2003); Ungaria 28 de milioanae (2003); Cehia 8,6 milione euro(2003). În România
s-au alocat 2,6 milionane de euro în 2003, iar pentru 2005 s-au prevăzut 137 miliarde lei,
adică 3,7 milionane euro, bugete mici pentru a se reuşi obţinerea de rezultate bune şi
adaptarea la cerinţele de ultimă oră ale pieţelor turistice europene şi de pe alte continente.
Promovarea destinaţiilor turistice româneşti pe plan internaţional s-a concretizat şi
în participarea la manifestări turistice internaţionale (burse, expoziţii, târguri, saloane).
Astfel, în anul 2003, România a fost prezentă la 49 de manifestări turistice internaţionale
pentru care s-au alocat 1,26 milioane euro, iar în anul 2004 a fost prezentă la 32 de

170
*** Ministerul Turismului, ,,Plan Strategic General de Dezvoltare a Turismului în România”, 1994, vol. 2,
pag. 40.

- 236 -
manifestări (burse, expoziţii). S-au selectat acele manifestări de profil unde s-a apreciat că
se pot realiza succese şi cuceri mai mulţi turişti.
O modalitate de promovare cu larg impact asupra publicului o are prezentarea de
materiale prin televiziune; astfel au fost realizate scurt metraje şi filme documentare pentru
a fi difuzate pe canalele internaţionale CNN, Euro-NEWS, Discovery, Euro-Sport. În plus
au fost realizate materiale publicitare de scurtă durată (spoturi TV) pentru a fi difuzate pe
posturile de televiziune din Franţa, Germania, Polonia, Spania.
Din anul 2003 s-a trecut la derularea unor programe de marketing pe baza unor
studii de piaţă, prin implicarea sectorului privat, pentru a se evidenţia care sunt cele mai
solicitate şi cunoscute produse turistice româneşti. Un asemenea demers s-a realizat în
2004, prin intermediul Institutului de Cercetare Dezvoltare în Turism, pentru turiştii aflaţi
pe litoral şi în principalele staţiuni montane şi balneare din ţară.
Realizarea unor politici de promovare mai bune înseamnă şi perfecţionarea
mecanismelor şi instrumentelor folosite, având în vedere utilizarea tot mai mare a
comerţului virtual şi a site-urilor de pe internet. În acest sens se poate acţiona prin
diversificarea site-urilor de pe internet pe forme de turism-balnear, de litoral, montan,
cultural, acţiune demarată din anul 2004.
Promovarea s-a mai realizat şi printr-o serie de invitaţii din partea ministerului de
resort. Astfel între 1 iulie 2001 şi 1 iulie 2002, au fost 282 persoane din mass-media, din 15
state şi 71 de touroperatori, din ţări ca Cehia, Elveţia, Germania, Suedia, Italia, Franţa,
Marea Britanie, SUA, Spania, Belgia. Apoi 1 iulie 2003-1 iulie 2004, au fost invitaţi 294
de reprezentanţi mass-media din 19 state şi 78 de touroperatori, din ţările menţionate dar şi
din Federaţia Rusă, Israel, Polonia, Portugalia.
Un loc aparte îl deţin materialele prezentate privind unele obiective turistice din
România prin reprezentanţii unor posturi precum : BBC, RAI UNO; RAI TREE; TV5,
Dallz, Telegraph, Chanel 4, Tribune de Geneve, TT6.
Participarea la scurte vizite de documentare este deosebit de utilă deoarece se
obţine o credibilitate reală în faţa milionanelor de telespectatori şi cititori, în ciuda unor
informaţii neverificate, asociate cu imagini şi idei negative despre România.
Considerăm că un rezultat excelent al acestor acţiuni este desemnarea recentă a
României ca destinaţie de vacanţă a anului 2006, pentru Delta Dunării şi vinuri, de către

- 237 -
prestigioasa publicaţie Vogue. Este un prim pas din drumul lung care poate face cunoscut
turismul românesc în Europa şi în lume.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale este o altă instituţie a statului, care, prin
alocarea unor sume importante de bani din bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru
acoperirea diferenţei dintre valoarea biletului de tratament balnear sau de odihnă şi
valoarea achitată de beneficiarii acestor bilete, contribuie atât la susţinerea, dezvoltarea şi
promovarea turismului balnear cât şi la protecţia socială a diverselor categorii de persoane.
Se suportă costul integral pentru biletele de tratament şi odihnă acordate gratuit
pensionarilor I.O.V.R., veterani de război, persoanelor cu drepturi stabilite în baza
Decretului lege nr 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a celor
deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, salariaţilor care lucrează în locuri de
muncă în condiţii speciale, etc.
O categorie însemnată, cea a persoanelor de vârsta a treia, pensionari, agricultori
asiguraţi, cu probleme de sănătate dar cu pensii ce nu le permit să-şi îngrijească sănătatea
într-o staţiune balneară, beneficiază de un ajutor însemnat, deoarece contribuţia lor pentru
un bilet de tratament este de regulă de 70% din pensia de bază, diferenţa dintre valoarea
biletului de tratament balnear şi contribuţia acestora, de cele mai multe ori însemnată, fiind
achitată de la bugetul asigurărilor sociale.
Legile privind bugetul asigurărilor sociale de stat pentru anii 2000-2003 au stabilit
ca Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale să suporte aceste diferenţe în următoarele limite:
• pentru anul 2000 un număr până la 430.000 locuri şi o valoare de până la
1.051,006 mld. lei171;
• pentru anul 2001, un număr de până la 435.000 locuri şi o valoare de până
la 1.740 mld lei172;
• pentru anul 2002, un număr de până la 445.000 locuri şi o valoare de până
la 2.225 mld. lei173;
• pentru anul 2003, un număr de până la 445.000 locuri şi o valoare de până

171
*** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale si de stat nr.198/2000, Monitorul oficial al
României, partea I, nr. 198 din 8-05-2000, p. 2
172
*** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale şi de stat nr 191/2001, Monitorul oficial al
României, partea I, nr. 194./18.04.2001.
173
*** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale şi de stat nr.744/2002, Monitorul oficial al
României, partea I, nr 785/11-12-2001, p9.

- 238 -
 la 2.714,5 mld lei174.
Pentru biletele de tratament balnear şi odihnă, realizările au fost conform
situaţiei din tabelul nr. 6.2.

Tabel nr. 6.2. Situaţia valorificării biletelor de tratament balnear si odihnă

subvenţionate din bugetul asigurărilor sociale de stat

Anul 2000 2001 2002 2003 2004

Indicatori Prev. Valorif. Prev. Valorif. Prev. Valorif. Prev. Valorif. Prev. Valorif.
Nr. bilete 430 355,9 435. 390,54 445 386,7 445 339,4 460 345,8
mii
Chelt.efect 1.051 1.106.5 1.740 1.609 2.225 1.859,3 2.714,5 2200 2900 2128,6
mld. lei.

Sursa: - Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 198/2000, 191 /2001, 785/2001, 871/2002
- Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale 2003-2004.
Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România este o altă instituţie care
a acţionat, înainte cu Ministerul Turismului, iar acum împreună cu Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pentru dezvoltarea şi promovarea turismului
balnear.
O.P.T.B.R. şi-a început activitatea în anul 1993. Nucleului de bază i s-au alăturat în
decursul anilor tot mai multe societăţii comerciale. Astfel, în momentul de faţă, organizaţia
este compusă din 34 de membri. Toţi membrii organizaţiei activează în domeniul
turismului de întreţinere şi de sănătate, fiind societăţi comerciale recunoscute în ţară şi
străinătate. Puterea organizaţiei constă în faptul că toţi membrii săi au interese comune în
dezvoltarea şi promovarea sectorului turistic balnear din România. Scopurile organizaţiei
sunt prezentate în anexa 22.
Propunerile O.P.T.B.R. privind proiectele de realizare a unei noi imagini a
staţiunilor balneare au fost susţinute şi uneori cofinanţate ( în proporţie de aproximativ
50%) de ministerul care coordona într-un anumit moment turismul în România175.
În anul 2000 s-a realizat un CD de prezentare a staţiunilor balneare de interes
naţional. Treizeci de staţiuni au făcut obiectul editării unui catalog apărut în prima ediţie în

174
*** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale şi de stat nr.632./2003, Monitorul oficial al
României, partea I, nr 871/3-12-2002, p2.
175
Informaţiile, comentariile şi concluziile privind acţiunile acestei instituţii pentru dezvoltarea şi
promovarea turismului balnear sunt bazate pe interviul acordat de dl. Sorin Bibicioiu, Director Executiv al
O.P.T.B.R. la momentul discuţiei.

- 239 -
limbile română şi engleză, iar în cea de a doua în franceză, germană şi engleză cu
adresabilitate pentru pieţele turistice ce folosesc limbile respective.
S-a mai realizat un CD intitulat "Balneo turism" care promovează staţiuni balneare
din România şi acţiunile tour operatorului Balneo Turism S.A.
O.P.T.B.R. a finalizat un proiect important, o lucrare de referinţă intitulată
"România balneară", care a fost conceput ca un ghid pentru medicii de familie consideraţi
principali promotori ai turismului balnear în România. Sub coordonarea unor personalităţi
din domeniul medical şi balneologic, această lucrare a fost realizată în vederea unei
recomandări corecte, de către medicul de familie, a curelor de prevenire şi recuperare, în
funcţie de nevoile pacientului şi de calităţile, indicaţiile şi contraindicaţiile ,,izvoarelor de
sănătate” (factorii naturali de cură) din fiecare staţiune.
O altă acţiune importantă pe linia dezvoltării şi promovării turismului balnear a fost
înfiinţarea de către O.P.T.B.R., ca acţionar majoritar, a unei societăţi pe acţiuni, tour-
operator, care se numeşte Balneo Turism SA. Această decizie a fost o reacţie la slaba
preocupare a celorlalţi operatori pentru promovarea şi comercializarea produselor turistice
balneare.
Activitatea tour-operatorului Balneo Turism SA. este concentrată pe promovarea
celor 30 de staţiuni balneare principale, unde sunt în exploatare 100 de locaţii în vederea
comercializării lor, în primul rând pe piaţa internă şi apoi pe pieţele internaţionale.
Societatea lansată în iunie 2003 are în prezent 30 de agenţii partenere.
Pentru anul 2004 s-a pregătit o nouă formă de prezentare a ofertei turismului
balnear pentru turismul internaţional, avându-se în vedere selectarea bazelor de tratament
şi a structurilor de primire şi alimentaţie care întrunesc exigenţele de calitate pentru
primirea turiştilor străini.
În efortul de schimbare a imaginii turismului balnear românesc s-au înscris şi
participările O.P.T.B.R. împreună cu A.N.T., ce coordonează activitatea din turism, la
manifestări, târguri şi expoziţii internaţionale de turism, de exemplu Târgul de Turism de
la Berlin, sau târguri specializate pe turism balnear cum a fost cel din Cehia.
De asemenea, s-au organizat circuite de documentare pentru operatori specializaţi
sau pentru jurnalişti. La sfârşitul anului 2003 s-a realizat un astfel de circuit prin cele mai
importante staţiuni balneare cu 2 jurnalişti din Belgia, costurile fiind suportate de
O.P.T.B.R.

- 240 -
 Mediile publicitare utilizate constant de O.P.T.B.R. sunt televiziunea şi radioul. La
Radio România Actualităţi în fiecare zi de luni a săptămânii se prezintă diverse staţiuni
balneare. La postul radio Antena Bucureştiului se organizează concursuri cu premii pe
tema staţiunilor balneare. La radio România Internaţional, pentru potenţialii clienţi români
şi străini sunt prezentate reportaje, emisiuni în studio şi concursuri cu premii pe aceeaşi
temă, turismul balnear.

6.3. Strategii aplicabile staţiunilor balneare

Strategiile aplicabile staţiunilor balneare se fundamentează pe baza studiilor de

marketing.
Întreaga politică de marketing are ca nucleu strategia de piaţă iar ca instrument de
realizare a ei mixul de marketing.
Conceptul de ,,mix de marketing” a fost introdus în anul 1964 de americanul Neil
Borden şi semnifică dozarea şi manipularea coerentă şi unitară a celor patru elemente
variabile (produs, preţ, distribuţie şi promovare) prin care întreprinderea acţionează asupra
pieţei176.
Strategiile privind evoluţia, dimensiunile şi structura fiecărui element al mixului de
marketing turistic sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de politici:
politica de produs turistic, politica de preţ, politica de distribuţie şi politica de promovare.
Turismul balnear românesc are nevoie de adaptarea permanentă a acestor strategii la
condiţiile pieţei.
Strategiile de dezvoltare a staţiunilor balneare diferă în funcţie de nivelul naţional
sau local de situare a staţiunii în ierarhia la nivel de ţară. Ele trebuie alese cu grijă pentru a
putea reuşi atingerea obiectivelor fixate, ţinând cont atât de punctele tari şi slabe din
mediul intern, cât şi de oportunităţile şi limitele mediului extern.

6.3.1. Strategii de produs

Scopul politicii de produs este acela ca pe baza concluziilor desprinse din studierea
cantitativă şi calitativă a cererii să se asigure adaptarea sa la mediul intern şi extern.

176
Prutianu Şt., Munteanu C., Caluschi C., Inteligenţa. Marketing Plus, Editura Polirom, Iaşi, 1998, pag.62.

- 241 -
Aceasta se poate realiza prin177:
- proiectarea, selecţionarea şi introducerea pe piaţă a unui produs
turistic care satisface cu succes nevoile unui segment al pieţei;
- dezvoltarea produselor existente.
Deşi, aşa cum am văzut, staţiunile balneare româneşti nu se află la acelaşi nivel de
dezvoltare, ele au numeroase atribute comune, care fac posibilă identificarea unor tipuri de
strategii care vizează oferta fiecăreia dintre ele. Aceste strategii trebuie să aibă în vedere
crearea unui produs turistic bazat pe caracteristicile proprii turismului balnear din ţara
noastră, a unui produs competitiv, de calitate care să satisfacă cerinţele cât mai multor
segmente de turişti. Astfel, pot fi adoptate patru tipuri principale de strategii ale produsului
turistic balnear:
1. o strategie de diferenţiere, comparativ cu ofertele ţărilor concurente;
2. o strategie de diversificare a prestaţiilor turistice;
3. o strategie de flexibilitate;
4. o strategie de creştere a calităţii.
Strategia de diferenţiere comparativ cu ofertele ţărilor concurente trebuie să se
bazeze pe crearea unui produs turistic original, atrăgător, care să valorifice superior
resursele terapeutice dar şi celelalte categorii de resurse turistice existente în ţara noastră,
precum şi experienţa în domeniul balneo-medical a personalului din bazele de tratament.
Caracterul de originalitate, asigurat de calitatea factorilor naturali de cură, trebuie
completat şi prin combinarea, în cadrul programelor turistice, cu alte oferte, în funcţie de
apropierea staţiunii de puncte valoroase din punct de vedere turistic, cum ar fi: Defileul
Dunării în zona Cazanelor pentru Băile Herculane; mânăstirile din Nordul Olteniei pentru
Govora, Călimăneşti, Căciulata şi cele din Bucovina pentru Vatra Dornei; lacul Sfânta
Ana şi mânăstirile din zonă pentru Tuşnad, Covasna şi Balvanyos etc. ca şi prin
combinarea turismului balnear cu alte forme de turism (în anumite limite, bineînţeles), în
cadrul aceloraşi programe turistice.
Produsele originale oferite turiştilor trebuie să asigure, tot ca element de
diferenţiere, servicii de calitate178, printr-un personal competent profesional, prin
implementarea managementului calităţii totale.

177
Snak O., Baron P., Neacşu N., Economia Turismului,Editura Expert, Bucureşti, 2001, pag. 21.
178
Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura IMAGO, Sibiu, 1988, pag. 101.

- 242 -
 Strategia de diversificare are în vedere satisfacerea cerinţelor cât mai multor
segmente de turişti, în special prin dezvoltarea ofertei pentru turismul de sănătate, de
bunăstare. În plus, pentru noile segmente de turişti, fără probleme medicale, se pot
valorifica variate forme şi activităţi turistice în zona staţiunilor balneare, date fiind
complexitatea şi varietatea potenţialului turistic. Astfel, pot fi dezvoltate şi promovate
drumeţia montană, odihna şi recreerea, practicarea sporturilor de iarnă (schi fond, schi
alpin, săniuş) şi a altor sporturi şi activităţi de agrement ( alpinism, deltaplan, parapantă,
cicloturism şi altele), turismul de afaceri, cultural, etc. Aceste forme acoperă o largă paletă
a motivaţiilor şi preferinţelor turistice, precum şi o extindere a sezonului turistic, care
poate şi trebuie să acopere cea mai mare parte a anului.
De asemenea, produsul turistic balnear, prin extinderea ofertei se va adresa atât
turismului de sejur, practicat în staţiunile existente sau în cele ce vor fi amenajate în viitor,
cât şi turismului de circulaţie, pentru care sunt necesare completarea echipamentelor
turistice existente cu noi unităţi complementare de cazare (cabane, campinguri, moteluri) şi
modernizarea celor existente (în sensul îmbunătăţirii gradului de confort).
Strategia de flexibilitate se caracterizează prin posibilitatea adaptării permanente a
ofertei la cerinţele turiştilor şi se bazează pe o bună cunoaştere a pieţei, o previzionare a
fluxurilor turistice, a motivaţiilor şi necesităţilor consumatorilor. Flexibilitatea ofertei
turistice balneare poate fi asigurată prin conceperea şi promovarea unor programe turistice
adecvate fiecărui segment de piaţă, prin adaptarea permanentă a acestora la schimbările
cererii. Dacă oferta construită este rigidă, în schimb pachetele de servicii oferite,
activităţile de animaţie, combinaţia de forme de turism, de prestaţii ş.a.m.d. pot fi adaptate
şi îmbunătăţite conform exigenţelor manifestate de turişti. Un rol esenţial în acest sens
revine personalului lucrător în turism, care trebuie să adopte un comportament
corespunzător, o atitudine deschisă faţă de clientelă contribuind la atragerea acesteia.
Strategia de creştere a calităţii este esenţială pentru competitivitatea produsului
balnear românesc. Întreaga reţea de dotări turistice de la cazare la tratament trebuie să
comercialize servicii de o calitate superioară celei existente, pentru a asigura
competitivitatea produsului turistic balnear. De aceea sunt necesare o creştere a gradului de
confort în spaţiile de cazare şi alimentaţie, o mai bună calitate a ofertei de agrement şi
servicii profesioniste din partea personalului medical din bazele de tratament.

- 243 -
 6.3.2.. Strategii de preţ şi distribuţie

Odată conturată oferta turistică, este necesară luarea în considerare şi a celorlalte

componente ale mixului de marketing şi strategiilor aferente.
Astfel, politica de preţ trebuie abordată în strânsă corelaţie cu celelalte
componente ale mixului de marketing. Stabilirea preţurilor produselor turistice se va face
în funcţie de nivelul calitativ şi structura serviciilor oferite, de ciclul de viaţă al produsului,
de elasticitatea cererii, precum şi de obiectivele urmărite.
Pentru turismul balnear românesc, considerăm că cele mai potrivite strategii de preţ
pot fi următoarele:
1. o strategie a preţului scăzut, utilizată pentru pătrunderea pe pieţe externe în
care clientela deţine venituri modeste (Ungaria, Ucraina, Moldova, Yugoslavia,
Federaţia Rusă ş.a.) şi pentru câştigarea unor pieţe cu o concurenţă puternică;
2. o strategie a preţului ridicat, care poate fi adoptată pentru unele produse
inedite sau de foarte bună calitate, cum ar fi mofetele de la Covasna, ce depăşesc
calitativ pe cele din Japonia. Desigur, factorul esenţial în asigurarea competitivităţii
unor asemenea produse este corelarea preţului ridicat cu calitatea înaltă a
prestaţiilor turistice;
3. o strategie a preţurilor forfetare aplicabilă aranjamentelor turistice
(comercializate sub formula “totul inclus”), care ar putea fi mai mult utilizate
pentru sejururi active, dar mai ales pentru circuitele turistice (organizate sau
semiorganizate). Turiştii din Israel, care au avut legături cu România pot fi
interesaţi ca pe lângă cura balneară să viziteze locuri din România de care sunt
legaţi sufleteşte;
5. o strategie de diferenţiere a preţurilor, corelată cu strategia de diferenţiere a
produselor turistice, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu caracteristicile cererii-
sezonalitate, segmente de consumatori, modalitate de organizare a călătoriei;
6. o strategie de flexibilitate a preţurilor, în sensul unei adoptări permanente la
fluctuaţiile cererii, la modificarea condiţiilor de pe piaţa turismului balnear, la
concurenţă;
În stabilirea preţurilor în turismul balnear trebuie avută în vedere şi latura
psihologică a acestora: un preţ prea scăzut va determina neîncrederea în calitatea serviciilor

- 244 -
oferite, pe când un preţ prea ridicat poate anihila cererea. În plus, aceste praguri sunt foarte
diferite de la o piaţă la alta: un preţ ridicat pentru turiştii români poate însemna un preţ
foarte scăzut pentru turiştii germani sau israelieni.
De aceea, este necesară o bună cunoaştere a fiecărei pieţe pe care va fi promovat
turismul balnear al României şi o aplicare corespunzătoare a fiecăreia dintre strategiile
menţionate.
În momentul distribuţiei produsului turistic balnear se disting mai multe variante
de acţiune; fiecare înterprindere va decide asupra stategiei alese în funcţie de obiectivele
stabilite, de potenţialul propriu, de segmentele de turişti vizate, de strategia concurenţei, de
relaţiile anterioare cu distribuitorii, precum şi de influenţa canalelor de distribuţie asupra
volumului vânzărilor pe fiecare piaţă în parte.
În literatura de specialitate sunt evidenţiate trei variante ale strategiei de distribuţie,
care credem că pot fi adoptate şi în cazul de faţă, evident, ţinându-se seama de factorii
prezentaţi mai sus. Acestea sunt179:

1. distribuţia selectivă , care presupune alegerea şi utilizarea acelor

intermediari care sunt consideraţi a desfăşura o activitate eficientă. Astfel, pe
piaţa internă, vor putea fi selectate marile agenţii de turism, care şi-au făcut deja
un nume nu numai pe piaţa românească şi care prestează servicii de calitate,
constituindu-se ca parteneri pe piaţa externă. Fiecare întreprindere prestatoare
de servicii îşi alege partenerii în funcţie de puterea proprie de negociere, de
renumele acestora şi de costurile implicate. Utilizând această strategie,
prestatorul poate controla mai bine anumite segmente de piaţă, poate să se
adapteze mai repede modificărilor care intervin în structura sau în preferinţele
clienţilor.
2. distribuţia exclusivă, care implică utilizarea unui singur
intermediar pe o anumită piaţă; aceasta este posibilă atunci când pe acea piaţă
există o agenţie cu o mare putere comercială, care dezvoltă o politică de
promovare activă şi care poate influenţa o clientelă numeroasă; dată fiind
experienţa anterioară în domeniul distribuţiei turismului balnear românesc pe
unele piaţe externe, considerăm că acestă strategie este posibilă şi poate cea mai
potrivită pentru staţiunile şi întreprinderile competitive pe plan internaţional;

179
Gabriela Ţigu, Turismul montan, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 260-261.

- 245 -
 3. distribuţia intensivă, care reuneşte de fapt comercializarea prin
intermediari diverşi a produsului turistic (forma organizată) cu vânzarea directă
(turismul neorganizat); credem că această strategie ar putea fi aplicată pe piaţa
internă de către toate întrepriderile prestatoare de servicii turistice balneare..
Desigur, prestatorii de servicii turistice, de la caz la caz, pot apela la oricare din
aceste variante, atunci când criteriile de eficienţă sunt îndeplinite; important este ca întreg
circuitul de distribuţie să asigure o calitate înaltă a produsului turistic comercializat.

6.3.3. Rolul promovării, ca element al mixului de marketing turistic, în

dezvoltarea turismului balnear

Strategiile de promovare a turismului balnear reprezintă acea parte din strategiile

mixului de marketing turistic care are ca obiectiv principalele acţiuni promoţionale ce
vizează această formă de turism, fie prin strategiile de „atragere”, orientate spre cerere, fie
de „împingere” axate pe ofertă.
Procesul de promovare ca element al mixului de marketing turistic începe cu
analiza şi formularea clară a obiectivelor promoţionale. Acestea se referă la180:
identificarea audienţei ţintă, determinarea răspunsului căutat, selectarea şi formularea
mesajelor desemnate să atingă scopul, selectarea mediului pentru transmiterea efectivă a
mesajelor la audienţa ţintă, alocarea bugetului pentru realizarea şi transmiterea mesajelor,
evaluarea efectelor asupra audienţei ţintă, respectiv colectarea şi analiza feed-back-ului.
Obiectivele promoţionale pot fi de consolidare, creare sau schimbare a atitudinilor
şi comportamentului consumatorului de produse turistice.
Promovarea produsului turistic se referă la căile de informare şi de convingere prin
care clientela turistică este determinată să ia decizii de cumpărare181.
Principalele mijloace de comunicaţie pentru activitatea promoţională sunt:
publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice şi vânzarea profesională, a căror
combinare eficientă formează conţinutul mixului promoţional (figura nr. 6.2.)

180
Aurelia Felicia Stăncioiu, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag. 149.
181
Gabriela Stănciulescu, Managementul agenţiei de turism, Editura ASE, Bucureşti, 2002, pag. 35.

- 246 -
 Figura nr. 6.2. – Instrumentele mixului promoţional

Instrumentele mixului promoţional

Publicitate Promovarea Relaţii Vânzarea

vânzărilor publice profesională

„ Reclame tipărite sau „ Jocuri, concursuri, „ Conferinţe de pres㠄 Prezentări

difuzate la televizor tombole, loterii „ Discursuri comerciale
„ Cataloage „ Cadouri „ Seminarii „ Întâlniri
„ Broşuri şi pliante „ Târguri, expoziţii şi „ Anuare comerciale
„ Postere şi foi volante manifestări turistice „ Sponsorizări „ Programe de
„ Materiale tipărite „ Excursii de „ Mijloace de informare stimulare
expediate prin poştă familiarizare proprii „ Mostre
„ Panouri „ Demonstraţii „ Revista firmei „ Târguri şi expoziţii
„ INTERNET „ Cupoane „ Evenimente speciale comerciale
„ Materiale audio- „ Vânzări grupate
vizuale (CD-uri, casete, „ Reduceri de preţ
filme
„ Marketing direct
Sursa adaptată după: Kotler Ph. – „Managementul marketingului”,
Editura Teora, Bucureşti, 1997.

Publicitatea cuprinde toate acţiunile care au scop prezentarea unui mesaj în

legătură cu un serviciu, produs, marcă sau întreprindere şi implică însemnate eforturi
financiare.
În vederea planificării activităţii promoţionale se va ţine cont de faptul că
obiectivele de publicitate pot fi în funcţie de audienţa-ţintă, de informare, de convingere
sau de reamintire a imaginii produsului respectiv182.
Publicitatea informativă este utilizată în cazul lansării pe piaţă a unui produs
turistic, respectiv pentru crearea cererii iniţiale.
Publicitatea de convingere se foloseşte pentru învingerea concurenţei, deci pentru
crearea cererii selective.
Publicitatea de reamintire este utilizată pentru produsele aflate în etapa de
maturitate urmărindu-se consolidarea imaginii create anterior.

182
Aurelia Felicia Stăncioiu, op. cit., pag. 153.

- 247 -
 După determinarea obiectivelor publicităţii se stabileşte bugetul de publicitate
necesar fiecărui produs turistic. Nivelul acestuia depinde de mediile publicitare utilizate
care sunt redate în tabelul nr. 6.2.

Tabelul nr. 6.2. – Tipuri de publicitate utilizate în întreprinderile turistice

Tipuri de publicitate Comentarii
Vizualitate şi mişcare
Televiziunea Are o largă audienţă
Costuri ridicate
Impact relativ scăzut
Radioul
Costuri scăzute
Imagini vizuale
Pot fi stocate în timp
Ziarele
Costuri nu prea mari
Corelate cu evenimente speciale
Imagine vizuală
Periodicele Bune pentru informarea audienţei-ţintă
Apariţie inconstantă
Consultate frecvent de grupuri de persoane
Ghidurile anuale şi almanahurile interesate
Preţ ridicat
Imagine vizuală
Colorate
Posterele şi ecranele vizuale
Imagine statică
Costuri ridicate
Sursa: Horner S., Swarbrooke J., - „Marketing Tourism Hospitality an Leisure in
Europe”, International Thomson Business Press, Londra, 1966.
Promovarea vânzărilor a fost definită ca fiind o iniţiativă de încurajare a
cumpărării unui produs sau serviciu.
Pentru realizarea promovării vânzărilor se realizează din timp următoarele
acţiuni183:
- stabilirea obiectivelor promovării;
- alegerea modului de distribuţie (vânzare directă, prin tour-operator sau prin
agenţie de turism);
- stabilirea merchandising-ului;
- realizarea pachetelor de servicii şi stabilirea preţului acestora de regulă mai scăzut
decât suma preţurilor serviciilor individuale;
- stabilirea discounturilor ce se acordă cumpărătorilor;
- stabilirea unor bunuri de consum sau servicii complementare ce se oferă gratuit o

183
Idem, pag. 154.

- 248 -
dată cu cumpărarea pachetului de servicii turistice;
- evaluarea succesului promovării vânzărilor.
Relaţiile publice cuprind activităţile desfăşurate de întreprinderile turistice în
scopul menţinerii şi îmbunătăţirii legăturilor cu firmelor colaboratoare sau cu cu publicul.
În turism noţiunea de public include publicul intern (angajaţii şi familiile lor, acţionarii sau
proprietarii) şi publicul extern (turiştii şi turiştii potenţiali, întreprinderile de turism
concurente, întreprinderile colaboratoare, comunitatea locală, oficialităţile centrale şi
locale, media etc).
Importanţa utilizării relaţiilor publice este dată şi de caracteristicile produsului
turistic (intangibilitatea, perisabilitatea, eterogenitatea, inseparabilitatea) şi fac ca decizia
de cumpărare să fie mult influenţată de elemente psiho-emoţionale, informaţiile transmise
de la om la om având un rol hotărâtor184.
Vânzarea profesională, deşi este considerată a fi cel mai eficient instrument al
mixului promoţional pentru formarea preferinţelor cumpărătorului şi convingerea lui în
luarea deciziei, în cazul produsului turistic „cură balneară” doar participarea la târguri şi
expoziţii este cu adevărat eficientă.
În ceea ce priveşte diferenţierea mixului promoţional pe sezoane pornindu-se, pe de
o parte, de la natura produsului turistic, iar pe de altă parte, de la caracteristicile pieţei în
ansamblu şi ale segmentelor de populaţie avute în vedere, elementele esenţiale de
diferenţiere sunt publicitatea şi promovarea vânzărilor185.
Promovarea produsului turistic este foarte importantă în crearea imaginii despre
calitatea produsului oferit. Succesul unui produs pe piaţă depinde într-o mare măsură de
modul în care cel ce realizează acel produs reuşeşte să comunice eficient potenţialilor
clienţi şi intermediarilor dimensiunea calitativă a ofertei lor.
În cazul produselor balneare acţiunile de promovare, amintite mai sus, vor avea un
mai mare impact dacă vor fi antrenaţi, în conceperea şi lansarea lor, specialişti din lumea
medicală, cercetători din domeniu, specialişti din străinătate. O susţinere din partea
acestora dă credibilitate şi încredere consumatorului.

184
Idem, pag. 155.
185
Gabriela Stănciulescu, op. cit., pag. 36.

- 249 -
 6.4. Propuneri de strategii de dezvoltare a staţiunilor balneare româneşti

Apreciem că durata lungă de elaborare şi adoptare a unei legislaţii corespunzătoare,

lipsa resurselor financiare pentru modernizarea şi dezvoltarea staţiunilor, lipsa condiţiilor
avantajoase de acordare a creditelor pentru dezvoltarea turismului, scăderea puterii de
cumpărare, dar şi managementul staţiunilor balneare româneşti, în multe cazuri
necorespunzător, au fost cauzele principale ale stării de degradare şi criză care a afectat
această formă de turism. Situaţia ar fi evoluat mai bine dacă factorii de decizie de la nivelul
consiliilor locale şi de la conducerea societăţilor şi-ar fi stabilit bine obiectivele şi ar fi ales
strategii corespunzătoare.

6.4.1. Staţiuni de interes naţional şi internaţional

Având în vedere ierarhizarea prezentată în subcapitolele 4.1.3. şi 4.1.4. ne vom

referi la staţiunile cu indice mare şi favorabil de atractivitate. O bună parte din aceste 31 de
staţiuni au fost destinaţia turiştilor străini şi trebuie să-şi recâştige poziţia în circuitul
internaţional. Putem încadra în această caregorie staţiunile: Băile Herculane, Călimăneşti-
Căciulata, Eforie Nord, Vatra Dornei, Mangalia Sud, Covasna, Băile Olăneşti, Băile
Govora, Sovata, Băile Felix – 1 Mai, Slănic Moldova. Deşi nivelul de dezvoltare a ofertei
este diferit şi strategiile vor fi adaptate situaţiilor particulare din fiecare staţiune, ele au
câteva obiective comune.

Principalele obiective strategice ale acestor staţiuni ar putea fi:

◙ Creşterea competitivităţii ofertei balneare proprii;

◙ Consolidarea poziţiei pe piaţa internă şi externă;
◙ Creşterea gradului de ocupare şi a eficienţei economice a activităţii;
Pentru atingerea acestor obiective se vor adopta următoarele strategii:

• Strategia de reamenajare şi reechipare a centrelor de tratament

Strategia aceasta se va axa pe modernizarea bazelor de tratament, atât prin dotarea

cu tehnică medicală modernă pentru cură clasică, cât şi prin realizarea centrelor de

- 250 -
repunere în formă, antistres, sau de înfrumuseţare, specifice turismului de sănătate.
Valorificarea şansei pe care acest nou concept, care înseamnă trecerea de la medicina
omului bolnav la medicina omului sănătos, o dă turismului balnear este cheia relansării
acestei forme de turism.

Coordonatele unei asemenea strategii sunt:

- selectarea , pe baza unei zonări funcţionale, a spaţiilor din baza de tratament

ce vor face obiectul modernizării şi a spaţiilor ce, prin redistribuire, ar putea fi
alocate serviciilor turismului de bunăstare;
- reamenajarea spaţiilor cu destinaţia tratament balnear, care în cele mai multe
cazuri înregistrează un grad avansat de uzură;
- achiziţionarea de aparatură modernă, cea existentă fiind depăşită fizic şi
moral;
- selectarea şi pregătirea personalului ce va asigura asistenţa pentru noile
servicii ce vor fi oferite;
- efectuarea unei analize economice, stabilirea costurilor estimative pentru
modernizare şi a cuantumului ce poate fi acoperit din surse proprii;
- întocmirea unui studiu de fezabilitate în vederea obţinerii creditelor necesare
realizării programului.
• Strategia de modernizare a echipamentelor de cazare , alimentaţie, agrement
şi dezvoltare a ofertei de servicii

Având în vedere că marea majoritate a structurilor de primire turistică şi de

alimentaţie au fost realizate înainte de 1989, fiind proiectate pentru un turism de masă, iar
în ultimii 15 ani s-au făcut puţine investiţii, este imperios necesară implementarea unor
programe de modernizare şi ridicare a nivelului de confort. În ciuda efortului investiţional
însemnat aceste programe trebuie puse în aplicare pentru a putea fi competitivi pe piaţa
similară europeană.

Nu putem reprezenta o ,,ameninţare” pentru ţările concurente din Uniunea

Europeană dacă structura de primire existentă nu oferă nici un loc la categoria de
clasificare cinci stele, doar 0,7% din totalul de 40894 locuri în 2004 (vezi tabelul 4.8.) sunt
de patru stele şi 4,7% de trei stele. În condiţiile în care pe termen mediu dorim dezvoltarea
turismului de bunăstare, de sănătate, care presupune segmente noi de turişti, ce pot fi

- 251 -
oameni de afaceri, participanţi la conferinţe, în mod necondiţionat trebuie să crească
numărul de locuri la aceaste categorii de clasificare în detrimentul celor de două stele
(46,9%) şi de o stea (25,3%). Apreciem că alături de turiştii străini, în viitor va creşte şi
numărul turiştilor români ce vor prefera unităţi de cazare şi alimentaţie ce se înscriu la o
categorie mai bună de clasificare.
Situaţia se poate ameliora într-un timp mai scurt în cazul vilelor, care atât ca
dimensiuni, cât şi ca proporţii (14,5 % din total unităţi de cazare din turism balnear) sunt
mai mici, deci şi nivelul investiţiilor este acceptabil. În plus vilele oferă intimitatea pe care
mulţi turişti şi-o doresc.
Din totalul de 71 % cât reprezintă hotelurile în structurile de cazare din turismul
balnear, apreciem că, într-o primă fază cel puţin 15 % ar trebui să se modernizeze şi să
ofere categorii de confort superioare, care ar satisface preferinţele unei clientele mai
exigente şi cu putere mai mare de cumpărare.
În plus faţă de structurile de primire, cele de alimentaţie trebuie să ofere, în afara
unei categorii superioare de confort, o mult mai largă şi diversificată structură de meniuri,
de la cele tradiţionale româneşti, la cele specifice bucătăriei europene sau asiatice, fără a
neglija importanţa meniurilor dietetice, stabilite împreună cu personal specializat.
Una din problemele mari ale ofertei staţiunilor balneare este şi agrementul. Departe
de exigenţele cererii şi de ceea ce se oferă în staţiunile termale din ţări cu tradiţie ale
Uniunii Europene, agrementul din staţiunile noastre trebuie ,, reformulat” prin:

- crearea şi dotarea unor cluburi de incintă în cadrul hotelurilor;

- realizarea, acolo unde condiţiile permit, a unor complexe de
agrement cu săli de proiecţie şi spectacol, saună, masaj, fitness, bowling, tenis
de masă, piscină şi mici unităţi de alimentaţie (cofetărie, pizza, café-bar);
- reamenajarea şi modernizarea vechilor dotări de agrement: piste de
mini-golf, jocuri distractive, jocuri mecanice şi electronice etc.;
- în vecinătatea unor staţiuni balneare cunoscute pe plan internaţional,
aflate la o depărtare rezonabilă de un aeroport cu trafic internaţional, se pot găsi
locaţii deosebite pentru înfiinţarea unor terenuri de golf, care în timp ar deveni
puncte de atracţie pentru turiştii străini amatori sau profesionişti, cu avantaje
economice însemnate pentru zonele respective;

- 252 -
 - situate în zone colinare, sau de munte, unde conceperea unor
programe de echitaţie în colaborare cu deţinătorii de cai nu ar prezenta mari
dificultăţi şi ar fi eficientă, această formă de agrement poate fi atractivă pentru
turiştii veniţi la odihnă şi refacere.
Serviciile aferente fiecărei structuri vor trebui pregătite cu maximă exigenţă, iar
personalul angajat să ofere aceste servicii va trebui să dovedească, pe lângă calificarea
adecvată, amabilitate şi interes în satisfacerea exigenţelor clienţilor.

• Strategia de diferenţiere, comparativ cu ofertele ţărilor concurente

Turismul balnear românesc nu poate rata şansa de valorificare la maxim a

substanţelor minerale terapeutice ce au caracter de unicat prin aplicarea strategiei de
diferenţiere. Între substanţele minerale terapeutice care se încadrează în această categorie
se detaşează gazele mofetice şi solfatariene considerate rarităţi ale naturii şi chiar unice în
Europa în cazul solfatarelor. Valoarea terapeutică ridicată a gazelor mofetice determinată
prin ample cercetări de specialitate, precum şi valenţele curative favorizante ale
solfatarelor fac ca ele să fie considerate elemente specifice de mare interes ale balneologiei
româneşti.
Experienţa românească în domeniul terapiei balneare carbogazoase în general şi
contribuţia originală prin utilizarea CO2 gaz în instalaţii speciale denumite mofete a atras
organizarea în anul 2001 la Covasna a unei manifestări ştiinţifice internaţionale de către
Asociaţia Europeană de Crenoterapie Carbogazoasă186.
În lume există puţine staţiuni în care factorii naturali (mofete asociate cu ape
minerale) întrunesc calităţile necesare tratamentului unei game de afecţiuni atât de
diversificate şi în mod deosebit, a maladiilor cardio-vasculare.
Mofete naturale sunt amenajate în staţiunile balneo-climaterice Covasna, Băile
Tuşnad, Balvanyos, Sângeorz Băi, Borsec. Dintre acestea cea mai avantajată în aplicarea
strategiei de diferenţiere este staţiunea Covasna, cunoscută deja pe plan internaţional, dar
frecventată mai mult de turişti din Israel, mulţi dintre ei foşti cetăţeni români. Continuarea
unei promovări agresive a originalităţii produsului realizat prin valorificarea mofetelor şi
de manifestări ştiinţifice de genul celei amintite, susţinute de strategii de modernizare a
bazei de tratament, cazare, alimentaţie şi agrement, cu o bună strategie de preţ ( forfetare,

186
Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, România Balneară, Editată de O.P.T.B.R. cu sprijinul
Min. Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Bucureşti, 2004, pag. 37.

- 253 -
dar şi a preţului ridicat ), pot face din Covasna un punct de referinţă în turismul balnear
European.
Cealaltă formă, solfatarele, care au pe lângă CO2 şi hidrogen sulfurat se găsesc la
Turia şi Harghita.
Denumirea de mofetă s-a extins şi la modalităţi de utilizare a gazului carbonic
extras din apele minerale carbogazoase, procedeu folosit la Buziaş, ca şi la cele cu CO2
industrial – mofete artificiale.
Tot în această grupă pot fi cuprinse lacurile şi peloidele terapeutice prezente în
puţine locuri în Europa, dar a căror valoare curativă este cunoscută pe plan internaţional.
Ţara noastră ocupă un loc privilegiat prin bogăţia şi calitatea nămolurilor terapeutice.
În staţiunile balneo-climaterice din ţara noastră există numeroase tipuri şi rezerve
de nămoluri terapeutice187:
- nămoluri sapropelice de liman - în lacul Techirghiol;
- nămoluri sapropelice de lacuri – Amara, Lacu Sărat, Sovata, Bazna,
Slănic Prahova ş.a.;
- nămoluri minerale – Băile Govora (silicios iodurat), Geoagiu Băi
(feruginos);
- Nămoluri de turbă – Vatra Dornei, Băile Felix, Mangalia, Someşeni,
Borsec.
Specialiştii apreciază că nămolul sapropelic din lacul Techirghiol este unul din cele
mai valoroase nu numai din ţara noastră, un motiv suficient de repunere în valoare a
proprietăţilor sale terapeutice în staţiunile Eforie Nord, Eforie Sud şi chiar Techirghiol.
Turiştii francezi, belgieni şi germani, care veneau înainte în Eforie Nord pentru
nămol, Pell-Amar şi Gerovital, ar putea fi atraşi din nou aici, dacă alături de strategia de
diferenţiere a produsului oferit şi modernizările, în bună parte realizate, la baza de
tratament din complexul Steaua de mare, din Eforie Nord, se vor amplifica acţiunile de
promovare, se va folosi o strategie de distribuţie selectivă în alegerea şi utilizarea
intermediarilor şi strategii de preţuri forfetare combinate cu strategii ale preţului scăzut.
Mulţi turişti au ales litoralul bulgar datorită preţului scăzut şi bunei calităţi a serviciilor,
care la noi lasă de dorit.

187
Idem, pag. 36.

- 254 -
 În grupa substanţelor minerale terapeutice cu valoare de unicat sunt incluse şi
salinele terapeutice, mai puţin răspândite în Europa, dar cu o mare eficacitate în
tratamentul unor afecţiuni respiratorii. Este o formă de terapie în microclimatul particular
din „saline” sau „grote” denumită „speleoterapie”. Oferta staţiunilor Praid, Tg.Ocna şi
Slănic Prahova se adresează bolnavilor de astm bronşic, bronşite cronice asmatiforme,
alergii ale căilor aeriene superioare.

• Strategia de diversificare a ofertei de programe turistice

Schimbarea structurii cererii, generată de dezvoltarea turismului de bunăstare,

impune alegerea strategiei de diversificare pentru a putea satisface cerinţele cât mai multor
segmente de turişti. Acest tip de strategie este cheia reuşitei în drumul pe care fiecare
staţiune îşi propune să-l facă pentru a veni pe piaţă cu o ofertă competitivă, comparabilă cu
cea din ţările Uniunii Europene. Este vorba de o diversificare ce trebuie să răspundă
motivaţiilor de călătorie a unor oameni sănătoşi, tineri şi adulţi, care aleg cura de bunăstare
sau cura profilactică primară pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii lor, pentru
menţinerea aspectului corpului lor şi pregătirea organismului pentru a rezista stresului şi
mediului poluat.

Actuala civilizaţie industrială a generat o serie de afecţiuni cum sunt188:

- sindromul hipochinetic, determinat de sedentarism şi lipsa de
solicitare la efort fizic în activitatea profesională, transport şi viaţa la domiciliu
(TV, calculator ş.a.);
- sindromul de dezadaptare, de decondiţionare, cu reducerea
funcţiilor de termoreglare, în condiţiile ruperii de natură, de expunere la factori
termici;
- efectele toxice ale aerului atmosferic poluat şi ale fumatului;
- alimentaţia dezechilibrată şi neigienică, cu consum excesiv de
lipide de origine animală, de glucide concentrate, de substanţe iritante pentru
stomac sau toxice pentru ficat – condimente, alcool, cafea în exces, substanţe
chimice adăugate unor băuturi răcoritoare sau alimente (coloranţi, conservanţi),
aşa numiţii „E” care determină frecvent o patologie digestivă şi metabolică în
evoluţie cronică.
188
Nicolae Teleki, Laviniu Munteanu, Sorin Bibicioiu, România Balneară, Editată de O.P.T.B.R. cu sprijinul
Min. Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Bucureşti, 2004, pag 51.

- 255 -
 Prevenirea acestor grupe de afecţiuni se poate face cu mult succes în staţiunile
balneo – climatice, care pe lângă aerosoli au, fie ape minerale ce se pot consuma preventiv
în cure de repaos digestiv sau cure de diureză, fie alţi factori naturali de cură favorabili
prevenirii diferitelor afecţiuni.
Strategiile de diversificare presupun realizarea unor centre de bunăstare, unde
serviciile să fie de cea mai bună calitate şi asigurate de adevăraţi profesionişti.
De asemenea, în aplicarea strategiilor de diversificare se va avea în vedere ca noile
produse oferite să includă un minim de diverse tipuri de cură.
Cura de reconfortare (mise en forme) care prin climatoterapie, kinetoterapie,
hidroterapie, dietoterpie şi psihoterapie poate combate sindromul hipochinetic, echilibrează
sistemul nervos, antrenează funcţiile de termoreglare şi alimentaţia echilibrată.
Cura de ,, fitness” de „ adaptare la efort” sau de „antrenament aerobic”. Deşi este
oferită în marea majoritate a hotelurilor cu multe stele, în staţiunile balneare alături de cura
de teren în zone montane împădurite are o cu totul altă valoare.
Cura „antistres” este una din formele cele mai importante ale curelor de sănătate.
În afara climatului de cruţare specific staţiunilor propuse în această grupă, metodologia de
cură antistres mizează pe efectele relaxante, sedative ale unor proceduri de balneoterapie şi
hidroterapie, combinate cu tehnici de electroterapie sedativă cu câmpuri electromagnetice,
masaj, kinetoterapie, psihoterapie şi un regim dietetic adecvat, în cadrul unor programe cu
raport optimal între activitate şi odihnă, cu ore suficiente de somn. Pentru staţiunile
balneare aflate în primele locuri ale ierarhiei prezentate se pot realiza cu succes condiţiile
necesare efectuării curei antistres.
Pentru cei ce prezintă anumiţi factori de risc, tineri şi adulţi, sau lucrează în condiţii
de mediu şi în activităţi solicitante, se vor oferi „cure de sănătate” pentru prevenirea
anumitor patologii cum ar fi:
- cura de sănătate pentru subiecţii cu predispoziţie la afecţiuni reumatismale
degenerative, în staţiunile Băile Herculane, Călimăneşti-Căciulata, Eforie Nord,
Mangalia, Băile Govora, Sovata, Băile Felix – 1 Mai, Slănic Prahova;
- cura de sănătate pentru subiecţii cu predispoziţie la afecţiuni cardio-vasculare,
în staţiunile Buziaş, Balvanyos, Covasna, Băile Tuşnad, Vatra Dornei;
- cura de sănătate pentru subiecţii cu predispoziţie la afecţiuni bronho-
pulmonare, în staţiunile Băile Govora, Slănic Moldova, Slănic Prahova, Praid.

- 256 -
 Specialiştii în balneoclimatologie prezintă ca sugestii şi alte tipuri de „cură de
bunăstare” ce ar putea fi organizate în staţiunile balneare, unele dintre acestea practicându-
se deja în ţările din Uniunea Europeană. Sunt curele de prevenire a îmbătrânirii (profilaxie
geriatrică), de reducere a greutăţii, de prevenire a diabetului, de prevenire a osteoporozei,
de crenoterapie pentru repaos digestiv sau cure de crenoterapie diuretică.

• Strategia dezvoltării produselor specific româneşti este o cale de relansare a

produsului turistic balnear românesc pe piaţa internaţională. Sunt recunoscute şi apreciate
în străinătate produsele „Gerovital”, pentru tratamentul afecţiunilor reumatismale, nervoase
şi împotriva îmbătrânirii, „Aslavital”, pentru tratamentul afecţiunilor nervoase şi împotriva
îmbătrânirii, „Boicil”, pentru afecţiuni reumatismale şi tulburări arteriale.

În staţiunile Amara, Băile Felix, Eforie Nord, Govora, Băile Herculane, Mangalia şi
Sovata este oferită cura Gerovital, dar ar avea mai mare succes dacă ar fi completată de
celelalte produse şi de Pell Amar, cu o promovare agresivă, pe piaţa statelor Uniunii
Europene, a rezultatelor tratamentului cu aceste produse. Pentru acest tip de cură s-ar putea
introduce şi produsele firmelor Plantavorel, Hofigal, Plant Extract ce au înregistrat
rezultate bune în tratarea unor afecţiuni prin mijloace naturiste.

Eforturile de atragere a cererii prin strategiile prezentate au nevoie de susţinere a

noii imagini. Se impune editarea unei broşuri, realizarea unui CD-ROM de publicitate şi a
unui site pe internet pentru fiecare staţiune. Este necesară, de asemenea, promovarea pe
pieţele externe a staţiunii şi zonei, cu oferta balneară şi alte puncte de atracţie turistică
locală, atât la târguri specializate cât şi în presa din străinătate.

6.4.2. Staţiuni de interes local

În această categorie includem staţiunile ierarhizate, pe baza indicelui de

atractivitate, în tabelele 4.2. - staţiuni de interes turistic limitat şi 4.3. – staţiuni de interes
turistic redus.
Grupate după criteriul indicaţiilor generale de cură, staţiunile de importanţă zonală
sau locală sunt prezentate în anexa 15.
Avem 58 de staţiuni cu factori naturali de cură ce acoperă o gamă largă de afecţiuni
şi în unele cazuri depăşesc calitativ pe cei din staţiunile consacrate. Ele sunt defavorizate

- 257 -
de poziţia în teritoriu, de accesibilitatea uneori dificilă, dar mai ales de existenţa unor
structuri balneoturistice cu uzură fizică şi morală avansată. Lipsa investiţiilor, scăderea
veniturilor populaţiei şi proasta gospodărire din această lungă perioadă de tranziţie, le-au
scos, parţial, din categoria staţiunilor căutate de turişti. Ele reprezintă potenţiale staţiuni
balneo-climatice ale mileniului III, de multe ori calitatea factorilor naturali de cură fiind
superioară staţiunilor de importanţă naţională.
Obiectivele strategice pe care le pot stabili aceste staţiuni sunt:
♦ creştera atractivităţii staţiunii prin dezvoltarea ofertei şi asigurarea unor
servicii de calitate;
♦ atragerea unui număr crescut de turişti;
♦ creşterea gradului de ocupare şi asigurarea rentabilităţii activităţii.
Strategiile întreprinzătorilor din aceste zone pentru creşterea atractivităţii staţiunii
vor urmări atât reamenajarea interioară cât şi refacerea imaginii exterioare a spaţiilor ce le
deţin, care uneori arată dezolant. De asemenea se vor dimensiona structurile de primire şi
de alimentaţie ţinând cont de cererea estimată şi de sezonalitate. Îmbunătăţirea stării
spaţiilor amenajate pentru cură balneară pentru a răspunde normelor de igienă este
imperios necesară.
Pentru atragerea unui număr sporit de turişti, în afara părţii de tratament, cazare şi
alimentaţie se impune realizarea unui minim de condiţii de agrement.
Strategia preţului scăzut va putea genera creşterea cererii din partea populaţiei cu
venituri reduse şi implicit un grad mai mare de ocupare şi asigurarea rentabilităţii.
Implicarea factorilor de decizie de la nivelul consiliilor locale şi judeţene în
sprijinirea strategiilor investitorilor, fie din staţiunile de interes naţional şi internaţional, fie
de interes local este deosebit importantă. Încadrarea acestor strategii în planurile de
dezvoltare macroeconomică şi zonală presupune colaborare şi sprijin reciproc. Strategiile
de dezvoltare a zonelor unde sunt situate staţiunile balneare, fie că este vorba de reţeaua de
drumuri naţionale şi judeţene, unde suntem foarte în urmă, de protecţia mediului sau de
sistemele de comunicaţie, apă, canal, termoficare, etc., împreună cu strategiile de produs,
preţ, distribuţie şi promovare din turismul balnear pot determina, în perspectiva integrării
în Uniunea Europeană, apropierea staţiunilor noastre de standardele din aceste state, cu
efecte economice şi sociale importante pentru turişti şi comunităţile respective.

- 258 -
 6.4.3. Realizarea unui nou produs turistic balnear

Dezvoltarea turismului balnear românesc se poate face nu numai prin remodelarea

staţiunilor exitente, ci şi prin conceperea unor produse turistice balneare noi.
În perspectiva integrării europene, un astfel de proiect va avea în vedere oferta şi
tendinţele existente în staţiunile termale din ţările cu tradiţie ale Uniunii Europene,
adaptându-le condiţiilor şi necesităţilor turismului balnear românesc.

6.4.3.1. Strategii privind produsele turistice noi

Prin produs turistic nou se înţelege orice produs turistic care se deosebeşte prin cel
puţin o caracteristică tehnică, organizatorică sau de altă natură, esenţială şi poate fi:
- un produs cu totul nou, care se deosebeşte radical de cele existente, determinând
apariţia unei noi pieţe turistice;
- un produs perfecţionat, care se deosebeşte de celelalte prin una sau câteva
caracteristici, fiind destinat unei pieţe existente;
- un produs similar sub aspectul caracteristicilor tehnico-funcţionale cu cele
existente, dar mai ieftin.
Pentru produsele turistice noi se poate vorbi de două tipuri de strategii: a inovării şi
a înnoirii.
Strategia inovării îşi propune perfecţionarea pe toate căile posibile a produselor
turistice. Efortul creativ, tehnic şi economic solicitat se situează în limite rezonabile.
Strategia înnoirii, adică a producerii şi livrării pe piaţă a unor produse turistice cu
totul noi, este mai pretenţioasă şi mai greu de adoptat, presupunând cheltuieli de cercetare
şi promovare considerabile.
Ţinând cont de amploarea înnoirii, literatura de profil semnalează două tipuri de
strategii: a înnoirii prin diferenţiere sau prin ruptură189.
Strategia înnoirii prin diferenţiere are cea mai întinsă arie de cuprindere, în turism
compoziţia produsului putându-se modifica mult mai uşor decât în alte domenii de
activitate. De exemplu, schimbând numai condiţiile de cazare, numai cele de servit masa,

189
Dubois P. L., Jolibert A., Le marketing Fundaments et Practique "2", Edition Economica, Paris, 1992,
pag. 353-354.

- 259 -
sau doar traseul (toate celelalte rămânând aceleaşi), se schimbă de fapt însuşi produsul
turistic.
Strategia înnoirii prin ruptură, constă în aducerea pe piaţă a unui produs cu totul
nou, sau, dacă nu, cel puţin radical schimbat de celelalte.
Fundamentarea strategiilor privind produsele noi se realizează parcurgând
următoarele etape190:
¾ descoperirea ideilor;
¾ selectarea ideilor;
¾ testarea conceptului;
¾ analiza comercială;
¾ dezvoltarea noului produs;
¾ testarea pieţei;
¾ adaptarea produsului nou;
¾ lansarea.
Crearea de noi produse turistice reprezintă mijlocul prin care se asigură atingerea
simultană a tuturor obiectivelor aferente politicii de produs turistic. Procesul de creare a
noi produse poate fi abordat atât ca obiectiv separat al unei strategii, cât şi cumulativ ca o
strategie de diferenţiere a produselor. Prezentarea strategiilor privind produsele turistice
noi are motivaţia legată de posibilitatea unei societăţi de a realiza, în parteneriat, o staţiune
balneară lângă Bucureşti.

6.4.3.2. Promovarea unui nou produs turistic balnear românesc

Acum doi ani în jurul municipiului Bucureşti s-au efectuat lucrări de prospecţiuni
geologice. În urma forajelor la mare adâncime efectuate în nordul municipiului Bucureşti,
foarte aproape de Snagov, s-a descoperit o sursă de apă termală. După efectuarea analizelor
de laborator s-a constatat că apa din acest izvor este bogată în substanţe organice şi
elemente chimice, care îi conferă proprietăţi speciale şi efecte terapeutice pentru sănătatea
oamenilor.
Datorită acestui fapt, firma care a efectuat forajul consideră că împreună cu

190
Gherasim T., Maxim E., Bazele marketigului, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1997, pag. 234.

- 260 -
Consiliul Judeţean Ilfov se poate realiza un nou produs turistic, o ministaţiune balneară,
strategia înnoirii prin ruptură fiind cea adecvată acestei situaţii.
Promovarea acestui proiect poate atrage investitori şi poate trezi interesul cererii
potenţiale.
Se propune realizarea unui ansamblu multifuncţional de structuri turistice, conceput
în ideea practicării turismului de sănătate, de bunăstare sau cure de sănătate profilactice,
care va satisface o gamă diversă de motivaţii de călătorie, atât pentru turiştii potenţiali
autohtoni cât şi pentru turiştii străini.
Ca structură de cazare se poate realiza un hotel de trei stele cu o capacitate de 200
locuri, care va include piscina cu apă termală şi structurile de alimentaţie, constând în
restaurant clasic 100 locuri, braserie-berărie-pizza 80 locuri, bar de zi 20 locuri, cofetărie-
patiserie 20 locuri.
Baza de tratament propusă va avea o capacitate de 1.000 proceduri pe zi şi va
include: băi calde cu apă termală; hidroterapie; electro-fizioterapie (ultrasunete, curenţi
interferenţiali, băi galvanice); hidro-termoterapie (duş-masaj, masaj subacval, împachetări
cu parafină); aerosoli; masaj uscat; gimnastică medicală; tratament geriatric.
Se va realiza un centru de bunăstare cu spaţii, dotare tehnică de ultimă oră şi
personal calificat, pentru efectuarea în condiţii de cea mai bună calitate a următoarelor
tipuri de cură:
- cura de reconfortare (mise en forme), prin kinetoterapie,
hidroterapie, dietoterpie şi psihoterapie;
- cura de ,, fitness” de „ adaptare la efort” sau de „antrenament
aerobic”;
- cura „antistres”;
- cura de înfrumuseţare.
Oferta se poate diversifica şi adapta rapid şi flexibil pentru satisfacerea noilor
exigenţe ale cererii: algoterapie; aromoterapie; drenaj limfatic; presoterapia; reflexoterapia;
cure de slăbit; etc.
Complexul de sport şi agrement ar avea o capacitate de minim 500 locuri cu:
piscină cu apă termală în aer liber, saună, masaj, sală de fitness, bowling, discotecă, tir cu
arcul, jocuri mecanice electronice şi de club, sală de conferinţe şi un cazino.
Atragerea fondurilor necesare realizării, căilor de acces, reţelelor de electricitate,

- 261 -
apă - canal, a hotelului de trei stele cu structuri de cazare, alimentaţie, agrement şi a bazei
de tratament ultramoderne, prezentate, care să includă metodele cele mai avansate la nivel
european şi mondial de relaxare, înfrumuseţare, prevenire a bolilor şi tratament balnear,
estimate la suma de 60 mil. Euro, se consideră că se poate face prin combinarea formei de
parteneriat public privat conform Ordonanţei Guvernului României nr. 16/2002191 şi/sau
prin emisiune de obligaţiuni.
Pentru realizarea şi lansarea acestui produs turistic nou este importantă stabilirea
strategiei de promovare, care ar putea avea ca obiective:

‰ crearea imaginii noului produs turistic, a unei noi mărci;

‰ lansarea produsului;
‰ crearea notorietăţii (gradul de cunoaştere a produsului);
‰ atragerea publicului ţintă:
ª persoane de vârsta a treia din capitală, în special, cu
probleme de sănătate;
ª persoane preocupate în prevenirea bolilor;
ª persoane care vor să practice cura de combatere a
stresului, cura de slăbire, etc.;
ª oameni de afaceri care vor să combine întâlnirile de
afaceri ce se pot organiza în sălile de conferinţă ale hotelului cu
mijloacele de relaxare oferite;
ª turişti străini care pe lângă turismul balnear practicat
în ministaţiune, datorită apropierii de Bucureşti şi chiar de Valea
Prahovei pot combina această formă de turism cu celelalte: cultural,
religios, montan, etc.;
‰ creşterea circulaţiei turistice;
‰ creşterea încasărilor din turism.
De asemenea publicitatea de informare utilizată în cazul lansării pe piaţă a noului
produs va avea drept obiectiv stimularea cererii potenţiale prin informarea publicului în
legătură cu apariţia şi prezenţa pe piaţă într-un viitor apropiat a noului produs turistic
,,mini-staţiune balneară lângă Bucureşti”;

191
*** Guvernul României, Ordonanţă privind contractele de parteneriat public privat, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 94/02.02.2002.
.

- 262 -
 Mesajul publicitar dependent de puterea de imaginaţie a creatorilor de mesaje
publicitare va avea în atenţie convingerea publicului ţintă că noul produs turistic înseamnă
calitate, dotări de ultimă oră care dau siguranţă şi încredere, personal specializat, servicii
de nivel european.

Publicitate neconvenţională
Publicitatea neconvenţională va cuprinde acţiuni de promovare prin sistemul de
relaţii publice, new-media, materiale şi manifestări promoţionale.
a) Relaţii publice:
○ prezentarea într-o conferinţă de presă a noului produs turistic
,,mini-staţiune balneară lângă Bucureşti”;
○ folosirea diferitelor evenimente din Bucureşti ca prilej de a atrage
atenţia participanţilor asupra acestui nou produs turistic;
○ promovarea prin birourile de turism din străinătate, prin Agenţia
Tarom şi prin centrele de informare din ambasadele ţării noastre în
potenţialele ţări emiţătoare de turişti.
b) New-media
► Internet
Pentru publicitatea prin internet este necesară achiziţionarea unui domeniu
românesc, de la RNC, firma care are în administraţie domeniile de pe internet româneşti şi
crearea unui site.
Acesta va oferi o imagine virtuală a noului produs printr-un colaj de imagini
reprezentative prezentând proiectul hotelului, a bazei de tratament şi afecţiunile tratabile în
această mini-staţiune, a bazei de agrement, a peisajelor din zonă, etc.
De asemenea, va prezenta date generale de localizare, o hartă a zonei, distanţe faţă
de Bucureşti şi obiectivele turistice apropiate.
În perioada premergătoare lansării pe piaţă se vor introduce bannere publicitare în
site-urile principalelor motoare de căutare: yahoo, msn, etc.
► CD-ROM
CD-ROM-ul va avea elemente din site-ul pregătit pentru internet completate cu
detalii despre calitatea apelor termale descoperite şi indicaţiile terapeutice ale acestora,
detalii despre obiectivele turistice naturale şi antropice, forme de turism practicabile în
această zonă, obiceiuri şi tradiţii, cazare şi alimentaţie.

- 263 -
 Acest suport magnetic va fi distribuit prin agenţii de turism, recepţiile hotelurilor,
punctele de informare turistică, reţeaua de librării, Agenţia Tarom.
c) Materiale promoţionale:
ª produse personalizate – agende, pixuri, tricouri, etc.;
ª ambalaje, felicitări, cărţi poştale.
d) Manifestări promoţionale – participarea la manifestări cu caracter expoziţional,
la târguri de turism, expoziţii de fotografii, saloane naţionale şi internaţionale cu afişe,
broşuri, pliante, CD-uri.
Publicitate clasică
Publicitatea clasică se va efectua prin intermediul televiziunii, presei, radioului
şi panotajului.
a) Televiziune
Mesajul privind lansarea unui nou produs turistic ,,mini-staţiune balneară lângă
Bucureşti” va fi transmis prin spoturi de reclamă plasate în ore de maximă audienţă,
precum şi în programele ce tratează ca subiect turismul la TV România, PRO TV, Antena
1 şi Prima TV.
b) Presa
Ca suport media de susţinere a campaniei TV anunţurile din presă vor lega lansarea
mini-staţiunii atât de efectele economice şi sociale cât şi de efortul de apropiere a ofertei
balneare româneşti de nivelul celei europene.
c) Publicitatea exterioară – prezentarea staţiunii prin panouri, bannere, panouri
mobile amplasate pe principalele căi de acces naţionale şi internaţionale în România.
d) Publicitate interioară
Postere, afişe ce se vor expune în reşedinţele de judeţ din ţară şi în municipiul
Bucureşti, imagini cu proiectul noului produs turistic însoţit de texte informative concise.
Diversificarea publicaţiilor turistice, editate în mai multe limbi de circulaţie
internaţională şi distribuirea lor în ţară şi în străinătate.
Apropierea de aeroportul Henry Coandă, pentru turiştii străini şi de Bucureşti,
metropolă suprapopulată şi poluată, cu ritm de viaţă trepidant, ce generează din plin
dezechilibre în bunăstarea fiecărui cetăţean, garantează existenţa cererii şi reuşita unui
astfel de proiect. Argumentele prezentate pot constitui, pentru investitorii privaţi, un
element important în luarea deciziei de a se implica în realizarea acestui nou produs turistic

- 264 -
balnear românesc. De asemenea, promovarea proiectului poate atrage parteneri străini cu
forţă financiară, care să realizeze împreună cu societatea care a efectuat forajul şi Consiliul
Judeţean Ilfov un parteneriat public privat, ce va permite punerea în operă a proiectului.
Strategiile de dezvoltare a staţiunilor balneare din ţara noastră au în vedere
posibilitatea şi oportunitatea creării unor staţiuni cu caracter complex, multilateral, atât prin
transformarea celor existente în această direcţie, conform strategiilor propuse, cât şi printr-
o proiectare în această viziune pentru staţiunile care vor fi amenajate în viitor.
Caracterul complex poate fi creat, pe de o parte, prin asigurarea dublei
funcţionalităţi, vară – iarnă şi dotarea cu mijloacele de agrement specifice celor două
sezoane, iar pe de altă parte, prin promovarea unei oferte care să combine două sau mai
multe forme de turism, funcţie de resursele existente (tratament de bunăstare, reuniuni,
sporturi de iarnă, turism de afaceri, ştiinţific, cultural ş.a.m.d.) astfel încât să se atenueze
sezonalitatea şi să se atragă diverse segmente de turişti.

- 265 -
 Capitolul VII
Covasna - staţiune ,,pilot” în procesul de aliniere a turismului
balnear românesc la standardele europene

Staţiune balneo-climatică recunoscută pe plan internaţional, Covasna este situată la

o altitudinede 564 m, la poalele versantului vestic al Munţilor Breţcului, în partea sudică a
depresiunii Târgu Secuiesc, la o distanţă de 31 km de Sfântul Gheorghe şi 60 km de
Braşov. Potenţialul balnear şi turistic de care dispune, insuficient valorificate, susţin
posibilitatea unei dezvoltări a staţiunii, prin restructurarea ofertei, de la cazare la agrement,
prin îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor turistice şi printr-o promovare susţinută pe piaţa
internă şi internaţională.
La nivel macroeconomic, Strategia naţională de dezvoltare economică pe termen
mediu, 2000-2004, prevede în Planul de acţiune (anexa 23), la obiectivul ,,Valorificarea
potenţialului turistic în condiţiile dezvoltării durabile. Creşterea calităţii şi competitivităţii
ofertei turistice”192 următoarea măsură:
• amenajarea la standardele turistice europene de zone/staţiuni turistice – ,,pilot”
pentru principalele forme de turism, iar la turism balnear sunt vizate Băile Herculane,
Covasna şi Călimăneşti Căciulata.
Staţiunea Covasna are avantajul mai multor factori naturali de cură, mofetele
având însă caracter de unicat şi situarea într-o zonă ce permite ca staţiunea să devină şi
staţiune montană. Corelarea măsurilor din Strategia naţională cu obiectivele locale se poate
concretiza în trei direcţii de dezvoltare la nivel microeconomic:
- modernizarea staţiunii balneare prin implicarea societăţilor de
turism;
- construirea unui hotel de patru stele;
- amenajarea turistică pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă prin
implicarea factorilor de decizie de la nivel macroeconomic şi local.
Găsirea surselor de finanţare a reprezentat şi reprezintă în ambele cazuri elementul
cheie în aplicarea strategiilor de dezvoltare pe care fiecare entitate şi-a propus-o.

192
*** Guvernul României, Autoritatea Naţională pentru Turism, Srategia naţională de dezvoltare
economică pe termen mediu, 2000-2004, Bucureşti, 2000.

- 266 -
 7.1. Premise ale dezvoltării staţiunii Covasna

Staţiunea Covasna, pe lângă mofete, substanţe minerale terapeutice ce au caracter

de unicat şi apele minerale valoroase, are resurse mari pentru dezvoltarea unui produs
turistic balnear complex, prin extinderea ofertei de turism balnear clasic la turism de
bunăstare şi prin alăturarea la această formă de turism a turismului montan, realizabil prin
implicarea consiliului judeţean şi local.
O astfel de opţiune va creşte atractivitatea staţiunii, va atrage segmente mai multe
de turişti, cu motivaţii diferite, va reduce sezonalitatea datorită funcţionalităţii complexe şi
nu în ultimul rând va crea multe locuri de muncă.

7.1.1. Date de referinţă

A. Accesibilitate
Situată în zona de contact a munţilor Breţcu cu depresiunea Târgu Secuiesc, pe
valea Covasnei, localitatea este dominată de înălţimile împădurite Piliş, Cocorea şi
Chiuzul, care o ocrotesc de curenţii puternici şi-i ozonifică atmosfera. staţiunea este
accesibilă pe cale rutieră astfel:
- Bucureşti – Braşov (E 60) – Covasna (DN 11);
- Bacău – Tg. Secuiesc – Covasna (DN 11);
- Miercurea Ciuc – Sfântu Gheorghe Covasna (DJ 12 ŞI DJ 49).
Accesul pe calea ferată se face prin gara Covasna de pe linia Sfântu Gheorghe –
Breţcu.

B. Istoric
Covasna este cunoscută din timpuri îndepărtate, renumele fiindu-i dat de “Balta
Dracului “, o baltă din care iese la suprafaţă, uneori izbucnind cu putere, atât apă
carbogazoasă alcalină cât şi un nămol de culoare cenuşie.
În perimetrul oraşului, pe Dealul Zânelor, s-a descoperit o fortificaţie dacică
(secolul I î.e.n.- secolul I e.n), prevăzută cu ziduri de piatră şi cu turnuri, care reprezintă
primele dovezi ale existenţei localităţii. Covasna a fost atestată documentar în secolul al-
XVI-lea.

- 267 -
 C. Atracţii turistice
Dintre punctele turistice care merită menţionate amintim:

Monumentul ostaşului român; Biserica ortodoxă, ridicată în secolul al-XVI-lea.;

”Balta Dracului”- monument al naturii; Planul înclinat (instalaţie de exploatare forestieră
ce foloseşte forţa gravitaţională pentru locomoţie); Valea Zânelor (popas turistic, parc
dendrologic) cu Nedeia mocănească, anual în luna august; Voineşti (port popular
tradiţional, porţi sculptate cu motive florale, pastorale şi vânătoreşti), Dalnic, monument de
arhitectură populară, Biserica Reformată (sec.XIII-XV); Ozun cu biserica fortificată (sec.
XIV-XV), biserica fortificată reformată (sec.XVI) şi castelul medieval de la Zăbala;
Turbăria (monument al naturii); Racoşul de Sus cu biserica unitariană fortificată (cetatea
Attila) ridicată în 1795 în stil baroc; Cheile Vârghişului-Poiana Narciselor (monument al
naturii).
Lacul Sfânta Ana, format în craterul unui vulcan stins şi monument al naturii,
cetatea Balvanyos şi Grota Puturoasă (cu emanaţii de sulf) de aici, oraşul Tîrgu Secuiesc
cu Rezervaţia de arhitectură (centrul vechi al oraşului – străzi înguste pe care se află
„curţile” meseriaşilor din secolele XVI – XVII) şi cele două expoziţii, Istoria breslelor din
Tîrgu Secuiesc (Curtea 10, nr. 1) şi Expoziţia permanentă Gabor Aron (Curtea10, nr. 3)
sunt puncte de atracţie situate la distanţă rezonabilă de Covasna ce vor bucura orice turist.

D. Clima
Covasna are un climat de depresiune intramontană, cu veri răcoroase şi ierni reci.
Temperatura medie anuală este de 7°C ( media lunii iulie cca.17°C, iar a lunii ianuarie
cca. -5° C). Precipitaţiile medii anuale ating 600 mm, cele mai reduse înregistrându-se în
luna februarie, iar cele mai abundente în lunile mai-iunie. Umiditatea relativă a aerului
oscilează între 75-80%, fiind mai scăzută în lunile aprilie şi iulie-august. Nebulozitatea
medie anuală se situează la 5,9 zecimi, în lunile aprilie, iulie şi august-octombrie cerul
fiind mai mult senin.
Staţiunea este adăpostită de curenţi şi vânturi puternice, datorită culmilor
împădurite din împrejurimi. La Covasna se face simţită briza de munte, care ia naştere ca
urmare a diferenţei de temperatură şi presiune atmosferică între munţi şi depresiuni.

- 268 -
 E. Factori naturali şi terapeutici
Covasna, denumită şi „staţiunea celor o mie de izvoare de sănătate”, este una dintre
cele mai bogate staţiuni din ţară în ape minerale cu o mare varietate a compoziţiei fizico-
chimice, aici găsindu-se ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurosodice,
iodobromurate, feruginoase, arsenicale sau uşor sulfuroase, cu o mineralizare totală de 3,2-
22,4 g/l. Apele minerale de la Covasna sunt foarte bogate în acid carbonic de origine
vulcanică: cca. 2,5 g/l.
Un alt factor natural terapeutic specific staţiunii îl constituie mofetele (emenaţii de
gaze naturale, în principal bioxid de carbon), folosite mai ales, la tratamentul bolilor
aparatului cardiovascular. Apele minerale se recomandă în tratamentul afecţiunilor cardio-
vasculare, ginecologice, cele aparatului locomotor, afecţiunilor dermatologice, tulburărilor
metabolice şi ale sistemului nervos. Gazul de mofetă de la Covasna, cu un conţinut de 80-
98% bioxid de carbon, are efect vasodilatator, reduce tensiunea arterială, prin efectele sale
fiind benefic pentru cord şi pentru circulaţia periferică. Mofetele se găsesc în bazele de
tratament de la Hotelul Covasna, Căprioara, Montana. Un alt factor terapeutic important îl
reprezintă bioclimatul de cruţare, cu acţiune puţin solicitantă asupra sistemului nervos
central şi vegetativ, precum şi a glandelor cu secreţie internă.

F. Indicaţii terapeutice
Afecţiuni cardiovasculare (infarct miocardic la minimum 3 luni de la externarea
din spital, cardiopatia ischemică, insuficienţa mitrală şi aortică compensată, hipertensiunea
arterială, valvulopatii operate, la minim 3 luni de la operaţie, stări după flebite superficiale
la minimum 3-4 sâptămâni după faza acută, stări post flebite profunde la minimum 6 luni
după faza acută, ulcer varicos, arteriopatii periferice prin ateroscleroză, varice); afecţiuni
ale tubului digestiv (gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale cronice);
afecţiuni hepato-biliare ( diskinezia biliară, colecistită cronică necalculoasă, stări după
ficat operat, pancreatită cronică); afecţiuni asociate (afecţiuni metabolice şi de nutriţie,
nevroză astenică).

G. Instalaţii de tratament
Instalaţii pentru băi calde cu ape carbogazoase; instalaţii pentru mofete; buvete
pentru cura internă cu ape minerale; împachetări cu parafină; instalaţii pentru aerosoli şi

- 269 -
inhalaţii; instalaţii complexe pentru electro şi hidroterapie; săli de gimnastică medicală;
masaj medical.

7.1.2. Baza tehnico-materială

Staţiunea dispune de o bază tehnico-materială dezvoltată, din punct de vedere al
capacităţii, dar cu dotări a căror modernizare este absolut necesară.
Societatea cu cea mai puternică bază materială din staţiune este S.C. TURISM
COVASNA S.A. În componenţa acesteia intră:

• Hotel “CĂPRIOARA” (clasificat la 3 stele) cu restaurant.

Amplasament: pe malul nordic al râului Covasna, în centrul oraşului, cu acces
interior la Baza de tratament.

Capacitate: 264 locuri, în 140 camere.

Unitate de alimentaţie pentru turism de 350 locuri.
• Hotel “COVASNA” (clasificat la 2 stele) cu restaurant.
Amplasament: malul nordic al râului Covasna, în centrul oraşului, cu acces interior
la Baza de tratament.
Capacitate: 248 locuri în 121 camere din care 81 camere modernizate în anul 2001.
Unitate de alimentaţie pentru turism de 340 locuri.
• Hotel “ CERBUL” (clasificat la 2 stele)
Amplasament: pe malul nordic al râului Covasna, în centrul oraşului, cu acces
interior la Baza de tratament.
Capacitate: 210 locuri, în 120 camere. La parter funcţionează Pizzeria Cerbul,
unitate cu 40 locuri la mese.
• Popas turistic “VALEA ZANELOR”, care are restaurant şi camping cu 41
căsuţe.
Amplasament: pe malul nordic al râului Covasna, în Valea Zânelor. Obiectivul
cuprinde: clădire pentru restaurant şi anexe, cu 80 de locuri ; 41 căsuţe de lemn cu
capacitate de cazare de 82 locuri ;
Celelalte hoteluri, restaurante şi baze de tratament balnear din Covasna aparţin
următoarelor structuri :

• hotel Bradul** (aparţinând de R.A.P.P.S.) – 188 de locuri de cazare

- 270 -
 • hotel Montana** (aparţinând de Sind România) – 510 de locuri de cazare
• hotel Hefaistos** (aparţinând de UCECOM) – 308 de locuri de cazare
• hotel Dacia** (aparţinând de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale) – 300
locuri de cazare
• Spitalul de Recuperare Boli Cardiovasculare, aparţinând Ministerului
sănătăţii (nu are activitate comercială).
Oferta de cazare este prezentată sintetic în tabelul nr. 7.1.

Tabelul nr. 7.1. Oferta de cazare a staţiunii Covasna

Nr.crt Denumire unitate Categ Nr. loc Proprietar/Admin
1. Hotel Căprioara 3* 264 S.C.T. Covasna S.A.
2. Hotel Covasna 2* 248 S.C.T. Covasna S.A.
3. Hotel Cerbul 2* 210 S.C.T. Covasna S.A.
4. Valea Zânelor 1* 82 S.C.T. Covasna S.A.
5. Hotel Bradul 2* 188 RAPPS
6. Hotel Montana 2* 510 Sind România
7. Hotel Hefaistos 2* 308 UCECOM
8. Hotel Dacia 2* 300 MMPS
9. Pensiuni 120 Cetăţeni (particulari
TOTAL 2230
Sursa : D.J.S. Covasna, staţiunea Covasna

Aceasta asigură condiţii medii de cazare şi acoperă în momentul de faţă cererea, dar
au fost momente când în sezon nu se putea găsi un loc în aceste unităţi.
Structurile de alimentaţie respectă categoria de confort a hotelurilor, după cum
reiese şi din tabelul nr. 7.2.

Tabelul nr. 7.2. Oferta de alimentaţie a staţiunii Covasna

Nr.crt. Denumire unitate Nr. loc Categ.I Categ.a-II-a
1. Restaurant Căprioara 350 350
2. Restaurant Covasna 340 340
3. Restaurant Cerbul 40 40
4. Valea Zânelor 80 80
5. Restaurant Bradul 200 200
6. Restaurant Montana 480 480
7. Restaurant Hefaistos 280 280
8. Restaurant Dacia 280 280
9. Alte unităţi 160 160
TOTAL 2210 1970 240
Sursa : D.J.S. Covasna, staţiunea Covasna

- 271 -
 Baze de tratament au hotelurile S. C. T. Covasna şi hotelurile Bradul, Montana,
Hefaistos, Dacia, care asigură următoarele tipuri de proceduri :
- proceduri naturiste: băi carbogazoase, mofete;
- electroterapie: curenţi diadinamici, neuroton, ultrasunete, magnetodiaflux, raze
unde scurte, aerosoli;
- hidroterapie: băi galvanice, duş masaj, duş subacval, masaj subacval cu jacuzzi,
afuziuni;
- termoterapie: împachetări cu parafină ;
- kinetoterapie: masaj uscat, gimnastică medicală şi de întreţinere în sala de
gimnastică ;
- laborator: analize + EKG + oscilometrie.
Agrementul este foarte slab organizat şi necesită un program amplu de organizare.

7.1.3. Cererea turistică

Având în vedere obiectul principal de activitate al societăţilor din staţiune,

respectiv activitatea de turism, tratament balnear şi odihnă, piaţa pe care acestea acţionează
este piaţa turistică, cu precădere segmentul balnear.
Grupurile ţintă sunt :
- pensionarii, care beneficiază în proporţie de 80 % de serviciile medicale acordate
în bazele de tratament, în special ca urmare a măsurilor de subvenţionare a biletelor de
tratament acordate de stat pensionarilor şi salariaţilor bugetari. Se preconizează că numărul
acestora va creşte în urma pensionărilor masive din ultima perioadă şi în urma creşterii
numărului de persoane ce suferă de boli cardiovasculare, aşa cum rezultă din statistici;
- persoane cu vârste cuprinse între 40 - 60 ani, în urma accidentelor vasculare
cerebrale, cauzate de condiţii de stress;
- persoane cu vârste cuprinse între 30 - 50 ani, care au definită în contractul
individual de munca obligaţia patronului de a-şi trimite angajatii în staţiuni balneare pentru
refacerea capacităţii de muncă;

- 272 -
 Acestui segment de piaţă i se adaugă cel format din turişti sosiţi în staţiune la
odihnă, datorită calităţii factorilor naturali (prin climatul puternic ionizat sunt înlăturaţi
factorii de stress, cu efect în ameliorarea sănătăţii şi condiţiei fizice ale turiştilor).
Un alt segment de piaţă este turismul pentru tineret orientat în funcţie de sezon:
- în sezonul de vară – tabere studenţeşti la Popasul turistic “”Valea Zânelor”;
- în sezonul de iarnă - tabere studenţeşti în hotelurile societăţilor;
- în extrasezon – tabere sportive în hotelurile societăţilor.
Cel mai nou segment de piaţă, pentru care societăţile s-au pregătit în ultima
perioada, este cel al organizării de conferinţe, seminarii şi simpozioane.

Evoluţia circulaţiei turistice în perioada 1999-2004 este prezentată în tabelul

următor.

Tabelul nr. 7.3. Evoluţia circulaţiei turistice în staţiunea Covasna

Anul Număr persoane cazate Număr înnoptări
Judeţ Covasna % Judeţ Covasna %
1999 21001 - - 578261 - -
2000 67771 32182 47,5 489642 410786 83,9
2001 66477 30764 46,3 541212 442040 81,7
2002 61064 31574 51,7 487297 422783 86,8
2003 62723 33751 53,8 519613 443296 85,3
2004 61636 32642 53,0 493062 418206 84,8
Sursa: DJS Covasna

Staţiunea Covasna cazează peste 50 % din turiştii care vizitează judeţul. Această
situaţie şi faptul că în jur de 85% din total înnoptări sunt înregistrate aici relevă poziţia
staţiunii în economia judeţului. Tocmai din acest motiv turismul din Covasna şi
dezvoltarea acestuia trebuie să fie în prim planul atenţiei factorilor de decizie de la nivel
central şi local, pentru a atrage nu numai turiştii ce aleg staţiunea pentru tratament.

Tratamentul balnear oferit în bazele de tratament are efect medical pe o perioadă

de aproximativ 6 luni, ceea ce asigură revenirea bianuală a turiştilor/pacienţi. Efectul
terapeutic fiind deosebit de puternic (în unele cazuri spectaculos), cererea potenţială este
extrem de ridicată, fiind ajustată de factorul economic reprezentat de veniturile populatiei.
Din acest motiv, politica de preţuri promovată de societăţile de turism cu bază de
tratament are în vedere oferirea de tarife medii pentru piaţa turistică românească, tarife care
să permită unui număr cât mai mare de turişti efectuarea sejurui balnear în staţiunea

- 273 -
Covasna. Componenta socială a acestui tip de turism fiind evidentă, S.C. Turism Covasna
S.A. şi o parte din celelalte societăţi s-au implicat în programele iniţiate de Ministerul
Turismului cu tema ”Sănătate pentru toţi” în anii 2001 şi 2002. De asemenea, societăţile
promovează oferte speciale pentru pensionari, la preţuri similare cu cele cuprinse în
Contractul încheiat cu Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate .

7.2. Propuneri de dezvoltare a staţiunii Covasna

Dezvoltarea staţiunii înseamnă foarte mult pentru zonă, dar şi pentru turismul
balnear românesc, realizarea unei staţiuni ,,pilot” putând deveni un punct de referinţă
pentru celelalte staţiuni, în perspectiva integrării europene.
Planul strategic de dezvoltare se va desfăşura pe trei direcţii :
1. modernizarea structurilor existente ;
2. construirea unui hotel de patru stele ;
3. dezvoltarea ofertei de schi, în conexiune cu cea a turismului de
sănătate.
Punerea în aplicare a acestui plan va determina un grad mai mare de ocupare în
extrasezon a capacităţilor de cazare şi alimentaţie, prin atragerea de noi segmente de turişti.
Dezvoltarea turismului devine astfel una din puţinele alternative viabile pentru relansarea
economică şi rezolvarea problemelor legate de oferta locurilor de muncă.

7.2.1. Puncte forte şi puncte slabe

Dezvoltarea staţiunii este posibilă şi necesară datorită potenţialului deosebit al
zonei. Analiza situaţiei actuale relevă câteva aspecte importante.
Astfel, printre punctele tari am enumera:
• Oferta de tratament balnear unică, respectiv proceduri cu factori naturali de cură
(mofete şi băi carbogazoase) cu eficienţă foarte bună în tratarea bolilor cardio-vasculare,
boli cu impact maxim în rândul populaţiei de vârsta a treia. Proceduri similare se
efectuează doar în Japonia;
• Factori naturali de cură (mofete, ape minerale) neepuizabili , a căror exploatare
şi valorificare se poate face cu costuri reduse;

- 274 -
 • Bioclimatul de cruţare al zonei, dublat de posibilitatea dezvoltării ofertei pentru
turism montan;
• Tipul de sejur balnear este de lungă durată (media perioadei 1995-2002 fiind de
15 zile), pentru a fi eficient din punct de vedere medical. Aceasta face posibilă
planificarea resurselor (aprovizionare, consum materiale), pierderile normate fiind minime;
• Societăţile sunt interesate în dezvoltarea lor şi a staţiunii, asigurând astfel
condiţii de continuare a exploatarii pe termen lung a potenţialului balnear al zonei;
• Experienţa personalului, calificat în prestarea serviciilor de cazare, alimentaţie
şi asistenţă medicală;
• Lansarea de către S.C.T. Covasna S.A. a unui amplu program de investiţii,
vizând în primul rând modernizarea bazei de tratament balnear, ceea ce susţine politica de
marketing a societaţii , orientată spre relansarea societăţii pe piaţa europeană;
• Pentru piaţa internă, societăţile au contract cu Casa Naţională de Pensii şi Alte
Drepturi de Asigurări Sociale. Acesta reprezintă factorul care garantează continuitatea
activităţii societăţilor de turism balnear. Datorită subvenţionării biletelor de tratament
balnear pentru pensionari, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, aproximativ 70% din
turiştii societăţilor sunt beneficiari ai acestui contract. Deşi tarifele sunt reduse, profitul
societăţii este creat la un număr mare de intrări de turişti pe serie, pe toată durata anului. În
plus, societatea nu se confruntă cu riscul blocajului financiar, plăţile contractuale fiind
efectuate integral şi la termen de catre CNPADAS.
Punctele slabe sunt:
• Uzura avansată a bazelor de tratament reprezintă un mare dezavantaj, atât
datorită scăderii confortului şi nivelului prestaţiei medicale, cât şi datorită lipsei de
persepectivă pentru promovarea pe noi pieţe turistice externe.
• Uzura structurilor de cazare şi alimentaţie şi a dotărilor acestora;
• Lipsa ofertei de agrement este un alt punct slab al pachetului de servicii
turistice oferit de societăţile din staţiune. În afara programului de tratament, efectuat
dimineaţa, turiştii pot participa la excursii turistice, efectuate prin agentia de turism a SCT
Covasna SA; nu este, totuşi, suficient, mai ales pentru turiştii mai tineri, care doresc
servicii de agrement mai variate (piscină, terenuri de sport, echitaţie, cinematografe,
muzee, pârtii de schi, cazinou, restaurante cu specific diferit etc). Staţiunea Covasna are o
ofertă redusă din acest punct de vedere.

- 275 -
 • Insuficienţa şi starea tehnică precară a reţelelor de echipare edilitară (alimentare
cu apă, canalizare, telefonie, gaze naturale, etc.);
• Căile de acces şi infrastructura deficitare ale zonei: uzura avansată a şoselelor,
acces foarte greoi pe calea ferată ( sosesc doar 3 trenuri pe zi în gara Covasna), distanţa
mare faţă de aeroportul Otopeni (240 km) – pentru turişti străini; deschiderea unui aeroport
la Braşov (60 km) ar permite, pe lângă un acces rapid în staţiune şi reducerea costului
pachetului de servicii turistice oferit agenţiilor din străinătate.
Direcţiile planului strategic de dezvoltare sunt, printre altele, o cale de susţinere a
punctelor forte şi de limitare a celor slabe.

7.2.2. Modernizarea structurilor existente

Apropierea ofertei societăţilor de turism balnear din Covasna de cele existente în

staţiuni similare din Uniunea Europeană presupune un efort amplu de modernizare a
structurilor existente, ca singură soluţie de menţinere pe o piaţă cu puternică concurenţă.
Principalele elemente ale strategiei de modernizare a structurilor existente se referă
la:
- modernizarea structurilor de primire, multe construite între anii 1970-1989, prin:
schimbarea mobilierului degradat, a instalaţiilor de încălzire; refacerea integrală a băilor
(gresie, faianţă, instalaţii etc.); schimbarea tâmplăriei pentru o mai bună izolare termică şi
fonică; reorganizarea şi modernizarea recepţiilor; schimbarea lifturilor; refacerea imaginii
exterioare prin alegerea unor combinaţii de culori în locul clasicului gri; amenajarea
spaţiilor verzi din jurul hotelurilor etc.;
- modernizarea structurilor de alimentaţie prin: redecorarea saloanelor; schimbarea
mochetelor şi a mobilierului; schimbarea veselei şi a tacâmurilor; dotarea bucătăriilor cu
utilaje noi, peformante; refacerea grupurilor sanitare în totalitate.
- modernizarea bazelor de tratament nu doar cu scopul de a readuce în parametrii
normali de funcţionare o baza de tratament turistic balnear, ci mai ales cu scopul de a
permite atragerea de noi segmente de piaţă, români şi străini cu venituri mari, ceea ce va
determina şi eficientizarea activităţii economice a societăţii.
Din acest punct de vedere S.C. Turism Covasna S.A. derulează programul de
modernizare a bazei de tratament, ceea ce dovedeşte interesul acestei societăţi atât pentru

- 276 -
alinierea ofertei sale la standardele U.E., cât şi dorinţa de a atrage turiştii străini din statele
U.E. şi alte state.
Scopul proiectului de modernizare a bazei de tratament este :
• consolidarea structurii de rezistenţă, care a avut de suferit în urma cutremurelor ce
s-au produs din anul 1970 şi până în prezent;

• eliminarea uzurii fizice avansate a tuturor instalaţiilor prin înlocuirea lor în

totalitate;
• modificări constructive ale arhitecturii interioare şi exterioare, pentru modificarea
fluxurilor într-o succesiune firească şi crearea de noi spaţii destinate odihnei şi recreerii,
strict necesare, conform standardelor UE;
• utilizarea unor finisaje moderne şi a unor amenajări decorative care să confere
aspectul de policlinică balneară, conform normelor UE;
• realizarea, în final, a celei mai moderne baze de tratament din România.
Obiectivele proiectului de modernizare a bazei de tratament sunt :
• îmbunătăţirea radicală a fluxurilor pentru efectuarea procedurilor de tratament;
• mărirea numărului de proceduri balneare existente, cu: badijonări exterioare cu
nămol, băi de plante medicinale, electroactivare neuro-musculară, hidroterapie de grup;
• organizarea de cluburi de sănătate, ca o formă modernă de turism balnear, care să
permită pacienţilor integrarea în grupuri de tratament, formate din indivizi cu paliere
culturale şi socio-economice similare;
• creşterea numărului de turişti pacienţi;
• creşterea gradului de atractivitate pentru turiştii pacienţi;
• atragerea unor noi categorii de clienţi cu medie de vârstă mai scăzută şi cu putere
de cumpărare mai mare;
• majorarea tarifelor percepute pentru prestarea serviciilor medicale, îndeplinirea
condiţiilor de acreditare a bazelor de tratament, solicitate de casele de asigurări de sănătate
din ţară şi străinătate, astfel încât să poată deveni posibilă încheierea de contracte de
prestaţii medicale cu diferite instituţii bugetare finanţatoare;
• mărirea semnificativă a numărului de turişti străini, prin intrarea pe piaţa ţărilor
din UE, Orientul Mijlociu şi America de Nord.

- 277 -
 Obiectivele acestei societăţi susţin atât strategia de diferenţiere, comparativ cu ţările
concurente, în valorificarea calităţii factorilor naturali de cură cu caracter de unicat, fiind
cunoscut faptul că au fost cazuri când pacienţii au venit în cârje, dar au plecat pe
picioarele lor, cât şi strategia preţului ridicat, pe care le-am propus în capitolul anterior.

7.2.3. Construirea unui hotel de patru stele

Nu numai în Covasna, dar în general în staţiunile balneare din România lipsesc

structurile de primire de patru stele. Propunerea de a construi un astfel de hotel este legată
de faptul că există cerere potenţială pe piaţa internă şi internaţională pentru o structură cu
un grad mai mare de confort şi o ofertă de acest gen, axată pe turismul de sănătate, ar fi
binevenită.
Un avantaj în realizarea acestui proiect este existenţa fundaţiei şi subsolului unui
hotel, a cărui construcţie a fost sistată, amplasat excelent, pe un platou, în zona sudică a
hotelului Montana. Fundaţia şi subsolul, după o expertizare, ar putea fi folosite pentru
înălţarea hotelului.
Se propune realizarea unui hotel de patru stele, cu o capacitate de 200 locuri, care
va include structurile de alimentaţie, constând în restaurant clasic 100 locuri, braserie-
berărie-pizza 80 locuri, bar de zi 20 locuri, cofetărie-patiserie 20 locuri, săli de conferinţe
pentru turism de afaceri, piscină, centru de bunăstare conceput în ideea practicării
turismului de bunăstare, a curelor de sănătate profilactice, cura de reconfortare, cura de
,, fitness”, cura „antistres”, cura de înfrumuseţare, atât pentru turiştii potenţiali autohtoni
cât şi pentru turiştii străini. Un mini-complex de sport şi agrement, atât de necesar în
staţiunea Covasna, cu bowling, tenis de masă, discotecă, jocuri mecanice electronice şi de
club, biliard, ar fi un element important în întregirea produsului turistic.
Strategia dezvoltării produselor specific româneşti (Gerovital, Aslavital, Boicil
Pell-Amar) şi strategia de diversificare a ofertei de programe turistice ar trebui să fie
priorităţi ale managementului noii societăţi.

7.2.4. Dezvoltarea ofertei de schi în conexiune cu cea a turismului de sănătate

Staţiunea are un alt avantaj important, deoarece dispune de un domeniu schiabil

- 278 -
amenajabil pe versantul nordic al dealului Pilişca (Piliske) cu altitudinea maximă de 918m,
la limita intravilanului.
Accesul se face din centrul staţiunii pe strada Brazilor (Rakoczi Ferenc II), pârtia
fiind la o distanţă de circa 1,5 km de aceasta.
Lucrările de amenajare a pârtiei de schi alpin sunt destul de avansate, pădurea fiind
defrişată în proporţie de circa 80%, rămânând de defrişat numai zona superioară.
Pârtia are o zonă inferioară cu pantă accentuată (peste 35%) şi zona superioară cu
pantă medie.
Principalele carcteristici tehnice ale pârtiei sunt următoarele: lungimea totală:
1200m; lăţimea medie: 50 m; diferenţa de nivel : circa 300 m; suprafaţa pîrtiei: 60 000 mp.
Pârtia ve fi deservită de un teleschi cu o lungime de circa 1000 m.
În zona inferioară a pârtiei de schi, spre vest, se poate amenaja o pîrtie de săniuş cu
o lungime de circa 300 m şi o lăţime de 40 m.
Dezvoltarea ofertei de schi, specifică turismului montan va determina o creştere a
gradului de ocupare a structurilor de primire turistică în extrasezon şi va completa în mod
fericit oferta pentru turismul de bunăstare.
Deoarece zona Valea Prahovei şi Poiana Braşov sunt deja greu accesibile, datorită
cererii excedentare, ce determină supraaglomerarea staţiunilor şi blocarea căilor de acces la
sfârşit de săptămână, o asfel de ofertă la Covasna, situată la 60 de km. de Braşov şi cu
posibilitatea, pentru bucureşteni, de a folosi ruta Urziceni - Buzău - Nehoiu - Zagon –
Covasna ar fi o soluţie fericită pentru iubitorii sporturilor de iarnă. Comodă ar fi o cursă
directă Bucureşti – Covasna de trenuri ale zăpezii.
Tot pentru amatorii de turism montan, dar şi pentru participanţii la cură de
bunăstare se impune: refacerea marcajelor turistice pe trasseele din zonă spre principalele
destinaţii de interes turistic; amplasarea de indicatoare vizibile şi explicite la intersecţii, cu
presemnalizările la 1km şi 500m; amplasarea de panouri informative privind principalele
obiective turistice din staţiune şi din zonă, harta turistică a zonei cu traseele montane,
domeniul schiabil amenajat.
Printre atracţiile turistice deosebite, ce trebuie puse în valoare se numără şi Planul
înclinat. Repunerea în funcţiune a căii ferate înguste şi implicit a Planului înclinat, realizare
unică în lume prin sistemul său gravitaţional de funcţionare conceput în 1892 de ing. Emil
Lux, va reprezenta o atracţie de primă mărime pentru turiştii sosiţi în staţiunea Covasna.

- 279 -
 Traseul căii ferate din gara staţiunii Covasna până la planul înclinat va trebui să fie
însoţit de o promenadă dotată cu bănci, umbrare, mici terase de alimentaţie publică,
chioşcuri cu produse preambalate şi răcoritoare.
Realizarea proiectelor prezentate ar determina dezvoltarea staţiunii şi transformarea
ei într-o staţiune „pilot” de talie europeană. Acest lucru depinde nu numai de găsirea
investitorilor, sau a resurselor financiare, ci şi de implicarea comunităţii locale, a
Consiliului Judeţean şi Local în integrarea zonei şi a regiunii în Strategia naţională de
dezvoltare economico-socială, în programele naţionale de dezvoltare a infrastructurii şi a
turismului, programe care pot atrage şi fonduri europene pentru astfel de proiecte.

- 280 -
 CONTRIBUŢII PROPRII

În demersul efectuat în această lucrare, de conturare a strategiilor de dezvoltare a

turismului balnear din România în perspectiva integrării europene consider că aportul meu
poate fi evidenţiat prin aspectele descrise în continuare.
1) Am ilustrat importanţa strategiei la nivel macro şi microeconomic şi am
exprimat, în acord cu definiţiile specialiştilor, punctul de vedere conform căruia strategia
desemnează ansamblul obiectivelor majore ale unei organizaţii pe termen lung, principalele
modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului
competitiv potrivit scopului stabilit de organizaţie. Strategia defineşte căile şi mijloacele
care permit unei organizaţii să-şi asigure o bună poziţie pe piaţă, să se dezvolte armonios în
condiţiile dure ale mediului concurenţial intern şi internaţional.
În contextul economic actual, al concurenţei dure din economia de piaţă,
considerăm că pe baza unei orientări profesioniste a managementului firmei în alegerea
sistemului strategic corespunzător poziţiei organizaţiei pe piaţă, diferitele tipuri de strategii
pot permite atingerea obiectivelor strategice, obţinerea de avantaje competitive importante
şi a unei rentabilităţi superioare.
De asemenea, dezvoltarea turismului românesc, deci şi a turismului balnear, în
perspectiva integrării europene, depinde în mod hotărâtor de strategiile stabilite în planurile
de dezvoltare la nivel macroeconomic, care ar trebui să fie în consonanţă cu strategiile
adoptate de guvernele statelor membre ale Uniunii Eupopene.
O strategie naţională bine fundamentată va determina elaborarea şi punerea în
practică, la nivel regional, local şi al agenţilor economici, a unor strategii unitare, cu efecte
benefice în realizarea obiectivelor economice şi sociale atât la nivel microeconomic cât şi
macroeconomic.
2) Poziţia şi contribuţia pe care turismul, ca ramură a sectorului terţiar, o poate
avea la produsul intern brut al unei ţări, efectele sale benefice pe plan social, cultural şi al
mediului, impun integrarea sa între priorităţile pe care orice guvern le are când stabileşte
strategia generală a dezvoltării economice.
În consecinţă, am considerat necesară evidenţierea relaţiei turismului cu strategia
generală de dezvoltare economico-socială, a modului de fundamentare a politicii şi
strategiei de dezvoltare a turismului şi a rolului statului în dezvoltarea turismului.

- 281 -
 3) În ceea ce priveşte turismul balnear, în primul capitol am reliefat dimensiunea
istorică, prezentând evoluţia în timp a acestei forme de turism şi dimensiunea religioasă.
De asemenea am prezentat evoluţia conceptului de turism balnear şi modul diferit
de abordare a acestui concept în România şi în statele cu tradiţie în valorificarea factorilor
naturali de cură din Uniunea Europeană.
În ţara noastră turismul balnear are accepţiunea efectuări unor cure de prevenire a
unor boli sau pentru îngrijirea sănătăţii, spre deosebire de unele ţări ale Uniunii Europene
(Franţa, Italia, Spania) unde turismul balnear este considerat turismul de litoral, fără ca
acesta să presupună efectuarea unor tratamente cu utilizarea complexului de factori
terapeutici ai litoralului, deoarece pentru acest tip de cură folosesc conceptul de
talasoterapie. Talasoterapia presupune utilizarea simultană, într-o zonă marină privilegiată,
sub supraveghere medicală, a binefacerilor elementelor din mediul marin (apa mării,
nămolurile, algele, climatul marin ş.a.) în scop preventiv sau curativ. Deşi talasoterapia nu
este un concept nou pentru îngrijirea sănătăţii, actualul concept, apărut în urmă cu
aproximativ două decenii, se individualizează prin noua abordare şi cerinţele de calitate pe
care le impune.
Pentru turism balnear în ţările amintite mai sus se foloseşte conceptul de termalism.
În schimb, specialiştii români definesc termalismul ca fiind „ ansamblul activităţilor legate
de valorificarea şi utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turişti aflaţi într-o
staţiune termală”
Considerăm că o armonizare a conceptelor prezentate s-a produs de către noua
abordare a turismului balnear, apărută de aproximativ două decenii, şi anume turismul de
sănătate, iar mai nou de la începutul mileniului trei turismul de bunăstare.
Turismul de sănătate se află astfel la graniţa dintre îngrijirea sănătăţii şi loisir, fiind
considerat un produs destinat îngrijirii sănătăţii care depăşeşte conceptul de boală şi
urmăreşte realizarea acestei „stări de bine” a populaţiei , a cărei evoluţie este determinată
de o serie de factori socio-demografici ca: urbanizarea, feminizarea populaţiei active,
dezvoltarea sectorului social şi nu în ultimul rând, de factorii socio- economici.
Având în vedere multitudinea definiţiilor, a punctelor de vedere prezentate şi
evoluţia acestei forme de turism, după părerea noastră, putem defini turismul de sănătate
sau de bunăstare ca fiind călătoria în scopul tratării anumitor boli, ori pentru recuperare în
cazul unor persoane cu deficienţe funcţionale, prin intermediul curelor terapeutice, în

- 282 -
staţiuni balneare clasice şi/sau în scopul prevenirii îmbolnăvirii, a recăpătării vitalităţii,
pentru relaxare, recreere şi realizarea unei stări de bine, prin intermediul curelor de
sănătate, în centrele de bunăstare, din staţiunile balneare moderne. Sursele terapeutice
naturale, cum ar fi izvoarele calde şi minerale, lacurile terapeutice, nămolurile minerale,
turbele, gazele mofetice, apa mărilor şi oceanelor, ce constituie baza tratamentelor
tradiţionale, completate cu oferta centrelor de bunăstare, bazată pe satisfacerea noilor
exigenţe ale cererii (algoterapie, aromoterapie, înlăturarea stresului, repunerea în formă,
drenaj limfatic, presoterapia, reflexoterapia, cure de slăbit, cure de înfrumuseţare, etc.) şi
un personal profesionist ce asigură servicii de cea mai bună calitate în structuri moderne de
cazare, alimentaţie, tratament şi agrement compun imaginea a ceea ce trebuie să fie
turismul de bunăstare în mileniul trei.
4) Am prezentat abordări conceptuale ale integrării, preocupări ale Uniunii
Europene în domeniul turismului şi aspecte ale politicilor Uniunii Europene legate direct
sau indirect de turism.
Am arătat că obiectivele politicii UE în domeniul turismului se referă în principal la
libera circulaţie a persoanelor în interiorul UE şi protecţia turiştilor, armonizarea şi
apropierea legislaţiilor naţionale în domeniul turismului, protejarea tradiţiilor culturale şi a
mediului înconjurător, dezvoltarea turistică în planul regional, condiţiile de lucru specifice
profesiunilor turistice şi perfecţionarea profesională, infrastructura şi transportul, crearea
unui sistem statistic european.
Apoi, datorită legăturilor directe şi indirecte cu turismul, am descris impactul pe
care l-au avut asupra dezvoltării acestuia următoarele politici ale UE: realizarea pieţei
unice în Europa; Uniunea Economică şi Monetară; sistemul de impozitare şi TVA; relaţiile
externe şi politica regională; crearea de locuri de muncă şi politica socială; libera circulaţie;
politica în domeniul concurenţei; politica în domeniul transporturilor; drepturile turiştilor şi
protecţia consumatorilor; protecţia mediului; politica agricolă.
În acest context m-am referit apoi la drumul integrării europene a României,
plecând de la evoluţia relaţiilor dintre ţara noastră şi Uniunea Europeană, iar finalul
capitolului l-am alocat direcţiilor integrării turistice europene a României.
5) Pentru a reliefa ţintele ce trebuie atinse prin strategiile de dezvoltare a turismului
balnear românesc în perspectiva integrării europene, am prezentat particularităţi şi tendinţe

- 283 -
de evoluţie a turismului balnear pe plan european, având în vedere caracteristicile ofertei şi
tendinţele cererii balneoturistice europene.
Piaţa turismului balnear european a trecut printr-o perioadă de frământări şi
reevaluări. Secolul XXI începe cu o imagine mult îmbunătăţită pentru turismul de sănătate
din Europa. Pe lângă oferta pentru persoanele în vârstă, interesate de tratamente termale,
promovată prin diverse programe de statele membre ale UE, există o cerere din ce în ce
mai mare din partea altor categorii de vârstă (tineri şi persoane de vârstă medie), pentru
turism de sănătate, pentru care s-a realizat în ultimii ani, în jurul factorilor naturali de cură,
o ofertă diversificată, atractivă.
Pe viitor se prefigurează o creştere a importanţei turismului balnear datorită
tendinţelor de manifestare în plan medical şi anume trecerea de la medicina omului bolnav
la medicina omului sănătos, accentuând astfel funcţia profilactică a turismului balnear, a
reconsiderării tratamentelor naturale, atât la nivelul specialiştilor cât şi la nivelul
populaţiei, datorită interesului arătat de organisme cum ar fi U.E., datorită creşterii
speranţei de viaţă şi a nevoii unor tratamente specifice vârstei a treia, precum şi a pregătirii
celorlalte categorii de populaţie pentru a atinge vârste înaintate.
Noile segmente ale cererii şi principalele tendinţe ale acesteia, pe care le-am
prezentat, au generat concluzia că în Uniunea Europeană orientarea balneologiei spre
“turismul de bunăstare” este firească şi ireversibilă, aspect dovedit atât de evoluţia cererii
cât şi de remodelarea continuă a ofertei staţiunilor termale europene.
6) În analiza turismului balnear românesc am efectuat, în primul rând, o evaluare şi
o ierarhizare a staţiunilor balneare din România în plan general şi, în al doilea rând, pe
profile de patologie.
Am arătat că ierarhizarea folosită înainte în România, ce clasifica staţiunile în
funcţie de gradul de dotare al acestora, poate fi considerată limitată, fiind necesară alinierea
la sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care are în vedere factorii obiectivi ce
caracterizează oferta balneară, cum ar fi: aspectele cantitative şi calitative ale substanţelor
minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice ce permit
valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare; tradiţia valorificării acestora; gradul de
înzestrare cu infrastructură generală şi turistică; impactul cu turismul la sfârşit de
săptămână, ş.a. Aceşti factori sunt sintetizaţi în indicele de atractivitate turistică.

- 284 -
 La ierarhizarea în plan general am alăturat clasificarea pe baza indicelui de
atractivitate turistică celei efectuate pe baza gradului de dotare al acestora şi am arătat
diferenţele.
Am prezentat în continuare ierarhizarea pe profile de patologie deoarece este
practicată în ţări ca Franţa şi Italia pentru avantajele pe care le oferă în compararea
fondurilor balneare de aceeaşi natură şi pentru o bună orientare a cererii turistice.
Am analizat modificările structurale ale turismului balnear românesc la nivelul
structurilor de primire(evoluţia capacităţii de cazare existente şi a capacităţii de cazare în
funcţiune, structura unităţilor de cazare pe tipuri de unităţi şi pe categorii de clasificare),
alimentaţie, tratament, agrement şi importanţa ce o are pentru turism alinierea la legislaţia
Uniunii Europene în domeniul protecţiei mediului.
7) Am efectuat analiza circulaţiei turistice din România şi previziunea cererii pentru
perioada 2005-2010. După evidenţierea factorilor ce influenţează dinamica turismului în
general şi a turismului balnear în special şi analiza evoluţiei principalilor indicatori ce
caracterizează circulaţia turistică din staţiunile balneare româneşti, am efectuat o
previziune a cererii, având în vedere morbiditatea şi extrapolarea evoluţiei cererii din
turismul balnear în perioada 1997-2004. Având în vedere evoluţia din ultimii ani a PIB am
conchis că menţinerea ratelor anuale de creştere, la nivelul celor din anii 2001-2004 (106-
108 %), poate determina, pe lângă reducerea decalajului dintre România şi celelalte ţări ale
UE, o situaţie economico-financiară mai bună pentru fiecare cetăţean şi implicit o creştere
a cererii interne pentru turism şi turism balnear. La rândul său, statul va putea majora
sumele alocate pentru bilete de tratament balnear şi odihnă subvenţionate din bugetul
asigurărilor sociale.
Considerăm că şi cererea internaţională pentru turismul balnear românesc va
înregistra o creştere, determinând ca numărul total de turişti în staţiunile balneare din
România, să fie, în următorii ani, mai mare decât cel rezultat din previziune. Includem aici
nu numai turiştii străini ce ar veni în România pentru tratament balnear, ci mai ales pe
aceia ce ne vor prefera pentru curele de sănătate.
Cu toate acestea, am apreciat că estimarea făcută de specialiştii ICT, pentru 2006
(990 mii turişti), precum şi ritmurile medii anuale de creştere (11,23% pentru turişti români
şi 18,41% pentru turişti străini), sunt prea optimiste, din punctul nostru de vedere nivelul
de aproape un milion de turişti în staţiunile balneare urmând a fi atins abia în anul 2010.

- 285 -
 8) Capitolul al şaselea are ca obiect strategiile de dezvoltare a turismului balnear
din România. În prima parte am efectuat, pe baza matricei SWOT, o analiză internă a pieţei
punând în evidenţă punctele tari şi punctele slabe ale turismului balnear românesc, urmată
de analiza mediului extern al pieţei cu oportunităţile şi limitele dezvoltării turismului
balnear. După expunerea obiectivului specific strategiei sectoriale pentru turism balnear şi
a obiectivelor strategice generale, a principiilor şi direcţiilor de acţiune, a programelor şi
instituţiilor implicate în dezvoltarea şi promovarea turismului balnear, am prezentat tipurile
de strategii aplicabile staţiunilor balneare.
9) În perspectiva integrării europene, pentru dezvoltarea staţiunilor balneare
româneşti am propus mai multe strategii grupându-le în strategii pentru staţiunile de interes
naţional şi internaţional şi strategii pentru staţiunile de interes local.
Strategiile propuse pentru staţiunile de interes naţional şi internaţional au în vedere
crearea unor produse balneare noi, de înaltă calitate, care să facă din aceste staţiuni un
concurent serios, competitiv pe piaţa turismului balnear din Uniunea Europeană, ai cărei
membri sperăm să devenim de la 01.01.2007. Este vorba de:
• Strategia de reamenajare şi reechipare a centrelor de tratament;
• Strategia de modernizare a echipamentelor de cazare , alimentaţie, agrement şi
dezvoltare a ofertei de servicii;
• Strategia de diferenţiere, comparativ cu ofertele ţărilor concurente;
• Strategia de diversificare a ofertei de programe turistice ca reacţie la dezvoltarea
turismului de bunăstare;
• Strategia dezvoltării produselor specific româneşti ca modalitate de relansare a
produsului turistic balnear românesc pe piaţa internaţională.
Strategia învingătoare pentru un nou turism balnear contează pe combinarea noilor
tendinţe privind conceptul de sănătate cu cele tradiţionale.
10) Deoarece dezvoltarea turismului balnear românesc se poate face nu numai prin
remodelarea staţiunilor existente, ci şi prin conceperea unor produse turistice balneare noi,
am finalizat prin propunerea de realizare a unui nou produs turistic balnear. Strategia
specifică acestui tip de acţiune este strategia înnoirii prin ruptură, iar propunerea se referă
la realizarea unei ministaţiuni balneare lângă Bucureşti. În perspectiva integrării europene,
realizarea unui astfel de proiect va avea în vedere oferta şi tendinţele existente în staţiunile
termale din ţările cu tradiţie ale Uniunii Europene.

- 286 -
 11) În finalul tezei de doctorat am efectuat un studiu privind dezvoltarea staţiunii
Covasna, ca staţiune „pilot” în procesul de aliniere a turismului balnear românesc la
standardele europene. Planul strategic de dezvoltare presupune corelarea măsurilor din
Strategia naţională cu obiectivele locale şi s-ar putea concretiza în trei direcţii de acţiune la
nivel microeconomic:
- modernizarea staţiunii balneare prin implicarea societăţilor de turism;
- construirea unui hotel de patru stele;
- amenajarea turistică pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă prin implicarea
factorilor de decizie de la nivel macroeconomic şi local.
Datorită factorilor naturali de cură de excepţie şi aparaturii moderne din bazele de
tratament, se va oferi atât posibilitatea tratării diverselor afecţiuni, prin balneologia
terapeutică şi de recuperare, cât şi soluţii de prevenire a îmbolnăvirii şi menţinere a stării
de sănătate prin balneologia de bunăstare (curele de sănătate).
Dezvoltarea ofertei de schi, specifică turismului montan va determina o creştere a
gradului de ocupare a structurilor de primire turistică în extrasezon şi va completa în mod
fericit oferta pentru turismul de bunăstare.
Realizarea proiectelor propuse poate genera dezvoltarea armonioasă a localităţii
Covasna şi transformarea ei într-o staţiune „pilot” a turismului balnear românesc, de talie
europeană.

- 287 -
 CONCLUZII FINALE

În Europa ultimilor douăzeci de ani a avut loc, după cum apreciază specialiştii în
domeniu, o revenire fără precedent a termalismului, iar secolul XXI a început cu o imagine
incomparabil mai bună pentru această formă de turim, datorită dezvoltării susţinute a
turimului de bunăstare alături de cel tradiţional. Statele din Uniunea Europeană cu tradiţie
în valorificarea factorilor naturali de cură, Germania, Italia, Franţa, Spania, au acordat o
atenţie deosebită acestei forme de turism şi au sprijinit investitorii în tot ce au edificat în
jurul acestor surse de sănătate.
Odată cu intrarea în Uniunea Europeană a ţării noastre, turismul balnear românesc
va fi parte integrantă a pieţei unice europene. În abordarea legăturilor directe sau indirecte
pe care politicile UE le au cu turismul, arătam că definitivarea pieţei unice în Europa, a
însemnat pentru turism costuri mai mici, dar şi preocupare sporită pentru creşterea calităţii
ofertei, eliminarea măsurilor protecţioniste ale fiecărui stat generând o concurenţă
puternică.
În aceste condiţii, turismul balnear din România , în perspectiva integrării europene
şi a concurenţei dure de pe această piaţă, se află în faţa unei mari provocări.
Cererea, chiar dacă va veni din alt stat, devine cererea unui cetăţean al Uniunii
Europene, deci, în lipsa barierelor şi taxelor vamale, o cerere internă. Dacă oferta nu
corespunde standardelor şi exigenţelor pieţei, chiar dacă preţurile sunt mai mici, turistul nu
va alege acea destinaţie. De efortul şi ingeniozitatea factorilor de decizie implicaţi în
această formă de turism, depinde evoluţia în viitor a numărului celor care vor alege o
staţiune balneară din România pentru turism de sănătate sau de bunăstare.
În cazul nostru, schimbarea de sistem politic , economic şi social produsă în 1989
şi revenirea ţării noastre în eşalonul democraţiilor europene a însemnat pentru turismul
balnear intrarea într-o perioadă de criză. Perioada prelungită de tranziţie, căderea
economiei, scăderea puterii de cumpărare, managementul defectuos, lipsa investiţiilor, a
cadrului legislativ, au generat degradarea bazei materiale din staţiuni, atât din punct de
vedere al echipamentelor învechite şi depăşite moral din hoteluri, restaurante şi baze de
tratament, cât şi al dotărilor edilitare, amenajărilor publice (parcuri, pavilioane de cură
internă, captări de izvoare) şi protecţiei factorilor naturali de cură, care s-au degradat
considerabil.

- 288 -
 Din acest motiv, până în anul 2000, în loc să diminuăm diferenţele dintre oferta
noastră în domeniu şi cea a statelor cu tradiţie din Uniunea Europeană, discrepanţele s-au
accentuat.
Creşterea economică înregistrată de ţara noastră după anul 2000 s-a reflectat şi într-
un reviriment al ofertei din turismul balnear românesc, o tendinţă de modernizare a
structurilor hoteliere şi de tratament, de diversificare a ofertei, ceea ce reflectă convingerea
societăţilor ce-şi desfăşoară activitatea în domeniu că această formă de turism va înregistra
o creştere continuă a cererii.
Aşa cum am arătat în capitolul cinci, împărtăşim convingerea că turismul balnear
va avea un ritm de creştere mai mare decât alte forme de turism.
Alinierea la standardele europene, în aceste condiţii, presupune acţiuni energice
pentru modernizare şi dezvoltare din partea factorilor de decizie de la nivel
macroeconomic şi din partea celor de la nivel regional şi local, prin planuri naţionale şi
regionale. Pe de altă parte, strategiile societăţilor comerciale şi ale investitorilor din staţiuni
vor avea succes în măsura în care se vor încadra în programele stabilite la nivel naţional şi
în tendinţele de evoluţie la nivel european.
Premisele sunt create şi de Planul Naţional de Dezvoltare, 2004-2006, care îşi
propune reducerea progresivă a discrepanţelor existente între România şi statele membre
ale Uniunii Europene. Discrepanţele între turismul românesc şi cel european vor fi reduse,
conform celei de-a treia direcţii de acţiune, prin promovarea unei dezvoltări regionale
echilibrate şi atenuarea discrepanţelor sociale, care se va realiza prin implementarea
următoarei priorităţi193:
● Dezvoltarea regională şi locală, va sprijini o gamă largă de iniţiative regionale
sau locale, pentru a căror implementare autorităţile locale vor deţine principala
responsabilitate. La acestea, se vor adăuga acţiuni specifice în domeniul dezvoltării
afacerilor şi promovării turismului, unde este necesară completarea acţiunilor de anvergură
naţională cu acţiuni care vizează în mod special soluţionarea nevoilor locale.
Una din acţiunile de anvergură naţională vizează amenajarea şi echiparea la
standardele turistice europene a unor staţiuni balneare - pilot cu profil balnear reprezentativ
pentru oferta românească: Băile Herculane şi Băile Felix - afecţiuni reumatismale; Covasna

193
*** Guvernul României, Planul Naţional de Dezvoltare, 2004-2006, www.guv.ro

- 289 -
- afecţiuni cardiovasculare; Slănic Moldova - afecţiuni digestive; Olăneşti - afecţiuni renale
şi hepato-biliare; Sovata şi Mangalia - afecţiuni ginecologice.
Strategiile societăţilor cu activitate de turism balnear, cu sprijinul autorităţilor
regionale şi locale, vor defini însă adevărata faţă a viitoarelor staţiuni balneare româneşti.
Acestea vor trebui să răspundă noilor cerinţe ale clienţilor şi noului concept,
,,turismul de sănătate”, cu oferte complexe, diversificate, de înaltă calitate, atât la
structurile de primire şi alimentaţie, cât şi la tratament, variatele tipuri de cură şi agrement.
Staţiunile balneare ale viitorului din România vor avea succes, în perspectiva
integrării europene, dacă vor reuşi transformarea, cu ajutorul strategiilor propuse, în centre
moderne de sănătate şi bunăstare care să valorifice extraordinarul potenţial al factorilor
naturali de cură.
Pentru a putea răspunde cerinţelor manifestate pe piaţa turistică balneară este
necesară crearea unor staţiuni polivalente prin lărgirea şi diversificarea profilului de bază al
staţiunii, paralel cu apariţia unor staţiuni cu profiluri noi: înlăturarea stresului, repunerea în
formă, înfrumuseţarea, talasoterapie, profilaxie.
Staţiunile balneare moderne, care vor avea produse cu un conţinut complex, vor
oferi cure balneare terapeutice şi de recuperare, dar şi cure pentru turismul de bunăstare, de
sănătate, cu accent pe calitatea vieţii, strâns împletită cu apărarea sănătăţii sunt soluţia
învingătoare pentru turismul balnear al mileiului trei. Aceste staţiuni pot deveni centre de
referinţă pentru satisfacerea nevoilor de bunăstare ale oamenilor.
Dintre probleme generale obligatorii pentru edificarea staţiunilor balneoturistice
moderne am enumera:
- analizele temeinice pentru stabilirea registrului de factori naturali de cură,
rezervele de substanţe minerale utile şi nivelul de utilizare al acestora;
- stabilirea profilului şi specializărilor optime ale staţiunii ca elemente de
bază privind amploarea şi structura modernizărilor bazei materiale şi/sau crearea
centrelor de bunăstare;
- conturarea celor mai bune soluţii pentru zonarea funcţională şi elementele
de infrastructură generală şi specifică; acestea condiţionează integrarea şi cu
maximum de eficienţă a structurilor de bază materială;
- elaborarea setului de măsuri necesare protecţiei şi conservării mediului –
cu prevederi severe pentru ambientul staţiunii.

- 290 -
 Un rol important în staţiunea balneară modernă va avea, pe lîngă metodologia de
cură cu factori terapeutici naturali, asigurarea condiţiilor de efectuare a curelor de sănătate
de tipul celor propuse, care să permită refacerea echilibrului psiho-fizic al celor veniţi în
staţiune.
Astfel staţiunile mileniului trei vor deveni centre polivalente integrate, ce pot oferi
cure terapeutice şi de recuperare medicală, cure de sănătate, cure de bunăstare şi
înfrumuseţare, asigurând în acelaşi timp mijloacele necesare petrecerii cât mai plăcute a
sejurului în staţiune, prin oferta variată de agrement, programe de divertisment, culturale,
excursii la punctele de atracţie turistică din zonă.
Având în vedere noile segmente ale cererii în unele staţiuni se pot dezvolta şi alte
forme de turism, în special cel montan, cu efecte pozitive în creşterea gradului de ocupare
a structurilor în extrasezon.
Noile produse vor trebui susţinute printr - o promovare agresivă. Deşi există o mare
diversitate de prestatori de servicii în turism balnear care îşi vor stabili propriile strategii de
promovare, în funcţie de obiectivele şi pieţele avute în vedere, considerăm oportună
derularea, unei politici promoţionale unitare, la nivel macroeconomic, care să susţină
turismul românesc în ansamblul său, îndeosebi pe pieţele externe.
Relansarea turismului balnear din România, în perspectiva integrării europene,
trebuie să reprezinte pentru cei implicaţi în organizarea şi dezvoltarea acestei forme de
turism un obiectiv major. O valorificare strategică a potenţialului turismului balnear
românesc va permite repoziţionarea acestuia pe piaţa internă şi internaţională. Reuşita
acestei acţiuni depinde de implicarea hotărâtă a factorilor de decizie de la nivel macro şi
microeconomic, iar efectele economice şi sociale vor fi însemnate nu numai pentru
România ci şi pentru celelalte state ale UE ai cărei membri dorim să fim de la 01.01.2007.

- 291 -
 BIBLIOGRAFIE
1. Abels D. and Kipnis V., Bioclimatology and Balneology in Dermatology: a Dead Sea
Perspective,
2. Adams F., The genuine works of Hippocrate, Edited in: Routh H., Balneology mineral
water and spas in historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/ 1996
3. Allaire Yvan, Fârşirotu Mihaela, Management strategic, Ed. Economică, Bucureşti,
1998.
4. Ansoff Igor, Stratégie de dévelopement de l`entreprise, Les Edition d´Organisation,
Paris,1989.
5. Baretje R., Defert P., Aspects économique du tourisme, Éditions Berger-Levrault, Paris
(VI), 1972.
6. Băcanu Bogdan, Management strategic, Editura Teorra, Bucureşti, 1999.
7. Becheri E., Rapporto sul Sistema Termale in Italia 2004, FEDETERME, 2004.
8. Becheri E., Il sistema termale della Toscana: tendenze e prospetive,
UNIONCAMERE della Toscana, 2005.
9. Becheri E., Secondo rapporto sul sistema termale in Italia, edito da IL SOLE 24
ORE, 2005.
10. Berlescu Elena, Dicţionar enciclopedic medical de balneoclimatologie a României,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
11. Bonifaciu Sebastian - coordonator colectiv autori, România ghid turistic, Ed. Sport
turism, Bucuresti, 1983.
12. Cătoiu Iacob , Strategii de piaţă, în. Vol. Strategii manageriale de firmă, coord. O.
Nicolescu, Ed. Economică, Bucureşti, 1996.
13. Chandler Alfred, Strategy and Structure, MIT Press, Cambridge, Massachussets, 1962
14. Clarke A., An essay on warm, cold and vapour bathing with practical observation on
sea bthing, disease of the skin, bilious, liver and dropsy, : Routh H., Balneology mineral water and
spas in historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/ 1996
15. Clift S. and Page J., Health and international tourist, Routledge, London and New
York, 1996
16. Cosmescu Ion, Turismul-Fenomen complex contemporan, Editura Economică,
Bucureşti,1998
17. Cristureanu Cristiana, Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona,
Bucureşti, 1992.
18. Didier M., Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.
19. Drucker Peter, Managing in turbulent times, First Edition, Harper & Row, New York,
1980
20. Dubois P. L., Jolibert A., Le marketing Fundaments et Practique "2", Edition
Economique, Paris, 1992
21. Dumitrescu S. - coordonator, Economie mondială, Editura Independenţa Economică,
Bucureşti 1998.
22. Dumitrescu L., Marketingul serviciilor, Editura IMAGO, Sibiu, 1988
23. Florescu C. (coord.), Marketing, Ed. Marketer, Bucureşti, 1992
24. Fuerea A., Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2004
25. Gartner W. and Williams D., Trends in outdoor recreation, leisure and tourism, CAB
Publishing.
26. Gherasim T., Maxim E., Bazele marketigului, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1997.
27. Glăvan V. şi colectiv, Tendinţe şi perspective ale ofertei turistice balneare în contextul
turismului european, ICT 1995
28. Gogâltan Iancu şi Doina, Băile Herculane ghid balnear şi turistic, Ed. Mirdor, Arad,
1992.

- 292 -
 29. Grigoruţ C., Integrarea turismului românesc în Europa şi pe plan mondial, Teză de
doctorat, 1998.
30. Ioncică M., Economia Serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 2000.
31. Ioncică M., Pădurean M., Şchiopu A., Ţală M., Economia serviciilor-Culegere de
probleme şi studii de caz, Editura Uranus, Bucureşti, 2002.
32. Ionescu I., Mutaţia în turismul românesc, teză de doctorat, Bucureşti, 1997.
33. Jackson R., Water and spas in the clasical world, Edited in: Behari R., Balneology
mineral water and spas in historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/ 1996,
34. Jallad A., Environment and Curative Tourism, Alam AL Kutub, I st edition, Cairo,
2000.
35. Kotler Ph., Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997.
36. Kregel J., Matzner E., Grabher G., Şocul pieţei, Editura Economică, Bucureşti, 1995
37. Lanquar Robert, L`Economie du tourisme, Deuxième édition mise à jour 14 emille,
Presses Universitaires de France, 1987.
38. Lund J., Taking the waters:introduction to Balneology, Geo-Heat Bulletin, September
2000
39. Minciu R., Amenejarea turistică a teritoriului, Univ.Creştină Dimitrie Cantemir,
Bucureşti 1995
40. Minciu R., Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000.
41. Mintzberg H., Generic Strategies; toward Comprehensive Framework, in Shrivastava,
P. Lamb, R., Advance in Strategic Management, JAI Press, London, vol. 5. 1988
42. Mintzberg H., Perspectives on Srategic Management, Harper & Row, New York, 1990
43. Miron D., Drăgan G. , Ilie F., Economia Integrării Europene, Ed.III-a rev, Editura
ASE, Bucureşti 2002
44. Naneş M., Managementul strategic al întreprinderii şi provocările tranziţiei, Ed. All
Beck, Bucureşti 2000
45. Negrea A., Implicaţii financiar valutareprivind redresarea turismului românesc,
teză doctorat, Bucureşti, 2000.
46. Nicolescu O., Verboncu I., Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
47. Nicolescu E., Marketingul în turism, Ed. Sport Turism, Bucureşti
48. Pasqualini D.P., Jaquot B., Tourisme en Europe, Edture Dunot, Paris, 1992.
49. Patriche D. (coordonator), Stănescu I., Grigorescu M., Emilian R., Enică Nicoleta,
Economie comercială, Editura Economică, Bucureşti, 1998
50. Prutianu Şt., Munteanu C., Caluschi C., Inteligenţa. Marketing Plus, Editura Polirom,
Iaşi, 1998
51. Routh H., Balneology mineral water and spas in historica lperspective, Clinics in
Dermatologie, 14/1996,
52. Rouzade Gerard, La Thalassotherapie, Notes des conferences pour l’organisation
Nationale de Tourisme de Sante, de Roumanie.
53. Russu Corneliu, Management strategic, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999
54. Sabeq Sayed, Fiqeh Assunah, vol. 1, Dar el Fikr, Damascus, Syria, 1993
55. Snak O., Baron P., Neacşu N., Economia Turismului,Editura Expert, Bucureşti, 2001
56. Stăncioiu A. Felicia, Dicţionar de terminologie turistică, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
57. Stăncioiu A. Felicia, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, Bucureşti,
2000
58. Stănciulescu G., Lupu N., Ţigu G., Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în
turism, Editura All, 2000
59. Stănciulescu Gabriela, Evaluarea întreprinderii hoteliere, Editura Uranus, Bucureşti,
2003
60. Stănciulescu Gabriela, Managementul operaţiunilor de turism, Editura All Beck,
Bucureşti, 2002

- 293 -
 61. Stănciulescu G., coordonator, Ţigu G., Stăncioiu F., Ţiţan E., Lupu N., Lexicon de
termeni turistici, Editura Oscar print, 2002
62. Stănciulescu G., Managementul agenţiei de turism, Editura ASE, Bucureşti, 2002
63. Teleki Nicolae, Munteanu Laviniu, Bibicioiu Sorin, România Balneară, Editată de
O.P.T.B.R. cu sprijinul Min. Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Bucureşti, 2004
64. Ţigu Gabriela, Turismul montan, Editura Uranus, Bucureşti, 2001.
65. Ţuclea Claudia, Management strategic, Editura Uranus, Bucureşti, 2003.
66. Youel Ray, Tourism – an introduction. Longman, London, 1998.
67. *** Colectiv de elaborare, Cura balneoclimaterică,indicaţii şi contraindicaţii,
Ministerul Sănătăţii, Editura Medicală, Bucureşti 1986.
68. *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele
pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti 1993.
69. *** Colectiv de elaborare, Studii de modernizare, dezvoltare durabilă a turismului şi
diversificarea ofertei turistice româneşti, ICT, Ministerul Turismului, Bucureşti, 1995.
70. *** Colectiv de elaborare, Studiu privind utilizarea resurselor hidrogeotermice din
România în scopuri balneoterapeutice şi turistice, I.E.C.I.T., Ministerul Turismului, Bucureşti,
1978.
71. *** Colectiv de elaborare “Factori naturali de cură în staţiunile balneoturistice”,
I.C.T.,Ministerul Turismului ,Bucureşti, 1997
72. *** Colectiv de elaborare, Fundamentarea unor criterii şi norme de clasificare a
staţiunilor turistice, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti 1992.
73. *** Colectiv de elaborare, Strategii de adaptare a turismului românesc la structurile
CEE şi de integrare a României prin turism, I.C.T., Ministerul Turismului, Bucureşti, 1993.
74. *** Tribuna Economică, nr. 5/1997.
75. *** Wealth from health, Cetever – Hotel Keeper, aug. 1991.
76. *** La Gazette Officielle du Thermalisme, ian-feb., 1993.
77. *** La Gazette Officielle du Thermalisme, martie-aprilie, 1993.
78. *** Forum Mondial de la Santé, nr. 1/1995.
79. *** Ziarul Gardianul, 29 aug. 2005
80. *** WTO- News May 1998
81. *** DEX, Academia Română, Institutul de lingvistică Iorgu Iordan, Bucureşti, 1999.
82. *** DEX, Editura Academiei R.S.R., 1975.
83. *** Economic and Social Comitee, Opinion on the european tourism policy, Brussels,
2003
84. *** European Travel Comission, European tourism: Facts and Figures,
www.tourmis.info
85. *** Eurostat-Statictics in focus, Industry, trade and services, theme 4-16 / 2001 , (http :
/ europa.eu.int)
86. *** Guia de los centros termales de Espana, Balnearios 2002-2003, Salvat Editores,
Espana, 2002.
87. *** Proiect de modificare a Normelor şi criteriilor pentru atestarea staţiunilor şi zonelor
turistice din România, INCDT, 2000.
88. *** Guvernul României, Ministerul Turismului, Strategia de dezvoltare a turismului pe
termen mediu şi lung, Bucureşti 1997.
89. *** Guvernul României, Autoritatea Naţională pentru Turism, Srategia naţională de
dezvoltare economică pe termen mediu, 2000-2004, Bucureşti, 2000.
90. *** OMT, Etude sur les effets du tourisme dans l'economie des pays recepteurs et
emetteurs, Madrid, 1980.
91. *** Statistici WTO, www. world-tourism.org
92. ***Associazione Conca, Le diverse tipologie di turismo,
http://www.associazioneaca.it/tipologie.html
93. ***Programul Guvernului Italiei pentru perioada 2000-2005, Strategia Economica
pentru Turismul Termal, http://www.regione.toscana.it

- 294 -
 94. *** Legge regionale del 23 marzo 2000, n. 42 “Testo unico delle leggi regionali in
materia di turismo”, http://www.regione.toscana.it
95. *** Legge 24 ottobre 2000, n 323: “Riordino del settore termale”,
http://www.regione.toscana.it
96. *** Osservatorio Parlamentare sul Turismo, www.enit.it
97. *** Institutul Naţional de Statistică, Frecventarea structurilor de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, în anul 2004, Bucureşti, martie 2005.
98. ***Anuarele statistice ale României 1990-2001
99. *** Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, date statistice 2001-2003.
100. *** Ministerul Turismului – site www.mturismului.ro
101. *** H.G.R. nr.77/14.feb.1996, Hotărâre pentru aprobarea normelor privind staţiunile
turistice, Monitorul Oficial nr.38/22.feb.1996
102. *** H.G.R. 296/08.03.2001, Programul de marketing şi promovare turistică pentru
anul 2001, Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.140 din 21.03.2001
103. *** O.U. G. nr.152/07.11.2002, Ordonanţa de Urgenţă privind organizarea şi
funcţionarea societăţilor de turism balnear şi de recuperare, Monitorul Oficial, partea I,
nr.826/15.11.2002
104. *** H.G.R. nr. 413/2004, „ Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale pentru Turism”, Monitorul Oficial, partea I, nr. 273/29.03.2004
105. *** Ordonanţa Guvernului României nr. 8/1998.
106. *** Legea nr. 23/2000 , Monitorul Oficial al României,partea I, nr.135/30.03.2000.
107. *** Legea nr, 743/2001, Monitorul Oficial al României,partea I, nr.784/11.12.2001.
108. *** Legea nr. 631/2002, Monjtorul Oficial al României, partea I, nr.863/29.11.2002
109. *** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale si de stat nr.198/2000,
Monitorul oficial al României, partea I, nr. 198 din 8-05-2000
110. ***Ministerul Turismului, Plan Strategic General de Dezvoltare a Turismului în
România, 1994, vol. 2.
111. *** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale şi de stat nr 191/2001,
Monitorul oficial al României, partea I, nr. 194./18.04.2001.
112. *** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale şi de stat nr.744/2002,
Monitorul oficial al României, partea I, nr 785/11-12-2001.
113. *** Guvernul României, Legea bugetului asigurărilor sociale şi de stat nr.632./2003,
Monitorul oficial al României, partea I, nr 871/3-12-2002.
114. *** Guvernul României, Ordonanţă privind contractele de parteneriat public privat,
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94/02.02.2002.
. 115 *** Guvernul României, Planul Naţional de Dezvoltare, 2004-2006, www.guv.ro

- 295 -
 ANEXA 1 A

Lista unor acte legislative comunitare cu privire la turism

DIRECTIVE

99/93/EC în ceea ce priveşte semnătura electronică .

99/42/EC stabilirea mecanismului de recunoaştere a calificărilor în legătură cu
activităţile profesionale menţionate în directivele asupra liberalizării şi măsurilor de
tranziţie care influenţează sistemul ganeral de recunoaştere a calificărilor.
99/35/EC asupra sisitemului obligatoriu de cadastru pentru operaţiunile de
securitate în cazul traversărilor cu bacul sau în cazul serviciilor oferite pasagerilor
aeronavelor de mare viteză .
98/27/EC cu privire la hotărârile jidecătoreşti care au vizat protejarea intereselor
consumatorului.
98/18/EC asupra măsurilor de siguranţă şi standardelor pentru pasagerii navelor.
97/55/EC amendarea Directivei 84/450/EEC cu privire la publicitatea înşelătoare.
97/7/EC cu privire la protecţia consumatorilor în ceea ce priveşte contractele încheiate la
distanţă.
95/57/EC în ceea ce priveşte colectarea informaţiilor statistice în sectorul turistic.
95/46/EC cu privere la protejarea indivizilor din punct de vedere al procesării
datelor personale şi al transferului datelor de acest tip.
94/47/EEC în ceea ce priveşte protecţia cumpărătorilor în legătură cu anumite
aspecte ale contractelor din punct de vedere al cumpărării dreptului de a utiliza bunuri
imobile în cazul contractelor time-sharing.
93/43/EEC asupra îndeplinirii normelor sanitare ale produselor alimentare.
93/13/EEC cu privire la condiţiile contractuale incorecte care afeczează
consumatorul.
92/59/EEC asupra siguranţei produselor.
92/50/EEC în legătură cu coordonarea procedurilor judecătoreşti în cazul
contractelor de servicii publice.
92/43/EEC asupra conservării habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
92/12/EEC cu privire la aranjamentele generale penru produsele care sunt scutite de
plata taxelor vamale cât şi cu privire la deţinerea, manipularea şi monitorizarea produselor
de acest tip.
91/680/EEC suplimentarea sistemului comun al TVA-ului şi amendarea
Directivei77/388/EEC cu privire la eliminarea barierelor fiscale.
90/314/EEC referitor la unele aranjamente turistice de tipul pachete de vacanţă,
package travel ţi package tours-O.J.L.158,23.06.90,p.59.
85/337/EEC în ceea ce priveşte evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi
private legate de mediu.
84/450/EEC cu privire la interpretarea legislaţiei, reglementărilor şi prevederilor
administrative de către statele membre, care vizează publicitatea mincinoasă-vezi mai sus
şi Directiva 97/55/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 octombrie 1997,
amendând Directiva 84/450/EEC care se referă la publicitatea mincinoasă şi incluzând
publicitatea comparativă.

296
 82/470/EEC asupra măsurilor care facilitează exercitarea liberă a dreptului de
reşedinţă şi de asigurare de servicii în legătură cu activităţile personelor angajate în
anumite servicii de transport şi ale agenţilor de turism (ISIC group 718 ) cât şi de stocare şi
depozitare(ISIC group720).
77/388/EEC cu privire la armonizarea legislaţiei statelor membre din punct de
vedere al impozitelor pe cifra de afaceri- Sistemul comun al TVA-ului o bază uniformă de
evaluare.
76/160/EEC asupra calităţii apei din piscine(engl.bathing water ).

REGLEMENTĂRI

Comisia Europeană

1839/92/EEC stabilirea de reglementări detaliate pentru punerea în aplicare a

Regulamentului Comisiei Nr.684/92 în ceea ce priveşte documentele necesare transportului
internaţional de pasageri
83/91/EEC cu privire la aplicarea Art. 85(3) al Tratatului anumitor categorii de
acorduri care vizează iniţiative legate de sistemele computerizate de rezervare pentru
serviciile de transport aerian.

Consiliul European

1267/1999/EC implementarea unui instrument pentru politicile structurale de pre-

aderare .
1266/1999/EC coordonarea ajutorului acordat statelor candidate în cadrul strategiei
de pre-aderare şi amendarea Regulamentului(EEC) Nr. 3906/89.
1264/1999/EC amendarea Regulamentului (EC) Nr.1164/94 înfiinţând un Fond de
Coeziune.
1262/1999/EC Decizia Parlamentului European şi al Consiliului din 21 iunie 1999
cu privire la Fondul Social European.
1261/1999/EC Decizia Parlamentului European şi al Consiliului din 21 iunie 1999
cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regională.
1260/1999/EC stabilirea prevederilor generale pentru Fondurile Structurale .
1999/323/EC amendarea Regulamentului (EEC) Nr. 2299/89 cu un cod de conduită
pentru sistemele computerizate de rezervare.
58/97/EC asupra statisticilor în anumite sectoare.
1973/92/EEC adoptarea unui instrument financiar pentru mediu ( programul LIFE).
684/92/EEC în legătură cu reglementările comune pentru transportul internaţional
de pasageri cu autocarul sau autobuzul.
295/91/EEC stabilirea de reglementări comune asupra sistemului de compensare în
cazul refuzului îmbarcărilor în cursele aeriene rergulate.
294/91/EEC în ceea ce priveşte cursele de transport aerian de mărfuri între statele
membre.
3925/91/EEC cu privire la eliminarea controalelor şi formalităţilor aplicabile
bagajelor pentru persoanele care utilizează transportul aerian sau maritim intracomunitar.

297
 3356/91/EEC amendarea regulamentului (EEC) Nr.4060/89 privind eliminarea
controlului efectuat la frontierele statelor membre în cazul transportului rutier şi celui
fluvial.
2343/90/EEC cu privire la accesul transportatorilor aerieni la cursele regulate
intracomunitare şi la împărţirea capacităţii de ocupare a aeronavelor între transportatorii
aerieni care efectuează curse regulate între statele membre.
4058/89/EEC asupra fixării unei taxe pentru transportul bunurilor utilizând
transportul rutier între statele membre.

Decizii

Comisia Europeană

99/34/EC în legătură cu procedurile de implementare a Directivei Consiliului

95/57/EC privind colectarea informaţiilor statistice în sectorul turistic.

Consiliul European
99/182/EC Decizia Parlamentului European şi a Consiliului din 22 decembrie 1998
cu privire la al cincilea program cadru al Comunităţii europene pentru cercetare, dezvoltare
tehnologică şi activităţi demonstrative.
95/819/EEC Decizia Parlamentului European şi a Consiliului de implementare a
Programului de Acţiune”Socrates”.
95/819/EEC Decizia Parlamentului European de adoptare a etapei a treia din
Programul Youth for Europe.
94/3092/EC Decizia Parlamentului European şi a Consiliului din 7 decembrie 1994
prin care s-a introdus un sistem de informare în legătură cu accidentele casnice sau de altă
natură care se produc în timpul vacanţelor.
93/3791/EEC cu privire la programul multianual de măsuri comunitare de
identificare a domeniilor prioritare şi de asigurare a continuităţii şi consolidării politicilor
pentru întreprinderi, şi în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în cadrul
Comunităţii.
92/421/EEC asupra unui plan de acţiune de asistenţă în sectorul turistic.
91/691/EEC adoptarea unui program de implementare a unei pieţe de servicii
informaţionale interne.
91/396/EEC în legătură cu intraoducerea unui număr telefonic european unic de
urgenţe.
90/665/EEC cu privire la implementarea unui program cu o durată de 2 ani (1991-
1992) pentru dezvoltarea statisticilor din sectorul turistic al Comunităţii.
90/267/EEC implementarea unui program de acţiune pentru dezvoltarea pergătirii
profesionale continue în Comunitatea Europeană(programul FORCE).
89/46/EEC cu privire la Programul de Acţiune pentru Anul Turismului
European(1990).
86/664/EEC implementarea procedurilor de consultare şi cooperare în sectorul
turistic.

298
 Recomandări

Comisia Europeană

98/257/EC în legătură cu principiile aplicabile organismelor responsabile pentru

rezolvarea nemulţumirilor consumatorilor.
92/295/EEC cu privire la codurile de conduită pentru protecţia consumatorilor din
punct de vedere al contractelor negociate la distanţă(vânzare la distanţă)-vezi Directiva
97/7/EC de mai sus.

Consiliul European

90/246/EEC în legătură cu implementarea unei politici simplificată din punct de

vedere administrativ în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii din statele membre.
86/666/EEC cu privire la protecţia în caz de incendii.
86/665/EEC asupra informaţiilor standardizate din hotelurile existente.

Pentru mai multe informaţii despre legislaţia UE a se vedea http/europa cu int/eur-lex/en/index html
Sursa: adaptare după http//europa cu int/comm/enterprise/services/tourism/policy-
areas/legislation.html

Notă: Directivele-comportă obligaţii în anumite domenii, lasând libertatea alegerii mijloacelor de

acţiune.
Reglementări –valabile din momentul publicării lor în Jurnalul Oficial al Comunităţilor.
Decizii-sunt obligatorii din toate punctele de vedere.
Recomandări-nu au caracter obligatoriu.

299
 ANEXA 1B
MINISTERUL TURISMULUI – DIRECŢIA INTEGRARE EUROPEANĂ ŞI RELAŢII
INTERNAŢIONALE

Art.35. Direcţia Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale are ca obiectiv principal de

activitate integrarea europeană a turismului românesc şi dezvoltarea releţiilor
internaţionale ale României în domeniul turismului.

În domeniul dezvoltării relaţiilor externe

1. iniţiază şi negociază din împuternicirea Guvernului încheierea de acorduri,
convenţii şi alte înţelegeri internaţionale, urmăreşte şi controlează aplicarea
acestora;
2. desfăşoară acţiuni de colaborare cu instituţii şi organizaţii similare din alte state cu
alte organisme internaţionale implicate în activitatea de turism;
3. desfăşoară activităţi de colaborare cu asociaţiile profesionale şi organismele
neguvernamentale, din ţară şi din stăinătate, ce desfăşoară activităţi legate de
turism;
4. colaborează cu factorii implicaţi pentru armonizarea reglementărilor în domeniul
turismului din România cu cele existente în ţările Uniunii Europene;
5. desfăşoară activităţi de creare şi formare a unei imagini cuprinzătoare şi veridice
asupra turismului românesc intern şi internaţional;
6. elaborează punctele de vedere ale Ministerului Turismului în conformitate cu
strategia dezvoltării turismului şi a relaţiilor internaţionale;
7. colaborează cu structurile din cadrul Ministerului Turismului, cu instituţiile
subordonate sau coordonate de Ministerul turismului, pentru îndeplinirea sarcinilor
ce-i revin;
8. menţine şi dezvoltă relaţii de colaborare cu diverse instituţii din stat (centrale,
locale sau neguvernamentale etc.) în scopul realizării unor acţiuni comune în
favoarea turismului,decurgând din atribuţiile direcţiei;
9. colaborează cu birourile de turism din străinătate pentru obţinerea de informaţii,
reprezentarea şi realizarea colaborării cu diverse organisme internaţionale sau
regionale, locale;

În domeniul integrării europene şi regionale, programe cu Uniunea Europeană

10. iniţiază şi propune acţiuni privind integrarea europeană a activităţii de turism prin
antrenarea instituţiilor ce concură la activatatea de turism;
11. urmăreşte aplicarea în domeniul turismului a prevederilor Acordului de aderare a
României la Uniunea Europeană şi a strategiei naţionala pe termen mediu de
pregătire a aderării României la Uniunea Europeană;
12. urmăreşte armonizarea proiectelor de acte normative( legi, ordonanţe,hotărâri ale
Guvernului) cu legislaţia europeană în materie;
13. asigură legăturile directe şi elaborează cu instituţiile româneşti cu atribuţii în
domeniul integrării europene, cu Delegaţia Uniunii Europene şi Comisia Uniunii
Europene;
14. identifică programe de asistenţă bilaterală şi multilaterală din partea ţărilor membre
ale Uniunii Europene, elaborează propeneri privind promovarea unor proiecte

300
 eligibile pentru obţinerea finanţării din partea Uniunii Europene şi urmăreşte
implementarea planurilor de acţiuni în acest scop;

În domeniul colaborării cu organismele internaţionale

15. iniţiază acţiuni de aderare a Ministerului turismului la organizaţii şi asociaţii
internaţionale de turism, pregăteşte punctul de vedere al părţii române şi desfăşoară
activităţile corespunzătoare calităţii de membru al acetora, coordonând activitatea
diferitelor structuri din turism cu aceste organizaţii;
16. organizează contractele Ministerului turismului cu instituţiile similare din
străinătate, cu organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale,
regionale sau locale, persoane oficiale, oameni de afaceri,în ţară şi străinătate,
elaborează materile documentare,puncte de vedere pentru discuţii, analize, măsuri,
hotărâri şi urmăreşte realizarea lor;
17. desfăşoară activităţi de atragere a unor organizaţii internaţionale sau regionale
pentru realizarea unor programe ce implică şi activităţi de turism sau în scopul
atragerii de fonduri şi/sau investiţii;
18. urmăreşte obţinerea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor statutare ale României
care decurg din calitatea de membru la organizaţiile şi organismele internaţionale şi
iniţiază măsuri pentru aplicarea prevederilor acestora de către organizaţiile şi
instituţiile româneşti implicate, urmărind modul de realizare a lor;
19. studiază actele normative ale Organizaţiei Mondiale a Turismului, Comisiei
Europene pentru Turism, Cooperării Economice în zona Mării Negre, Iniţiativei
Central Europene,Asociaţiei de Promovare Turistică Internaţională”Die Donau” şi
altor organisme cu vocaţie mondială sau regională şi pe baza acestora, elaborează
propuneri privind aplicarea recomandărilor şi orientărilor acestora de către
organizaţiile şi instituţiile româneşti implicate, armonizarea reglementărilor
acesteia cu activităţile de turism din România;

În domeniul dezvoltării relaţiilor internaţionale

20. iniţiază şi elaborează propuneri pentru încheierea de acorduri şi convenţii
guvernamentale de colaborare în domeniul turismului cu alte state, fundamentează
proiectele respective, intervine pentru obţinerea avizelor şi aprobărilor necesare;
21. organizează şi participă la acţiunole de negociere şi semnare a acordurilor
guvernamentale, fundamentând obiectivele şi punctul de vedere al părţii române;
22. asigură informarea instituţiilor româneşti implicate în activitatea de turism asupra
prevederilor acestor acorduri, elaborând instrucţuini de aplicare şi colaborează
pentru realizarea lor;
23. organizează şi participă întrunirile comisiilor potrivit prevederilor din acordurile
guvernamentale,elaborează propuneri şi fundamentează punctul de vedere al părţii
române în acţiunea de derulare şi aplicare a actelor bilaterale;
24. urmăreşte modul de aplicare şi respectare a clauzelor prevăzute în acorduri şi
convenţii, precum şi a măsurilor adoptate în cadrul sesiunilor comisiilor mixte;
25. organizează contractele Ministerului turismului pentru dezvoltarea relaţiilor de
cooperare bi şi multilaterale în ţară sau străinătate cu instituţii similare,alte
organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, persoane oficiale,oameni de

301
 afaceri, elaborează documentele necesare şi urmăreşte modul de derulare a celor
convenite;
26. colaborează cu Direcţia Generală de Promovare şi Marketing şi cu alte instituţii cu
atribuţii în domeniul relaţiilor internaţionale pentru obţinerea de informaţii asupra
pieţelor turistice şi realizarea schimburilor de date şi materiale necesare desfăşurării
activităţii direcţiei şi elaborării Strategiei de Integrare Europeană şi Relaţii
Internaţionale;
27. elaborează documentaţii şi propuneri privind dezvoltarea relaţiilor internaţionale în
vederea valorificării potenţialului turistic al ţării. Colaborează cu alţi factori
interesaţi în vederea implementării acestora;
28. inţiază, coordonează şi organizează simpozioane,seminarii etc. în domeniul
turismului în şară şi străinătate, acordând asistanţă de specialitate celor interesaţi;

În domeniul atragerii investitorilor străini ţi interni în turism

29. elaborează portofoliul de proicte de turism prin centralizarea şi selectarea datelor
trimise din teritoriu în vederea promovării acestora pentru obţinerea finanţării din
diferite surse interne şi externe;
30. organizează întâlniri ale investitorilor români şi străini cu conducerea ministerului
pentru prezentarea unor proiecte turistice şi pentru ăncheierea unor protocoale de
colaborare pentru promovarea acestor proiecte;
31. colaborarea cu celelalte ministere alte instituţii abiltate pentru identificarea surselor
principale de finanţare a proiectelor din turism şi pentru rezolvarea problemelor pe
care le întâmpină aceşti investitori în derularea proiectelor de investiţii;
32. participă la întâlnirile comisilor mixte interdepartamentale şi elaborează propuneri
şi puncte de vedere privind posibilităţile de finanţare a diferitelor proiecte de
dezvoltare turistică;
33. analizează problemele şi dificultăţile cu care se confruntă investitorii români şi
străini şi elaborează propuneri pentru rezolvarea acestora ;
34. participă la negocierile în vederea unor contravte de asocire sau colaborarea între
autorităşile locale şi diverşi patenerii români şi străini pentru realizarea de obiective
turistice;
35. colaborează cu birourile de promovare a turismului din străinătate în vederea
atragerii de investitori străini în sectorul turistic din România;

Art. 36. Direcţia de integrare europeană şi relaţii internaţionale are în subordine

următoarele comparrimente:
a. oficiul de integrare europeană
b. oficiul relaţii cu organismele internaţionale de turism
c. oficiul pentru investitori străini şi autohton
Art. 37. În îndeplinirea obiectului său de activitate oficiul de integrare europeană are
următoarele atribuţii principale:
1.oganizează baza de date privind etapele procesului de integrare europeană şi
contactele Ministerului Turismului cu structurile Uniunii Europene necesare accelerării
procesului de integrare a României;
2. studiază legislaţia cominitară în domeniul turismului şi elaborează puncte de vedere
privind necesitatea armonizării legislaţiei României în domeniul domeniul turismului cu
cea din ţările Uniunii europene;

302
 3. identifică programe de asistenţă bilaterală şi multilaterală din partea ţărilor membre
ale Uniunii Europene, elaborează propuneri privind proiecte eligibile pentru obţinerea
finanţării din partea Uniunii Europen;
4. contribuie la elaborarea Strategiei de Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale pe
baza Programului Naţional de Aderare la Uniunea Europeană şi Strategiei de Dezvoltare a
Turismului;
5. elaborează olanurile de acţiune pentru obţinerea asistenţei tehnice şi financiare din
partea structurilor şi ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru proiectele ce susţin
dezvoltarea turismului şi le pune în practică;
6. colaborează cu instituţiilr româneşti cu atribuţii în domeniul integrării europene
pentru sincronizarea şi corelarea eforturilor de integrare europeană;
7. execută orice alte sarcini primite de la conducerea direcţiei.

Art. 38. În îndeplinirea atribuţiilor sale oficiul de relaţii cu organismele internaţionale

are următoarele atribuţăă principale pe linia organismelor internaţionale.
1. pregăteşte documentr pentru aderarea la organismele internaţionale şi la alte asociaţii
de turism;
2. elaborează mandatele pentru participarea delegaţiilor la reuniunile organismelor la
care România este membră, precum şi la alte conferinţe internaţionale;
3. întocmeşte şi transmite materialele solicitate de organismele internaţionale ( date
statistice, analize, studii etc.);
4. intervine la Organizaţia Mondială a Turismului şi la alte organizaţii pentru obţinerea
de anuare, studii şi alte informaţii în vederea asigurării datelor pentru fundamentarea
strategiilor de dezvoltare şi reformă a turismului românesc;
5. elaborează punctele de vedere ale Ministerului Turismului pentru reuniunile statuare
sau extraordinare ale organizaţiilor internaţionale de turism la care România este ţara
membră;
6. întocmeşte propuneri privind atragerea organismelor internaţionale de turism în
vederea organizării unor acţiuni de interes în ţara noastră(reuniuni,congrese,
pregătirea personalului din turism în ţară şi în străinătate şi obţinerea de burse pentru
lucrătorii români din turism);
7. studiază actele normative ale Organizaţiei Mondiale a turismului , Comisiei
Europene, pentru Turism, Cooperării Economice în zona Mării Negre ,Iniţiativei
Central Europene, Asociaţiei de Promovare Turistică Internaţională” Die Donou”şi
altor organisme cu vocaţie mondială sau regională şi pe baza acestora, elaborează
propuneri privind aplicarea recomandărilor şi orientărilor acestora de către părţile
implicate din România;
8. coordonează relaţiile diferitelor structuri de turism în organismele internaţionale;
9. urmăreşte aplicarea recomandărilor organizaţiilor internaţionale în activitatea de
turism din România şi informează toate structurile implicate asupra activităţii acestor
organizaţii pentru corelarea acţuinilor pe plan intern şi extern;
10. colaborează cu asociaţiile profesionale şi organizaţiile neguvernamentale pentru
corelarea activităţilor desfăşurate în cadrul organizaţiilor internaţionale.

303
Pe linia relaţiilor internaţionale:

11. elaborează şi prezintă propuneri pentru încheierea de acorduri şi convenţii

internaţionale în domeniul turismului cu ţările care prezintă interes pentru realizarea
politicii naţionale a turismului românesc;
12. întocmeşte documentaţia şi obţine avizele necesare în vederea perfectării,semnării şi
parafării acordurilor internaţionale,participă la etapele negocierii şi urmăreşte
aplicarea prevederilor acordurilor încheiate;
13. transmite instituţiilor şi organizaţiildin ţară prevederile care le privesc din acordurile
şi convenţiile semnate şi urmăreşte aplicarea acestora pe perioada valabilităţide către
părţile interesate;
14. organizează participarea sesiunile comisiilor mixte conformcelor prevăzute în
acorduri şiconvenţii şi elaborează documentele de lucru;
15. urmăreşte modul de aplicare şi respectare a prevederilor acordurilor guvernamentale
şi a măsurilor adoptate în cadrul sesiunilor comisiilor mixte;
16. organizează,în colaborare cu alte compartimente,contractele Ministerului Turismului
în ţară sau în străinătate cu instituţii similare,cu organizaţii guvernamentale şi
neguvernamentale,persoane oficiale,oameni de afaceri în scopul dezvoltării relaţiilor
bi şi multilaterale;
17. colaborează cu alte instuţii româneşti care au încheiat acorduri bilaterale ce cuprind
şi capitole referitoare la turism şi susţine punctul de vedere al Ministerului
Turismului;
18. realizează strategia de dezvoltare a relaţiilor turistice cu diferite ţări şi colaborează în
acest sens cu alte structuri din turism;

304
305
 ANEXA 3

A. Afecţiuni ale aparatului locomotor

Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistic
turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)
1.Băile Herculane 1.Amara
2.Călimăneşti-Căciulata 2.Slănic Prahova
3.Eforie Nord-Techirghiol 3.Neptun
4.Vatra Dornei 4.Moneasa
5.Mangalia 5.Ocna Sibiului
6.Băile Govora 6.Lacul Sărat
7.Sovata 7.Vaţa Băi
8.Geoagiu Băi
9.Băile Felix-1 Mai

Staţiuni balneare de interes turistic limitat

(1,49-1,00)
1.Sărata Monteoru 12.Strunga
2.Ocnele Mari-Ocniţa 13.Bizuşa Băi
3.Călacea 14.Bala
4.Săcelu Băi 15.Băile Turda
5.Ocna Şugatag 16.Telega
6.Boghiş 17.Băile Sascut
7.Bălţăţeşti 18.Băile Cojocna
8.Bughea de Sus 19.Ocna Dej
9.Pucioasa 20.Băile Someşeni
10.Băile Coştiui 21.Balta Albă
11.Oglinzi

Staţiuni balneare de interes turistic redus

1.Băile Cărbunari 3.Câineni

2.Băile Miercurea Sibiului 4.Beltiug

306
B.
Tabela nr.1 -Staţiuni balneo climaterice în afecţiunile reumatismale
Afecţ iunea Stadii şi forme clinice Limite şi contraindica ţii Tipul de cură SBC indicate
A.Afecţiuni 1. Poliartrita a.Forme cliniceîn stdiile - Forme clinice cu Terapeutică Băile Felix, Eforie Nord, Mangalia,
reumatice reumatoidă II-III,stabilizate, în afara
articulare manifestări sistemice şi Techirghiol, Geoagiu Băi, Sovata
puseelor sau cu activitate - PR în stadiile III -IV recuperare
inflamatorii inflamatorie redusă irecuperabile
-PR în puseu inflamator
b. Forme clinice cu activitate
inflamatorie moderată, cu - Idem Recuperare Băile Felix (Spit.Rec.)
deficite funcţionale sau Mangalia, (Secţia Rec.)
postoperator Techirghiol, (Secţia Rec.)
2. Spondilita - Forme periferice, Terapeutic ă Eforie Nord, Mangalia, Neptun, Saturn,
anchilozantă febrile, forme cu şi Techirghiol, Băiel Herculane, Băile Felix,
insuficienţă respiratorie recuperare Băile 1Mai, Geoagiu Băi, Sovata,
în st. IV recuperabile Călimăneşti, Căciulata, Amara,
Lacul Sărat, Pucioasa.
Forme cu evoluţie de tip Recuperare Eforie Nord, Mangalia, Neptun, Saturn,
3.Artrite psoriazice Idem a.şi b. reumatoid Techirghiol, Amara, Lacul Sărat.
4.Prs. cu antecedent Sechele cardiace Porfilaxie Eforie Nord, Mangalia, Neptun, Saturn,
de RAA, reum.inf. după RAA secundară Techirghiol, Băiel Herculane, Băile Felix,
sec.,artrite reactive, Băile 1Mai, Geoagiu Băi, Sovata,
cu acuze algice Călimăneşti, Căciulata, Amara,
musculo-articulare Lacul Sărat, Pucioasa,Bazna,Moneasa,
meteorotrope Ocna Şugatang, Băile Turda,Brădet,
Sarata Monteoru,Slănic Prahova.
B.Afecţiuni 5.Artroze perifericea.Forme compensate cu Porfilaxie Staţiunile indicate la A 4
reumatice şi axiale: simptome secundară
articulare coxartroze, reduse sau absente
degenerative gonartroze,
spondiloze CDL, b.Forme decompensate Cazuri cu idicaţie Terapeutică Staţiunile indicate la A 4
alte localizări algic, muscular, ără
f chirurgicală
decompensare inflamatorie
şi fără deficite funcţionale
c.Forme de compensate cu Idem
deficite funcţionaleşi Recuperare Eforie Nord, Mangalia,Băile Felix,
formele operate Techirghiol, Brădet (în sect. d e rec.)

6. Radiculopatii cervicaleForme algice cervicale sau Forme hiperalgice Terapeutică Staţiunile indicate la A 4
şi lombosacrate de cauză lombo-radiculare, fără deficit
sicopatică, spondilogenă motor
sau prin canal îngust Forme algice sau cu deficit
motor, sechelare după Cazuri cu idicaţie Terapeutică şi Staţiunile indicate la A 4
intervenţii chirurgicale chirurgicală recuperare

7. Tulburări de statică ale Forme compensate la Profilaxie

coloanei vertebrareşi adolescenţi,tineri sau adulţi secundară Staţiunile indicate la A 4
membrelor inferioare
Forme decompensate algic,
muscular neuroendocrin Terapeutică şi Staţiunile indicate la A 4
şi/sau neurovegetativ recuperare
8. Persoane cu sindrom
hipokinetic, sedentari, Profilaxie Staţiunile indicate la A 4
hiperponderari sau cu primară
hiperlaxitate articulară

9. Periartrite Forme vindecatefără sechele Profilaxie Staţiunile indicate la A 4

C.Afecţiuni scapulohumerala secundară
reumatice ale sau coxofemurale
ţesuturilor moi Forme de um ăr dureros Forme de umăr
simplu sau pericoxite cu Terapeutică Staţiunile indicate la A 4
(periarticulare şi dureros mixt
musculare) dureri de mobilizare

Forme de umăr blocat sau

Recuperare Staţiunile indicate la A 2
umăr mixt, cu redoare sau Forme cu leziuni ale
manşonului rotatorilor,
forme de pericoxite cu deficitcu indicaţie chirurgicală
de sprijin şi mers
10. Tendinite, bursite Forme vindecate fără dureri Profilaxie Staţiunile indicate la A 4
secundară
Forme cu dureri prezente,
cu deficite funcţionare Terapeutică şi Staţiunile indicate la A 4
recuperare
11. Fibromialgia Terapeutică Staţiunile indicate la A 2
Sin drom hipokinetic
12. Persoane cu risc de boli Sedentari Profilaxie Staţiunile indicate la A 4
reumatice aleţesuturilor moi primară
Hiperponderali şi obezi

307
Tabela nr.2 - Staţiuni balneo climaterice indicate în afecţiunile ortopedo-traumatice
Af ecţiunea
1.Sechele osoaseşi
articulare după fracturi ale
membrelor (fracturi, redori
articulare, osteoplastii,
osteoporoză ş .a.)
2.Sechele după fracturi
vertebrale, fără leziuni
medulare
3.Leziuni postraumatice ale
tendoanelor şi capsuloliga-
mentare(tend.Achilian,rotulian
etc. Ale lig.colaterale sau
încrucişate ale genunchiului
şi ale meniscurilor)
4.Sechele postraumatice
musculare(rupturi, atrofi,
miosite calcare, retractur
ă,
inclusiv Volkmann)
5.Sechele cutanate după
traumatisme (edeme,
cicatrici hipertrofice, atrofie,
plăgi grefale)
6.Sechele postraumatice Cazuri rezolvate din punct Infecţii osoase sau
comlpexe: osteorticulare.
de vedere ortopedic
Teno-musculare, cutanate,
fără leziuni de nervi
7.Tulburării circulatorii şi
trofice după traumatisme
Stadi i şi forme clinice Limite şi Tipul de SBC indicate
indica
contra
ţii cur
ă
Artrite septice,fracturi Terapeutică
A.Forme cu dureri, redori, Băile Felix, Eforie Nord, Techirghiol,Amara,
fără decompesări neconsolidate, Bazna, Mangalia, Căciulata,Călimăne şti,
funcţionale majore legateanchiloze,instabilitate Băile 1 Mai, Govora, Geoagiu Băi, Băile Herculane,
de deplasare sau articulară acc, infecţii Lacul Sărat, Pucioasa, Saturn, Neptun,
autoângrijire osoase, pseudartroză, Slănic Prahova,Sovata, Băile Turda,Vatra Dornei
osteoporoză de cap
B.Forme de decompensă ri femural, calus vicios Recuperare Băile Felix, Eforie Nord, Techirghiol, Brădet,
de funcţii cu deficit de Mangalia (sec.de rec.)
deplasare
Recuperare Staţiunile indicate la 1a
Cazuri cu indicaţii
neuro-chirurgicale
Cazuri selectate după Băile Felix, EforieSud , Techirghiol,Amara,
intervenţii ortopedico- Recuperare Mangalia, Căciulata,Călimăne şti, Govora,
chirurgicale şi indicate de Geoagiu Băi, Băile Herculane,Voineasa,
specialişti Lacul Sărat, Sovata,
Forme f ără deficite Infecţii musculare Terapeutică Staţiunile indicate la 1a
funcţionale
Terapeutică Mangalia, Căciulata,Călimăne
şti, Govora,
Pucioasa, Mangalia
Recuperare
muscukare Băile Felix, Eforie Nord, Techirghiol,
Mangalia,Călimăneşti, Brădet, Băile Herculane
Tulburări circulatorii După 2-3 luni de la Eforie Nord, Techirghiol,Amara, Mangalia,
venolimfatice decline traumatism sau fază Terapeutică Călimăneşti, Băile Herculane, Lacul Sărat,
Sechele dup ă trombofebriteacută a trombofeblitelor Pucioasa, Vatra Dornei
308
 ANEXA 4

A. Afecţiuni neurologice periferice

Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistic

turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)
1.Băile Herculane 1.Amara
2.Călimăneşti-Căciulata 2.Neptun(balnear)
3.Eforie-Nord 3.Balvanyos
4.Techirghiol 4.Moneasa
5.Slănic Moldova 5.Ocna Sibiului
6.Vatra Dornei 6.Bazna
7.Mangalia Sud 7.Tinca
8.Băile Geoagiu 8.Vaţa Băi
9.Băile Govora
10.Sovata
11.Buziaş
12.Băile Felix-1 Mai

Staţiuni balneare de interes turistic limitat

(1,49-1,00)

1.Sărata Monteoru 6.Pucioasa

2.Săcelu Băi 7.Bala
3.Ocnele Mari-Ocniţa 8.Ocna Dej
4.Ocna Şugatag 9.Balta Albă
5.Bălţăţeşti 10.Băile Dăneşti

309
Tabela nr.3 - Staţiuni balneo climaterice indicate în afecţiunile neurologice
Af ecţiunea Stadii şi forme clinice Limite şi Tipul de SBC indicate
contraindica
ţii cur
ă
A.Afec ţiiunii 1.Nevralgii de Cazuri cu diacnostic Terapeutică Băile Felix, Eforie Nord, Techirghiol,Amara,
neurologice diferite tipuri precizat fără deficite Bazna, Mangalia, Căciulata,Călimăne şti,
periferice (Arnold, funcţionale Băile 1 Mai, Govora, Geoagiu Băi,
cervicobrahiale, Băile Herculane, Lacul Sărat, Pucioasa,
intercostale, Saturn, Slănic Prahova,Sovata,
lombosciatice,etc.) Băile Turda,Vatra Dornei,Moneasa,Ocna
Şugatag,Băile Turda,

2.Pareze şi Numai după examene

paralizii de nervi neurochirurgicale în cazurile Recuperare Băile Felix, Eforie Nord, Techirghiol,
Mangalia,Brădet,(sec ţi de recuperare)
periferici(radiculare,postraumatice, după Călimăneşti, Govora, Băile Herculane,
plexale, tronculare) controlul chirurgical în Lacul Sărat, Amara
postraumatice sau cazurile de leziuni de tip
prin compresiune axonotmezis sau
(discopatii, canal neurotmezis cu înlăturarea
îngust, sindroame compresiunii sau refacerea
de încarcerare) continuităţi nervului
3.Polinevrite După terapie de Contraindicaţie : Staţiunile indicate la A2
(toxice, dezintoxicare, echilibrarea neuropatiile din bolile Terapeutică
dismetabolice diabetului sau tratament de colagen, Recuperare
sau infecţioase) antiinfecţios paraneoplezice şi în
diabetul decompensat

4.Sechele după Sechele tardive la adulţ i cu

poliomielită deficite funcţionale Recuperare Staţiunile indicate la A2

B. Afecţiuni A.Sechele AVC sau Cazuri cu afecţiuni

neurologice
5.Sechele Recuperare Spitalul de recuperareBăile Felix,
hemiparetice- traumatisme cerebrale- cardio-vasculare de secţi de recuperare din staţiunile din
centrale hemiplegice după cazuri bine selectate după fond care contraindică Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol
AVC sau recuperare pastacută în în deplasare în staţiuni în afara sezonului estival.
traumatisme centre de recuperare din
cerebrale spitale, la câteva luni după
AVC.
B.Sechele AVC,cazuri vechi
Profilaxia Covasna, Balvayos, Buzia ş,
recuperate cu deficit motor recidivelor Băile Tu şnad, Vatra Dornei, Moneasa,
redus, deplasabili,echilibraţi
Felix, Geoagiu Băi
cardiovascular

6.Parapareze a.Cazuri recuperate prin Fără tulburări Terapeutică Băile Felix, Eforie Nord, Techirghiol ,
după traumatisme protezare în cărucior,pentru sfincteriene Băile 1 Mai, Govora, Geoagiu Băi,
vertebrala cu tratamentul complicaţiilor Moneasa, Mangalia
leziuni medulare trofice şi circulatorii art.sau
a proceselor de arahnoidite
sau mielite cronice.

b.Forme sechelare după Parapareze după Recuperare Băile Felix, Băile 1 Mai, Moneasa
înlăturarea chirurgicală a procese tumorale
compresiei (hernii de disc, maligne
tumori benigne) la 3 luni
după intr. chirurgicală.

c.Forme postraumatice la Cazuri fără secţiuni Recuperare Băile Felix, Eforie Nord, Techirghiol ,
cel puţin 3 luni după medulare complete, Băile 1 Mai, Moneasa, Mangalia
traumatism. fără tulburări
sfincteriene

C.Afecţiuni 7.Nevroze a.Bolnav cu nevroză Nevrozele isterice şi Terapeutică Sinaia, Predeal(în unită ţi specializate)
funcţionale de astenice de astenică diagnosticaţi şi cele obsesiv-fobice Soveja, Moneasa, Băile Tu şnad,
tipul nevrozelor diferite forme indicaţi de medici de sunt ca şi psihozele (cazuri compensate)
specoalitate neuropshiatri contraindicate
pentru continuarea
tratamentului farmacologic
în mediul balnear.

b.Persoane predispuse la Profilaxia Sinaia, Predeal,Voineasa, Sovata,

nevroze cu activitate recidivelor Soveja, Moneasa, Băile Tu şnad,
stresantă, cu tulburări Geoagiu Băi, Slănic Moldova,
neurovegetative sau care Sângeorz Băi, Vatra Dornei
au avut manifestări
diagnosticate ca nevro z ă

310
311
 ANEXA 6.

A. Afecţiuni respiratorii

Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistc

turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)

1.Călimăneşti Căciulata 1.Sângeorz Băi 5.Lipova

2.Slănic Moldova 2.Slănic Moldova 6.Brădet
3.Băile Olăneşti 3.Stâna de Vale 7.Vaţa Băi
4.Băile Govora 4.Balvanyos
5.Geoagiu Băi

Staţiuni balneare de interes turistic limitat(1,49-1,00)

1.Vâlcele 6.Jigodin
2.Săcele 7.Remetea Băi
3.Bălţăţeşti 8.Ozunca
4.Pucioasa 9.Dăneşti(HR)
5.Strunga

Boli O.R.L.

Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistic

turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)

1.Băile Herculane 1.Amara 5.Ocna Sibiului

2.Călimăneşti Căciulata 2.Neptun 6.Lacu Sărat
3.Slănic Moldova 3.Stâna de Vale 7.Brădet(AG)
4.Băile Govora 4.Sinaia(balnear)
5.Sovata
6.Geoagiu Băi

Staţiuni balneare de interes turistic limitat (1,49-1,00)

1.Săcele 5.Pucioasa
2.Ocnele Mari 6.Balta Albă
3.Ocna Sugatag 7.Dăneşti
4.Bughea de Sus

312
313
 ANEXA 7.
A. Afecţiuni ale aparatului digestiv
Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistic
turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)

1.Călimăneşti Căciulata 1.Sângeorz Băi

2.Slănic Moldova 2.Sinaia(balnear)
3.Băile Tuşnad 3.Tinca
4.Borsec 4.Lipova
5.Băile Olăneşti 5.Brădet
6.Buziaş

Staţiuni balneare de interes turistic limitat

(1,49-1,00)

1.Malnaş 6.Jigodin
2.Vâlcele 7.Băile Someşene
3.Bughia de Sus 8.Remetea
4.Strunga 9.Ozunca
5.Sugaş Băi 10.Dăneşti(HR)

Afecţiuni hepato-biliare
Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistic
turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)

1.Călimăneşti Căciulata 1.Sângeorz Băi

2.Slănic Moldova 2.Sinaia
3.Băile Olăneşti. 3.Tica
4.Lipova

Staţiuni de interes turistic limitat

(1,49-1,00)

1.Malnaş 2.Vâlcele

Boli ale rinichiului şi căilor urinare

Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistic
turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)

1.Călimăneşti Căciulata 1.Sinaia

2.Slănic Moldova 2.Lipova
3.Băile Olăneşti 3.Brădet (AG)

Staţiuni balneare de interes turistic limitat

(1,49-1,00)
1.Călacea 3.Bizuşa Băi
2.Bughia 4.Ozunca

314
315
316
317
318
 ANEXA 11.

L.Boli profesionale

Staţiuni balneare de mare interes Staţiuni balneare de interes turistic

turistic(3,00-2,00) mediu(1,99-1,50)

1.Băile Herculane 1.Amara

2.Slănic Moldova 2.Slănic Prahova
3.Băile Tuşnad 3.Neptun
4.Vatra Dornei 4.Balvanyos
5.Mangalia 5.Sinaia(balnear)
6.Băile Olăneşti 6.Ocna Sibiului
7.Borsec 7.Lacu Sărat
8.Băile Govora 8.Bazna
9.Lipova
10.Vaţa Băi

Staţiuni balneare de interes turistic limitat

(1,49-1,00)

1.Vîlcele 3.Jigodin
2.Bălţăţeşti 4.Balta Albă

319
320
321
322
323
324
 ANEXA 16.

C
STARE DE
SĂNĂTATE E OFERTA
C
R E
E R
R E
FACTORUL
DEMOGRAFIC E
GRAD
SALVABILITATE R
E
P
O DURATA E
INDUSTRIALIZAREA TIMPULUI

T LIBER F
E E
N C
URBANIZAREA Ţ NIVELUL
DE
T
I INFORMARE I
A V
L Ă
Ă

325
 ANEXA 17.

Indicele calculat în tabele este cu bază fixă - I

I = yn/y1 * 100

Ritmul mediu de creştere sau de scădere - R

− − − − −
Yn
R = I − 1 sau R = I *100 - 100 unde I= n −1
Y1

Durata medie a sejurului

Sejurul mediu = înnoptări/număr turişti

Tabelul 4.4.Evoluţia unităţilor de cazare turistică şi a capacităţii de cazare existente

în perioada 1990-2004

−
3900
1. Nr. unităţi total România: I= 14
3213
= 1,0139
−
360
2. Nr. unităţi staţiuni balneare I= 14
535
= 0,9720
−
275941
3. Nr. locuri total România : I= 14
453263
= 0,9651
−
40894
4. Nr. locuri staţiuni balneare : I= 14
47310
= 0,9896
−
9,23
5. Coloana 4/ coloana 2 : I= 14
16,25
= 0,9587

−
14,8
6. Coloana 8/ coloana 6 : I= 14
10,4
= 1,0255

Tabel 4.5.Evoluţia capacităţii de cazare în funcţiune în România şi staţiunile

balneare în perioada 1990-2004
−
53989
1. România total – mii loc zile I= 14
77022
= 0,9749

−
36460
2. România hoteluri – mii loc zile I= 14
46787
= 0,9823

326
 −
11424
3. Staţiuni balneare total – mii loc zile I= 14
17656
= 0,9693

−
9707
4. Staţiuni balneare hoteluri – mii loc zile I= 14
10673
= 0,9932

−
21,15
5. Coloana 6/ coloana 2 : I= 14
22,9
= 0,9943

Tabel nr 5.3.Evoluţia numărului de turişti cazaţi in staţiunile balneare din

Romania , în perioada 1990-2004

−
682,8
1. Număr turişti total : I= 14
1056
= 0,9693
−
637,7
2. Număr turişti români: I= 14
1008
= 0,9678
−
45,1
3. Număr turişti străini: I= 14
48
= 0,9955

Tabelul 5.6. Evoluţia numărului de înnoptări în staţiunile balneare din România

în perioada 1990-2004

−
5554,6
1. Număr înnoptări total : I= 14
8554
= 0,9698
−
5370,6
2. Număr înnoptări români : I= 14
8334
= 0,969
−
184
3. Număr înnoptări străini : I= 14
216
=,09886

Tabelul 5.7. Evoluţia duratei medii a sejurului în staţiunile balneare

în perioada 1990-2004
−
8,1
1. Durata medie a sejurului, total : I = 14 =1
8,1
−
8,4
2. Durata medie a sejurului, români : I= 14
6,27
= 1,0211

−
4,1
3. Durata medie a sejurului, străini : I= 14
4,5
= 0,9933

327
 5.5.2. Previziunea evolutiei numarului de turişti pe baza metodelor sporului
mediu, indicelui mediu de dinamică şi trendului liniar

În vederea aplicării metodelor de previziune pentru extrapolarea numărului de turişti s-a

efectuat următorul algoritm de calcul.(tabelul 5.9)

Algoritmul de calcul si rezultatul calcularii indicatorilor absoluti, relativi si medii

pentru numarul total de turisti sositi in statiunile balneare
Tabelul 1
Indicatori absoluti
mii turisti
De nivel Modificari Indicele Ritmul de Calculati din Calculati din
Anii absolute dinamicii crestere val. absolute val. relative
Valori Ìi/1 Ìi/I-1 Ii/1 Ii/i-1 Ri/1 Ri/i-1
yi y Ì I R
1997 612 0 1 0
1998 621,5 9,5 9,5 1,02 1,02 0,02 0,02
1999 665 53 43,5 1,09 1,07 0,09 0,07
2000 678 66 13 1,11 1,02 0,11 0,02
2001 689,5 77,5 11,5 1,13 1,02 0,13 0,02
2002 634,5 22,5 -55 1,04 0,92 0,04 -0,08
2003 674 62 39,5 1,1 1,06 0,1 0,6
2004 682,8 70,8 8,2 1,11 1,01 0,11 0,01
TOTAL 5257,3 657,16 10,11 101,56 1.56

Ìi/1= yi-y1 - sporul cu baza fixa

Ìi/i-1= yi-yi-1 - sporul cu baza in lant
Ii/1= yi/y1 - indicele de evolutie cu baza fixa
Ii/i-1= yi/yi-1 - indicele de evolutie cu baza in lant
Ri/1= Ii/1 – 1 - ritmul de evolutie cu baza fixa
Ri/i-1= Ii/i-1– 1 - ritmul de evolutie cu baza in lant
Y = Σ yi/n - media seriei (n = numar de ani)
Ì=(yn -y1)/(n-1) - sporul mediu de evolutie
−
682,8
I= n-1 Yn/Y1 - indicele mediu de evolutie I = 7 = 1,0156
612
R = I – 1 sau R = I * 100 – 100 - ritmul mediu de evolutie

Pentru previziune se vor utiliza ca metode de analiză metoda sporului mediu, metoda
indicelui mediu de dinamica si metoda trendului liniar. După calcularea abaterii medii
pătratice şi a coeficientului de variaţie, se va alege, pentru previziune, metoda ce înregistrează
cea mai mică valoare a coeficientului de variatie.

328
a)_Metoda sporului mediu
Tabel 2
Anii yi (mii turisti) ti yi= y1+Ì* ti (yi - yi)
1997 612 0 612 0
1998 621,5 1 622.11 0,36
1999 665 2 632.22 1074,53
2000 678 3 642.33 1272,35
2001 689,5 4 652,44 1373,44
2002 634,5 5 662,55 786,8
2003 674 6 672,66 1,8
2004 682.8 7 682,77 0,32
TOTAL 5257,3 4509,6

Din calculul anterior se cunosc:

Ì = 10,11; y = 657,16 σ = Σ (yi - yi)2/n
σ= 4509,6/8 = 23,74
V = σ/y*100 V= 23,74/657,16*100 = 3,61 %

b) Metoda indicelui mediu de dinamica

Tabel 3
Anii yi (mii turisti) ti y= y1*I ti (yi - yi)2
1997 612 0 612 0
1998 621,5 1 621,5 0
1999 665 2 631,24 1139,74
2000 678 3 641,1 1361,6
2001 689,5 4 651,1 1474,56
2002 634,5 5 661,25 715,56
2003 674 6 671,6 5,76
2004 682,8 7 682,1 0,49
TOTAL 5257,3 4697,71
Se cunoaste din algoritmul de calcul ca I = 1,0156
σ = 4697,71/8 = 24,23
V = 24,23/657,16*100 = 3,68 %

329
c) Metoda trendului liniar
Tabel 4
Anii yi (mii tI t i2 yi* ti yi (yi - yi)2
turisti)
1997 612 -4 16 -2448 631,26 370,95
1998 621,5 -3 9 -1864,5 637,74 263,74
1999 665 -2 4 -1330 644,21 432,22
2000 678 -1 1 -678 650,68 746,38
2001 689,5 1 1 689,5 663,64 668,74
2002 634,5 2 4 1269 670,11 1268,07
2003 674 3 9 2022 676,58 6,66
2004 682,2 4 16 2728,5 683,06 0,74
TOTAL 5257,3 0 60 388,5 3557,5

yi = a + bti a = y = 657,16 b = Σ yi* ti/Σ ti2 b = 388,5/60 = 6,475

σ= 3557,5/8 = 21,09 v = 21,09/657,16 * 100 = 3,2 %
Deoarece metoda de previziune cu cel mai mic coeficient de variaţie (v = 3,2 %) este
metoda trendului liniar am efectuat extrapolarea datelor cu această metodă.
Previziunea numărului total de turişti în saţiunile balneare din România, în perioada
2005 – 2010, ar avea urmatoarea evoluţie:
Tabel 5.12
Anii tI y = a + bti
2005 5 689,5
2006 6 696
2007 7 702,5
2008 8 709
2009 9 715,5
2010 10 722

330
 ANEXA 18.
BIROURILEDE
BIROURILE DE TURISM
TUEISM ÎN STRĂINĂTATE
ÎN STRĂINĂTETE
AUSTRIA
Wahrigerstrasse 6-8, 1090 Viena
Tel:043-1-317.31.574
E-mail: rumaenien@aon.at
BELGIA
17A Avenuire de la Toison d’Or,1050
BRUXELLES
Tel: 0033-2-502.46.42; Fax: 0032-2-
249.305.76
E-mail: tourisme.roumain@skynet.be
CEHIA
Ul.Mikulandska 2/123, 11000 PREGA 1
Tel: 0042-02-249.332.61;
Fax: 0042-02-249.305.76
E-mail: romaniatourism@volny.cz
CHINA
th
A3A Office, 13 Fioor, China Merchants
Tower (Zhao Shang Ju Da Sha), 118
Jianguo Lu, Chao Yang District,
BEIJING 100022
Tel: 0086-10-65.66.01.36
Fax: 0086-10-65-66.01.37
E-mail: china@romaniatourism.com
FRANŢA
7, Rue Gaillon, 75002 PARIS
Tel: 0033-1-40.20.99;
Fax: 0033-1-40.20.99.43
E-mail: roumanie@office-tourisme-
roumanie.com
GERMANIA
BERLIN
20a Budaăesterstr, 10787
Tel: 0049-30-241.90.41;
Fax: 0049-30-24.72.50.20
E-mai;: berlin@rumaenien-tourismus.de
www.rumaenien-tourismus.de
MUNCHEN
Dachauerstr. 32-34,80335
Tel: 0049-89-515.67.687,
0049-89-515.67.688
Fax: 0049-89-515.67.689
E-mail: muechen@rumaenie-torusm.de
MAREA BRITANIE
22 New Cavandish Street, LONDRA W1G 8TT
Tel: 0044-20-7224.36.92; Fax: 0044-20-7935.64.35
E-mail: ormaniatravel@btconnect.com
OLANDA
183 Weteringschans, 1017 XE AMSTERDAM
Tel: 0031-20-623.90.44; Fax: 0031-20-626.26.60
E-mail: romaniantourist@site.nl
www.romanian-tourist-office.site.nl
POLONIA
Ul. Marszalkowska 84/92,00-514 VARSOVIA
Tel: / Fax: 0048-22-621.03.46
E-mail: info@rumuniattur.org.pl
REPUBLICA MOLDOVA
Str. Bolshaya marinskaya 9, 3 rd floor, office 313,
129085 MOSCOVA
Tel: 007-095-215.95.57;Fax: 007-095-215.65.66
E-mail: mt@futures.msk.ru
RUSIA
Str. Bolshaya Marinshaya 9, 3rd floor, office 313
129085
Tel: 007-095-215.95.57; Fax: 007-095-215.65.66
E-mail: mt@futures.msk.ru
SPANIA
Calle Alcantara no.49-51,28006 MADRID
Tel: 0034-91-401.5-42.88; Fax: 0034-91-402.71.83
E-mail: oficina@rumanitour,com
www.rumaniatour.com
SUA
355Lexinton Avenue, floor 19, NEW YORK, NY
10017
Tel: 001-212-545.84.84; Fax: 001-212-251.04.29
E-mail: infoUS@RomaniaTourism.com
www.RomaniaTourism.com
331
ITALIA
Via Torino, Galleria Esedra, 001184
ROMA
Tel: 0039-06-488.02.67;
Fax: 0039-06-4898.62.81
E-mail: romania@progleonard.it.
www.romania.it
JAPONIA
Hanawa Bldg. 4F, 1-8-5-Kamezawa
Sumida-Ku TOKYO
Tel: 0081-3-5819-1929;
Fax: 0081-3-5819-1928
E-mail: romania@jmail.co.lp
TURCIA
Lamartin Cad. No. 7, kat 1, Taksim,80090
INSTAMBUL
Tel./Fax: 0090/212-238.25.88
E-mail: info@romaniatravel.org
www.romaniatravel.org
UNGARIA
Hercegprimas ut. 9,1051 BUDAPESTA
Tel: 0036-1-269.49 .61; Fax: 0036-1-269.49.57
E-mail: enikoknou@axelero.hu,
romaniatourisme@axelero.hu
332
 ANEXA 19.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂTÂRE
Privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism

În temeiul art.108 din Constitiţie,republicată, şi al art.8 alin.(3) din Ordonanţa de Urgenţă a

Guvernului nr.11/2004 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul ministraţiei
publice centrale.

Guvernul României adoptă prezenţa hotărâre:

Art.1 – (1) Autoritatea Naţională pentru Turism este organul de specialitate al administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor,
Contrucţiilor şi Turismului, prin care acesta îşi realizeaza atribuţiile în domeniul turismului.
(2) Autoritatea Naţională pentru Turism este instituţia publică, finanţată de la bugetul de stat
prin bugetul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu sediul în municipiul
Bucureşti, B-dul Dinicu Golescu nr.38, sec.1.

Art.2 – Autoritatea Naţională pentru Turism îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu

prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii
de turism în Romania, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.755/2001, cu
modificările şi completările ulterioare.

Art.3 – (1) Autoritatea Naţională pentru Turism are următoarele atribuţii principale:
a)implementaeză politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul turismului;
b)aplică strategiile de dezvoltare a infrastructurilor de turism;
c)fundamentează şi elaborează necesarul de fonduri de la bugetul de stat pentru domeniul său
de activitate;
d)organizează şi realizează activitatea de promovare turistică a României atât pe piaţa internă,
cât şi pe pieţele externe, prin activităţi specifice reprezentanţelor de promovare turistică din
ţară şi din străinătate, înfinţate cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului;
e)organizează congrese, calacvii, simpozioane şi alte acţiuni similare, în ţară şi în străinătate,
în domeniul turismului;
f)organizează evidenţa, atestarea şi monitorizarea valorificării şi protejării patrimoniului
turistic, conform legii;
(3)Activitatea reprezentanţelor de promovare turistică se poate desfăşura în spaţii închiriate în
condiţiile legii, cu suportarea cheltuielilor de către Autoritatea Naţională pentru Turism

333
Art.8 – (1)Autoritatea Naţională pentru Turism este condusă de un preşedinte cu rang de
secretar de stat, numit prin decizie a primului ministru, la propunerea ministrului
transporturilor, contrucţiilor şi turismului.
(2)Salarizarea preşedintelui Aurorităţii Naţionale pentru Turism şi Acordarea celorlalte
drepturi se face conform prevederilor aplicabile persoanelor care ocupa funcţii de demnitate
publică.

Art.9 – (1) Preşedintele Aurorităţii Naţionale pentru Turism are următoarele atribuţii şi
competenţe:
a) asigură conducerea operativă a autorităţii Naţionale pentru Turism;
b) reprezintă Autoritatea Naţională pentru Turism în relaţiile cu terţii şi semnează actele
ce o angajează faţă de acestia;
c) angajează şi concediază personalul unutăţii, în condiţiile legii
d) încheie contracte individuale de muncă şi dispune măsuri cu privire la modificarea,
executarea, suspendarea şi incetarea acestora cu respectarea legislaţiei în vigoare,
pentru posturile care vor fi încadrate cu personal contractual;
e) exercită orice atribuţii care îi revin conform prevederilor legale şi regulamentului de
organizare şi funcţionare
(2) În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite decizii.
(3)Pentru fondurile primite de la bugetul de stat, preşedintele este ordonator terţiar de credite .

Art.10 – (1) Pentru desfaşurarea activităţii,Autoritartea Naţională pentru Turism preia în

administrare de la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului unele bunuri aflate
în patrimoniul acestuia.
(2) Predarea-primirea bunurilor prevăzute la aliniatul 1 se face prin protocol încheiat în
termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei hotărâri.
(3)Autoritaea Naţională pentru Turism are în dotare pentru acvtivităţiile specifice un parc auto
stabilit conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art.11 – (1) La înfinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, personalul acesteia se

constituiue din personal preluat de la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
în condiţiile legii.
(2) Conform prevederilor art.13 alin.5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2004
pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare in cadrul administraţiei publice ale personalului
Autorităţii Naţionale pentru Turism îşî menţine până la data intrării în vigoare a noii legi a
salarizării personalului dininstituţiile publice nivelul salarizării prevăzut prin actele normative
în vigoare.

Art.12 - Autoritatea Naţională pentru Turism poate să încheie contracte sau convenţii cu
alete organisme si cu agenti economici din ţară şi din străinătate , în vederea colaborării şi
cooperării pe plan naţional sau internaţional în domeniul său de activitate în condiţiile legii.

334
335
336
337
338
 Anexa 22.
ORGANIZAŢIA PATRONALĂ A TURISMULUI BALNEAR DIN ROMÂNIA (O.P.T.B.R)

Scopuri:
Ø Realizarea unui larg schimb de informaţii în vederea dezvoltării relaţiilor de colaborare şi
cooperare complexă între membrii pentru promovarea produsului balneo-turistic al fiecărei
societăţi membre
Ø Dezvoltarea unor politici comerciale specifice ale membrilor pe terţe pieţe
Ø Colaborarea între membrii organizaţiei şi între organizaţie şi organele de stat competente în
vederea realizării unei legislaţii adecvate pentru protecţia patrimoniului hidroclimatic şi
balneo-medical naţional, pentru stimularea dezvoltării turismului balnear
Ø Efectuarea unor studii de marketing şi fezabilitate în interesul membrilor organizaţiei
Ø Optimizarea tehnicilor de reclamă comercială prin diverse mijloace publicitare şi de
informare prin editarea de publicaţii proprii, cataloage de ofertă precum şi alte materiale
promoţionale
Ø Organizarea de acţiuni pentru pregătirea profesională şi managerială a personalului care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul societăţilor comerciale membre ale organizaţiei
Ø Supravegherea activităţii de turism balnear în ansamblu şi a activităţilor componente ale
produsului balnear în parte, numai de către persoane juridice sau fizice autorizate, acţionând
pentru interzicerea practicării acestora în lipsa autorizaţiei şi a documentelor prevăzute de
lege
Ø Întreţinerea şi dezvoltarea dialogului cu sindicatele, iniţierea în acest cop de comisii mixte
sindicat-patronat, precum si reprezentarea membrilor în cadrul negocierii cu sindicatele la
nivel de ramura, federaţie
Ø Acordarea de asistenţă tehnică şi comercială în sprijinul staţiunilor şi localităţilor balneare
membre ale organizaţiei
Ø Colaborarea cu alte organizaţii similare din tara şi străinătate, cu asociaţii din turism,
medicale, tehnice, ecologice.

339
340
341
 REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE …………………………………………………….. 5
STADIUL CUNOAŞTERII …………………………………………. 8
CAP. I. Consideraţii generale privind strategiile
de dezvoltare a turismului .................................................................... 16
1.1. Importanţa strategiei în conducerea previzională. Conceptul şi
tipologia strategiilor ………………………………………………… 16
1.2. Turismul ca prioritate în strategia generală a dezvoltării economice 25
1.2.1. Turismul parte integrantă a strategiei generale de
dezvoltare economico-socială ................................................... 26
1.2.2. Fundamentarea politicii şi strategiei de dezvoltare a
turismului ……………………………………………………. 30
1.2.3. Rolul statului în dezvoltarea turismului .................................. 36
1.3. Turismul balnear ..................................................................................... 44
1.3.1. Dimensiunea istorică şi religioasă a turismului balnear ....... 44
1.3.2. Concepte, definiţii, puncte de vedere privind turismul
balnear şi staţiunile balneare ................................................ 48
1.3.3. Particularităţi ale turismului balnear .................................... 55
1.3.4. Relaţia turismului balnear cu celelalte forme de turism ....... 61
Cap. II. Integrarea europeană, oportunitate pentru dezvoltarea
turismului balnear românesc ............................................................... 64
2.1. Abordări conceptuale ale integrării ................................................... 64
2.1.1. Puncte de vedere referitoare la integrare ............................... 64
2.1.2. Modelul integrării europene ................................................... 69
2.2. Uniunea Europeană şi turismul ............................................................ 74
2.2.1. Preocupări ale Uniunii Europene în domeniul turismului … 74
2.2.2. Aspecte ale politicilor U.E. legate direct sau indirect
de turism ………………………………………………………. 77
2.3. România pe drumul integrării europene ............................................ 90
2.3.1. Evoluţia relaţiilor dintre România şi UE ................................ 91
2.3.2. Premise ale integrării ............................................................... 93
2.3.3. Direcţii ale integrării turistice europene a României ............ 95
CAP. III. Particularităţi şi tendinţe de evoluţie
a turismului balnear pe plan european ............................................... 100
3.1. Particularităţi ale turismului european .............................................. 100
3.2. Turismul balnear în unele state ale Uniunii Europene .................... 103
3.3. Caracteristicile ofertei balneoturistice europene .............................. 112
3.3.1. Factorii naturali de cură ...................................................... 112
3.3.1.1. Factorii climatici şi cadrul natural al staţiunilor
balneoturistice ……………………………………… 113

342
 3.3.1.2. Substanţele minerale terapeutice ........................... 114
3.3.2. Termalismul şi tehnicile de cură .............................................. 123
3.3.3. Talasoterapia, formă specială de cură .................................... 126
3. 4. Particularităţi şi tendinţe în oferta balneară europeană ................ 128
3.4.1. Structuri de primire ................................................................. 128
3.4.2. Structuri de alimentaţie ............................................................ 131
3.4.3. Structuri de tratament ............................................................. 132
3.4.4. Structuri de agrement .............................................................. 134
3.4.5. Structuri de utilităţi publice ..................................................... 136
3. 5. Cererea balneoturistică europeană ................................................. 139
3.5.1.Consideraţii generale privind cererea pentru turismul
balnear european …………………………………….……… 140
3.5.2.Motivaţia cererii pentru turism balnear ............................ 144
3.5.3. Morbiditatea ca factor al cererii balneoturistice europene ... 145
3.5.4. Noi segmente ale cererii balneoturistice ................................. 146
3.5.5. Principalele tendinţe ale cererii balneoturistice ...................... 148
CAP. IV. Turismul balnear în România ............................................ 152
4.1.Evaluarea şi ierarhizarea staţiunilor balneare din România ................ 152
4.1.1. Factori naturali de cură balneară .......................................... 153
4.1.2. Modalităţi de evaluare . ........................................................... 156
4.1.3. Ierarhizarea staţiunilor în plan general ……………………. 157
4.1.4. Ierarhizarea staţiunilor balneoturistice pe profile
de patologie ............................................................................................................... 163
4.2. Modificări structurale ale ofertei balneoturistice româneşti ............... 167
4.2.1. Particularităţi ale ofertei turismului balnear ……………... 167
4.2.2 Evoluţia ofertei din turismul balnear românesc …………... 168
4.2.2.1 Structuri de primire ........................................................ 168
4.2.2.2. Structuri de alimentaţie .................................................. 180
4.2.2.3. Structuri de tratament ..................................................... 183
4.2.2.4. Structuri de agrement ..................................................... 187
4.2.3. Infrastructura generală şi turistică ...................................... 187
4.3. Protecţia mediului şi turismul balnear .................................................. 188
CAP. V. Analiza circulaţiei turistice în staţiunile balneare din
România şi previziunea cererii pentru perioada 2005-2010 ................ 194
5.1. Factori ce influenţează dinamica turismului in general şi
a turismului balnear în special ................................................................ 194
5.2. Indicatorii statistici ce caracterizează activitatea de turism ................ 198
5.3. Cererea potenţială şi cererea efectivă ................................................ 198
5.4. Evoluţia principalilor indicatori ce caracterizează circulaţia
turistică .................................................................................................... 204
5.5. Previziunea cererii pentru turismul balnear în perioada
2005-2010 .................................................................................................. 212
5.5.1. Estimarea evoluţiei cererii de turism balnear pe baza
morbidităţii ............................................................................ 212
5.5.2. Previziunea evoluţiei numărului de turişti pentru
turism balnear ....................................................................... 216
5.6. Direcţii de dezvoltare a turismului balnear românesc ..................... 219

343
CAP. VI. Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România 223
6.1. Oportunităţi şi limite ale dezvoltării .................................................. 223
6.2. Concepţia de dezvoltare a turismului balnear la nivel
macroeconomic ......................................................................................... 228
6.2.1. Coordonate ale dezvoltării ………………………………... 229
6.2.2. Programe şi instituţii implicate în dezvoltarea şi
promovarea turismului balnear………………….………… 232
6.3. Strategii aplicabile staţiunilor balneare .......................................... 241
6.3.1. Strategii de produs …………………………………….... 241
6.3.2. Strategii de preţ şi distribuţie ........................................... 244
6.3.3. Rolul promovării, ca element al mixului de marketing
turistic, în dezvoltarea turismului balnear …………….. 246
6.4. Propuneri de strategii de dezvoltare a staţiunilor balneare
româneşti ............................................................................................. 250
6.4.1. Staţiuni de interes naţional şi internaţional ...................... 250
6.4.2. Staţiuni de interes local ...................................................... 257
6.4.3. Realizarea unui nou produs turistic balnear ..................... 259
6.4.3.1. Strategii privind produsele turistice noi .............. 259
6.4.3.2. Promovarea unui nou produs turistic balnear
românesc …………………………………………. 260
Cap. VII. Covasna - staţiune ,,pilot” în procesul de aliniere a
turismului balnear românesc la standardele europene ........................ 266
7.1. Premise ale dezvoltării staţiunii Covasna .............................................. 267
7.1.1. Date de referinţă .................................................................... 267
7.1.2. Baza tehnico-materială .......................................................... 270
7.1.3. Cererea turistică ...................................................................... 272
7.2. Propuneri de dezvoltare a staţiunii Covasna ....................................... 274
7.2.1. Puncte forte şi puncte slabe ................................................. 274
7.2.2. Modernizarea structurilor existente . .................................. 276
7.2.3. Construirea unui hotel de patru stele .................................. 278
7.2.4. Dezvoltarea ofertei de schi, în conexiune cu cea a
turismului de sănătate .......................................................... 278
Contribuţii proprii .............................................................................................. 281
Concluzii finale ................................................................................................... 288
Bibliografie .......................................................................................................... 292
Anexe ................................................................................................................... 296
Rezumatul tezei de doctorat ………………………………………………….. 342

344
 CUVINTE CHEIE: strategie, integrare, turism, turism balnear, termalism,
turism de sănătate, turism de bunăstare, staţiuni balneare, staţiuni termale, factori
naturali de cură, cura de reconfortare, cura de ,,fitness”, cura ,,antistres”, cura de
înfrumuseţare.

SINTEZE

Evoluţia economiei mondiale şi a condiţiilor de viaţă aduc, pe lângă aspectele

pozitive, unele aspecte negative, cum ar fi: intensificarea stresului; dezechilibrele
alimentare calitative şi cantitative; intensificarea acţiunii patogene a mediului ambiant
asupra organismului uman datorită poluării fizice şi chimice. Acestea generează o
înrăutăţire a stării de sănătate a populaţiei.
În acelaşi timp a avut loc şi o evoluţie a modului de abordare a sănătăţii. Conform
noului concept, propus de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, sănătatea este privită nu numai
ca absenţă a bolii, ci, mai ales, ca un statut de bunăstare psihofizică.
Turismul balnear este una din formele de turism care, în ultimii douăzeci de ani, s-a
remodelat la nivel european datorită conceptului potrivit căruia ,,sănătatea este o stare de
bunăstare”.
Având în vedere potenţialul balneoturistic de excepţie al ţării noastre, perspectiva
integrării europene a României şi concurenţa existentă pe această piaţă la nivel european,
lucrarea îşi propune să evidenţieze principalele direcţii de dezvoltare a turismului balnear
în ţările din Uniunea Europeană cu tradiţie în domeniu şi pe baza acestora să contureze
posibile strategii de dezvoltare, ce ar permite situarea turismului balnear românesc la
acelaşi nivel de competitivitate cu cel din Uniunea Europeană.
Pornind de la aceste premise, în primul capitol, am început cu prezentarea
conceptului, tipologiei şi importanţei strategiei la nivel micro şi macroeconomic, iar în
subcapitolele următoare m-am referit la turism ca prioritate în strategia generală a
dezvoltării economice şi apoi la turismul balnear.
Referitor la acesta, înaintea prezentării unor concepte, definiţii şi puncte de vedere,
am făcut referiri la dimensiunea sa istorică şi religioasă, iar în final am abordat
particularităţile şi relaţia turismului balnear cu celelalte forme de turism.

345
 Integrarea europeană, oportunitate a dezvoltării turismului balnear românesc
a făcut obiectul celui de-al doilea capitol. Am prezentat abordări conceptuale ale integrării,
preocupări ale Uniunii Europene în domeniul turismului şi aspecte ale politicilor Uniunii
Europene legate direct sau indirect de turism.
În acest context, m-am referit la drumul integrării europene a României, plecând
de la evoluţia relaţiilor dintre ţara noastră şi Uniunea Europeană, iar finalul capitolului l-
am alocat direcţiilor integrării turistice europene a României.
Pentru a reliefa ţintele ce trebuie atinse prin strategiile de dezvoltare a turismului
balnear românesc în perspectiva integrării europene, în capitolul al treilea am prezentat
particularităţi şi tendinţe de evoluţie a turismului balnear pe plan european, având în
vedere caracteristicile ofertei şi tendinţele cererii balneoturistice europene.
În capitolul al patrulea am efectuat, în primul rând, o evaluare şi o ierarhizare a
staţiunilor balneare din România în plan general şi, în al doilea rând, pe profile de
patologie.
Am arătat că ierarhizarea folosită înainte în România, ce clasifica staţiunile în
funcţie de gradul de dotare al acestora, poate fi considerată limitată, fiind necesară alinierea
la sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care are în vedere factorii obiectivi ce
caracterizează oferta balneară, cum ar fi: aspectele cantitative şi calitative ale substanţelor
minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice ce permit
valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare; tradiţia valorificării acestora; gradul de
înzestrare cu infrastructură generală şi turistică; impactul cu turismul la sfârşit de
săptămână, ş.a.
Aceşti factori sunt sintetizaţi în indicele de atractivitate turistică.
La ierarhizarea în plan general am alăturat clasificarea pe baza indicelui de
atractivitate turistică celei efectuate pe baza gradului de dotare al acestora şi am arătat
diferenţele.
Am prezentat în continuare ierarhizarea pe profile de patologie deoarece este
practicată în ţări ca Franţa şi Italia pentru avantajele pe care le oferă în compararea
fondurilor balneare de aceeaşi natură şi pentru o bună orientare a cererii turistice.
În subcapitolele următoare am analizat modificările structurale ale turismului
balnear românesc la nivelul structurilor de primire, alimentaţie, tratament, agrement şi
importanţa ce o are pentru turism protecţia mediului.

346
 Capitolul al cincilea prezintă analiza circulaţiei turistice din România şi
previziunea cererii pentru perioada 2005-2010. După evidenţierea factorilor ce
influenţează dinamica turismului în general şi a turismului balnear în special şi analiza
evoluţiei principalilor indicatori ce caracterizează circulaţia turistică din staţiunile balneare
româneşti, am efectuat o previziune a cererii, având în vedere morbiditatea şi extrapolarea
evoluţiei cererii din turismul balnear în perioada 1997-2004. Având în vedere evoluţia din
ultimii ani a PIB am conchis că menţinerea ratelor anuale de creştere, la nivelul celor din
anii 2001-2004 (106-108 %), poate determina, pe lângă reducerea decalajului dintre
România şi celelalte ţări ale UE, o situaţie economico-financiară mai bună pentru fiecare
cetăţean şi implicit o creştere a cererii interne pentru turism şi turism balnear. La rândul
său, statul va putea majora sumele alocate pentru bilete de tratament balnear şi odihnă
subvenţionate din bugetul asigurărilor sociale.
Considerăm că şi cererea internaţională pentru turismul balnear românesc va
înregistra o creştere, determinând ca numărul total de turişti în staţiunile balneare din
România, să fie, în următorii ani, mai mare decât cel rezultat din previziune. Includem aici
nu numai turiştii străini ce ar veni în România pentru tratament balnear, ci mai ales pe
aceia ce ne vor prefera pentru curele de sănătate.
Cu toate acestea, am apreciat că estimarea făcută de specialiştii ICT, pentru 2006
(990 mii turişti), precum şi ritmurile medii anuale de creştere (11,23% pentru turişti români
şi 18,41% pentru turişti străini), sunt prea optimiste, din punctul nostru de vedere nivelul
de aproape un milion de turişti în staţiunile balneare urmând a fi atins abia în anul 2010.
Capitolul al şaselea are ca obiect strategiile de dezvoltare a turismului balnear
din România. În prima parte am efectuat, pe baza matricei SWOT, o analiză internă a
pieţei punând în evidenţă punctele tari şi punctele slabe ale turismului balnear românesc,
urmată de analiza mediului extern al pieţei cu oportunităţile şi limitele dezvoltării
turismului balnear. După expunerea obiectivului specific strategiei sectoriale pentru turism
balnear şi a obiectivelor strategice generale, a principiilor şi direcţiilor de acţiune, a
programelor şi instituţiilor implicate în dezvoltarea şi promovarea turismului balnear, am
prezentat tipurile de strategii aplicabile staţiunilor balneare.
În perspectiva integrării europene, pentru dezvoltarea staţiunilor balneare
româneşti am propus mai multe strategii grupându-le în strategii pentru staţiunile de
interes naţional şi internaţional şi strategii pentru staţiunile de interes local.

347
 Deoarece dezvoltarea turismului balnear românesc se poate face nu numai prin
remodelarea staţiunilor existente, ci şi prin conceperea unor produse turistice balneare noi,
am încheiat acest capitol prin propunerea de realizare a unui nou produs turistic balnear.
Strategia specifică acestui tip de acţiune este strategia înnoirii prin ruptură, iar propunerea
se referă la realizarea unei ministaţiuni balneare lângă Bucureşti. În perspectiva integrării
europene, realizarea unui astfel de proiect va avea în vedere oferta şi tendinţele existente în
staţiunile termale din ţările cu tradiţie ale Uniunii Europene.
Ultimul capitol cuprinde un studiu privind dezvoltarea staţiunii Covasna, ca
staţiune „pilot” în procesul de aliniere a turismului balnear românesc la standardele
europene. Planul strategic de dezvoltare presupune corelarea măsurilor din Strategia
naţională cu obiectivele locale şi s-ar putea concretiza în trei direcţii de acţiune la nivel
microeconomic:
- modernizarea staţiunii balneare prin implicarea societăţilor de turism;
- construirea unui hotel de patru stele;
- amenajarea turistică pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă prin implicarea
factorilor de decizie de la nivel macroeconomic şi local.
Realizarea proiectelor propuse poate determina dezvoltarea staţiunii şi
transformarea ei într-o staţiune „pilot” de talie europeană.

348
 CURICULUM VITAE

1. Nume şi prenume: IANC TEODOR PETRE

2. Numele purtat anterior: ---
3. Data şi locul naşterii: 12. 06. 1959; STREHAIA; MEHEDINŢI.
4. Starea civilă: căsătorit.
5. Domiciliul: Dr. Tr. Severin, str. D. Cantemir, nr. 6; tel: 0252311354
6. Studii superioare: A.S.E. BUCUREŞTI, FACULTATEA COMERŢ,
SPECIALITATEA: Economia Serviciilor de Alimentaţie Publică
şi Turism.
Anul absolvirii: 1983.
7. Profesia de bază: economist
8. Activitatea profesională (perioada, funcţia, locul de muncă):
a) 01. 11. 1983 – 01. 11. 1985, economist stagiar – I.C.S.A.P.
Dr. Tr. Severin ;
b) 01.11.1985 – 01.02.1990, economist merceolog – I.C.S.A.P.
redenumit în 1990 S.C. CICERO S.A., Dr. Tr. Severin;
c) 01.02.1990 –15.10.1990, şef birou comercial – S.C. CICERO S.A., Dr.
Tr. Severin;
d) 15.10.1990 – 05.02.2001, director general – S.C. CICERO S.A., Dr. Tr.
Severin;
e) 05.02.2001 – 11.01.2002, director comercial – S.C. CICERO S.A., Dr.
Tr. Severin;
f) 11.01.2002 – 30.06.2005, împuternicit pentru România al S.C. AL. MA.
ST. ROMENO S.R.L.
g) 01.07.2005 - , director S.C. RALLY 2000 S.R.L.
9. Perfecţionări:
a) Curs formare lectori instructori, Ministerul Comerţului Interior,
Bucureşti, 1984.
b) Curs de perfecţionare în specialitatea economist tehnolog
alimentaţie publică, Ministerul Turismului, Bucureşti, 1988.
c) Curs de iniţiere în negocierea şi derularea contractelor de

349
 comerţ exterior, Centrul de perfecţionare şi management, Bucureşti, 1992.
d) Curs de perfecţionare – Managementul societăţilor comerciale,
Ministerul Comerţului, Bucureşti, 1995.
e) Curs – Managementul operaţiunilor de comerţ exterior, Centrul de
Perfecţionare, Consultanţă şi Management pentru Comerţul
Internaţional, PERCOMEX S.A., Bucureşti, 1996.
f) Curs – Top management, CEDRU România şi WIFI Austria, Viena,
1998.
g) Curs postuniversitar – Managementul organizaţiilor, Ministerul
Educaţiei Naţionale, Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de
Ştiinţe Economice, Timişoara, 1999.
10. Începând din 01.11.2000, data înmatriculării la doctorat la Academia de
Studii Economice Bucureşti, doctorand la specialitatea Economia comerţului
şi serviciilor.
Data estimativă de susţinere a tezei de doctorat: 2006.
11. Manager în activitatea de turism, conform Brevetului de turism, acordat de
Ministerul Turismului, la 31.05.2002
12. Limbi străine: italiana – foarte bine;
franceza – bine;
engleza, rusa – satisfăcător.
13. Căsătorit, un copil.

350