REFERAT

Ideea europeană la conferințele de

pace
(sec. XVII-XIX)

PROF. UNIV. IULIAN ONCESCU

MASTERAD: Plopeanu Narcisa

 Un catalizator al dezbaterii proeuropene în România temei a fost Institutul
Social Român, influenta institutie culturala apropiata cercurilor guvernamentale
si monarhiei. Institutul s-a angajat într-un program menit sa aduca o contributie
româneasca la proiectarea si realizarea Uniunii Europene si a organizat
importante conferinte pe aceasta tema, antrenând reprezentanti de seama ai
elitelor politice si culturale. Remarcam rolul presedintelui Institutului,
academicianul Dimitrie Gusti, care a demonstrat câ formarea Europei unite este
o necesitate sociologica obiectiva
Atitudini proeuropene s-au exprimat în toata presa româneasca: în ziarele
centrale „Universul”, „Adevarul”, „Curentul”, „Cuvântul”, „Dreptatea”,
„Argus”, „Viitorul”, „Neamul Românesc”, „Socialismul”, „Îndreptarea”, în
publicatiile clujene „Patria” si „Ţara Noastra”, în prestigioasele reviste culturale
„Convorbiri literare”, „Viata româneasca”, „Gândirea”, dar si în manualele de
istorie interbelice. Manualele erau elaborate de istorici prestigiosi, iar profesorii
interbelici puteau sa le vorbeasca elevilor despre Planul Briand.
Presa era capabila si sa influenteze opinia publica româneasca în crearea
unui sentiment proeuropean de masa, în masura în care aproape toate ziarele
sustineau Planul Briand. Consideram ca influentele gazete „Adevarul”, ,
„Cuvântul”, „Argus”, „Dreptatea”, „Patria” devenisera adevarate tribune ale
ideii de Uniune Europeana, în favoarea careia faceau o propaganda ferventa.
Toate marile ziare independente scriau aproape zilnic în 1930 despre Uniunea
Europeana familiarizându-si cititorii cu demersurile întreprinse pentru
organizarea acesteia. Ziarul „Universul” abunda în informatii, dar exprima
câteva atitudini rezervate, din perspectiva suveranitatii nationale.. Sustinând
politica lui Carol II, ziarul „Cuvântul” al lui Nae Ionescu, a pledat cu insistenta
pentru Planul Briand în 1930. Dar în 1932, Nae Ionescu se va pronunta categoric
împotriva oricarei idei de UE, afirmând ca „Europa nu exista”.
 Asadar, „fortele profunde” ale României (partidele, presa, opinia publica)
au sustinut politica proeuropeana a guvernului tarii. România si românii si-au
asumat ideea de Uniune Europeana în 1930. Evident, ei nu au fost nici primii,
nici singurii adepti a ideii, deci nu este vorba de protocronism. Românii îsi au
locul lor în istoria ideii de Europa Unita si în galeria precursorilor integrarii
europene.
Planul Briand a esuat, fiind prea înaintat pentru acea vreme, iar omenirea
a cunoscut atrocitatile celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
În conditiile Razboiului Rece, Winston Churchill în 1946 a tinut celebrul
sau discurs de la Zurich în care chema la crearea Statelor Unite ale Europei (în
completarea discursului de la Fulton în care a lansat razboiul rece si conceptul
de Cortina de Fier). Concomitent s-au dezvoltat o serie de miscari proeuropene
dupa o tipologie ideologica: crestin-democrata (incluzându-i pe parintii Europei
Robert Schuman, Konrad Adenauer, Jean Monnet, Alcide de Gasperi, P.H.
Spaak), social-democrata, conservatoare (Churchill), liberala. Au participat si
români emigrati precum G. Cioranescu, Gr. Gafencu. Militantii pro-europeni s-
au întrunit în Congresul de la Haga(1948). Un an mai târziu (1949) s-a creat
Consiliul Europei.
Consiliul Europei este un organism interguvernamental, nu supranational, având
mai degraba o forta morala, fiind departe de a fi un bloc politico-militar ca
NATO sau economico-politic ca UE. Consiliul Europei se ocupa cu promovarea
drepturilor omului si a democratiei în Europa. Sub egida sa s-au încheiat
conventii importante - Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Conventia
privind Drepturile Minoritatilor, s-a adoptat faimoasa Recomandare 1201, s-au
garantat drepturile homosexualilor. Fireste ca la Consiliul Europei a putut adera
si România în 1993, respectând drepturile omului si valorile democratiei. Dar
aceasta este departe de a fi totul: Consiliul Europei nu înseamna înca integrare
europeana, desi împartasirea valorilor sale este absolut indispensabila integrarii
europene propriu-zise. Consiliul Europei are sediul la Strasbourg si are ca
institutii Consiliul de Ministri, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei,
Secretariatul, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de pe lânga Consiliul
Europei, Comisia Europeana a Drepturilor Omului etc. România are deputati în
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei la Strasbourg. Curtea Europeana a
Drepturilor Omului de pe lânga Consiliul Europei judeca procese privind casele
nationalizate din România.

Analizată din perspectiva apariției, în timp, a ideii de unitate în spațiul

european, este imposibil să nu observăm faptul că aceasta este plasată în mod
diferit de către juristi, economisti, filosofi, sociologi, psihologi si, nu în ultimul
rând, de către istorici, istorici care nici ei nu sunt unanimi cu privire la originile
unei astfel de idei, respectiv a unui astfel de demers.
Fiind vorba despre dimensiunea istorică a Uniunii Europene, nu-i putem
ignora chiar pe istoricii care vorbesc despre ideea de unitate la nivel european
încă din Antichitate, ori identifică unele evenimente care au avut loc în acest
spaȚiu cu începuturile unei astfel de unității sau o deplasează către prima
jumătate a secolului XX1.
Uniunea Europeană este forma actuală a construcției comunitare, care a
început în anul 1952”. Istoria demonstrează că a fost nevoie să treacă un secol
pentru ca discursul2, premonitoriu si profetic, rostit de Victor Hugo în anul 1849,
să se transforme din utopie în realitate.
Dacă ar trebui să facem trimitere la legitimarea preocupărilor românilor si
ale României în materia apariției si evoluției ideii de unitate europeană nu am
putea face abstracției de prezenţa marelui diplomat român Nicolae Titulescu
într-un astfel de context, personalitate care, în calitatea sa de presedinte al
Societății Națiunilor, a contribuit major la consolidarea tezei „unificării
europene”, dar si la îndepărtarea pericolului unui nou conflict mondial.
 Astăzi, pare greu de crezut, chiar uluitor, faptul că, în urmă cu mai bine de
70 de ani, din România pornea un apel pentru realizarea Statelor Unite ale
Europei.