Cercetarile de specialitate subliniaza faptul ca , in orice activitate
desfasurata, slaba motivare a omului duce la folosirea a doar 20-30% din capacitatea individului , in timp ce o motivare puternica valorifica 80-90% din potentialul acestuia.
Comparand activitatile a doua persoane , de multe ori se observa
ca, in situatii identice se adopta conduite diametral opuse. Mai mult chiar, acelasi individ, in situatii identice, dar in momente diferite, are reactii diferite. Explicatia acestui comportament diferit , nu de putine ori contradictoriu, consta in aceea ca asupra comportamentului individului actioneaza doua grupe mari de forte:
- pozitive , care il atrag spre o anumita actiune si care se
manifesta sub forma dorintei,nevoii de a face ceva, de a actiona intr-un anume fel;
- negative , care il indeparteaza pe individ de o anumita actiune,
exprimata sub forma de retinere, teama , aversiune, repulsie fata de un anumit comportament.
Indiferent de caracterul lor, aceste grupe de forte, denumite
motive, declanseaza si intretin comportamentul individului.
Motivele depind de :
experienta de viata a individului
contextul in care isi desfasoara activitatea
caracteristicile de personalitate
Ce este motivatia ?
Ce anume poate motiva?
Ne lovim in activitatea de zi cu zi de motivatie?
Pentru a raspunde la aceste intrebari , in primul rand vom incerca sa dam cateva definitii ale motivatiei prin prisma catorva specialisti:
"O parghie importanta in procesul autoreglarii individului" (Zlate)
"Ceea ce energizeaza, directioneaza si sustine un comportament"
(Steers si Porter)
"Masura in care un efort persistent este dirijat pentru realizarea
unui scop" (Johns)
"Structura functionala prin care se coreleaza motivul cu contextul
social, mecanismul psihologic functional care converteste presiunea motivelor in comportamente dirijate spre un anumit scop care, odata atins, va determina preocuparea pentru satisfacerea unui alt scop, unei alte nevoi" (Rosca)
"Suma energiilor interne si externe care initiaza si dirijeaza
comportamentul resurselor umane spre rezultate deosebite si performante" (Ceausu)
Din punct de vedere etimologic, motivatia provine din cuvantul
latin movere , si inseamna deplasare.
Componentele motivatie i
Principalele componente ale motivatiei sunt urmatoarele:
Trebuita , care reprezinta structura motivationala fundamentala a
personalitatii, forta ei motrice cea mai puternica. Trebuintele pot fi:
- innascute - cele biologice si fiziologice
dobandite - sociale si spirituale
Trebuintele pot de asemenea fi clasificate in:
primare, cele innascute care au rol de asigurare a integritatii
fizice a organismului. Aici se incadreaza trebuintele biologice ( foame, sete, impulsuri sexuale); trebuintele fiziologice sau functionale( de miscare, relaxare-descarcare) secundare, cele formate in decursul vietii si cu rol de asigurare a integritatii psihice si sociale ale individului. Aceasta categorie cuprinde: trebuinte materiale (de locuinta, confort, unelte si instrumente); trebuinte spirituale ( de cunoastere, estetice, etice, de realizare a propriei personalitati); trebuinte sociale ( de comunicare, anturaj si integrare sociala, de cooperare)
.Motivul, cea de-a doua componenta de baza a motivatiei,
constituie reactualizarea si transpunerea in plan subiectiv a starilor de necesitate. Cand un individ isi da seama de un anumit deficit si se orienteaza spre inlaturarea lui, trebuinta s-a transformat deja in motiv. Nu toate motivele sunt insa constiente. Spre deosebire de trebuinte care nu intotdeauna reusesc sa declanseze o actiune, motivul asigura efectuarea comportamentelor corespunzatoare de satisfacere. El reprezinta mobilul care declanseaza, sustine energetic si orienteaza actiunea.
Impulsul se materializeaza prin aparitia unei stari de tensiune de
activare in pregatirea actiunii.
Dorinta reprezinta o trebuinta constientizata, o stare emotionala
indreptata spre un anumit obiect, material sau ideal.
Intentia realizeaza miscarea de la motive spre scopuri.
Scopul consta in continuarea mentala a rezultatului actiunii; el
este cel care imprima actului individual sau colectiv o finalitate.
Aspirtia reprezinta tendinta spre ideal, spre ceva dorit intens.
Interesul reprezinta orientarea selectiva relativ stabila si activa