1.

Conceptul de motiva tie

Cercetarile de specialitate subliniaza faptul ca , in orice activitate

desfasurata, slaba motivare a omului duce la folosirea a doar 20-30%
din capacitatea individului , in timp ce o motivare puternica valorifica
80-90% din potentialul acestuia.

Comparand activitatile a doua persoane , de multe ori se observa

ca, in situatii identice se adopta conduite diametral opuse. Mai mult
chiar, acelasi individ, in situatii identice, dar in momente diferite, are
reactii diferite. Explicatia acestui comportament diferit , nu de putine
ori contradictoriu, consta in aceea ca asupra comportamentului
individului actioneaza doua grupe mari de forte:

- pozitive , care il atrag spre o anumita actiune si care se

manifesta sub forma dorintei,nevoii de a face ceva, de a actiona intr-un
anume fel;

- negative , care il indeparteaza pe individ de o anumita actiune,

exprimata sub forma de retinere, teama , aversiune, repulsie fata de un
anumit comportament.

Indiferent de caracterul lor, aceste grupe de forte, denumite

motive, declanseaza si intretin comportamentul individului.

Motivele depind de :

experienta de viata a individului

contextul in care isi desfasoara activitatea

caracteristicile de personalitate

Ce este motivatia ?

Ce anume poate motiva?

Ne lovim in activitatea de zi cu zi de motivatie?

 Pentru a raspunde la aceste intrebari , in primul rand vom incerca
sa dam cateva definitii ale motivatiei prin prisma catorva specialisti:

"O parghie importanta in procesul autoreglarii individului" (Zlate)

"Ceea ce energizeaza, directioneaza si sustine un comportament"

(Steers si Porter)

"Masura in care un efort persistent este dirijat pentru realizarea

unui scop" (Johns)

"Structura functionala prin care se coreleaza motivul cu contextul

social, mecanismul psihologic functional care converteste presiunea
motivelor in comportamente dirijate spre un anumit scop care, odata
atins, va determina preocuparea pentru satisfacerea unui alt scop, unei
alte nevoi" (Rosca)

"Suma energiilor interne si externe care initiaza si dirijeaza

comportamentul resurselor umane spre rezultate deosebite si
performante" (Ceausu)

Din punct de vedere etimologic, motivatia provine din cuvantul

latin movere , si inseamna deplasare.

Componentele motivatie i

Principalele componente ale motivatiei sunt urmatoarele:

Trebuita , care reprezinta structura motivationala fundamentala a

personalitatii, forta ei motrice cea mai puternica. Trebuintele pot fi:

- innascute - cele biologice si fiziologice

dobandite - sociale si spirituale

Trebuintele pot de asemenea fi clasificate in:

primare, cele innascute care au rol de asigurare a integritatii

fizice a organismului. Aici se incadreaza trebuintele biologice ( foame,
sete, impulsuri sexuale); trebuintele fiziologice sau functionale( de
miscare, relaxare-descarcare)
 secundare, cele formate in decursul vietii si cu rol de asigurare a
integritatii psihice si sociale ale individului. Aceasta categorie
cuprinde: trebuinte materiale (de locuinta, confort, unelte si
instrumente); trebuinte spirituale ( de cunoastere, estetice, etice, de
realizare a propriei personalitati); trebuinte sociale ( de comunicare,
anturaj si integrare sociala, de cooperare)

.Motivul, cea de-a doua componenta de baza a motivatiei,

constituie reactualizarea si transpunerea in plan subiectiv a starilor de
necesitate. Cand un individ isi da seama de un anumit deficit si se
orienteaza spre inlaturarea lui, trebuinta s-a transformat deja in motiv.
Nu toate motivele sunt insa constiente. Spre deosebire de trebuinte care
nu intotdeauna reusesc sa declanseze o actiune, motivul asigura
efectuarea comportamentelor corespunzatoare de satisfacere.  El
reprezinta mobilul care declanseaza, sustine energetic si orienteaza
actiunea.

Impulsul se materializeaza prin aparitia unei stari de tensiune de

activare in pregatirea actiunii.

Dorinta reprezinta o trebuinta constientizata, o stare emotionala

indreptata spre un anumit obiect, material sau ideal.

Intentia realizeaza miscarea de la motive spre scopuri.

Scopul consta in continuarea mentala a rezultatului actiunii; el

este cel care imprima actului individual sau colectiv o finalitate.

Aspirtia reprezinta tendinta spre ideal, spre ceva dorit intens.

Interesul reprezinta orientarea selectiva relativ stabila si activa

spre anumite domenii.

Convingerea este o idee adanc i