Sunteți pe pagina 1din 4

Afect

Afect reacie emoional de tip exploziv cu slbirea controlului voluntar asupra comportrii omului. Decurge n cteva etape. Etapa iniial se caracterizeaz printr-o cretere rapid i intens a ncordrii emoionale, etapa a doua prin destinderea strii emoionale i etapa a treia prin epuizare psihofizic de intensitate variat. Exist afect fiziologic i afect patologic. Afectul fiziologic se manifesta prin emoii puternice cauzate de jigniri nemeritate, n timpul crora individul poate comite aciuni, de care apoi regret. Afectul patologic se manifesta prin obnubilarea pronunat a cunotinei, agitaie psihomotorie pronunat i aciuni cu caracter automat, de care omul mai trziu nu-i amintete. Diferenierea acestor dou varieti de afect prezint o mare nsemntate pentru psihiatria judiciar. Tonul afectiv al proceselor cognitive. Tririle afective de provenien organic. Tonul afectiv al proceselor cognitive, se refer la reaciile emoionale ce nsoesc i coloreaza afectiv orice act de cunoatere, o senzaie, o amintire etc. Pe cnd trirele afective de provenien organic sunt cauzate de buna sau proasta funcionare a organelor interne. Afectele. Psihofiziologia proceselor afective primare. Multa vreme, n istoria cultural a umanitatii, starile de afect au fost identificate mai intai cu nebunia, apoi cu pasiunea i au constituit o tem predilecta pentru religie, filosofie, moral, art i cultur. n perioada modern, strile de afect n sens moral i ca form de manifestare a bolii psihice devin obiect de studiu pentru psihiatrie. Afectele sunt forme afective simple, primitive i impulsive, puternice, foarte intense i violente, de scurt durat, cu apariie brusc i desfurare impetuoas. Afect este numit procesul emoional care decurge nvalnic i vertiginos, nsoit de schimbri i aciuni organice, de cel mai multe ori nesupuse controlului volitiv contient. Funcia reglatorie a afectelor const n formarea experienei specifice - urmelor afective, care determin alegerea comportamentului ulterior referitor la situaii i elementele lor, care anterior au provocat afectul. Starea de tensiune n afecte adesea duce la apariia senzaiilor de oboseal i deprimare. P. Janet interpreteaz afectul ca o regresiune la conduite inferioare i tocmai aceasta reduce posibilitile controlului i reglajului contient. n contextul afectului sunt implicate dispoziii instinctive. Totui strile de afect reproduc i modele sociale fr a se conforma ns unei organizri raionale. De exemplu: furia i abandonul de sine, agresivitate oarb i starea de groaz, accesele nestpnite de rs sau plns etc. ntruct n stare de afect intervine o ngustare a cmpului de contiin i chiar subordonarea acesteia tendinei afective, n legislaie se are n vedere dac infraciunea a fost comis n stare de afect. n psihologia modern se formuleaz recomandri de prevenire sau nlturare a efectelor negative ale afectului, prin amnarea i comutarea reaciilor, efectuarea de micri menite s reduc ncordarea, trecerea la analiza detaliat a situaiei etc. 1. Caracteristicile strilor afective Strile afective sunt triri care exprim gradul de concordan sau neconcordan dintre un obiect sau o situaie i tendinele noastre (termenul "obiect" e luat n sens filosofic - fiind ceea ce cunoastem, fiina sau lucru). Pentru prescurtare, vom folosi i termenul de "afect" ca sinonim cu "stare afectiva" ; el e utilizat de unii ntr-un sens foarte restrns. Afectele sunt n indisolubila legatura cu trebuintele, tendintele, interesele si aspiratiile noastre. Ele oglindesc, n fiecare moment, situatiile prezente, rezultatele conduitei noastre n raport cu impulsurile si dorintele noastre. Totodat, ntr-o masur mai mare sau mai mica, constituie imbolduri catre anume reactii, manifestari, actiuni. Unele din ele, cum sunt sentimentele, sunt chiar principalele motive de activitate sustinuta. De aceea, pna n anii patruzeci, motivatia era inclusa n capitolul consacrat 1

afectivitatii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, vom gasi afectele mentionate n cadrul studiilor despre motivatie. n ultimii ani, a aparut si tendinta de a le studia separate. Oricum, motivatia si starile afective sunt de fapt inseparabile n realitate. a) Starile afective implica o apreciere, o atitudine pozitiva sau negativa. Daca un obiect este n concordanta cu trebuintele noastre rezulta o stare pozitiva, pe care o caracterizam ca placuta, fiind nsotita de tendinte, miscari de apropiere. O camera ncalzita iarna ne impresioneaza favorabil. Dimpotriva, cnd o situatie e n contradictie cu ceea ce dorim, apare o impresie neplacuta, ntovarasita de impulsuri spre evitare, ndepartare: o hala n care zgomotul e infernal, iar atmosfera, sufocanta ne repugna. Afectele au tendinta de polaritate. Vasile Pavelcu vorbea de sensul "timic" (de la grecescul thime, nsemnnd valoare). Ele sunt fie pozitive, fie negative. Indiferenta apare n lipsa oricarei stari afective, fiind de fapt o stare cu totul tranzitorie. b) Afectele sunt subiective n sensul dependentei lor de trebuintele noastre actuale. Un pahar cu apa rece, vara cnd ne e cald si sete ne face placere. Aceeasi apa, iarna, pe un ger de -25, cnd ne e frig si tremuram, ne displace, nu stim cum s-o evitam, ea contrazicnd cerintele organismului. nseamna ca starile afective se pot schimba usor n functie de situatie. Totusi, cnd e vorba de structuri afective complexe, cum ar fi un sentiment, reactiile noastre se directioneaza foarte stabil si pentru multa vreme. Daca afectele sunt subiective, nu rezulta lipsa lor de legatura cu realitatea obiectiva. Ele depind de caracteristicile obiectelor, ale situatiilor. O livada de meri nfloriti va tinde sa ne impresioneze placut, dupa cum spnzurarea unui nevinovat, n Libia, va produce emotii negative. Dar starile afective reflecta nu numai conditiile exterioare, ci ele exprima mai mult, redau si raportul dintre realitate si motivatia noastra. c) O alta caracteristica este totalitatea. Afectele exprima un raport cu toate tendintele prezente ntr-un anumit moment si nu doar cu efectul unei stimulari partiala. De pilda, mutarul provoac usturimi ale limbii, dar totusi impresia e agreabila, ntruct predomina nevoia de excitare a stomacului care primeste un aliment bogat n grasimi. Sau un copil face obraznicii, enervnd multe persoane, dar mama sa, iubindu-1 cu pasiune, nu se supara, ci se amuza, ignornd vadit aspectele negative ale comportarii lui. Deci starile afective creeaza o sinteza specifica a tuturor impulsurilor activate. d) V. Pavelcu scoate n relief si tensiunea drept caracteristica a starilor afective. ntr-adevar, daca o tendinta se transforma imediat n miscare nu provoaca un afect. Cu ct apar mai numeroase tendinte care se contracareaza, cu ct exista o ntrziere n satisfacerea lor, cu att se creeaza o stare de tensiune mai mare si o structurare a lor, facnd posibile trairi intense. e) Afectivitatea, n ansamblul ei, are o functie extrem de importanta: ea permite o reglare prompta si eficace a comportamentului, ndeplinind rolul de acceptor al actiunii, n terminologia lui P.K. Anohin. O emotie, chiar lipsita de intensitate, schiteaza imediat un nceput de actiune, nainte ca o deliberare constienta sa nceapa. Chiar daca nu trebuie sa ne lasam ghidati numai de afecte, exista situatii n care nu e timp de reflexie si reactionam n functie de afectul dominant, care poate fi salvator. Formele starilor afective a) Caracterizarea si denumirile diferitelor feluri de afecte sunt extrem de variate. "n domeniul afectivitatii, scria V. Pavelcu n 1937, aproape fiecare autor ntrebuinteaza o terminologie proprie" (Pavelcu, V., 1982, p.89). 40 de ani mai trziu, G. Debus, ntr-o lucrare de sinteza, afirma exact acelasi lucru, valabil si azi (Handbuch psychol. Grundbegriffe, p. 156). Acesta caracterizeaza starile afective ca "sentimente" (Gefuhle), pe cnd Fr. Littmann le denumeste pe toate emotii. V. Pavelcu, considernd termenul de sentiment sinonim cu "afect", l distingea totusi de emotie, aceasta desemnnd numai emotiile-soc. Dar coala de la Cluj, ca si P. Popescu-Neveanu, le intituleaza pe acestea din urma "afecte". n cele ce urmeaza, utiliznd o terminologie mai apropiata profesorului iesean, nu vom deosebi, mai nti, starile afective de procese afective si nici emotiile, de "emotiile soc", deoarece ntre aceste din urma nu sunt deosebiri calitative, ci numai de intensitate (frica de dentist nu se deosebeste calitativ de spaima

strnita de un cutremur). Termenul de afect n acceptiunea cea mai generala, este utilizat ca sinonim cu stare sau proces afectiv, b) Starile afective se pot mparti n doua mari grupe : Afectele statice, exprimnd raportul dintre noi si lume, au un slab efect dinamogen, nu sunt motive de activitate ndelunga, desi pot provoca puternice reactii momentane. Ele se divid n : 1) stari afective elementare care cuprind att durerea si placerea senzoriala, ct si agreabilul si dezagreabilul; 2) dispozitiile; 3) emotiile. A doua mare categorie include : Afectele dinamice, constituind cele mai puternice si durabile motive ale comportamentului uman. E vorba de sentimente si pasiuni. Sa le analizam pe rnd. Starile afective elementare. - Durerea senzoriala este un fenomen usor de nteles: n majoritatea cazurilor e vorba de excitarea intensa a unor terminatii nervoase. Von Frey a identificat (nca din 1894) puncte specifice de durere declansata de excitatii mecanice sau termice ale pielii, n care s-au identificat numeroase terminatii nervoase. Specificul acestora reiese din faptul ca substante anestezice pot suprima durerea, ramnnd senzatiile de contact. De asemenea, n unele boli pot disparea senzatiile dureroase, ramnnd cele de contact sau invers. Nu se cunosc organe senzoriale specifice durerii, ea fiind n functie de excitatia terminatiilor nervoase existente pretutindeni n organism. Excitantii provocnd durerea sunt de natura diferita, fizica sau chimica, n relatie cu tulburari circulatorii, inflamatorii s.a. - Placerea senzoriala e mai greu de nteles. Vorbind despre atasament am aratat cum puiul de cimpanzeu, izolat de mama, cauta contactul moale al unui manechin acoperit cu stofa si evita modelul din srma, deci sunt unele senzatii placute, legate de un anume confort senzorial. De obicei, placerea senzoriala tactila e pusa n relatie cu instinctul sexual. Dar nici orgasmul (voluptatea: senzatia culminanta din timpul actului sexual) nu e pe deplin elucidat. S. Freud explica orgasmul (ca si placerea n general) printr-o scadere brusca a tensiunii, fenomen evident. Dar, pe de alta parte, nainte de aparitia voluptatii, exista o perioada n care tensiunea creste si cnd totusi placerea este prezenta, altfel actul s-ar ntrerupe. Apoi, exista cazuri n care actul fiziologic se desfasoara normal, dar lipseste placerea si nu se produce orgasmul. Oricum, placerea erotica este legata de excitarea tactila, n special a unor zone ale corpului, numite chiar "zone erogene". - Agreabilul si dezagreabilul sunt reactii afective globale de slaba intensitate, impresii produse de orice perceptie. Unii autori chiar vorbesc de "tonul afectiv al perceptiei". Noi am amintit de "tonalitatea afectiva a senzatiilor", dar stim ca numai copilul n vrsta de cteva saptamni are senzatii izolate, nefiind mielinizate complet fibrele de asociatie din scoarta cerebrala. Apoi ele sintetizeaza n perceptii care totd.eauna au asupra noastra un efect agreabil sau dezagreabil. Aceasta rezonanta afectiva nu depinde de excitarea senzoriala, ci de sensul pe care informatia o are pentru noi: perceptia unei prajituri de ciocolata n galantarul unei cofetarii, cnd ne e foame si avem bani pentru a o cumpara, ne produce o impresie placuta. Aceeasi imagine poate sa ne impresioneze dezagreabil, daca ne este foarte foame, nsa n-avem nici un ban disponibil.

Afectivitatea, privit n mod general, cuprinde strile afective elementare, emoiile, dispoziiile, sentimentele i pasiunile. n strile afective elementare, includem starea de afect, caracterizat printr-o puternic ncrctur emoional, cu un debut brusc i o desfurare furtunoas, nsoit de modificri mimico-pantomimice i neurovegetative (tahicardie, oscilaii tensionale, paloarea 3

sau mbujorarea feei etc.). Starea de furie, de mnie este considerat o reacie emoional primitiv, caracterizat printr-o capacitate sczut. Sentimentele sunt stri emoionale mult mai complexe, mult mai stabile i generalizate. Pasiunile se deosebesc de sentimente prin amplitudinea mai mare a tririi, prin angajarea mai puternic, prin caracterul mai stabil al relaiilor pe care le realizeaz cu ambiana. Puternic instrumentate voliional, acestea genereaz impulsuri spre activitate, fiind susceptibile de mari nfptuiri. Pasiunea pentru art, pentru tiin, pentru profesia aleas de coordonare a rspunsurilor, a activitii psihomotorii, printr-o nalt tensiune afectiv care limiteaz cmpul contiinei la acel nivel conflictual. Aceste stri trebuie deosebite de strile de afect patologic, n care se tulbur luciditatea contiinei, subiectul pierznd astfel capacitatea de discernmnt i de apreciere critic a faptelor sale i a consecinelor acestora. Un exemplu de stare de afect patologic descris de un grup de psihiatri ce duceau observaii asupra astfel de pacieni: Strile de afect patologic s-au manifestat imediat dup psihotraum,sub forma unor stri de agitaie i nelinite psihomotorie,a impulsivitii,tendinelor de autodistrugere (pn la automutilare),reacii vazomotorii, plns, ipete etc. Agitaia marcat i reaciile vegetative erau intense.Adeseori,adui la spital,pacienii prezentau o stare de obnubilare,uneori cu stare de amnezie asupra episodului.

Bibliografie: http//www.scitube.com http//www.scribt.com