Tipul autoritar își impune voința și părerile ignorând personalitatea elevului, favorizând reacții de mascare
afectivă, de ezitare, șovăială, instabilitate, introvertire, emotivitate spontană, teamă, lipsă de inițiativă și
neîncredere. Copiii reacționează agresiv la acest tip. Este un tip negativ.
Tipul democratic, dimpotrivă, ia măsuri împreună cu elevii pe baza încrederii reciproce. Nu se exclude
exigența. Este un tip pozitiv.
Tipul indiferent. Deliberat lasă lucrurile să curgă, să meargă de la sine, manifestă apatie: “și-a greșit cariera”.
Tipurile de profesori determină tipurile de
relații...
Relațiile de tip autocratic. Profesorul dispune, elevul se supune. Educația are un caracter dogmatic.
Relația de tip liber. Educația se desfășoară conform naturii copilului, care conține în sine tendința de a se
dezvolta spre bine. Profesorul creează condiții pentru dezvoltarea liberă a personalității elevului.
Relația democratică este o relație de colaborare, de cooperare. Elevul este îndrumat, ajutat. Această relație se
bazează pe principiul responsabilității.
Kessel distinge și alte stiluri de raportare a profesorului la clasa de elevi:
1. strategia de dominare (caracterizată prin impunere, prin structuri relaționale ierarhice asimetrice ce aduc mereu în
prim-plan autoritatea profesorului);
2. negocierea (stabilirea, explicită sau implicită a “limitelor” libertății comportamentale și atitudinale ale elevilor);
3. fraternizarea (originată în neputința cadrului didactic de a-și impune punctul de vedere în fața clasei, rezultând o
“alianță” a profesorului cu clasa);
4. strategia bazată pe rutină (profesorul predictibil, care-și fundamentează intervențiile pe standardizare și
uniformizare);
5. terapia ocupațională (sarcinile școlare frecvente sunt privite ca modalități de prevenire și intervenție în ceea ce
privește abaterile disciplinare);
6. strategia de susținere morală (accentuează funcția moralizatoare a discuției directe, asociind reușita școlară cu cea în
planul social al conduitelor ireproșabile);
Profesorii și stitlul educațional...
Strâns legat de relația profesor-elev este conceptul de stil educațional. S-au stabilit trei tipuri de profesori din
punct de vedere al stilului educațional:
Pofesori autocontrolați, sistematici. Obțin rezultate bune cu toate tipurile de elevi, inclusiv cu ostilii.
Raporturile dintre profesor și elev nu prezintă numai o latură intelectuală. Factorul afectiv are o importanță
deosebită asupra randamentului intelectual al elevului. Crearea de bună dispoziție în clasă reprezintă o condiție
necesară pentru evitarea eșecului școlar. Fiecare lecție se desfășoară într-un climat afectiv particular, dispoziția
clasei variază în funcție de cea a profesorului.
A fi cadru didactic...
Înseamnă a fi o prezență semnificativă atât în viața obiectivă, cât și în viața subiectivă a elevilor. În ciuda asimetriei
constitutive existente în clasa de elevi - referitoare la statutul de superioritate a profesorului -, relația profesor-elev nu mai
poate fi concepută ca o relație de dependență a elevului de profesor sau ca o relație de comunicare abstractă.
Mult discutata autoritate a profesorului nu se reduce la posesia cunoștințelor de specialitate, ci derivă și din capacitatea
acestuia de a alterna strategiile didactice, adaptându-le situațiilor educaționale, de a repartiza responsabilități elevilor, de a
mobiliza elevii la cooperare în grup, de a valorifica valențele relației profesor-elev în sensul unui dialog real.
Prin tot ceea ce am menționat până în momentul de față, se poate observa faptul că așa-numita autoritate se poate confunda
cu forța influenței educaționale în clasă.
Pe scurt…
Cadrul didactic trebuie…
Recomandat…
Vizionarea filmului:
https://www.ted.com/talks/rita_pierson_every_kid_needs_a_champion/transcript?language
=ro