Fundamente științifice ale jocului de

fotbal
Lucrari Practice 10
uz intern
Elemente și procedee tehnice în jocul de
fotbal
Lovirea mingii cu capul
Tendinţele actuale din jocul de fotbal tind spre menţinerea mingii
cât mai mult pe terenul de joc, la firul ierbii datorită multitudinii de
procedee tehnice de lovire a mingii cu piciorul.
Totuşi, datorită crizei de spaţiu şi timp manifestată în fotbalul
secolului XXI, lovirea mingii cu capul a căpătat o importanţă
deosebit ă fiind un element tehnic eficient în fazele de finalizare a
atacului, de transmitere a mingii din apărare spre mijlocul terenului
şi nu în ultimul rând un element tehnic de transmitere a mingii
surprinzător şi rapid. În jocul de fotbal, lovirea mingii cu capul este
aproape tot atât de firească ca şi lovirea mingii cu piciorul. În
executarea acestui element tehnic există mişcări comune tuturor
procedeelor de lovire a mingii cu capul, cum ar fi:
• poziţia pentru luarea elanului;
• poziţia braţelor;
• mişcarea trunchiului dinainte spre înapoi ş revenirea
pentru aplicarea loviturii;
• revenirea la poziţia iniţială;
• privirea.
Din punct de vedere tactic, lovirea mingii cu capul se utilizează în
trei scopuri: respingerea mingii, transmiterea mingii şi finalizarea
(trasul la poartă).
Lovirea mingii cu capul se concretizează în mai multe procedee
tehnice:
• lovirea mingii cu capul de pe loc - cu un picior înainte;
• lovirea mingii cu capul de pe loc - cu picioarele pe
aceeaşi linie;
• lovirea mingii cu capul spre lateral;
• lovirea mingii cu capul spre înainte;
• lovirea mingii cu capul spre înapoi;
• lovirea mingii cu capul din săritura cu bătaie pe un picior;
• lovirea mingii cu capul din săritura cu bătaie pe ambele
picioare;
• lovirea mingii cu capul din alergare;
• lovirea mingii cu capul din plonjon (de pe loc sau din
alergare).
Lovirea mingii cu capul de pe loc - cu un
picior înainte
Din punct de vedere biomecanic, lovirea
mingii cu capul de pe loc cu un picior
înainte prezintă mai multe faze. În prima
fază are loc pendularea trunchiului
dinainte-înapoi şi revenirea bruscă
dinapoi- înainte. În continuare, braţele
execută o mişcare inversă cu trunchiul,
executând o pendulare energică
dinainte-înapoi. În acelaşi timp, capul
execută aceeaşi mişcare de revenire,
lovind mingea cu putere, musculatura
gâtului fiind încordată.
În momentul executării loviturii, fruntea
va lua contact cu mingea atunci când
trunchiul, în pendularea sa dinapoi-
înainte, se apropie de verticală, atunci
când trunchiul este în elan maxim.
Foto 1. Lovirea mingii cuParticularitatea acestui procedeu constă
capul de pe loc – cu un în poziţia picioarelor, respectiv cu un
picior înainte picior înainte, trunchiul fiind uşor răsucit
spre partea piciorului dinapoi. Iniţial,
centrul de greutate se află pe piciorul dinapoi şi odată cu revenirea
trunchiului
înainte, centrul de greutate trece pe piciorul dinainte.
Poziţia picioarelor conferă corpului stabilitate, un echilibru şi o forţă
mai mare în momentul loviturii.
Greşeli frecvente
• poziţie greşită a picioarelor;
• lovirea mingii se face înainte de verticală;
• contactul cu mingea nu se ia cu fruntea.
Utilizare tactică
• la transmiterea mingii;
• la finalizare.
Lovirea mingii cu capul de pe loc –
cu picioarele pe aceeaşi linie
La lovirea mingii cu capul de pe loc cu
picioarele pe aceeaşi linie poziţia iniţială
este cu picioarele uşor depărtate. În
momentele premergătoare lovirii mingii
are loc o flexie a genunchilor însoţită de
înclinarea trunchiului înapoi. În acest
moment, braţele sunt duse înaintea
corpului, flexate din cot, privirea urmărind
traiectoria mingii.
Imediat după aceste mişcări, are loc
revenirea bruscă a trunchiului prin
extensia gleznelor şi a genunchilor,
braţele executând o mişcare inversă cu
trunchiul pendulând energic dinainte spre
înapoi.
În acelaşi timp cu trunchiul, capul Foto 2. Lovirea mingii cu
capul de pe loc – cu
execută aceeaşi mişcare lovind mingea
picioarele pe aceeaşi linie
cu putere.
Contactul cu mingea se va face cu fruntea, în momentul în care
corpul se apropie de verticală.
Greşeli frecvente
• poziţie greşită a picioarelor;
• absenţa flexiei la nivelul genunchilor;
• executantul nu utilizează braţele pentru a-şi echilibra
poziţia.
• lovirea nu se face cu fruntea.
Utilizare tactică:
• în transmiterea mingii;
• la finalizare.
 Lovirea mingii cu capul spre lateral
Acest procedeu se realizează prin contactul capului cu mingea
care prezintă particularitatea lovirii mingii cu altă parte a capului
decât fruntea. Transmiterea laterală a mingii venite din faţă se face
prin lovire cu partea temporală a capului şi are loc printr-o rotaţie a
capului din interior spre exterior cu lovirea mingii în momentul final
al acestei acţ iuni. Această acţiune continuă cu rotaţia trunchiului în
acelaşi sens.

Foto 3. Lovirea mingii cu capul spre lateral

Suprafaţa de contact cu mingea este dată de partea laterală a
frunţii continuată cu porţiunea osului temporal. Concomitent cu
întoarcerea capului şi trunchiului se flexeaz ă picioarele din
genunchi şi glezne, ele fiind întoarse spre direcţia de lovire.
Greşeli frecvente
• contactul cu mingea nu se face cu partea temporală;
• necorelarea vitezei cu care vine mingea cu viteza de
răsucire a trunchiului şi capului.
Utilizare tactică
• în transmiterea mingii şi la finalizare.
Lovirea mingii cu capul spre înapoi
Este un procedeu care apare foarte rar şi care se utilizează în
transmiterea mingii şi finalizare.
Din stând cu picioarele dep ărtate, jucătorul flexează genunchii şi
gleznele în timp ce trunchiul şi capul se înclină uşor înapoi în aşa fel
ca fruntea să fie orientată în plan orizontal.

Foto 4. Lovirea mingii cu capul spre înapoi

În momentul contactului mingii cu fruntea are loc o extensie

puternică a genunchilor şi membrelor inferioare şi o împingere rapidă
din şold. În permanenţă privirea urmăreşte mingea şi traiectoria ei.
Greşeli frecvente:
• contactul mingea se ia cu creştetul;
• absenţa flexiei la genunchi şi glezne.
• privirea nu urmăreşte mingea (jucătorul închide ochii).
Utilizare tactică:
• în transmiterea mingii;
 • la finalizare;
• la schimbarea direcţiei de joc.

Lovirea mingii cu capul din săritură cu

bătaie pe un picior
Lovirea mingii cu capul din săritură cu bătaie pe un picior este un
procedeu de baz ă care se compune din mişcări complexe şi
dificile, dublate de prezenţa adversarului.
Lovirea mingii cu capul din săritură cu bătaie pe un picior începe cu
luarea elanului, adică alergare efectuată de jucător din punctul de
plecare până în momentul ultimului pas realizat cu piciorul de bătaie.

Foto 5. Lovirea mingii cu capul din săritură cu bătaie pe un picior

Piciorul de bătaie, flexat din gleznă şi genunchi, se extinde
puternic, corpul desprinzându-se de pământ şi formând în aer un
arc, uşor îndoit spre înapoi. Această îndoire spre înapoi continuă
în aer până când trunchiul ajunge la cel mai înalt punct al
traiectoriei, moment în care execută brusc o mişcare dinapoi-
înainte, capul lovind mingea cu fruntea. Aterizarea este elastică
şi se realizează printr-o flexie a genunchilor şi gleznelor.
 Greşeli frecvente
• lipsă de coordonare între desprindere şi momentul lovirii;
• lovirea mingii cu ochii închişi;
• lovirea mingii cu creştetul.
Utilizare tactică
• la transmiterea mingii;
• la finalizare.

Lovirea mingii cu capul din săritură cu

bătaie pe ambele picioare
Este un procedeu care se execută atunci când în imediata apropiere
se află adversarul. Desprinderea se face respectând următoarea
succesiune a mişcărilor:

Foto 6. Lovirea mingii cu capul din săritură cu bătaie pe ambele picioare

1. se execută o uşoară genuflexiune a ambelor picioare şi
ducerea braţelor înapoi;
2. trunchiul se înclină uşor spre înainte;
 3. balansul înainte al braţelor şi extensia picioarelor din
glezne şi genunchi.
Contactul cu mingea se ia fie în punctul maxim al săriturii, fie
în timpul înălţării corpului pe verticală.
Greşeli frecvente
• bătaie dublă pe două picioare;
• lovirea mingii cu creştetul;
• lovirea mingii cu ochii închişi;
• privirea nu urmăreşte mingea şi adversarul.
Utilizare tactică
• la transmiterea mingii şi la finalizare.

Lovirea mingii cu capul din alergare

Este un procedeu mai dificil de realizat datorită coordonării care
trebuie să existe între deplasare şi lovirea mingii. Procedeul se
execută prin pendularea trunchiului dinainte-înapoi şi revenire
bruscă dinapoi-înainte, legănarea braţelor în momentul contactului
cu mingea.

Foto 7. Lovirea mingii cu capul din alergare

Centrul de greutate se află pe piciorul de sprijin, în momentul lovirii
mingii piciorul liber se află înapoia piciorului de sprijin. Deplasarea

72
 nu încetează în momentul loviturii, piciorul din spate pendulând
dinapoi spre înainte, centrul de greutate trecând pe acesta după ce
mingea a fost lovită.
Greşeli frecvente
• picioarele se află în acelaşi plan (frontal);
• deplasarea încetează în momentul lovirii;
• lovirea mingii cu ochii închişi;
• lipsa coordonării între viteza de deplasare a jucătorului şi
viteza mingii;
• mingea nu este lovită cu fruntea.
Utilizare tactică
• la transmiterea mingii;
• la finalizare.

Lovirea mingii cu capul din plonjon (de pe loc

sau din alergare)
Acest procedeu, unul dintre cel mai dificile de realizat, poate fi
executat de pe loc sau din alergare. Pentru eficientizarea
procedeului este necesară respectarea fazelor de realizare a
acestuia:
• Elanul – reprezintă o alergare accelerată pe o anumită
distanţă (3-4m).
• Ghemuirea – este rezultatul coborârii centrului de
greutate al corpului. Punctul de sprijin al corpului este pe
piciorul de bătaie. În acest moment, se execută o flexie din
trunchi.
• Bătaia – se realizează prin contracţia muşchilor care
acţionează la nivelul lanţului cinematic al triplei extensii şi
cedarea musculaturii antagoniste.
• Zborul – corpul este uşor aplecat spre înainte, braţele
într-o poziţie care să asigure echilibrul, întinse lateral,
capul uşor flexat cu privirea orientată spre minge.
• Lovitura propriu-zisă se face cu fruntea, asigurând
astfel o suprafaţă mai mare de contact cu mingea.
• Aterizarea – se realizează în mai multe moduri, cel mai

73
 des utilizat fiind prin amortizare pe braţe, piept,
coapse, gambe.

Foto 8. Lovirea mingii cu capul din plonjon

Greşeli frecvente
• elan insuficient pentru efectuarea zborului;
• tendinţa de ghemuire exagerată în timpul zborului;
• lovirea mingii cu creştetul;
• lovirea mingii cu ochii închişi.
Utilizare tactică
• la transmiterea mingii;
la finalizare.