KINETOTERAPIA ÎN AFECȚIUNILE

NEUROLOGICE
CURS NR. 5

• Accidentele vasculare cerebrale

(AVC) – clasificare, etiologie,
fiziopatologie, tablou clinic,
evoluţie, prognostic, tratament
complex, rolul tratamentului
kinetic.

Noțiuni introductive Definiție

• Accidentul vascular cerebral (AVC) este o  AVC este un sindrom clinic care
problemǎ majorǎ de sǎnătate fiind responsabilǎ se datoreazǎ pierderii acute a
pentru o serie de deficienţe fizice şi mentale. debitului sanguin într-un teritoriu
vascular al creierului, rezultând
• Morbiditatea şi mortalitatea prin boli cerebrovasculare a consecutiv ischemie şi implicit
scăzut în ultimii ani, datorită mai ales recunoaşterii şi pierderea funcţiei neurologice
tratamentului bolilor arteriale şi cardiace incriminate, inclusiv corespunzǎtoare ariei neirigate.
a hipertensiunii.
 AVC reprezintǎ a treia cauzǎ de
• Dintre supravieţuitorii unui accident vascular cerebral 26%
mortalitate din lume şi prima în
necesitǎ asistenţǎ zilnicǎ, 30% necesitǎ asistenţǎ la mers şi
26% au nevoie de îngrijire pe termen lung. situaţiile de dizabilitǎţi fizice sau
mentale permanente.

Scurt istoric al AVC

POLIGONUL WILLIS

• Accidentul vascular cerebral este cunoscut din cele mai vechi

DE IRIGAȚIE A
CREIERULUI

timpuri sub numele de „apoplexie”.

• Prima descriere complexă a simptomelor a fost fǎcutǎ de

Hipocrate (460-377 î.e.n.), observând că
apoplexia afecteazǎ în general persoanele
mai în vârstǎ.

• Cauza boli a fost considerată de Aretaeus

din Capadocia ca fiind congestia vaselor şi
sângelui.

1
 AVC determină 10% din totalul deceselor
Scurt istoric al AVC
Tuberculoză Malarie
Diarrhoea
Cauze perinatale
2%
3% 3%
 Desenele lui Leonardo da Vinci Bronhopneumotapia pulmonară 4%
obstructivă cronică 5%
(1452-1519) şi ale lui Andreas Alte cauze
27%
Vasalius (1514-1564) alături de HIV/AIDS 5%

descrierile şi ilustraţiile anatomice ale

Infecții respiratorii 7%
creierului şi vascularizaţiei sale fǎcute
Boli
de Thomas Willis (1621-1675) şi Accidente cardiovasculare
cercetǎrile lui Johann Wepfer (1620- 9%
Cancer
13%
Stroke
1695) au reînviat interesul pentru
10% 12%
bolile vasculare cerebrale.
Organizaţia Mondialǎ a Sǎnǎtǎţii (OMS) estimeazǎ cǎ 15 milioane de persoane din întreaga
lume suferǎ de un atac cerebral în fiecare an, rezultând 5 milioane de decese şi 5 milioane de
persoane cu dizabilitǎţi permanente.
MacKay J, Mensah GA. The Atlas of Heart Disease and Stroke

Frecvența AVC în raport cu vârsta

Epidemiologie și genul
• Produce aproximativ 200.000 de morţi în Statele Unite în fiecare an,  Bărbați
dar, în egală măsură, şi disconfort neurologic. Incidenţa atacurilor  Femei
creşte cu vârsta şi afectează mulţi oameni în „epoca lor de aur", un
segment al populaţiei cu o creştere rapidă.

• Se estimeazǎ cǎ în 2025 incidenţa globalǎ a accidentelor vasculare

cerebrale va spori ca urmare a creşterii populaţiei cu vârsta mai mare
de 65 ani.

• Pânǎ în 2030 AVC va fi principal cauzǎ a mortalitǎţii în lume,ajungând

la aproximativ opt milioane de morţi anuale.

• În România aceastǎ boalǎ face o victimă la fiecare zece minute. În ţara

noastrǎ se înregistreazǎ aproximativ 300 de AVC la suta de mii de
locuitori, faţǎ de media europeanǎ pânǎ în 200 de AVC la suta de mii
de locuitori.
NHANES: 2011-2014 CDC/NCHS and NHLBI

AVC conduce la dizabilitate Etiologie

• Boala cerebrovasculară ischemică este împărțită în două
categorii distincte: trombotică și embolică.
• Deși cauza exactă a ischemiei sau infarctului la un pacient nu
% of Stroke Survivors

71%
este întotdeauna cunoscută, modificarea primară este în mod clar
ateroscleroza, cu leziunea ei complicată, placa fibroasă. Placa
conține variate grade de degenerare, care pot determina stenoză
31% sau ulcerare, cu tromboză sau embolizare ulterioară.
20% • Când apare la vârstnici, mai ales la cei cu manifestări de
ateroscleroză, termenul aterotrombotic sau aterotrombembolic
este folosit atunci când pare probabil să apară tromboza indusă
de ateroscleroză, iar trombusul poate fi lizat sau embolizat distal
Heart and Stroke Facts: 2008 Statistical Supplement
și fragmentat.

2
 Etiologie Etiologie
• Simptomatologia accidentelor cerebrale vasculare poate
apărea ca urmare a interesǎri:  Totuşi, frecvent, infarctele cerebrale apar la
• circulaţiei cerebrale anterioare, cuprinzând: vârsnici fără o sursă evidentă.
- artera carotidǎ şi principalele ei ramuri;  Este folosit termenul de aterotrombembolism cerebral cu
- arterele cerebrale anterioare şi mijlocii; sursă necunoscută.
• circulaţiei cerebrale posterioare, cuprinzând: • Unii autori presupun că evenimentul este de origine embolică
- arterele vertebrobazilare; atunci când apare un AVC brutal, iar monitorizarea cordului,
- arterele cerebrale posterioare. ecocardiografia şi studiile Doppler carotidian, vertebral şi
transcranian eşuează în a dezvălui sursa.
• Etiologia vascularǎ se exprimǎ prin hemoragie cerebrală (10%
din cazuri) şi prin ischemoinfarctizare cerebrală (90%) produsǎ • Aproximativ 40% din pacienţii cu atacuri ischemice intră în
prin aterosclerozǎ cerebralǎ cu trombozǎ (92%) sau prin această categorie, una dintre cele mai surprinzătoare probleme
embolie (8%). ale bolii cerebrovasculare.

Factori de risc modificabili Factori de risc nemodificabili

• Fumatul şi fumatul pasiv are efect vasoconstrictor şi tahicardizant.
• Sedentarismul. Se admite cǎ lipsa activitaţi fizice şi a mişcǎri contribuie la apariţia
aterosclerozei.
• Nivelul sanguin crescut al lipidelor. Acestea se depun progresiv şi, modificând structura
peretelui arterial, contribuie la formarea plǎcii de aterom.
• Obezitatea. Se susţine relaţia între supraponderalitate şi hemoragia cerebralǎ.
• Alcoolul constituie un factor de risc prin urmǎtoarele mecanisme: creşte grǎsimile
circulante în sânge, intensificǎ unele tulburǎri de coagulare sanguinǎ, mǎreşte
concentraţia de acid uric din sânge, creşte secreţia de catecolamine şi de insulină. În
acelaşi timp, alcoolul are o acţiune toxicǎ asupra vaselor cerebrale prin faptul cǎ
determinǎ o endoteliozǎ capilarǎ şi o hialinozǎ arterialǎ.
• Personalitatea şi tipul comportamental - se referă la persoanele cu o viaţă agitatǎ, cu un
exces de competitivitate, nerǎbdătoare în efectuarea activitǎţilor cotidiene.
• Factorul socio-profesional: solicitǎrile intense pe plan profesional, excesul de
responsabilitate profesionalǎ, situaţii conflictuale, schimbǎri bruşte şi frecvente ale
modului de viaţǎ.
• Un alt factor de risc este şi nivelul crescut de homocisteinǎ în sânge.
• Utilizarea anticoncepţionalelor orale, în special la femeile fumǎtoare.
• Genul. Hemoragia cerebralǎ are o incidenţǎ cu aproximaţie egalǎ la cele douǎ
sexe,spre deosebire de infarctul cerebral care apare mai frecvent la sexul masculin.
• Ereditatea. Este admisǎ în determinismul hemoragiei cerebrale prin influenţa factorului
genetic în hipertensiune arterialǎ. Ar fi vorba de o predispoziţie familiarǎ care se
transmite ereditar în sensul unei reactivitǎţi patologice vasculare şi metabolice.
• Anotimpul. Se susţine faptul cǎ în perioada rece, pe lângǎ o creştere tensionalǎ, ar
surveni şi o scǎdere a coagulabilitǎţii sanguine, ceea ce ar exacerba condiţiile
patogenice de apariţie a ictusului hemoragic.
• Diabetul zaharat produce deteriorarea peretelui vascular cu aterosclerozǎ
consecutivǎ, ducând la accidente hemoragice la nivelul creierului într-o proporţie de
10-20%.
• Rasa. Americanii negri şi hispanici au un risc mai mare decât persoanele de alte rase.
În comparaţie cu albii, americanii negri tineri (atât femeile, cât şi bǎrbaţii) au un risc de
2-3 ori mai mare de a face AVC ischemic şi de a deceda din această cauză.
• Istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare dacǎ un pǎrinte, un frate sau o sora a
avut un AVC sau un accident ischemic tranzitoriu.
• Vârsta. Hemoragia cerebralǎ apare rareori între 20 şi 40 de ani, având procentajul cel
mai ridicat între 40 şi 60 de ani.

Factori de risc ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL

Fibrilație AVC în antecedente Tipuri de AVC Progres pe termen scurt

atrială
Vârsta
Alcool
Istoric
Fumat
AVC familial

Diabet Boli arteriale

hemoragic

HTA Colesterol ischemic

3
 AVC ischemic AVC hemoragic
1. Accidentele vasculare cerebrale trombotice
sunt datorate stenozelor aterosclerotice sau
ocluziilor arteriale carotide sau ale arterei 1. O hemoragie
cerebrale mijlocii. Deficitul poate fi precedat de
atacuri ischemice tranzitorii sau se poate intracerebrală, în care un
dezvolta în timp dacǎ ocluzia trombotică are vas de sânge invadează
loc treptat. creierul.
2. Accidentele vasculare cerebrale embolice se 2. Ruperea unui vas în spaţiu
instalează brutal în momentul în care
trombocitele, colesterolul, fibrina sau celelalte
subarahnoidian sau în
componente serice obstrucţioneazǎ micile parenchimul cerebral.
vase corticale situate distal.
3. Accidentul vascular cerebral lacunar Haemorrhagic stroke:
• Uneori,nu poate fi găsită
Blood clot:
A blood clots get stuck in an artery and blocks reprezintǎ zone mici de infarctizare, sub 1 cm3 When an artery bursts blood is forced into the brain
tissue, damaging cells so that area of the brain can't
sursa hemoragiei!
the blood flow. care apar în locul în care se ramificǎ function.
arteriolele perforante mici.

De reținut … Ischemia cerebrală

 AVC trombotice apar fără semne premonitorii • La câteva minute de la debutul ischemiei, celulele încep să se
la 80-90% dintre pacienți. umfle, mai ales cele din jurul capilarelor. Umflarea este mai
• 10-20% din AVC sunt precedate de unul sau mai multe vizibilă la astrocite decât la neuroni.
accidente ischemice tranzitorii (AIT).
• Pe măsură ce edemul apare în glia ce înconjoară capilarele și în
• Adesea, AVC trombotice prezintă simptome fluctuante, agravate celulele endoteliale, lumenul capilar este comprimat progresiv.
în câteva minute sau ore. Chiar dacă circulația este restabilită, capilarele comprimate pot
• AVC embolice se prezintă adesea cu un deficit neurologic care să nu fie perfuzate.
este maxim la debut. • Glia și neuronii sunt susceptibili în mod deosebit la necroză, în
• Din primele 10 secunde ale opririi irigației cerebrale apare timp ce endoteliul capilar este relativ rezistent.
insuficiența metabolică a țesutului cerebral. • Dacă infarctul și edemul nu sunt suficiente pentru a provoca
• Perioade prelungite de ischemie duc la necroză tisulară. decesul, în cursul zilelor și săptămânilor care urmează, în aria
Edemul cerebral urmează și evoluează în 2-4 zile. Dacă zona de necroză apar modificările inflamatorii și fagocitoza, care
infarctată este mare, se produce efect de masă. îndepărtează resturile necrotice și resorb edemul.

AVC peste 80 de ani Manifestări clinice ale AVC

• AVC ischemic tipic se prezintă ca un debut brusc al unui
 AVC constituie o patologie deosebit de deficit neurologic focal și se caracterizează clinic prin tipul
severă la vârstnicii de peste 80 de ani. de debut și evoluția ulterioară.

• Frecvența AVC embolic este mult mai mare ca urmare a

fibrilației atriale afectând zone cerebrale mai întinse.
• Mortalitatea este dublă comparativ cu pacienții diagnosticați
cu AVC sub 80 de ani.
• Morbiditatea și dependența totală este semnificativă.
• Mult mai mulți bolnavi acuză deficite cognitive.
• AVC > 80 reprezintă 1/3 din totalul cazurilor de AVC.
• Un AIT se manifestă printr-un deficit neurologic cu durată de sub 24
ore (de obicei 5-20 minute). Este asociat unui mini-avertisment sau
unui AVC tranzitor, deoarece se rezolvă rapid, dar adesea anunță un
atac important. Deficitul este focal și localizat într-o zonă perfuzată de
o arteră specifică.
• Un accident vascular cerebral complet, sau infarctul cerebral de tip
trombotic, este de obicei nonhemoragic. Tipic, evoluează către
deficitul maxim în câteva ore. Adesea, pacientul se trezește cu deficit
complet. Un AVC complet este uneori anunțat de unul sau mai multe
AIT în zilele, săptămânile sau lunile precedente.

4
 Manifestări clinice ale ATI produse în
teritoriul carotidian
• hemiparezǎ, deseori cu localizare parţialǎ, uneori
parezǎ facialǎ centralǎ;
• hemihipoestezie, parestezii într-un hemicorp, dificil diferenţiabile
de crizele jacksoniene;
• cecitate monocularǎ tranzitorie poate fi completǎ sau limitatǎ;
• tulburǎri afazice mixte, motorii sau senzoriale;
• mai rar se întâlnesc convulsii Jackoniene localizate;
• relativ rar hemianopsie homonimă tranzitorie; stǎrile confuzive şi
cefaleea frontalǎ apare rar izolat şi au un caracter nespecific.
Manifestări clinice ale ATI produse în
teritoriul vertebro-bazilar
• vertijul este mai frecvent rotator, dar poate consta uneori într-o
senzaţie de plutire, de legǎnare, de ascensiune, de coborâre
sau de deplasare lateralǎ;
• diplopia prin deficit al nervilor oculomotori;
• disfonia şi/sau disfagia prin deficitul ultimilor nervi cranieni;
• dureri şi parestezii faciale sau linguale;
• pareze ale membrelor uneori în bascule;
• tulburǎri de vedere mai ales bilaterale;
• ataxie;
• greţuri şi/sau vǎrsǎturi;
• crize de „drop attacks”, adicǎ de derobare a
membrelor inferioare.

Structurile și funcțiile creierului Afectarea emisferei stângi

Stg. Dr.

• Pierdearea vorbirii (afazia)

• Hemipareza dreapta
• Pierderea sensibilității dr.
• Pierderea câmpului vizual dr.
• Preferință pentru hemicorpul stg.

Afectarea emisferei drepte Examenul neurologic

Dr.
Stg.

• Examenul atitudinii corpului și al atitudinii segmentelor

corpului
• Examenul echilibrului static și dinamic
• Examenul motricității active
• Examenul coordonării mișcărilor
• Examenului tonusului muscular
• Neglijarea hemicorpului stg. • Examenul troficității musculare
(vizual,spatial)
• Hemipareză stânga • Examenul mișcarilor involuntare
• Pierderea sensibilității pe hemicorpul stg. • Examenul reflexelor
• Deficite de memorie • Examenul sensibilității
• Comportament impulsiv

5
 Examenul atitudinii corpului Examenul reflexelor
• Examinarea atitudinilor se poate face prin simpla inspecție a pacientului în ortostatism • Reflexele cutanate se cercetează excitând pielea cu un vârf de ac:
(dacă se poate) și clinostatism: • reflexul palmo-mentonier: excitaţia regiunii tenare produce contracţia muşchilor
• în faza flască - pacient imobilizat la pat, membrele de partea paralizată sunt bărbiei homolateral, în leziuni piramidale;
inerte; • reflexele cutanate abdominale (superior, mijlociu şi inferior): cu bolnavul în
decubit dorsal, se excită pielea abdomenului la nivelul respectiv şi se obţine,
 în faza spastică - atitudinea distală de
normal, contracţia muşchilor abdominali în regiunea corespunzătoare (reflexul
hipertonie cu predominanță pe flexorii
este diminuat sau abolit în leziuni piramidale);
membrelor superioare și extensorii membrelor
inferioare de partea paralizată determină o • reflexul cutanat plantar: excitaţia marginii externe a plantei de la călcâi spre
atitudine specifică, rezultand membrul superior degete produce, normal, flexia degetelor; în leziuni piramidale, degetul mare
cu brațul în ușoară ABD și rotație internă, face o mişcare de extensie (semnul lui Babinski), care poate fi însoţită de
antebrațil în semiflexie și ușoară pronație, desfacerea în evantai a celorlalte degete.
degetele flectate peste police, iar la membrele
inferioare se menține o extensie coapsa-
genunchi-picior, degetele fiind flectate, iar
halucele extins (Babinski spontan); se adaugă
la nivelul feței o asimetrie facială prin paralizia
nervului facial.

Examenul reflexelor Examenul reflexelor

• Reflexele osteo-tendinoase (ROT). Cercetarea ROT se face cu un ciocan de reflexe,
percutându-se tendonul şi obţinându-se contracţia muşchiului respectiv:
• reflexul rotulian - percuţia tendonului rotulian determină extensia gambei pe
coapsă; se poate cerceta în mai multe poziţii;
• reflexul achilian - percuţia tendonului lui Achile produce contracţia tricepsului
sural.
• Reflexele osteo-tendinoase (ROT)
• reflexul bicipital se executa prin percutarea tendonului muschiului biceps la
nivelul plicii cotului, subiectul avand antebratul usor flectat pe brat, sustinut in
aceasta pozitie de examinator. Se obtine ca raspuns flexia antebratului pe
brat, ca urmare a contractiei muschiului biceps brahial;
• reflexul tricipital se executa prin percutarea tendonului muschiului triceps
deasupra olecranului, subiectul avand antebratul flectat pe brat la 90 de grade
si mana orientata in jos, cu sustinerea bratului de catre examina-tor. Se obtine
ca raspuns extensia antebratului pe brat, ca urmare a contractiei muschiului
triceps brahial.

Spasticitatea în AVC Spasticitatea la MS

• Tulburare motorie caracterizată printr-o exagerare proporţională cu
viteza reflexelor tonice de scurtare (cu exagerarea reflexelor
osteotendinoase).
• Este inconstantă la pacienţii cu AVC.
• Ar putea fi un răspuns adaptativ.
• La palpare - o consistență crescută, fermă a mușchiilor și tendoanele
musculare puse în tensiune.
• La inspecție - se observă o accentuare a reliefului musculaturii în
regiunea respectivă, segmentul bolnav pare mai subțire în comparație
cu segmentul simetric sănătos, fiind fixat într-o anumita poziție; rezultă
o atitudine patologică datorată creșterii hipertoniei musculare.
• La mobilizarea pasivă - o rezistență crescută cu amplitudini ale
mișcării mai scăzute decât cele fiziologice.

6
 Spasticitatea la MI Examenul mișcărilor

Examenul coordonării Examenul coordonării

• Testul index-nas. Pacientul trebuie să-și plaseze indexul pe
• Testul număratului degetelor prin aplicarea rapidă la rând a
vârful nasului venind repede cu mâna din poziția de abducție
a brațului. vârfurilor degetelor pe pulpa policelui.

• Testul index testator – index client. Kinetoterapeutul oferă • Testul marionetelor. Cu brațele întinse se execută, cu ambele
fața pulpară a indexului său la diverse poziții ale membrului mâini, o serie de pronosupinații rapide.
superior, clientul având sarcina de a plasa propriul index pe
el. • Testul călcâi-genunchi.
Din decubit dorsal
pacientul va plasa rapid
călcâiul deasupra
genunchiului opus.

Examenul sensibilității Teste pentru diagnosticul AVC

• Sensibilitatea – se testează bilateral simetric.
• Imagistică cerebrală: CT, RMN.
• Tactilă – atingerea cu o bucată de vată.
• Dureroasă – ace fine, fără traumatisme, simetric, nou pentru fiecare pacient. • Determinarea fenomenului Doppler are rol în precizarea
• Termică – gheaţă, metal încălzit.
localizǎrii unor procese arteriale de tip oclusiv.
• Vibratorie – plasăm un obiect în vibraţie pe halucele pacientului, dar nu pe os, şi îi • Teste de coagulare sanguină
cerem să raporteze când vibraţia se opreşte. • Imagistică vasculară:
• Proprioceptivă – se mişcă degetele de la picioare, pacientul cu ochii închişi şi Noninvasiv
trebuie să recunoască sensul mişcării (sus-jos).
 angiografie RMN
• Stereodiagnosticul – pacientul trebuie să identifice diferite obiecte cu ochii închişi,
sau litere, cifre înscrise în palmă sa. Intracranial, extracranial
 angiografie CT
Intracranial, extracranial
 studii Doppler carotidiene
Invasiv
 angiografie cerebrală convențională

7
Tomografia computerizată
Evoluția după AVC
 Tomografia computerizatǎ reprezintǎ un mijloc de diagnostic
precoce, rapid şi neinvaziv al hemoragiei cerebrale, cu • Recuperarea spontană poate varia
precizarea exactǎ extinderii leziunii. semnificativ, chiar şi la pacienţi cu leziuni
asemănătoare.
• Dimensiunile leziunilor, starea de sănătate anterioară şi
alţi factori pot da unele informaţii privind evoluţia.
• Variabilitatea evolutivă ar putea fi influenţată de:
– evoluţia locală diferită – edem perilezional etc.;
– eficacitatea sistemului de colaterale;
– reprezentări ale aceleiaşi funcţii în diferite arii corticale;
Normal Late Ischemia Hemorrhagic – prezenţa şi numărul căilor neuronale alternative.

Principii de tratament
Îngrijiri de sănătate integrate pentru
pacientul cu AVC • Scopul tratamentului este de a proteja ariile cerebrale
normale şi ischemiate atât faţǎ de accidental iniţial sau de
recidive, cât şi faţă de consecinţele accidentului însuşi, cum
este compresiunea cerebrală prin hemoragie sau edem.

• Tratamentul preventiv are trei obiective:

AVC Faza
hiperacută
Faza
acută Reabilitare Comunitate • Reducerea factorilor de risc vasculari şi deci diminuarea
procesului patologic.
• Prevenirea recidivelor (prevenţia secundară) tratând leziunile
subdiacente.
• Diminuarea leziunilor cerebrale secundare menţinând o perfuzie
suficientă la marginea zonelor ischemice şi reducând edemul.

Tratamentul medicamentos Tratamentul medicamentos

• Medicaţia cu acţiune antiplachetară (inhibă agregarea trombocitelor, care
pot forma trombi). Aspirina este cel mai des folosită în acest scop fiind
eficace în profilaxia accidentului cerebral şi a infarctului de miocard.
• Medicaţia anticoagulante care trebuie administrată zilnic şi necesită
monitorizarea lunară a timpilor de coagulare pentru a preveni sângerările
secundare; cel mai des folosite anticoagulante în profilaxia accidentului
vascular cerebral sunt dicumarinicele.
• Medicaţia hipocolesterolemiantă este reprezentată prin două grupe care
sunt folosite în tratamentul dislipidemiilor, statinele care scad nivelul
colesterolului şi fibraţii care scad nivelul trigliceridelor.
• Medicaţia antihipertensivă este reprezentată de 4 grupe medicamentoase
şi anume: inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IEC), blocanţii
receptorilor de angiotensina II, agenţii beta blocanţi şi diureticele.
• Medicaţia antalgică şi antidepresivă precum inhibitorii selectivi de
serotonina, antidepresivele triciclice, anticonvulsivante (folosite ca
medicaţie antalgică).
• Medicaţia pentru somn: antidepresive (trazodone, mirtazapine) care au şi
un efect sedative.
• Medicaţia anxiolitică este de asemenea des folosita după un accident
vascular cerebral.Cel mai des utilizat este alprazolanul (Xanx) care
reduce anxietatea şi nervozitatea. Alte medicamente utilizate în reducerea
anxietăţii sunt benzodiazepinele (lorazepamul), tranchilizante minore şi
sedative, care pot crea dependenţă.
• Medicaţie care combate agitaţia este necesară mai rar şi cuprinde
medicamente din clasa neurolepticelor (haloperidol, risperidol).
• Medicaţie care ajută la îmbunătăţirea atenţiei şi creşte capacitatea de
învăţare, precum dextroamfetamina.

8
 Tratamentul chirurgical Obiectivele
tratamentul recuperator
prevenirea redorilor articulare; şi proprioceptive a perceperii corpului;
• Tratamentul chirurgical are puţine indicaţii în tratamentul


creşterea mobilitǎţii articulare; îmbunătățirea abilităţii motorii (reflexe

accidentului vascular cerebral mediu şi nu se recomandǎ
 

menţinerea tonusului muscular; şi reacţii reflexe, tonus muscular,

pentru persoanele asimptomatice. Se recomandǎ ca înainte

coordonare pe partea neafectată,
reeducarea sensibilitǎţii; abilitatea mişcării trunchiului şi a părţii
şi dupǎ chirurgie sǎ se administreze pacienţilor aspirinǎ.


 reeducarea echilibrului; afectate);

 îmbunătățirea abilitǎţilor manuale;  reeducarea controlului motor în diverse
 Endarterectomia carotidianǎ  obţinerea unei stǎri psihice optime; situaţii posturale (mobilitate, stabilitate,
mobilitate controlată, abilitate);
(EAC) este eficientǎ la pacienţii  îmbunǎtǎţirea respiraţiei;
 creșterea participării în activitațile
mai tineri, dar nu pare beneficǎ  îmbunătățirea funcţiilor vitale: zilnice (ADL=Activities of Daily Living);
respiraţie, deglutiţie, masticaţie,
pentru femei. EAC se recomandǎ controlul defecaţiei şi al vezicii urinare;  creșterea amplitudinii mişcărilor
articulare;
la pacienţii cu stenozǎ 70-90% şi  stimularea activităţii mintale şi a
obținerea integrării familiale, sociale,
cât mai repede posibil dupǎ capacităţii de comunicare (verbală, 
ocupaţionale a pacientului.
scrisă, prin mimică);
ultimul eveniment ischemic, ideal
dezvoltarea sensibilităţii exteroceptive
pânǎ în 2 săptămâni.


Kinetoterapia în AVC Kinetoterapia în AVC

 Primele 36 luni de la AVC constituie
perioada în care sunt recuperate
majoritate dizabilitǎţilor.
 Imediat dupǎ stabilizarea
hemodinamicǎ a pacientului se
începe recuperarea sub supravegere
medicalǎ atentǎ.
• În faza precoce se utilizeazǎ proceduri pasive, în funcţie de starea
pacientului, iar procedurile mai complexe se introduc progresiv pe
măsurǎ ce pacientul îşi recapǎtǎ controlul asupra corpului.
• În faza acutǎ se utilizeazǎ proceduri pasive de poziţionare, de
menţinere a gradului de mişcare (atenţie la articulaţia umǎrului),
elongaţii, asistarea pacientului la mişcǎrile de întoarcere, de aşezare
la marginea patului şi poziţionarea în şezut iniţial cu sprijin.

 Etapele recuperării sunt:
 recuperarea în faza acutǎ;
 recuperarea în faza post-acutǎ;
 neuroplasticitatea;
 recuperarea în faza cornicǎ precoce.
• În faza postacutǎ pacientul recapǎtǎ un oarecare control asupra
corpului. Aceastǎ perioadǎ este perioada de 3-4 sǎptǎmâni dupǎ
AVC şi pânǎ la reapariţia mişcǎrilor voluntare şi a tonusului
membrelor paralizate. Reluarea poziţiei aşezat. Pacientul încearcǎ
sǎ flecteze coapsele şi sǎ mişte partea superioarǎ a corpului
anterior, sprijinindu-se de o masǎ pe care alunecǎ cu mâinile.

Kinetoterapia în AVC Kinetoterapia în AVC

• Faza cronicǎ-precoce se întinde de la 3-4 sǎptǎmânii la 6 luni chiar un
an, evoluţia fiind maximă în aceastǎ perioadǎ şi cuprinde cele mai
importante momente decisive ale recuperǎri:
• reluarea ortostatismului;
• reluarea mersului;
• recuperarea mişcǎrilor fine ale membrelor superioare;
• rezolvarea problemelor de comunicare..

• Ridicarea în ortostatism şi aşezarea antreneazǎ elemente ca: echilibrul

în ortostatism; transferul şi susţinerea greutǎţii pe membrul afectat,
creşterea afluxului informaţional senzitiv cu rol important în recuperare.
• Dificultǎţile apǎrute la pacienţii cu AVC sunt datorate unor modificǎri ale
biomecanici: timp mai îndelungat necesar pentru a se aşeza/ridica,
amplitudine inegalǎ a forţelor de reacţie vertical la sol (mai mici pentru
membrul paretic).

9
 Antrenamentul la bolnavii cu AVC Metode de recuperare
• Contribuţia antrenamentului fizic în combaterea factorilor de risc ai AVC
• Antrenamentul aerobic de forţă este utilizat nu numai ca program aerobic
atât în cadrul unei profilaxii primare cât şi secundare, indiferent de de creşterea forţei musculare, ci şi ca program pentru ridicarea nivelului de
vârstă, se consideră astăzi ca definitiv dovedită şi obligatoriu de aplicat. fitness.
• Valoarea mersului dozat este de asemenea de necontestat dacă se face • Practicarea antrenamentelor de forţă a stabilit ca un set să fie alcătuit din
corect, perseverent (zilnic sau cel puţin 3 ore/săptămână în antrenament repetarea a 8-10 exerciţii (genuflexiuni, ridicări greutăţi, sărituri etc.).
la covor rulant) şi de durată (minimum 12-24 de săptămâni). În aceste
condiţii, se înregistrează, înalt semnificativ, ameliorarea tuturor • Este suficient un singur set de exerciţii pe zi (cel mult două) deoarece mai
indicatorilor. multe nu ar aduce o creştere a efectelor pozitive.
Parametrii în antrenamentul aerobic
• Studiile clinice au demonstrat faptul că introducerea pacienţilor cu AVC (American College of Sports Medicine, American Association of Cardiovascular and Pulmonar
Rehabilitation, American Heart Association)
într-un program de antrenament aerobic, riguros dozat şi structurat,
Nr. repetiţii pe set Nr. seturi pe zi Frecvenţă pe săptămână
conduce la ameliorarea tuturor perturbărilor specifice induse de
afecţiunea neurologică. Aceste ameliorări apar chiar şi după o scurtă Pentru adulţi sedentari 8-10 (12) 1 (2) 2 (3)

perioadă de antrenament (4-16 săptămâni), înregistrându-se în acelaşi Pentru vârstnici 8-10 (15) 1 2

timp şi creşteri ale capacităţii de efort aerob cu peste 20%, în continuare Pentru cardiaci 8-10 (15) 1 2 (3)
existând posibilităţi de ameliorare.

Metode de recuperare CERISE European Stroke Rehabilitation Study

How much rehabilitation?
• Antrenamentul aerobic pentru anduranţă poate avea structura
Between 7.00 am and 5.00 pm
celui de forţă utilizând însă intensităţi mai mici şi durate mai lungi. În
plus, în această categorie se înscriu modelele de antrenament
aerobic cele mai utilizate ca mersul, alergarea, înotul, ciclismul,
gimnastica ritmică.
• Antrenamentul aerobic pentru flexibilitate urmăreşte în primul
rând obţinerea unor amplitudini de mobilitate articulară cât mai mari.
Acest antrenament se bazează pe tehnici de stretching. Exerciţiile de
stretching pur nu pot depăşi pragul de efort aerobic pentru a
determina efectele complexe morfofuncţionale necesare ridicării
nivelului de fitness.
• O parte importantă şi obligatorie a acestui program este perioada de
încălzire de 5-10 minute înainte de a începe stretchingul propriu-zis.
Încălzirea se realizează prin mişcări dinamice cu slabă rezistenţă
(gravitaţia sau puţin peste).

Stroke Strikes F.A.S.T.

VĂ MULȚUMESC!

• F = Face: ask the person to smile

• A = Arm: ask the person to raise both arms
• S = Speech: ask the person to speak a simple sentence
• T = Time: to call 112

10