CURS - 7.

DEVIAȚIILE, DEFORMAȚIILE ȘI DEFICIENŢELE

COLOANEI VERTEBRALE

Deviațiile coloanei vertebrale sunt simptome ale tulburării staticii acesteia.

ÎN PLAN SAGITAL
- Deviațiile cu convexitatea în plan posterior toracic se numesc – CIFOZE.
- Deviațiile cu convexitatea în plan anterior toracic se numesc LORDOZE.
- Deviațiile CV în plan frontal se numesc – SCOLIOZE.
- Deviațiile în plan sagital pot fi accentuări ale curburilor fiziologice sau pot fi
extinderea unei curburi în zona învecinată (cifoză lungă, cifoză totală).
În plan frontal pot să apară curburi ale CV variate ca formă și diferite ca
lungime: devieri scurte, lungi, cu 1-2 sau mai multe curburi, cu sau fără gibozități.
Deformațiile CV sunt suma tulburărilor morfologice și de structură ale
vertebrelor. Deformațiile CV sunt însoțite de obicei și de deformații ale toracelui.
Deficiențele CV sunt expresia carențelor funcționale statice și dinamice
provocate de deviații și deformații ale acesteia. Deviațiile CV produc,
inconveninete de ordin estetic și funcțional, manifestate prin mișcări asimetrice ale
trunchiului, prin reducerea sau creștera excesivă a mobilității regionale sau totale a
CV. Uneori tulburările sunt dublate de dureri paravertebrale și reduc și mai mult
capacitatea funcțională a segmentului afectat. Forța musculară și rezistența osoasă
scad, coloana fiind expusă traumatismelor.

Etiologia deviațiilor și deformațiilor coloanei vertebrale.

Deviațiile și deformațiile CV se datoresc mai multor cauze:
- malformații congenitale ale vertebrelor și coastelor
 - rahitismul
- boli infecțioase
- tuberculoza corpilor vertebrali
- cauze reumatice
- cauze traumatice
- factori favorizanți: tulburări de nutriție, deficiențe în metabolismul calciului,
obezitatea, insuficiența dezvoltării musculare, sedentarismul execesiv

Examenul clinic și radiologic

Deviațiile accentuate sunt sesizate adeseori și de către nespecialiști. Formele
mai puțin evidente sunt depistate, de obicei, la examenele medicale periodice.
Posibilitățile de corectare a CV se complică prin faptul că majoritatea lor sunt
descoperite tardiv, după instalarea unor dezechilibre irevesibile. Prin depistarea
precoce și elucidarea etiologiei deviațiilor în stadiul inițial se poate prevenii
apariția unor deformații și deficiențe grave.
Pentru stabilirea diagnosticului, este necesar un examen medical complex,
bazat pe examen clinic și radiologic, completat de investigații funcționale cardio-
respiratorii.

EXAMENUL CLINIC cuprinde anamneza și somatoscopia.

ANAMNEZA cuprinde direcția de observare a legăturii cu deficiența coloanei
vertebrale. Se stabilesc antecedente hetero-colaterale și personale, pentru a stabilii
eventualele legături de ereditate, boli, traumatisme și starea prezentă.
SOMATOSCOPIA începe la primul contact cu subiectul și se menține pe tot
parcursul examenului clinic. Se observă elemente cu caracter general cu ar fi ținuta
și comportamentul în timpul discuțiilor. Se înregistrează aspecte morfo-poziționale
ale corpului, privit din față, profil și spate, în poziția stând, cu trunchiul și
membrele superioare și inferioare descoperite.
La examinarea din față se observă:
- devieri ale corpului în plan frontal față de linia mediană
- devieri ale cap și gât spre stânga și spre dreapta
- deformatii toracice – înfundări simetrice sau asimetrice
- deviații ale bazinului
- poziții vicioase ale membrelor inferioare
- deviații ale umerilor: umeri aduși sau asimetrici
La examenul din profil se înregistrează:
- trunchi proiectat înainte sau înapoi
- diferite încurbări ale spatelui – spate cifotic, spate rotund, spate cifo-lordotic,
spate lordotic, spate cu cifoză joasă, spate cu inversarea de curburi
- se fac observații care infirmă sau confirmă cele înregistrate la examenul din față:
- cap-gât înclinat înainte
- torace plat
- torace înfundat la bază
- abdomen proeminent sau supt
- bazin înclinat înainte sau înapoi
- relief fesier șters sau pronunțat
- genunchi recurbați sau în flexie
- membre superioare cu coate în flexie
- umerii aduși

La examenul din spate se constată asimetrii față de linia mediană, se

confirmă sau se infirmă asimetriile observate la examenul din față.
- cap și gât înclinat spre dreapta
- umeri asimetrici
- umeri țepoși
- omplați depărtați, basculați, desprinși, trunchi translatat spre stânga sau spre
dreapta
- spații brahio-toracice, simetrice sau asimetrice
- șolduri simetrice sau asimetrice
- devieri ale CV în plan frontal – curburi scoliotice, cu și fără gibozitati
- plică subfesieri simetrică sau asimetrică
- genunchi valg (pic in X)
- picior în valg, simetric sau asimetric
- picior plat

Examenul radiologic are un dublu scop: prin observarea modificărilor

structurale acesta înlesnește stabilirea etiologiei deficiențelor CV. În al doilea rând,
este singurul criteriu obiectiv de urmărire și control a deviațiilor CV.

Deficienţe ale coloanei vertebrale

În cadrul examenelor medicale care se desfăşoară în şcoală se stabileşte
starea de sănătate a copiilor dar se apreciează şi creşterea şi dezvoltarea fizică a
acestora. Se cunoaşte faptul că unii dintre ei pot prezenta anumite defecte
morfologice şi funcţionale ce se pot localiza la nivelul aparatului locomotor.
Aceste defecte ale aparatului locomotor se numesc „deficienţe fizice”.
Deficienţele fizice sunt definite ca abateri de la normal privind forma şi
funcţiile fizice ale organismului, care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea
armonioasă a corpului, ducând la modificări ale aspectului exterior, reducând
aptitudinile şi puterea de adaptare la efort fizic a individului.
 După evoluţia lor dar şi după posibilităţile de corectare, deficienţele fizice
pot fi: uşoare, medii şi accentuate.
Deficienţele uşoare cuprind micile abateri de la normal, observate într-un
spaţiu incipient. Se pot localiza la anumite segmente sau la nivelul întregului corp
şi se pot corecta prin exerciţii uşoare.
Deficienţele cu grad mediu cuprind deficienţe staţionare sau cu evoluţie
lentă. Aceste deficienţe medii se întâlnesc la anumite segmente sau regiuni
corporale şi pot fi: cifoze, lordoze, scolioze, deficienţe ale genunchilor sau ale
picioarelor.
Deficienţele accentuate sunt modificări patologice într-un stadiu avansat de
evoluţie şi pot fi corectate doar prin instituţii specializate.
Este foarte importantă cunoaşterea şi observarea acestor deficienţe şi
îndrumarea copiilor spre corectarea lor.
Corectarea deficienţelor fizice se poate face prin practicarea exerciţiilor
fizice, care au rolul de a influenţa structura corpului, funcţiile organice dar şi
psihicul.
Este foarte important de ştiut faptul că exerciţiile fizice, desfăşurate în prima
perioadă a vieţii, pot prevenii şi corecta deficienţele (prin acţiune statică sau
dinamică) mult mai uşor decât în celelalte perioade ale vieţii.
Orice activitate cu caracter fizic, fie sub forma efortului static sau a
efortului dinamic, având amplitudine şi intesităţi variate, constituie o stimulare
specifică pentru muşchi.
Forţa musculară poate fi influenţată pozitiv de un volum mare de exerciţii,
ce pot fi desfăşurate liber, împotriva gravitaţiei dar şi cu mişcări legate de diferite
aparate, a căror îngreuiere poate creşte progresiv.
Exerciţiile statice corective constau din poziţii, cu realizarea unor
contracţii izometrice.
 După atitudinea corpului în timpul menţinerii, poziţiile pot fi corecte – când
se menţine atitudinea normală a corpului, corective – când se realizează o
corectare parţială a deficienţei globale sau segmentare, hipercorective – când se
poate obţine chiar aspectul invers al deficienţei.

Poziţiile fundamentale folosite în gimnastica medicală:

1. stând - este poziţia în picioare, are o bază de susţinere redusă. Este folosită la
deformaţiile toracelui şi ale spatelui, ale membrelor superioare şi inferioare, fiind
utilizată mai mult sub forma poziţiilor derivate.
2. pe genunchi – se menţine mai greu, având trunchiul la verticală. Se foloseşte
foarte mult poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme (patrupedie). Este utilizată
foarte mult în corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale şi a toracelui.
3. şezând – oferă o bună stabilitate corpului, având o suprafaţă de sprijin mare. Se
poate folosii la corectarea lordozelor, cât şi la exerciţiile de respiraţie
diafragmatică.
4. culcat – este o poziţie cu suprafaţă de sprijin foarte mare, iar mişcările de
trunchi se pot executa cu amplitudine mărită. Poziţia culcat se foloseşte pentru
corectarea deficienţelor coloanei vertebrale, a toracelui, a membrelor superioare şi
inferioare.
5. atârnat – este o poziţie în care sprijinul se află deasupra centrului de greutate.
Această poziţie se foloseşte pentru corectare deviaţiilor coloanei vertebrale, ale
membrelor superioare sau inferioare.
Exerciţiile de repiraţie – au caracter corectiv şi se execută din poziţii stabile. Se
pot folosii mişcările de trunchi sau cu membrele superioare.
Se pot desfăşura la sfârşitul părţii introductive sau după exerciţiile corective
mai grele.
Deficienţele globale ale corpului:
1. atitudinea global lordotică – este o accentuare a coloanei vertebrale lordotice,
care poate ajunge la coloana dorsală sau la nivelul spatelui în întregime.
2. atitudinea global cifotică – este atitudinea în care capul şi gâtul sunt înclinate
înainte, umerii aduşi în faţă, toracele înfundat, abdomenul supt. Spatele este în
cifozare dorso-lombară.
3. atitudinea global rigidă – în care segmentele cap, gât, trunchi şi membre sunt
pe verticală. Coloana vertebrală nu cuprinde curburile specifice.
4. atitudinea global asimetrică – apare în plan frontal. Se datorează unei
inegalităţi funcţionale în sprijin sau în mişcare a membrelor inferioare.