LOVIREA MINGII CU DOUĂ MÂINI DE SUS - PASA DE SUS

Lovirea mingii cu două mâini de sus, sau pasa de sus este acţiunea de joc cu care se

începe instruirea şi asigură ţinerea mingii în joc la nivel de amatori şi începători.

Poziţia de bază

Jucătorul se găseşte cu picioarele într-o poziţie comodă, depărtate aproximativ la nivelul

umerilor, unul dintre ele uşor înaintea celuilalt, genunchii puţin îndoiţi, spatele drept, braţele

ridicate cu articulaţia pumnului la nivelul frunţii, coatele îndoite, degetele mari şi arătătoare

a celor două mâini formând un triunghi ptin care sportivul să poată vedea mingea. Palmele

ambelor mâini sunt în extensie.

Acţiunea picioarelor, trunchiului şi a braţelor

Genunchii şi coatele se întind simultan, trunchiul se ridică în timpul lovirii mingii. Privirea

jucătorului urmăreşte mingea eliberată din „cupă”.

Contactul cu mingea

Este făcut cu degetele celor două mâini, care formează o „cupă”. Greutatea mingii este

preluată de degetul mare, arătător şi mijlociu de la fiecare mână.

Acţiunea de după lovire

Tripla extensie, urmare firească a lovirii mingii este urmată de deplasare spre direcţia de

ridicare pentru intrare în acţiunea ce urmează.

Pasa de sus peste cap de pe sol

Pasa peste cap de pe sol este denumită astfel pentru că transmiterea mingii se face de către

executantul aflat cu picioarele pe sol în spatele acestuia (peste cap).

Poziţia iniţială

Poziţia fundamentală nu diferă faţă de descrierea făcută anterior la procedeul ridicarea înainte

de pe sol. Spatele drept conferă posibilitatea de a trimite mingea surprinzător peste cap.

Acţiunea picioarelor, trunchiului şi braţelor

Acţiunea trunchiului a mâinilor şi a capului este orientată în sus şi spre înapoi.

Contactul cu mingea

Este identic cu cel al ridicării înainte de pe sol. Acţiunea de după lovire

Trimiterea mingii peste cap presupune la începători o extensie a corpului, urmărirea

mingii cu privirea şi apoi întoarcere pentru a „intra în joc.”

Exerciţii pentru însuşirea pasei de sus

Exerciţiile sau mijloacele pe care le propun spre a fi utilizate se cuvine a fi adaptate

condiţiilor specific şi vor fi dozate particularizat.

Pasa sau ridicarea înainte din săritură

Pasa sau ridicarea din săritură presupune un stadiu de pregătire avansat şi este denumită

astfel pentru că mingea este lovită din săritură. Jucătorul întâmpină mingea şi pasează din

săritură, adică este în aer în timpul lovirii mingii. Avantajul constă în derutarea adversarilor,

sau corectarea unor mingi de pe fileu.

Poziţia iniţială

Poziţia iniţială este adoptată după o deplasare şi săritură la minge. Corpul se găseşte în aer,

orientat cu faţa spre direcţia de transmitere a mingii, braţele îndoite la nivelul coatelor.

Contactul cu mingea

Este identic cu cel descris la procedeele anterioare. Punctul de lovire este mai înalt.

Acţiunea de după lovire

Acţiune de după lovire este o aterizare amortizată şi echilibrată a săriturii pentru a participa în

contiunare la jocul fără minge.

Ridicarea peste cap, din săritură

Ridicarea peste cap, din săritură este denumită astfel după direcţia mingii şi modalitatea de

execuţie.

Poziţia iniţială

Poziţia iniţială este identică cu cea prezentată la ridicarea înainte din săritură.

Acţiunea braţelor

Este de întindere la nivelul coatelor. Direcţia de acţionare este spre în sus şi înapoi.

Contactul cu mingea

Contactul cu mingea nu se diferenţiază faţă de prezentările anterioare. Punctul de lovire se

găseşte pe verticala corpului jucătorului.

Ridicarea peste cap din săritură

Acţiunea de după lovire

După lovirea mingii urmează o aterizare echilibrată pe timpul unu şi o întoarcere spre

direcţia care s-a transmis mingea pe timpul doi, pentru a putea continua intrarea într-o nouă

acţiune.

Exerciţii pentru învăţarea paselor din săritură

Consider că în stadiul de intruire în care se însuşesc pasele din săritură, antrenamentul capătă

un caracter tactic. Pasa nu mai are doar un rol neutru de trimitere a mingii către un coechipier,

conform regulamentului de joc ci capătă valenţe noi în cadrul tacticii colective în atac şi pentru

diferenţiere se poate numi ridicare pentru atac.