TEMA: PARTICULARITATILE DE PREGATIRE, ORGANIZARE SI DESFASURARE A MARSURILOR TURISTICE PEDESTRU , MONTAN SI

NAUTIC

1.PARTICULARITATILE DE ORGANIZARE SI DESFASURARE A MARSURILOR TURISTICE PEDESTRU.

TURISMUL PEDESTRU este o componenta a turismului sportiv , turismul pedestru reprezinta un mars turistic pe un anumit traseu . Turismul pedestru
presupune alegerea libera a mai multor trasee , daca pe parcursul turismului pedestru sunt intilnite mai multe obstacole naturale atuci acestea se transforma
in turism combinat (pedestru- montan sau pedestru- nautic)
Turismul pedestru este alcatuit din marsuri turistice care nu necesita din partea participantilor cheltuieli foarte mari . Conform complicitatii traseului ,
turismul pedestru poate fi cel mai diversificat ; de la excursii si marsuri turistice pina la marsuri turistice cu o complicitate mai mare . Turismul pedestru poate
fi de 2 tipuri :
1.Planificat(pentru cei experimentati)
2.Neplanificat (pentru amatori)
TURISMUL PEDESTRU PLANIFICAT se caracterizeaza prin faptul ca turistii se pregatesc de acest mars o perioada mai mare , luind in
considerare urmatoarele aspecte : alcatuirea ratiei alimentare , pregatirea echipamentului colectiv si special , depistarea tipului de spatiu de cazare si tipului
de transport si nu in ultimul rind completarea grupei cu persoane pregatite pentru traseul planificat .
TURISMUL PEDESTRU NEPLANIFICAT --- turistii spontan isi elaboreaza traseul si isi aleg itinerarul iar restul criteriilor le stabilesc pe parcurs
.Pentru a obtine mai multa experienta in acest tip de turism este necesar de a incepe cu marsuri turistice pedestre de o zi , pentru inceput este necesar de
parcurs trasee usoare si cu relief nu foarte fragmentat .
Participantii ce sufera de anumite boli cronice trebuie sa consulte un medic Inainte de a incepe sa parcurga un traseu . Grupa in turismul pedestru ,
trebuie sa fie alcatuita din minim 6 persoane si maxim 12 deoarce , grupele mari sint mai greu de dirijat . Este necesar de a desfasura marsuri turistice
combinate cu excursii si desfasurari de competitii , acestea vor contribui , ca participantii sa se cunoasca mai bine , o importanta majora , trebuie acordata
inventarului turistic , produselor alimentare dar si trusei medicale . Inainte de fiecare mars cu o durata mai mare de timp , este necesar de pregatit toate
documentele si de stabilit timpul de control pentru parcurgerea traseului .
Succesul marsului turistic in mare parte depinde de organizatorul acestuia . Acesta trebuie sa fie experimentat , si sa cunoasca diverse aspecte ce tin de
specificul marsului . Tactica marsului are menirea sa asigure un echilibru necesar organismului intre deplasare si odihna . Regimul deplasarii la inceput , dupa
10-15 minute de mers, grupul va efectua primul popas mic , care are menirea sa ofere posibilitate turistilor sa isi aranjeze lucrurile ce nu stau comod in rugzac
sau sa regleze centurile rugzacului , sa lase sau sa imbrace unele haine . In prima jumatate a zilei , este recomandabil sa se infaptuiasca 2/3 din distanta
planificata . La mijlocul zilei , turistii necesita un popas mare pentru a lua masa .

REGIMUL ZILEI INTRUN MARS TURISTIC PEDESTRU :

de la 8.00 pina la 8.30 e dejunul
de la 8.30 pina la 12.30 e deplasarea .
de la 12.30 pina la 16.00 e popasul mare (prinzul,odihna , jocuri distractive )
de la 16.00 pina la 18.00 e deplasarea .
de la 18.00 pina la 20.00 e amenajarea taberei si cina
1
 de la 20.00 pina la 23.00 e timpul liber
de la 23.00 pina la 7.00 e timp de somn
Ritmul deplasarii depinde de relief , anotimp si pregatirea fizica a participantilor . Viteza de deplasare a grupului de turisti incepatori este
aproximativ de 3.5-4.5 km/h. Tempoul fiind reglat dupa tempoul participantilor cu pregatire fizica mai slaba . Pe drum drept , ritmicitatea se caracterizeaza
prin viteza constanta . La coborire , pasii devin mai mari, la urcari mai mici . Deplasarea se incepe cu tempou mai lent ce se mareste treptat , devenind
constant dupa 10 minute , si scade cu 3-5 minute inainte de popas pentru a micsora efortul asupra inimii si organelor respiratorii .
Ordinea deplasarii : Turistii merg in coloana cite unul , in fruntea coloanei merge conducatorul sau un turist bine experimentat care variaza tempoul
si alege directia de deplasare.
Timpul si locul popasului: Incheietorul coloanei deasemenea e un turist experimentat , in caz ca poate sa apara unele incidente pe parcurs , el avind statut de
a continua traseul fara grupul de participanti .Participantii cu pregatire fizica mai slaba se afla in mijlocul coloanei . Daca grupul se deplaseaza prin tufis , sau
paduri ,distanta intre participantie de 2-4 metri , un brat e ridicat la nivelul capului pu a asigura capul de traume , hainele sa fie din stofa ce nu permite a se
agata de crengi .
BIVUACUL TURISTIC:
-POPASUL MIC --- grupul de turisti , alege un loc uscat , pe poiene , la marginea padurii sau drumului de tara , nu este de dorit oprirea grupului pe marginea
soselelor si autostrazilor cu circulatie intensa a trasnportului . Pe timp rece locul de popas trebuie sa fie insorit si ferit de vint , iar vara , in umbra cu adiere
usoara de vint
-POPASUL MARE--- criterii principale de alegere a locului sunt sursa de apa si a lemnelor . Conducatorul repartizeaza sarcinile , dupa care participantii incep
lucrarile : pregatesc vatra pentru foc , aduna lemne si pregatesc mincarea . Vara popasul mare are o durata de 3-4 ore , pe timp rece si iarna , popasul la prinz va
fi de maxim2 ore , mincarea calda poate fi inlocuita cu alimente conservate
-POPASUL DE NOAPTE , trebuie sa fie amplasat pe teren neted , ferit de vint , uscat , in apropierea unei surse de apa potabila . Daca popasul este pe maluri
de ape , atunci tabara se amenajeaza mai sus , pentru a evita pericole ce pot aparea . Este interzis montarea corturilor in apropiere de copaci uscati ce pot
cadea in timpul ploii sau a vinturilor puternice . MONTAREA BIVUACULUI trebuie finisata inainte cu 2 ore .

2. PARTICULARITATILE DE ORGANIZARE SI DESFASURARE A TURISMULUI MONTAN

TURISMUL la momentul actual acopera o plaja destul de larga de activitati avind la baza vizitarea unor regiuni pitoresti , din punct de vedere
peisagistic , stiintific , cultural , istoric si sportiv avind ca mijloc de locomotie piciorul , trenul , avionul sau masina .
Turismul montan e parcurgerea pe jos a unor regiuni de munte . In ultimele decenii ale sec.XX este promovata in arealul montan o forma noua de practicare
a turismului si anume cea denumita ecoturism . Adica o calatorie in areala naturale .

Principalele caracteristici ale turismului montan sunt:

se desfasoara la munte ,e mijloc de practicare a exercitiului fizic , intareste sanatatea , poate fi practicat la orice virsta , diminueaza sau combate efectele
negative ale civilizatiei , dezvolta personalitatea umana , ajuta la cunoasterea lumii inconjuratoare .
La baza organizarii se desfasurarii fiecarei actiuni turistice sta o serie de cerinte de ordin general si particular :
→ Accesibilitatea persoanelor cu nivelul dezvoltarii fizice
2
→omogenitatea colectivului
→pregatirile se fac in concordanta cu caracteristicile de anotimp , vreme , relief si obiective .
→gradarea efortului
→satisfacerea interesului participantilor
→valorificarea instructiv – educativa a actiunii.
Principalele forme de practicare a turismului montan sunt : plimbarea , drumetia , si excursia .
Obiectivele unui mars turistic montan pot fi geografice , istorice si arheologice , naturaliste , etnografice si folclorice , practicarea sporturilor de iarna si
practicarea sporturilor de vara .

TEHNICA SI TACTICA MARSULUI TURISTIC MONTAN:

este demonstrat faptul ca odata cu cresterea altitudinii , scade capacitatea de munca a organismului , astfel la inaltimea de 3000 de metri , capacitatea e de
90% , la 4000 de metri e de 80 %.

REGIMUL ZILE LA MUNTE:

se deosebeste de cel pedestru prin faptul ca este mai inaintat cu 1-2 ore , datorita faptului ca in a 2 jumatate a zilei , timpul este nestabil si poate creste riscul
periculelor :
-avalanse
-precipitatii
-topirea zapezii …
In munti noaptea se lasa mai devreme decit in zonele de cimpie , se recomanda desteptarea la orele 4-5 dimineata si deplasarea pe traseu .
POPASUL MARE deseori nu depaseste o ora iar pentru popasul de noapte , montarea taberei incepe la ora 15.00 – 16.00 .
TEMPOUL DEPLASARII : la munte in mare masura depinde de relief , la ridicari el este mai lent , iar la coborari mai accelerat .La ridicarea
pantelor peste fiecare 20-30 de minute se face un popas de 5-10 minute .
ORDINEA DEPLASARII : e strict in coloana cite 1 , turistii nu trebuie sa ignore cararile folosite de localnici sau alti turisti . de regula acestea
reprezinta cea mai optima si sigura cale . Pe pantele acoperite cu iarba , urcarile si coboririle se efectueaza in zig-zag . Pe cele acoperite cu pietris , deplasarea
se face pe diagonala . Turistii se afla cit mai mult posibil aproape unul de altul . La urcari si coborari , pe stinci se aplica regula celor 3 puncte de sprijin ,
efortul principal il efectueaza picioarele , iar miinele se folosesc ca sprijin . Un mare pericol in regiunele muntoase prezinta avalansele . Avalansele de pietre
sunt provocare de ploi , furtuni ,aluncari de teren , zgomote puternice . Cele de zapada se intimpla cel mai des primvara , odata cu incalzirea vremii . Este strict
interzis strigatul si zgomotele puternice in munti care pot provoca avalanse.
TRAUMATISMELE SI LEZIUNELE POSIBILE IN PRACTICAREA TURISMULUI MONTAN:
-entorse

3
-luxatiile
-fracturile
-microtraumatismele
-crampele musculare
-rupturile musculare
-contuziile

SEMNELE DE ALARMA IN MUNTI:

In caz de pericol , izolare , imposibilitatea continuarii deplasarii , accidente sau imbolnaviri se va recurge la semnalele de alarma , semnalele de alarma in
munti constau din 6 semne acustice sau optice pe minut , adica cite 1 semnal la fiece 10 secunde , dupa care urmeaza o pauza de 1 minut . Raspunsul consta
din 3 semnale optice sau acustice pe minut , cite un semnal la fiece 20 secunde . Urmate de o pauza de 1 minut . Semnalele acustice pot fi fluierat strigat , iar
cele optice : din emiterea iepuraselor de soare cu ajutorul unei oglinzi , ridicarea in sus si agitarea unei haine . Pe intuneric se vor utiliza preponderent semnale
luminoase : lanterne… Apelul de salvare trebuie sa contina locul producerii accidentului , numarul accidentatilor , data si ora accidentului , diagnosticul ,
datele personale ale celui ce face apelul .

3.PARTICULARITATILE DE ORGANIZARE SI DESFASURARE A TURISMULUI NAUTIC

Turismul nautic este o cale ideala de a combina iachtingul cu timpul liber , acest tip de sport apare ca segment industrial in EUROPA si AMERICA
DE SUD , dupa care se raspindeste in SUA.Turismul nautic este unul din tipurile de turism care consta in parcurgerea unui traseu pe apa .Se deosebesc mai
multe tipuri ale turismului nautic : deplasare pe traseu cu barca , turismul cu pinze , caiacul pe mare .

Ce este DIVINGUL , RAFTINGUL , IACHTING ???

1. Diving-ul devine din ce în ce mai popular și la noi în țară. Este adevărat că la noi sunt puține locuri, unde ar putea fi practicat acest tip de sport, dar sunt și oameni
pasionați de acest gen sportiv. Numărul doritorilor de a învăța cum se scufundă corect în apă crește constant, avem chiar și cursuri în care specialiștii propun și
echipamentul necesar pentru a începe pregătirile pentru scufundări.
Ce este diving-ul?
Diving-ul face parte din categoria sporturilor extreme, de aceea se recomandă practicarea lui în echipă și această activitate este supusă certificării.
Echipamentul de care ai nevoie pentru a practica scuba diving
#1. Mască pentru ochi și nas
În primul rând, este nevoie de o mască pentru ochi şi nas care creează un spaţiu de aer între ochi şi apă necesar pentru a vedea, dar opreşte şi să respiri pe nas. Acest lucru te
obligă să respiri pe gură cu ajutorul regulatorului.

4
#2. Wet suit
Apoi e nevoie de un costum de neopren, care se numește „wet suit”, pentru că apa intră în costum, preia temperatura corpului şi o meţine pentru a o feri de temperaturile
scăzute din adâncimi.
#3. Încălțări speciale
Pentru protejarea de arici şi stânci este nevoie de nişte cizme sau şosete speciale. În plus, pentru deplasare sunt necesare labele de înotat.
#4. Butelia de aer
Este nevoie de butelia cu aer, care conţine acelaşi aer pe care îl respirăm şi pe cale naturală, 21% oxigen, 79% nitrogen. Şi este şi un regulator care intermediază presiunea
care ajunge în cavitatea bucală şi apoi în plămânii. Din cei 200 de bari pe care îi este în butelie, regulatorul oferă atât cât avem nevoie pentru a respira la orice adâncime ne-
am afla. Nu se face nimic special pentru asta, ci se întâmplă automat.
Costul echipamentului complet pentru scufundare este între 1,5 mii şi 4 mii euro în funcţie de calitate, grad de complexitate şi producător.
Regulile care trebuie respectate sub apă
Înainte de a începe scufundările în adâncul mării este nevoie de instruire în piscină.
În primul rând, regulile sunt reguli. Nu sunt ca cele de pe autostradă, când indicatorul îţi arată că nu trebuie să depăşeşti 100 km/h şi tu mergi cu 120. Dacă încalci regulile la
scuba-diving atunci vor apărea problemele.
O primă regulă este respectarea legii aerului. Trebuie să respiri continuu, să nu îţi ţii respiraţia niciodată. Şi trebuie să îţi egalizezi presiunea în urechi. Acest lucru se face
ţinându-te de nas şi încercând să expiri, fără să dai aerul afară, până simţi în ureche că s-a egalizat presiunea, de o parte şi alta a timpanului. În plus, există anumite limite de
timp pentru fiecare metru în adâncime la care ne scufundăm. Nu depăşim aceste limite, de exemplu la 30 de metri poţi sta 30 de minute.
Fiecare adâncime are limite de presiune. În plus, nu ieşim dintr-o dată la suprafaţă. Trebuie să ieşim afară încet, metru cu metru. Este complicat, dar, dacă continui lecţiile, se
învaţă pas cu pas. Trebuie să ne relaxăm, panica este un inamic.
Teama este normală, dar nu şi panica. De reținut e faptul că pentru a începe acest sport în primul rând ai nevoie de dorință, rezistență bună și neapărat antrenamente
respiratorii sub apă. Pentru a evita accidentele fatale nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice.
40 de metri este adâncimea permisă pentru scufundări cu butelii de aer și 40-50 de minute este timpul limită permis pentru o plonjare.
În ce constă cursul și cât costă
Cursul pentru începătorii constă în 12 ore, la care participanții susțin atât un examen teoretic cât și practic . Cu ajutorul acestui act, ei pot face plonjări în orice colț al lumii.
Acest certificat permite scufundarea la adâncimi de până la 18 metri. Anual în Chișinău circa 10-15 persoane cu vârste cuprinse între 16 și 35 urmează acest curs. Cursul de
formare cu certificare recunoscută pe plan internațional costă 250 de euro.
Diving-ul în Moldova
Diving-ul devine din ce în ce mai popular și la noi în țară. Este adevărat că la noi sunt puține locuri, unde ar putea fi practicat acest tip de sport, în schimb sunt și oameni
pasionați de acest gen sportiv, numărul doritorilor de a învăța cum se scufundă corect în apă crește constant, avem chiar și cursuri în care specialiștii propun și echipamentul

5
necesar pentru a începe pregătirile pentru scufundări. Locul preferat pentru acvalagiștii moldoveni este râul Nistru, dar aceștia, conform legislației Republicii Moldova nu au
dreptul la vânatul subacvatic. O altă destinație preferată a acvalangiștilor moldoveni este și litoralul Ucrainean al Mării Negre (reg. Odesa și Crimeea).
Competiții și campioni
În ultimii 2 ani au avut loc mai multe competiții de free diving, dar cu 5-6 ani în urmă au avut loc competiții de luptă subacvatică. În anul 2015 au fost competiții de free
diving la care au fost oaspeți din țări precum Ucraina și Europa. Sportivii noștri din Republica Moldova, participă anual la competiții internaționale și competiții mondiale
locul desfășurării fiind în Belgrad, campionat regional in Moscova, dar si seminar de adâncime in Egipt. Pentru a participa la o astfel de competiție tinerii sportivi scot din
buzunare circa 300-400€, și asta pentru a reprezenta țara noastră la o competiție internațională. Prezidentul cursului diving Moldova este Serghei Legheida, el este și ca
instructor. În 2015 Dumitru Voloshin ajunge campion a Republicii Moldova la free diving, la început a decis să încerce ceva nou, dar a sesizat că deja e pentru totdeauna.
Sporturi pe apa - raftingul

In sezonul cald cu totii suntem atrasi de sporturile pe apa. Daca cei mai putin curajosi practica inotul sau balaceala la un strand sau in valurile marii, cei cu spirit de
aventura se incumeta la o cursa de rafting.

Raftingul, un sport ce poate fi practicat mai cu seama in apele involburate din zonele montane, meste destinat numai curajosilor! La inceput, raftingul a aparut nu ca un
sport, ci ca o necesitate, transportul pe apele curgatoare facandu-se cu ajutorul plutelor de lemn. Abia in urma cu cateva zeci de ani raftingul a devenit un sport, destul de
neobisnuit pentru cei putin mai fricosi.

Desi astazi raftingul a devenit o activitate sportivi ce atrage un numar destul de mare de practicanti, doritorii de aventura se pot bucura de o astfel de experienta in locuri
special amenajate, cu echipe bine dotate si mai ales, numai insotiti de ghizi cu experienta.

In functie de numarul de participanti la o cursa, dar si de gtradul de dificulatate implicat de debitul apei, se va opta pentru o barca de diferite dimensiuni si cu un numar variat
de persoane. Apoi, echipati cu veste de salvare, casti de protectie si mai ales cu mult curaj, aventurierii se lanseaza cu barca in valurile involburate ale apelor, incercand pe cat
posibil sa se mentina pe pozitia normala de plutire la suprafata apei, fara a se rasturna.

In tara noastra, potrivit specialistilor, cele mai impresionante trasee destinate raftingului sunt: Nera, Crisul Repede, Ariesul, Cerna, Bistrita, Defileul Jiului.

IÁHTING s. n. Sport nautic practicat cu ambarcațiuni cu vele.

6
 Centrul de Recuperare Medicală este reprezentat de o echipă de kinetoterapeuți cu experiență, pasionați
de ceea ce facem și dispuși oricând să venim în ajutorul pacienților noștri. Abordăm planul de tratament ținând cont de particularitățile
fiecărui pacient în parte.
Prin instituirea unor programe individualizate de Kinetoterapie, Terapia Trigger Points, Mobilizare Vertebrală, Terapia Yumeiho,
Reflexoterapie, Kinesiotaping starea de sănătate se va putea îmbunătăți simțitor de mult. Toate aceste tratamente, de altfel, te vor ajuta să
îți menții starea de sănătate, de echilibru fizic, te vor ajuta să te menții într-o formă fizică excelentă.

Desfășurăm programe de recuperare medicală ce se adresează unei game largi de afecțiuni neurologice (hernia de disc, accident vascular,
traumatisme vertebro-medulare, paralizie cerebrală, etc.); ortopedico – traumatice(entorse, luxații, ligamentoplastii, protezarea șoldului
sau a genunchiului, scolioze și alte tulburări de statică vertebrală, etc.. ); reumatologice (osteoporoză, artrite, gonartroză, cozartroză,
spondilită, periartrite scapulo-vertebrale, lombalgii, etc..) .

Reușita tratamentelor și satisfacția pacienților ne motivează, iar succesul pacienților este întotdeauna și succesul nostru! Vă aștetăm cu
mare drag la noi! :)
Ne puteți găsi de marți până sâmbătă între orele 09:00 - 18:00, pe strada Florilor, 28/2 of.1. Pentru infomații și programări sunați la nr.
de tel.: 069571226

7
Entorsa-Afectare a ligamentelor unei articulaţii fără deplasarea suprafeţelor articulare, provocata de o mişcare bruscă a articulaţiei cu amplitudine anormala.

Luxatia-Deplasare a doua extremitati osoase ale unei articulatii, antrenand o pierdere a contactului normal a doua suprafete articulare. Este provocata de un
traumatism sau o miscare gresita, mult mai rar de o malformatie congenitala (luxatie congenitala de sold).

Microtraumatismele- Traumatism de mică intensitate care prin repetare frecventă poate deveni cauza unei boli profesionale. – Din fr. microtraumatisme.

Crampele musculare- Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular

Rupturile musculare - Ruptură a unui muşchi provocată de un efort prea intens.

O ruptură musculară survine de cele mai multe ori la un sportiv insuficient antrenat / incalzit . Ea se manifestă printr-o durere acută, care poate provoca o
sincopă. La câteva zile după traumatism, apare un hematom la suprafaţa muşchiului.

Tratamentul consta in repausul complet al subiectului timp de două zile, ţinerea membrului în poziţie ridicată asociată cu aplicarea, două ore pe zi, a unei pungi
cu gheaţă si luarea de antiinflamatoare nesteroidiene şi de miorelaxante. După două zile dacă hematomul este voluminos, poate fi puncţionat sub ecografie.
Reluarea activităţii sportive nu este posibilă înainte de o lună după accident

Contuziile- Vânătaie rezultata in urma unei lovituri, fără ruperea pielii şi fără fracturarea oaselor, dar ce poate fi însoţită de hematoame şi de leziuni interne.
Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului.