Tema 1.

Turismul montan - definiţii, tipuri şi particularităţi

1.Caracterizarea turismului montan

Termenul de turism acoperă, în momentul actual o plajă destul de largă de
activităţi efectuate din plăcere, constând în vizitarea unor regiuni pitoreşti ori
interesante din punct de vedere peisagistic, ştiinţific, cultural, istoric, sportiv etc.,
având, ca mijloc de locomoţie, piciorul, maşina, trenul, vaporul ori avionul.
În cadrul acestor activităţi, definirea turismului montan limitează numărul
elementelor de mai sus la ,,parcurgerea, din plăcere, pe jos, a unor regiuni de
munte".
Din interacţiunea acestei activităţi cu particularităţile şi interesele
beneficiarilor, putem desprinde principalele caracteristici ale turismului montan:
a.      Se desfăşoară la munte;
b.     Este mijloc de practicare a exercițiului fizic;
c.      Are accesibilitate mare şi prezintă forme variate de practicare;
d.     Fortifică sănătatea;
e.      Nu necesită condiţii materiale deosebite;
f.      Poate fi practicat la orice vârstă;
g.     Diminuează sau combate efectele negative ale civilizaţiei (sedentarism,
suprasolicitare, supraalimentaţie);
h.     Dezvoltă personalitatea umană;
i.       Ajută la cunoaşterea lumii înconjurătoare;
La baza organizării şi desfăşurării fiecărei acţiuni turistice stau o serie
de cerinţe de ordin general şi particular:
a.      Accesibilitatea participanţilor, în relaţie cu nivelul pregătirii fizice;
b.     Omogenitatea colectivului; 
c.      Pregătirile se fac în concordanţă cu caracteristicile de anotimp, vreme,
relief, obiective;
d.     Continuitatea;
e.      Gradarea efortului - eforturi în creştere;
f.      Satisfacerea interesului participanţilor;
 g.     Asigurarea caracterului de masă al acţiunii.
h.     Valorificarea instructiv educativă a acţiunii;
Principalele forme de practicare a turismului montan sunt:
a.      Plimbarea;
b.     Drumeţia;
c.      Excursia.
Obiective:
a.      Geografice - culmi, vârfuri, lacuri, cursuri hidrologice;
b.     Istorice şi arheologice - vestigii, cetăţi, site-uri istorice, etc;
c.      Naturaliste - flora şi fauna;
d.     Etnografice şi folclorice - obiceiuri, porturi locale;
e.      Munca social utilă - ecologizare, trasare şi împrospătare a traseelor;
f.       Practicarea sporturilor de iarnă;
g.     Practicarea sporturilor montane de vară;
h.     Economico-sociale - cabane, staţiuni, monumente, baraje şi amenajări
hidrologice.

2. Tipurile de turism montan

Turismul montan - este una dintre categoriile de turism sportiv. Turismul

montan oferă o șansă oricărei persoane, indiferent de forma fizică, să se verifice pe
sine în cadrul odihnei active. Datorită diverselor tipuri de turism montan, oricine
poate găsi un hobby pentru a-și satisface dorințele și cerințele.
Turismul montan are mai multe tipuri de activități în aer liber, cum ar fi
alpinismul, rafting pe râuri montane (rafting), escalada, turism pedestru, eco-turism
etc.
Alpinismul. Alpinismul în timpurile noastre, în ciuda pericolului, câștigă o
popularitate tot mai mare. Scopul acestui tip extrem de turism montan este de a
depăși obstacolele și de a urca în vârful muntelui. De obicei, iubitorii acestei
activități aleg vara pentru alpinism. În această perioadă este mult mai ușor să
depășești traseul dorit și să ajungi în vârf fără pierderi maxime.
Rafting pe râuri montane (rafting). Nu mai puțin periculos și nu mai puțin
interesant. Din an în an, acest tip de sporturi extreme câștigă un număr din ce în ce
mai mare de adepți, iubitori extreme și căutători de emoție. Pentru a stăpâni cu
succes „arta raftului pe râurile montane” necesită mai mult de o zi și chiar o
săptămână. Înainte de a încerca în rafting este necesar a stăpâni abilitățile și
cunoașterea principiilor de siguranță.
 Escalada. Este o urcare pe verticală în munți. Urcarea de obicei are loc la o
înălțime mică, unde nu există zăpadă și gheață. Acest tip de activitate în aer liber
necesită o pregătire frecventă și intensă atât individuală, cât și ca echipă.
Escalada este un substitut excelent pentru munca grea în sala de gimnastică,
deoarece este o modalitate foarte bună de a menține corpul în formă.
 Turismul pedestru (treking). Trekkingul este o plimbare în munți și este cel
mai sigur dintre toate tipurile. Permite chiar și unei persoane fără experiență de
alpinism să-și testeze puterea în depășirea obstacolelor naturale montane. Astfel de
călătorii nu necesită echipamente și echipamente speciale.Traseele nu sunt deosebit
de dificile și trec la o înălțime de cel mult două până la trei mii de metri.
Eco-turismul. Ecoturismul este practicat în rândul iubitorilor de natură și al
persoanelor implicate în activități științifice. În călătoriile montane se desfășoară
activități de cercetare pentru a găsi minerale, roci, minerale, a studia și a descrie
speciile de animale, insecte și vegetație necunoscută. Astfel de expediții permit nu
numai o odihnă bună, ci și învățarea multor lucruri noi și interesante.

3. Particularitățile turismului montan

Particularitatea turismului montan este mișcarea unui grup de oameni într-o

zonă montană de-a lungul unui anumit traseu întocmit anterior. De obicei, astfel de
excursii se fac la înălțimi semnificative deasupra nivelului mării. Aceasta este o
sarcină destul de complicată pentru toate grupurile musculare, deoarece turiștii
montani nu caută modalități ușoare și obstacolele sunt întâlnite în mod regulat.
Legile munților sunt următoarele:
I

1. Nici În cele mai simple ·şi uşoare drumeţii nu se

pleacă de unul singur, ci un grup de minimum trei
persoane.
Este un coeficient de siguranţă, altfel vă puteţi
primejdui viaţa.
2. Înaintea plecării procuraţi-vă din timp
echipamentul adecvat, corespunzător şi specific. Cărările
munţilor străbat În special iarna troiene de zăpadă, drumetul Înfrunta uneori viscole şi furtuni,
activităţi ce
propun un echipament special, din care sa nu lipseasca .
bocanci, scurta cu gluga, pantaloni din lâna, flanel ŞI
chiar caciula.
Pe lănqă acest echipament, turistul mai trebuie sa
aiba În rucsac: o pelerină de ploaie, un schimb de rufe, o
lanterna, o brichetă sau o cutie de chibrituri, unele
medicamente, un termos cu apa, ceai sau cafea, busola,
harta, ciorapi de schimb, mănuşi şi o cordelină,
3. Nu plecaţi pe trasee necunoscute, chiar daca
aveţi o pregatire fizica deosebita, acelaşi lucru se poate
spune şi despre partenerul dumneavoastra de drum.
Căutaţi sa mergeţi pe traseele marcate şi pe distanţe
cât mai mici, În aşa fel ca la urmatoarea cabana sa
ajungeţi tot ziua.
4. Turismul de munte este incompatibil cu
consumul de alcool.
5. La munte trebuie sa ştii ce şi cât sa rnănănci.
Nu abuzaţi de mese copioase.
. .
Consumati fructe si alimente care conţin mult
zahar şi qrăsirni.
6. Suprema deviza a iubitorilor de excursii
montane este: "toţi pentru unul şi unul pentru toţi".
Aceasta deviza se adreseaza În general drumeţilor şi nu
numai celor din grupul propriu. Este inacceptabil sa treci
pe lănqă un accidentat şi sa nu-i dai ajutorul necesar,
chiar daca nu te-ai Întâlnit niciodata cu persoana
respectiva. Trebuie sa ştii ca de ajutorul tau, d.e
promptitudinea şi de cunoştinţele pe care le ai, salvezi
viata unui om sau îl condamni sa moara. Deci nu-I
abandonati şi transportaţi-I pănă la prima cabana, dupa
ce În prealabil, i-aţi acordat primul ajutor