Universitatea Valahia din Târgoviște

Facultatea de Științe Umaniste

Specializarea: Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Activitati motrice specifice mediului

montan

Profesor: Conf. Univ. dr. Alina Cucui

Student: Filip Florin-Gabriel
Cuprins:
 Descrierea statiunii Poiana Brasov;
 Descrierea activitatilor motrice specifice mediului montan;
 Beneficiile aplicatiilor practice;
 Bibliografie.
Poiana Brasov
Poiana Brașov este o localitate componentă a municipiului Brașov din județul
Brașov, Transilvania, România.
Poiana a fost din vechi timpuri destinația drumețiilor și a practicării sporturilor de
iarnă. Prima mențiune documentară a acestui loc datează din 1427, în contextul
activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895,
iar în 1906 în Poiană a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950,
stațiunea s-a menținut în limitele dotărilor naturale. Doar câteva vilișoare sau
cabane puteau fi zărite ici-colo. În 1951, la Poiana Brașov, au loc Jocurile
Mondiale Universitare de iarnă. Cu această ocazie, se dă în folosință un modern
hotel al sporturilor și primul teleferic - Poiana-Postăvarul - pe o lungime de
2.150m. Urmează apoi alte și alte amenajări și dotări, care au adus Poiana la
înfățișarea pe care o cunoaștem astăzi.
Poiana Brașov dispune de 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate (Bradul -
458 m, Kanzel - 350 m, Sulinar - 2441 m, Ruia - 540 m, Subteleferic 1 - 495m,
Subteleferic 2- 2220 m, Lupului - 2860 m, Drumul Roșu - 3821 m, Stadion - 300
m), terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri și restaurante. Cazarea este asigurată
în hoteluri de lux, pensiuni, vile sau cabane. De asemenea, în Poiană se află o stație
de ambulanță și una de poliție precum și un oficiu poștal.
Stațiunea este de asemenea recomandată pentru tratamentul nevrozei astenice,
pentru stări de epuizare și surmenaj fizic și intelectual, pentru anemii secundare și
boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator. Deseori, iarna, temperatura
ajunge la -15oC.
Activitatile motice specifice mediului montan.
Aspectul legat de mediu este relevant în promovarea activității fizice nu doar în
context urban, ci și în mediul rural, în zonele montane și de dealuri, precum și pe
râuri, pe lacuri sau pe litoral. Multe tipuri de activități fizice organizate
independent, precum mersul pe jos, ciclismul, alpinismul sau vâslitul, provoacă
efecte mult mai benefice dacă sunt desfășurate într-un mediu natural plăcut. Pe
baza acestei observații, conservarea mediului devine un element important nu doar
pentru protejarea peisajelor, a vieții sălbatice, a pădurilor sau a plantelor, ci și
deoarece oferă un spațiu și posibilități atractive pentru activitățile fizice desfășurate
de oameni.
Ciclismul montan sau mountain biking este o forma de ciclism practicata in afara
drumurilor amenajate, pe teren accidentat, drumuri forestiere sau chiar stanci.
Aceasta activitate este si un mijloc de a admira peisaje montane superbe. Bicicleta
folosita trebuie sa fie una speciala - mountain bicycle (BMT sau ATB (all terrain
bicycle)) - creata sa reziste conditiilor off-road si sa poata depasi obstacole ca
busteni si bolovani.

Majoritatea ciclistilor prefera traseele montane, parcurse in excursii. Din aceasta

cauza, practicarea acestui sport presupune cunoasterea bicicletei si a aspectelor
legate de mecanica, pentru a nu risca sa ramai izolat pe munte. Este de preferat
organizarea unor drumetii cu un grup de prieteni, pentru a face fata mai usor
eventualelor probleme.
rolul echipamentului de protectie este cel de a preveni accidentele minore si de a
reduce efectul accidentelor grave. Pentru a preveni cat mai eficient, un ciclist
trebuie sa-si aleaga traseul potrivit nivelului de experienta, sa pastreze bicicleta in
forma, sa stapaneasca manevrele pe care intentioneaza sa le execute, sa aiba o
conditie fizica excelenta.

Accidentele in sporturile extreme sunt totusi iminente, astfel incat un ciclist trebuie
sa stie cum sa curete si sa panseze o rana, sau cum sa imobilizeze un membru
fracturat. Ghizii montani cu experienta stiu cum sa actioneze si in cazuri de leziuni
ale coloanei vertebrale (cum ar fi sa imobilizeze victima si sa-i mentina gatul
drept). In eventualitatea unui accident grav, victima trebuie sa fie luata de pe traseu
cu un automobil de teren sau cu elicopterul.
In ciuda riscului de accidentare ciclismul vine si cu o serie de beneficii.
În primul rând, beneficiile apar la nivel fizic, întrucât acest tip de activitate
antrenează întregul corp, chiar și acei mușchi care, de obicei, sunt uitați. Iată câteva
dintre cele mai importante avantaje ale ciclismului pentru organism:

 Tonifiază toate grupele musculare

 Îmbunătățește funcțiile inimii 
 Contribuie la pierderea kilogramelor în plus 
 Dezvoltă capacitatea plămânilor 
 Crește imunitatea 
 Întărește articulațiile 
 Corectează poziția incorectă a spatelui 
 Sporește nivelul de energie 
 Construiește densitate osoasă 
 Menține elasticitatea pielii.

Drumetiile sunt una dintre cele mai placute forme de miscare si relaxare, cu
nenumarate efecte pozitive asupra corpului si mintii.

Plimbarile in natura, indiferent de zona explorata, sunt benefice pentru mentinerea

unei forme corporale optime, dar si pentru un tonus psihic excelent.
Miscarea facuta in timpul drumetiilor solicita aproape toate regiunile corporale
picioarele, genunchii, gleznele, mainile, soldurile, muschii fesieri si abdominali
etc. In plus, acest tip de exercitiu fizic induce o stare de buna dispozitie, antrenand
imaginatia si trezind toate simturile.

Beneficiile drumetiilor, echivalente cu orice tip de exercitii aerobice moderate, se

rasfrang asupra starii generale de sanatate, cata vreme sunt luate masuri de
siguranta esentiale pentru fiecare tip de traseu. Plimbarile de acest tip sporesc
oxigenarea creierului, antreneaza musculatura, imbunatatesc mobilitatea
articulatiilor, faciliteaza digestia si elimina stresul.
In cazul adultilor, drumetiile frecvente ofera urmatoarele beneficii importante:
- Imbunatatirea sanatatii aparatului cardiovascular si respirator (a inimii,
plamanilor si vaselor de sange);
- Cresterea tonusului muscular;
- Reducerea riscului de boli coronariene si accident vascular cerebral;
- Vulnerabilitatea scazuta in fata instalarii hipertensiunii arteriale si a diabetului de
tip 2;
- Reducerea nivelului de colesterol si trigliceride;
- Prevenirea anumitor tipuri de cancer (cancer de colon, mamar, endometrial si
pulmonar);
- Cresterea densitatii osoase si prevenirea osteoporozei;
- Tratarea depresiei;
- Cresterea calitatii somnului;
- Reducerea riscului de moarte subita cu pana la 40%;
- Controlul greutatii corporale (drumetiile ajuta la arderea unui numar de 400 kcal
intr-o ora);
Echipamentul necesar drumeției depinde de lungimea acesteia, și în funcție de
sursă. În general drumeții poarta apă, alimente și o hartă în rucsac. Adesea drumeții
poartă ghete pentru drumeții pentru a le proteja picioarele de terenul
accidentat. Unele organizații de turism și activități de recreere, cum ar fi The
Mountaineers susțin cu fermitate o listă de echipament pentru drumeție, cum ar
fi Ten Essentials. Această listă include articole precum busolă, ochelari de
soare, cremă pentru protecție solară, haine, lanternă sau frontal, trusă de prim
ajutor, amnar sau alt aticol pentru aprinderea focului, chibrite rezistente la apă și
vânt sau alte arzătoare, și cuțit. Alte surse sugerează articole suplimentare cum ar fi
spray de corp anti insecte și o pătura tip emergency blanket. În prezent
un dispozitiv de navigare GPS este de mare ajutor mai ales în condiții de vreme cu
vizibilitate redusă sau în drumeții în teritorii necunoscute.
Susținătorii ultralight backpacking-ului, afirmă că listele lungi de articole necesare
pentru mai multe zile de drumeții, cresc greutatea bagajului, și, prin urmare,
oboseala și șansa de rănire sau accidentare. În schimb, ei recomandă reducerea
greutății purtate în rucsac pentru drumeție, cu scopul de a merge mai ușor pe
distanțe lungi. Până și folosirea ghetelor pe trasee lungi e controversată în randul
excursioniștilor, datorită greutății lor.

Caiac-canoe este un sport ce se practică la nivel amator sau de competiție, în

ambarcațiuni individuale, cu 1 singur loc sau cu un echipaj de până la 4 persoane
Caiac-canoe este un sport ce se practică pe apă. La fel ca la navigație, este necesar
să știi să înoți sau, cel puțin, să fii familiarizat cu apa și să porți o vestă de
flotabilitate, în eventualitatea unei căderi în apă (la nivel începător, acest sport se
practică pe ape calme, se întâmplă foarte rar să cazi în apă, însă vesta de
flotabilitate este absolut necesară pentru a avea timp să ajungi la caiac și a putea
reveni reveni la bord mai ușor).

Începătorilor le este recomandat să aleagă o ambarcațiune stabilă, cu bază plată și

să navigheze pe ape calme. Dacă îți dorești un caiac ușor de transportat, alege unul
gonflabil. Pentru siguranța utilizatorilor, toate caiacele din oferta noastră respectă
norma ISO 6185-1, ce garantează că acestea vor continua să plutească și le vor
permite utilizatorilor să ajungă la mal chiar și cu 1 cameră spartă (în total, caiacul
având 3 camere).

Practicarea acestui sport în timpul liber, în natură, este momentul perfect pentru a
profita de soare, apă și de peisaje. Tonifiază musculatura, dezvoltă coordonarea,
echilibrul, capacitățile cardiace și respiratorii. De asemenea, are efecte benefice
asupra memoriei și asupra puterii de concentrare.

Cei mai solicitați mușchi sunt cei ai brațelor (bicepși, tricepși), ai spatelui (dorsali),
abdominali, având un rol esențial în propulsarea cu ajutorul pagaiei. Mușchii
gambelor sunt solicitați pentru menținerea echilibrului.

Echipamentul necesar pentru caiac-canoe

Pentru transportare și depozitare ușoară, recomandăm un caiac gonflabil, precum și

o pagaie demontabilă (ce poate fi depozitată și transportată în rucsac). Nu uita de
vesta de flotabilitate și de rucsacul etanș, pentru a evita ca lucrurile personale pe
care le iei cu tine să se ude.

CAIACE GONFLABILE
Există mai multe versiuni de caiace gonflabile, de 1, 2 sau 3 persoane. Caiacele de
2 sau 3 persoane pot fi utilizate și de către 1 singură persoană, datorită sistemului
ce permite detașarea scaunelor. Acest tip de caiace se umflă ușor, în câteva minute,
cu o pompă de joasă presiune (2 camere laterale și 1 la bază, ce se umflă prima).
Camerele pot fi schimbate ușor, datorită fermoarului de pe materialul textil ce le
acoperă.

PAGAIELE
Este important să alegi o pagaie cu o dimensiune adaptată greutății tale, dar și
lățimii caiacului. Pagaiele fixe sunt simple, însă nu pot fi adaptate la înălțimea
utilizatorului. Pagaiele reglabile pot fi, însă, utilizate de mai mulți membri ai
familiei. Dacă vrei ca pagaia să poată fi ușor depozitată alături de caiacul pliat în
rucsac, alege modelul demontabil în 4 segmente.
POMPELE
Pentru umflarea caiacului în doar câteva minute, poți alege o pompă de mână, de
joasă presiune, simplă sau cu acțiune dublă (aerul este împins în interior atât la
ridicarea, cât și la coborârea mânerului). Dacă vrei să eviți umflarea manuală a
caiacului, poți alege o pompă electrică, ce se conectează la priza mașinii. Cele 3
camere ale caiacului vor fi, astfel, umflate la presiunea corectă, fără a depune prea
mult efort.

Bibliografie:
https://blogary.ro/statiuni-montane-romania/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Poiana_Bra%C8%99ov
https://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/efectele-pozitive-ale-
drumetiilor-asupra-corpului-si-a-mintii_13509
https://www.turistik.ro/info/mountain-biking-cilcism-montan-0963