UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS’’ GALAȚI

FACULTATEA DE ISTORIE,FILOZOFIE ȘI TEOLOGIE

ECHITAȚIA
ÎN ROMANIA

PROFESOR,

ASISTENT DOCTOR BUCĂTARU RĂZVAN

STUDENTĂ:
CONDURACHE LORINA- ELENA

1
 Caii se numără printre cele mai nobile animale pe care omul a avut șansa să le
domesticească de-a lungul timpului, iar relația continuă armonios și astăzi. Puternici,
curajoși, fideli și prietenoși, caii reușesc să impresioneze constant prin inteligența
emoțională de care dau dovadă în fiecare moment. Nu este de mirare, deci, că oamenii de
toate vârstele se atașează atât de ușor de aceste animale deosebite, descoperind
frumusețea și plăcerea timpului petrecut într-o companie mereu surprinzătoare.

Echitația se definește prin modul corect în care călărețul se prezintă călare pe un

cal și capacitatea sa de a își controla și prezenta calul cu ajutorul comenzilor specifice.
Modul corect de a calări și controla calul este universal valabil pentru toate stilurile deși
în funcție de echipamentul folosit pot apărea mici variații.

Echitația este cel mai bine evidențiată de către stilul și echipamentul de tip englezesc,
probabil cel mai sportiv model de echipament de călărie existent, motiv pentru care a fost
preluat și folosit pentru sportul ecvestru modern de performanta, impunându-se la nivel
mondial.
În mod popular echitația este definiția pentru călăritul corect al unui cal. Aceasta
se face astfel: așezat în șaua de călărie, cu picioarele corect așezate de o parte și de alta a
șeii de călărie, cu genunchii ușor flexați și bine fixați de pulpanele șeii de călărie, cu
pingeaua tălpilor bine fixata în scări și călcâiele ușor coborâte, ținând dârlogii corect în
mâini pentru a avea un contact ușor cu gura calului, spatele drept (corect
arcuit), bazinul ușor spre înainte, pieptul scos, privirea spre înainte, atent la mediul
înconjurător, dar sensibil la potențialul și resursele calului.

BENEFICIILE ECHITATIEI
Pe langa beneficiile minunate mentionate pana cum, echitatia are si alte
efecte miraculoase asupra organismului in general. De exemplu, te poate ajuta sa te
relaxezi foarte mult dupa o zi sau o saptamana istovitoare la birou, ingropat in hartii si
constrans intre patru pereti. Echitatia iti ridica moralul si te ajuta sa iti dezvolti
musculatura, in special cea a picioarelor, abdomenului si spatelui, dar si a bratelor. Copiii
care practica echitatia de mici sunt predispusi sa aiba un corp dezvoltat armonios, iar

2
postura lor va fi cu siguranta una de invidiat. Pe langa o doza mare de concentrare,
echitatia necesita o forma fizica de invidiat; nu doar muschii, ci si articulatiile au de
castigat de pe urma unor sedinte de echitatie. Exista persoane care sufera de scleroza
multipla si care sunt de parere ca echitatia are efecte miraculoase asupra mobilitatii si
echilibrului lor. In plus, durerile de spate ar trebui sa te paraseasca la finalul unei sedinte.

Vechimea echitaţiei sau a călăriei, care se confundă cu începuturile istoriei

poporului român, se explică prin caracterul ei utilitar, militar şi sărbătoresc. Calul a făcut
parte indisolubilă din oştirile voievozilor şi domnitorilor care şi-au apărat cu preţul vieţii
pământurile strămoşeşti, potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din
România'' (vol. I, Bucureşti, 2002).
În perioada 1955-1988, baza materială a federaţiei s-a dezvoltat prin construirea
mai multor arene hipice în provincie (Sibiu, Lugoj, Cluj, Târgu Mureş, Piatra Neamţ,
Mangalia, Miercurea-Ciuc, Teremia Mare), pe care se puteau organiza competiţii de nivel
internaţional. S-au construit, de asemenea, maneje acoperite la Sibiu, Lugoj, Târgu Mureş
şi Timişoara. În calendarul competiţional intern s-au introdus noi competiţii de nivel
republican: "Cupa României" şi "Cupa Federaţiei".

Un moment însemnat al călăriei l-a constituit cucerirea medaliei de bronz la JO din

1980 (Moscova) de către echipa de dresaj formată din: D. Velicu, P. Roşea şi A.

3
Donescu. Tot la această competiţie olimpică s-a remarcat Dania Popescu-Longo, singura
călăreaţă prezentă în întrecerea olimpică de obstacole.

După 1989, călăria a parcurs un drum sinuos, cu o perioadă de avânt, reliefată, pe

plan internaţional, de rezultate bune în competiţii majore: pentru prima oară în istorie, un
sportiv român fiind prezent la finala Cupei Mondiale. A urmat o perioadă de stagnare, din
punct de vedere organizatoric, forul de specialitate avându-i secretari generali pe Vasile
Tudor şi Sorin Soveja, iar preşedinţia fiind preluată de regizorul Sergiu Nicolaescu. În
1991, Jockey Clubul Român (interzis în 1948) este reînfiinţat, reluându-şi rolul jucat şi în
trecut: îmbunătăţirea rasei cailor şi dezvoltarea sportului hipic, în special a curselor de
galop pe hipodromul Mangalia, în colaborare cu Societatea Naţională "Cai de rasă" şi
Loteria Naţională, mai arată ''Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România''.

Bibliografie:

1. www.agerpres.ro
2. www.doctor.info.ro