Traumatologia in schi

Cele mai frecvente traumatisme produse la schi

Sezonul de schi este in plina desfasurare, iar foarte multe persoane care practica acest sport au
uitat care sunt riscurile atunci cand ajung pe partie fara o pregatire corespunzatoare.
Statisticile arata ca cele mai frecvente accidentari apar la copii, insa cele mai grave sunt la
adultii experimentati care prefera o partie cu grad ridicat de dificultate si viteza excesiva.

Riscurile care duc la accidentari in sezonul de schi

Riscul de accidentare depinde foarte mult de varsta si de experienta, dar si de antrenamentul

fizic anterior sezonului de schi, instructajul corespunzator in functie de conditiile
meteorologice si zapada, calitatea echipamentului, oboseala.

Care sunt cele mai frecvente traumatisme la schi

1. Traumatisme la genunchi - Traumatismele la schi afecteaza cel mai frecvent

genunchiul si au drept consecinta:

 Ruptura partiala sau totala de ligament incrucisat anterior; apare la oprirea sau
schimbarea brusca a directiei, determinand senzatie de instabilitate a genunchiului si
acumulare rapida de lichid. Uneori este insotita de durere intensa.
 Fisura sau ruptura de menisc (predominant menisc intern; este insotita de durere la
nivelul interliniului articular, impotenta functionala partiala sau totala in functie de
gradul leziunii si localizarea acesteia.
 Ruptura de ligament colateral; provoaca durere intensa, instabilitate si acumulare de
lichid la nivelul genunchiului.
Ce trebuie facut in caz de traumatism la genunchi la schi?

Traumatismele genunchiului necesita un examen clinic cat mai rapid dar si investigatii
imagistice (RMN) pentru un diagnostic precoce si o conduita terapeutica adecvata.
Tratamentul poate fi conservator cu imobilizare si program de recuperare sau chirurgical
urmat de proceduri fizicalkinetice.

Pentru scaderea riscului de rupturi complete de ligamente sau menism la nivelul

genunchiuluim, se recomanda un program intens de kinetoterapie pentru tonifierea
musculaturii membrelor inferioare, a centurii coxo-femurale si a musculaturii abdominale,
antrenament corespunzator pentru sarituri-aterizari si pivotari cu mentinerea unei pozitii
corecte a genunchiului.

2. Traumatisme la nivelul membrelor superioare

Pe locul doi se situeaza traumatismele de la nivelul membrelor superioare, cel mai frecvent
fiind afectat umarul (luxatia scapulo-humerala, disjunctia acromio-claviculara, fracturile) si
mana (policele schiorului).

Luxatiile umarului presupun ruperea ligamentelor si iesirea capului humeral din articulatie.
Durerea este extrem de intensa, umarul trebuie imobilizat imediat iar pacientul dus la spital
intr-un timp cat mai scurt, pentru reducerea luxatiei si prevenirea complicatiilor (necroza de
cap humeral, leziuni ale nervilor si vaselor de sange).

Disjunctia acromio-claviculara apare din cauza unei caderi pe umar, cadere care duce la
ruperea ligamentelor si tractiunea claviculei de catre muschiul trapez. Necesita imobilizare
aproximativ 3 saptamani, apoi initierea kinetoterapiei pentru mobilitatea umarului.

O alta leziune caracteristica schiorilor este "policele schiorului". Apare cand persoana cade pe
mana care tine strans batul de schi, producandu-se ruptura ligamentului colateral ulnar al
articulatiei metacarpo-falagiene I. Este nevoie de tratament chirurgical, apoi un program
intens de recuperare pentru redarea functionalitatii mainii.

3. Traumatisme cranio-cerebrale si vertebro-medulare

Traumatismele cranio-cerebrale si vertebro-medulare sunt mai rar intalnite, insa au potential

letal sau de dizabilitate permanenta. In cazul schiorilor, fracturile vertebrale par a fi
preponderent la nivelul C5-C6-C7 cervical, T12 toracal si L1 lombar. Acestea apar ca urmare
a caderilor dupa sarituri.

Dr. Ion Bogdan Codorean, medic primar ortoped, specializat în traumatologie sportivă, doctor
în științe medicale, avertizează că an de an, în perioada ianuarie-mai, 70% dintre intervențiile
chirurgicale ortopedice realizate sunt cauzate de accidentări diverse în timpul practicării
schiului sau a altor sporturi de iarnă.

„O parte din accidentările la schi se pot trata conservator, prin imobilizare și tratament
medicamentos, însă unele dintre ele, rupturile de ligament încrucișat și de menisc, care sunt și
cele mai frecvente, din păcate, nu se pot trata decât chirurgical. Tipurile de accidentări din
timpul practicării sporturilor de iarnă care duc cel mai frecvent la operații chirurgicale
sunt entorsele de genunchi, unde intră și rupturile de menisc și de ligament, dar și
fracturile de claviculă sau luxațiile acromioclaviculare. Schema de tratament și etapele ei
depind de evaluarea făcută de către medicul ortoped ulterior accidentării”, a declarat dr. Ion
Codorean.

Chiar dacă adrenalina sportului practicat face de multe ori ca accidentările suferite pe pârtie să
nu pară foarte grave, dr. Ion Bogdan Codorean semnalează existența câtorva simptome care
trebuie să apese butonul de „panică” și să trimită pacientul către cabinetul medicului ortoped
pentru a confirma sau infirma iminența unui tratament chirurgical.
„Atunci când există durere, când articulațiile sau genunchiul se umflă, când este limitată
mobilitatea sau există un blocaj articular, când apare, în cazul unei fracturi, o mobilitate
anormală, într-o zonă atipică, în oricare dintre aceste situații trebuie mers urgent la medicul
ortoped pentru stabilirea tratamentului adecvat”, atrage atenția medicul.

Intervenția chirurgicală ortopedică, în funcție de tipul ei și de schema de tratament și

recuperare recomandate de medicul ortoped, pot ține pacientul departe de pârtia de schi un
an, însă nu este exclus să îi poată permite să se reîntoarcă la sport și în același sezon.

„În cazul unei intervenții chirurgicale de ruptură de menisc, te poți întoarce pe pârtia de schi
în același sezon, însă după operația de ruptură de ligament încrucișat, cel mai probabil
revenirea la sport va fi în sezonul următor. Orice schema de tratament începe în cabinetul
medicului ortoped și depinde de tipul de accidentare și de particularitățile fiecărui pacient. Fie
că este vorba despre operațiile de ligament încrucișat anterior sau posterior, de rupturi de
menisc, fracturi de claviculă sau de mai rarele operații pentru luxațiile acromioclaviculare,
fracturile de gambă, de femur, de braț sau de antebraț, fiecare este abordată specific, etapizat
și integrat de către medicul ortoped cu obiectivul revenirii la o viață activă și sănătoasă”,,
explică dr. Ion Bogdan Codorean.

Amânarea intervenției chirurgicale recomandate de medicul ortoped în urma unei

accidentări în speranța vindecării de la sine este cel mai scurt drum către agravarea
problemelor articulare.

„Nu există beneficii în amânarea intervenției chirurgicale recomandate de medic și nici

vindecare de la sine, ci doar riscuri. În cazul afecțiunilor ortopedice cărora medicul le-a găsit
rezolvare prin chirurgie trebuie acționat cât mai repede, fără amânare. Orice zi în plus poate
agrava leziunile existente, poate crea probleme noi, limitează mișcarea și calitatea vieții
pentru pacient și, în timp, duce la artroză. Cu cât se amână tratamentul, efortul de zi cu zi este
mai mare, iar distrucția articulațiilor este mai rapidă. Cu cât se acționează mai repede, cu atât
dispar leziunile, iar viața își reia cursul firesc și calitativ de până în accidentare

5 reguli pentru preventia traumatismelor in schi

1. Să se pregătească fizic înainte, să facă încălzire, să revină treptat la ritmul și la nivelul

la care se știau cu un an înainte după 7 zile intensive de schi, de exemplu.

2.Este foarte important să știe să cadă, astfel încât să prevină rupturile de ligamente
care, de cele mai multe ori, se tratează doar cu intervenții chirurgicale. De exemplu, atunci
când se sucește unul dintre schiuri, trebuie să știi să te duci odată cu schiul, să cazi odată
cu el, nu să încerci să te opui căderii, pentru că schiul este lung și greu, iar piciorul nu are
nicio șansă prin opunerea rezistenței să-l îndrepte în timpul căderii

3.Să nu forțeze. Să fie conștienți de o posibilă gravitate a unei accidentări, chiar dacă
adrenalina sau frigul estompează efectele ei. Sunt mulți schiori care, după o accidentare, se
mai aventurează la o coborare, ca să vadă ei dacă e ceva grav sau nu. Ei bine, asta trebuie să
spună doar medicul ortoped, sunt riscuri foarte mari pe termen lung să încerci tu să vezi prin
încercare și forțare dacă ai un picior rupt sau nu.
 4.Să fie concentrați din momentul în care își pun schiurile în picioare până când își
dau schiurile din picioare, să nu se relaxeze nicio secundă, pentru că accidentările se
petrec mai des la baza pârtiilor sau pe porțiunile ușoare decât pe porțiunile dificile
când cei mai mulți sunt foarte atenți. În plus, aș adăuga că este foarte important să nu
schieze dacă simt că au obosit sau că nu îi mai ascultă picioarele.

5.Să nu consume alcool în timpul practicării schiului.

In concluzie,schiul este unul dintre cele mai frumoase sporturi de iarna,dar acesta trebuie
tratat cu o foarte mare atentie si seriozitate deoarece se pot produce foarte usor accidente cu o
gravitate destul de ridicata.

Bibliografie:

www.sandor.ro

www.wall-street.ro

www.csid.ro

Stănescu Denis

Efs Anul I