MINISTERUL EDUCAȚIEI

NAȚIONALE
SCOALA POSTLICEALĂ
SANITARĂ
CENTRUL DE STUDII
EUROPEAN
PIATRA NEAMȚ,JUDEȚUL
NEAMȚ

PROIECT
EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL V
CALIFICAREA PROFESIONALĂ;ASISTENT
MEDICAL DE BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE
SI RECUPERARE
ÎNDRUMĂTOR;CIUDIN ANDREEA
CANDIDAT;MOSOR OANA GEORGIANA
IULIE 2024
 TEMA PROIECTULUI
TRATAMENTUL RECUPERATOR AL FRACTURII
DE GLEZNĂ
CUPRINS
1.INTRODUCERE
-CONTEXTUL FRACTURĂRII GLEZNEI
-IMPORTANȚA TRATAMENTULUI
RECUPERATOR
2.ANATOMIA SI BIOMECANICA GLEZNEI
3.TIPURI SI CLASIFICĂRI ALE FRACTURII DE
GLEZNĂ
-FRACTURI ALE MALEOLELOR
-FRACTURI ALE TALUSULUI
-ALTE TIPURI DE FRACTURI ASOCIATE GLEZNEI

4.EVALUAREA FRACTURILOR DE GLEZNĂ

5.TRATAMENTUL INIȚIAL AL FRACTURILOR DE
GLEZNĂ
6.TRATAMENTUL RECUPERATOR AL
FRACTURILOR DE GLEZNĂ
7.REZULTATE SI PROGNOSTIC
9.CONCLUZII
10.BIBLIOGRAFIE
Unul dintre motivele pentru care am ales
această temă este frecvența cu care este
întâlnită în rândul populației,fapt ce mi-a
trezit interesul de a studia mai profund
patologia acestei afectiuni.

Acest referat explorează în detaliu

aspectele legate de fractura de gleznă,
inclusiv cauzele, simptomele, metodele
de diagnostic și opțiunile de tratament.

Fractura de gleznă, cunoscută popular sub

denumirea de gleznă ruptă, apare în urma
unui traumatism, care cauzează ruptura
oaselor de la nivelul acestei articulații.
Accidentările sportive sau rutiere,
căzăturile de la înălțime sau chiar și un
pas greșit pot produce o fractură de
gleznă. Afecțiunea este foarte dureroasă
și necesită tratament în regim de urgență.
Pentru că uneori poate fi confundată cu o
entorsă, consultația medicală este
esențială.

Glezna este o articulație complexă care

asigură legătura dintre picior și gambă.
Este alcătuită din oase, articulații,
ligamente, tendoane, mușchi, nervi și
vase de sânge.
La rândul ei, articulația gleznei este
compusă din trei oase principale: talusul,
tibia și fibula. Talusul permite mișcarea în
sus (dorsiflexie) și în jos (flexia plantară)
a piciorului. Cartilajul articular acoperă
suprafețele osoase, pentru a permite
mișcarea ușoară a articulației. Maleolele
sunt părțile osoase ce ies în evidență la
baza tibiei și fibulei și pot fi mediale
(situate în partea interioară a gleznei),
posterioare (situate în regiunea din spate a
capătul tibiei), sau laterale (situate în
partea externă a gleznei).
Ligamentele laterale și mediale sunt
structuri fibroase care leagă oasele între
ele și ajută la menținerea stabilității
gleznei. Tendoanele conectează mușchii
de oase și asigură mișcarea piciorului în
sus și în jos.
Majoritatea mișcărilor gleznei sunt, în
general, controlate de mușchii gambei și
sunt esențiali pentru a permite mersul,
alergatul și alte activități zilnice.
Vasele de sânge asigură aportul necesar
de sânge și oxigen pentru țesuturile din
jur și ajută la funcționarea optimă a
articulației gleznei.

Tipuri de fracturi de gleznă (maleolă)

Există mai multe tipuri de fracturi de
gleznă, clasificate în funcție de localizare
sau de gradul de deplasare a bucăților
osoase.
În funcție de localizare
În funcție de localizare, fractura de gleznă
(maleolă) poate fi identificată în funcție
de partea gleznei în care se produce
leziunea. Astfel, există:
Fractura de maleolă medială, care este
situată în partea interioară a gleznei ;
Fractura de maleolă laterală, care
reprezintă cea mai frecventă fractură de
gleznă și este situată în partea exterioară a
gleznei;
Fractura de gleznă bimaleolară,
reprezintă fracturarea a două maleole;
Fractura de gleznă trimaleolară,
reprezintă cea mai severă formă de
fracturare a gleznei și implică fractura a
tuturor celor trei maleole (mediale,
laterale, posterioare).
În funcție de deplasarea bucăților din os
Fracturile de gleznă pot fi clasificate și în
funcție de gradul de deplasare a bucăților
din os:

Fractura de gleznă fără deplasare, unde

osul se rupe parțial, dar capetele oaselor
rămân aliniate;
Fractura de gleznă cu deplasare, unde
osul se rupe complet, iar capetele oaselor
se deplasează;
Fractura deschisă, unde osul poate
pătrunde pielea la momentul producerii
fracturii.

În general, fracturile de gleznă sunt

rezultatul unui traumatism sau a unei
forțe excesive aplicate asupra articulației
gleznei. Cauzele frecvente includ:
Accidente rutiere;
Accidente sportive;
Răsucirea, rotirea sau lovirea gleznei;
Căzăturile de la înălțime.

Fractură gleznă (maleolă) – Complicații

și factorii de risc
Factorii de risc care pot contribui la
fractura de gleznă (maleolă) pot fi:
Practicarea sporturilor de mare impact,
precum fotbalul, baschetul sau voleiul, în
care există riscul de căzături sau
accidentări;
Utilizarea unei tehnici sau a unui
echipament sportiv inadecvat care pot
crește șansele unei fracturi în timpul
activităților sportive;
Creșterea bruscă a nivelului de activitate
fizică ce poate suprasolicita articulația
gleznei;
Scăderea densității osoase (osteoporoză)
determină reducerea rezistenței osoase și
crește semnificativ riscul de fracturi;
Fumatul poate afecta sănătatea oaselor și
poate contribui la pierderea densității
osoase.
Printre posibilele complicații asociate
fracturilor de gleznă se numără:
Artrita post-traumatică;
Infecții osoase, în special în cazul
fracturilor deschise;
Sindromul de compartiment;
Afecțiuni ale nervilor sau ale vaselor de
sânge.
Simptome ale fracturii de gleznă
Simptomele care pot apărea în cazul unei
fracturi de gleznă sunt următoarele:
Durere imediată și pulsantă;
Tumefacții;
Echimoze (vânătăi) sau decolorare a
pielii;
Sensibilitate la atingere;
Dificultate sau durere în timpul mersului
și susținerea greutății pe piciorul afectat;
Deformarea gleznei;
Furnicături și amorțeli.
Simptomele pot varia în funcție de
severitatea și tipul fracturii. Leziunile la
nivelul pielii pot fi simptomul unei
fracturi deschise și necesită atenție
medicală imediată.
Diagnosticare
Diagnosticarea unei fracturi de gleznă
implică un examen clinic și testele
imagistice.
Prin radiografii se poate determina
prezența unei fracturi osoase și se pot
exclude alte leziuni la nivelul gleznei,
cum ar fi o entorsă. Medicul specialist
poate recomanda teste imagistice
suplimentare, cum ar fi tomografia
computerizată (CT) sau rezonanța
magnetică (RMN) pentru a evalua
extinderea leziunii.
Consultul unui medic specialist este
important pentru a se stabili diagnosticul
corect și pentru a exclude alte afecțiuni
ale gleznei. Acesta va asigura un
tratament adecvat în funcție de istoricul
medical al pacientului și de severitatea
fracturii gleznei.

Tratament pentru fractura de gleznă

Tratamentul pentru fractura de gleznă se
va stabili în funcție de severitatea și tipul
leziunii. În cazul fracturilor ușoare,
tratamentul nu implică intervenția
chirurgicală, ci metode precum
imobilizarea zonei afectate.
Fracturile severe necesită atenție
medicală imediată și pot implica
tratamentul chirurgical.

Tratament non-chirurgical pentru fractura

de gleznă
Tratamentul non-chirurgical se aplică, în
general, în cazul fracturilor fără
deplasare sau cu deplasare minimă.
Acesta implică mobilizarea gleznei cu o
atelă gipsată timp de aproximativ 4-6
săptămâni. Zona va fi monitorizată prin
radiografii repetate și se pot recomanda
și sesiuni de kinetoterapie pentru
recuperarea funcțională.
În cazul dislocării oaselor, medicul
specialist va efectua o procedură numită
reducere a dislocării, care presupune
ajustarea manuală a oaselor pentru a le
readuce în poziția corectă.

Tratament chirurgical pentru fractura de

gleznă
În cazul fracturilor severe, poate fi
necesară intervenția chirurgicală. În acest
caz, medicul specialist va folosi șuruburi
sau tije pentru a stabiliza fragmentele
osoase. Aceste materiale vor fi
îndepărtate după ce osul s-a vindecat.
Recuperarea de după fractura de gleznă
Recuperarea fracturii de gleznă este un
proces care durează, în medie, între 6 și
10 săptămâni. Acest interval variază în
funcție de severitatea fracturii și de
răspunsul individual al pacientului. În
timpul procesului de recuperare, pacienții
pot avea glezna imobilizată cu atele
gipsate sau cizme de imobilizare, pentru a
permite osului să se vindece și pentru a
reduce riscul de suprasolicitare a gleznei.
Medicul specialist poate prescrie și
tratament medicamentos pentru
gestionarea durerilor în timpul procesului
de recuperare. Kinetoterapia poate fi
recomandată pentru a îmbunătăți forța
musculară, flexibilitatea și mobilitatea
gleznei. Aceasta implică exerciții
specifice și alte tehnici pentru a facilita
recuperarea funcțională a gleznei.
Pe măsură ce pacienții se recuperează
după fractura de gleznă, aceștia pot
reintroduce treptat activitățile zilnice și
exercițiile fizice, însă doar sub
îndrumarea medicului specialist.
Pacienții trebuie să se prezinte periodic la
consultul medicului pentru a monitoriza
parcursul procesului de recuperare și
pentru a se asigura că fractura se vindecă
corect.
Cum prevenim fractura de gleznă
Fracturile de gleznă pot fi prevenite
printr-o serie de măsuri care vizează
reducerea riscului de traumatisme și
întărirea structurii osoase și a
ligamentelor. Iată cum se pot preveni
fracturile de gleznă:
Păstrarea unei greutăți corporale
sănătoase pentru a reduce presiunea
exercitată asupra gleznei și diminua riscul
de fractură în cazul unei căzături sau al
unui traumatism;
Exerciții fizice care întăresc mușchii și
ligamentele gleznei ce pot îmbunătăți
stabilitatea și rezistența. De asemenea,
exercițiile de echilibru pot ajuta la
prevenirea căzăturilor;
Utilizarea încălțămintei corespunzătoare
pentru a proteja glezna împotriva
traumelor și asigura o mai bună stabilitate
a piciorului;
Purtarea echipamentului de protecție
adecvat în timpul activităților sportive;

Evitarea suprafețelor alunecoase sau cu

denivelări, ce pot crește riscul de căzături
și traumatisme la nivelul gleznei;
Monitorizarea afecțiunilor care pot afecta
densitatea osoasă, cum ar fi osteoporoza.

CONCLUZII
Fractura de gleznă este o leziune ce
constă în ruperea unui os sau a mai
multor oase de la nivelul gleznei cum ar
fi maleola laterală, maleola distala și/sau
talusul.
Fractura de gleznă poate fi stabilă sau
instabilă, închisă sau deschisă.
Fractura de gleznă poate fi provocată de
un traumatism direct sau cauzată de un
stres prelungit asupra oaselor și
articulației gleznei.
Semnele și simptomele unei fracturi de
gleznă sunt: durerea, mersul dificil,
imposibilitatea sprijinului pe piciorul
afectat, instabilitatea gleznei, edemul,
scăderea mobilității gleznei, deformarea
gleznei, furnicături și amorțeli.
Diagnosticul se pune pe baza examinării
fizice și pe baza investigațiilor paraclinice
(radiografii, rezonanță magnetică
nucleară sau computer tomograf).
În funcție de gravitatea fracturii,
tratamentul va fi ortopedic nechirurgical
sau chirurgical și de recuperare medicală.
Tratamentul de recuperare medicală este
la fel de important ca cel ortopedic, în
lipsa recuperării sau în cazul recuperării
insuficiente glezna va rămâne rigidă,
mușchii incomplet tonifiaţi, glezna
instabilă iar mersul și activitățile sportive
se vor executa cu dificultate.

BIBLIOGRAFIE
1. Essential Physical Medicine and
Rehabilitation-Grant Cooper, Humana
Press 2006
2. Primary Care of Musculoskeletal
Problems in the Outpatient Setting-
Edward J. Shahady, Springer 2006
3. Therapeutic Exercise for
Musculoskeletal Injuries-Peggy
A.Houglum, Human Kinetics 2010
4. Ankle Fractures (Broken
Ankle), https://www.hss.edu/condition-list_ankle-fractures.asp
5. Ankle Fractures, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542324/
7. https://www.wikipedia.org/
8. https://www.sanador.ro/fractura-glezna