UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAȚI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ CONVERSIE

ANUL I

RE FE R AT
DISCIPLINA: HIDROKINETOTERAPIE

TITLUL: AMELIORAREA AFECȚIUNII ȘOLDULUI(COXARTROZĂ)

PRIN INTERMEDIUL HKT

PROPUNĂTOR:CONF.UNIV.ONEȚ IOAN

REALIZAT:BĂICAN COSTEL-CĂTĂLIN

1
 CUPRINS

1).Afecțiunea șoldului(coxartroza)-noțiuni generale……………………p 3

2).Tipuri de coxartroză………………………………..p 4

3).Tratamentul în cazul coxartrozei……………..p 5

4).Tratamentul balneologic…………………………..p 6

5).Complex de exerciții HKT pentru tratarea afecțiunii șoldului………..p 7

6). Bibliografie…………………………………………………..p 8

2
 I Afecțiunea șoldului(coxartroza)-noțiuni generale
Cea mai comună cauză în cazul unei tulburări articulare este distrugerea cartilajului
articular,care se dezvoltă în artrită a șoldului sau coxartroză.Distincția între artrozele primare cu
cauze necunoscute și artrozele secundare se face după anumite tulburări de bază(malformații
congenital,rheumatism,tulburări circulatorii,accidente).

Coxartroza este o boală destul de frecventă,diagnosticată în principal la pacienții din

grupul de vârstă mijlocie și bătrână,o patologie degenerative-distrofică a articulației
șoldului.Coxartroza ale cărei simptome în stadiile tardive ale cursului său,se manifestă sub
forma atrofiei muscular a zonei afectate combinate cu oscurtare a membrelor,se dezvoltă într-o
manieră treptată pe o perioadă de câțiva ani.În cazul coxartrozei,articulația își pierde din ce în
ce mai mult locul,se formează depuneri osoase dealungul marginilor,iar particulele de
abraziune provoacă dureri repetate,ele fiind inițial asociate cu mișcarea de după perioade de
inactivitate și stres.Mai târziu apar durerile și în timpul nopții și în stările de repaus,ceea ce
duce la o limitare din ce în ce mai mare a intervalului de timp,și la reducere a calității vieții.

Artroza,în general este una dintre cele mai frecvente boli,și este cea mai frecventă
afecțiune ortopedică,reprezentând eminamente o uzură a articulației șoldului care depinde de
vârsta pacientului,greutate,gradul de activitate în timpul vieții(sport,muncă),istoria
traumatismelor suferite la nivelul șoldului sau membrului inferior respective,prezența unor
afecțiuni congenital sau colaterale.În țările civilizate este considerată o problemă națională,și I
se acordă o atenție sporită și fonduri importante pentru a fi tratată.Apare mai frecvent la
persoanele de peste 50-60 de ani.Poate apărea și la tineri sau copii cu diferite forme de
malformații congenital ale articulației coxo-femurale sau după administrarea îndelungată de
corticoizi când apare osteonecroza,distrugerea progresivă a capului femoral care determină
apariția,în timp scurt a artrozei.Trebuie făcută diferența între momentul în care boala
debutează și momentul în care pacientul percepe smptomele,fiind două etape complet
diferite.Traumatismele,accidentele rutiere sau căderile de la înălțime,care determină fracture
ale oaselor bazinului(de col femoral,fracture de cotil,de masiv trohanteriamde,cap femural sau
luxații de șold),pot determina apariția coxartrozei la orice vârstă.

În ceea ce privește cauzele s-au descries două forme de coxartroză:

-forma traumatică,apare secundar,cel mai frecvent unui traumatism major,accident rutier sau
cădere de la înălțime,apar fracturile de col femoral,de cap femoral,de cotil,luxația de șold,și mai
rar prin acțiunea repetată a unor microtraumatisme,în condițiile unor anomalii congenital
preexistente,luxații sau subluxații congenital,coxa plana,coxa vara,coxa valga.Tulburările de

3
static ale bazinului determinate,scoliozele toraco-lombare inegalitatea membrelor pelvine au și
ele un rol foarte important în declanșarea coxartrozei.Coxartrozele pot apărea ceva mai rar,și
datorită unor procese necrotice aseptice,primitive de cap femoral,care probabil printr-o
modificare a presiunii vasculare la acest nivel,determină apariția unor zone de infactizare la
nivelul capului femoral,zone separate și eliminate de către organism în cavitatea
articulară,proces care în final duce la pierderea formelor anatomice ale suprafețelor articulare
și astfel apare coxartroza.O altă cauză ar fi factorii inflamatori cu localizare la nivelul articulației
șoldului(ex:coxite-coxalgie),care în final determină apariția procesului artrozic.

-forma senilă,caracteristică tuturor persoanelor,direct proporțională cu speranța de

viață,datorită îmbătrânirii fiziologice,normale,a articulației,dar la care întâlnim și alți factori,mai
frecvent metabolic(diabetul,obezitate),sau profesionali(ortostatism prelungit,sportul,munca
fizică grea).Obezitatea este cel mai mare dușman al articulațiilor membrelor
inferioare,creșterea în greutate nefiind direct proporțională cu creșterea forțelor articulare.Este
unul dintre cei mai importanți factori determinanți și agravanți ai bolii,și totodată împiedică
medical ortoped să realizeze tratamentul chirurgical,de cele mai multe ori artroplastia șoldului
fiind imposibilă în astfel de condiții.

În general există multe cauze care determină apariția coxartrozei,iar în momentul

prezentării pacientului la medic,de cele mai multe ori într_un stadiu avansat,este foarte greu de
stabilit cauza,lucru care în acest moment oricum nu mai are nici o importanță

II Tipuri de coxartroză
Coxartroza este de două feluri:primară și secundară.

-Coxartroza primară,evoluează în absența unei cauze decelabile,încadrându-se într-un proces

artrozic degenerativ general,localizat la articulația șoldului concomitent cu alte localizări
articulare.Cazurile de coxartroză primară reprezintă aproximativ 48% dintre toate cazurile de
coxartroză.În majoritatea situațiilor cauza rămâne necunoscută.Acest tip de coxartroză deobicei
apare după vârsta de 60 de ani,are o progresie mai lentă,și afectează în principal ambele
articulații,deși se poate să fie afectată și doar una dintre articulații.Factorii indirecți care
determină formarea osteoartritei la nivelul șoldului includ stilul de viață,impactul factorilor de
mediu și predispoziția genetică.

-Coxartroza secundară,reprezintă 52% dintre cazurile de boală degenerativă a articulației

șoldului.Apare ca urmare a unor defecte congenitale(la naștere),sau dobândite
precum:displazia congenitală de șold,hipoplazia unghiului acetabular,afecțiuni determinate de
modificarea unghiului .Frecvența coxartrozei este destul de mare și ea crește odată cu
înaintarea în vârstă.Lawrence arată că la subiecții între 15 și 24 de ani leziunile radiologice de

4
artroze sunt prezente la 10% din cazuri,în vreme ce aceleași leziuni radiologice le întâlnesc la
80% dintre cazuri ce au trecut de 55 de ani.Coxartroza secundară poate porni și de la modificări
ale vascularizației(alimentarea cu sânge)la nivelul capului și gâtului femural cunoscute sub
numele de necroză aseptică sau de șold.Deteriorarea articulației poate să apară și după procese
inflamatorii,infecțioase sau tuberculoase ori după modificări traumatice.

III Tratamentul în cazul coxartrozei

Simptomele raportate de pacient precum și examenul clinic sunt importante în stabilirea
diagnosticului de coxartroză.În urma unei radiografii simple de bazin,prezența artrozei poate fi
confirmată și poate fi evaluat gradul de severitate.în cazuri excepționale,rare,se fac și alte
investigații precum CT sau RMN.

Debutul bolii este insidios.Durerea apare ca o fatigabilitate cu o intensitate

crescândă.Durerea este de tip mecanic,este agravată de mers,de sprijin prelungit,de oboseală și
este calmată de repaus.Rar unii bolnavi au dureri nocturne.Impotența funcțională este de
intensitate variabilă,la început fatigabilitate precoce la alergare sau la urcatul scărilor,apoi ca o
jenă ce-l împiedică să-și lege șireturile pantofilor;să și încrucișeze picioarele,șchiopătarea
apărând în general după 2-5 ani de evoluție a bolii.

Când artroza nu este avansată,poate fi aplicat tratamentul conservator urmat de activitate

fizică(fără impact sau mișcări bruște),exerciții de întindere,programe de reabilitare,controlul
greutății,terapie medicamentoasă sau terapii biologice.În cazurile în care pacientul nu își poate
controla simptomele și este nevoit să ia medicamente pe termen lung cea mai eficientă
metodă de tratament rămâne intervenția chirurgicală.

În stadiul I al bolii medicii preferă tratamentul conservator și aplică diferite medicamente și

produse(medicamente antiinflamatoare,relaxante neuromusculare,protectori cartilogeni și alte
medicamente).Aceste medicamente pot fi utilizate sub formă de pastile și injecție în funcție de
gradul de durere și de prescripțiile medicului.Metodele terapeutice fizice,sunt de asemenea
importante în tratamentul pentru coxartroză(terapia cu laser,băile
medicinale,apucuntura,tratamentul cu nămol,masajul și gimnastica).În primul și al doilea stadiu
al bolii se utilizează debridement artroscopic în timpul căruia sunt îndepărtate mici particule de
cartilogeni distruși.Când boala ajunge la etapa a III-a,țesuturile articulare reacționează cu greu
la terapia de restaurare,pacientul suferă dureri permanente iar capacitatea de mișcare este
aproape pierdută.În astfel de cazuri medicul poate decide să trateze coxartroza cu ajutorul unei
operații.Pentru artroza articulației șoldului sacul articulației se înlocuiește cu o articulație
artificială,cunoscută sub numele de înlocuire totală de șold.

5
 În depistarea bolii,pacientul se examinează în mers stând în picioare.La mers putem observa
șchiopătarea ,bolnavul evitând să se sprijine pe membrul inferior afectat.

Se efectuează examenul de față al bazinului ortostatism,iar pentru aprofundare sunt

necesare radiografii.

Radiografia standard arată partea afectată.Aceasta poate fi:

-osteofitoză pe zonele marginale ale capului femoral;

-osteoscleroză cu osteocondensare de o parte și de alta a pensării în zona de presiune maximă;

-osteoporoza sub formă de afecțiuni în capul femural și în cotil.

Evoluția bolii este de obicei lentă cu impotență functională ce se accentuează în timp

determinând invaliditatea după 7-15 ani de evoluție.Datorită intensificării durerii se reduce
progresiv perimetrul de mers ,poate aparea hipotrofia musculară,bolnavul resimnțind
necesitatea sprijinului în baston.De cele mai multe ori coxartroza inițial unilaterală, devine
bilaterală prin suprasolicitarea excesivă a coxofemuralei opuse.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză ,examen clinic și examen radiologic ,precizând

de la început forma clinică(primitivă sau secundară),deoarece coxartroza sercundară poate
beneficia de tratament ortopedico-chirurgical precoce.

IV. Tratamentul balneologic

Terapia prin factori naturali(băi termale,nămoluri etc.)își are locul ei în tratamentul
coxartrozei,atât prin virtuțile terapeutice pe care le au factorii ca atare,cât mai ales prin
Kineziterapia care se aplică concomitent în centrele și stațiunile respective.

Cura balneară în medie de trei săptămâni reprezintă un repaus fizic și psihic solitar.Împreună
cu regulile elementare și recuperare funcțională,pe care bolnavul le învață,balneoterapia
constitue un mare avantaj în arsenalul terapeutic al coxartrozei.Apele minerale radioactive
sulfuroase sau clorurosodice de preferință termală sunt indicate în cure externe.Astfel bolnavii
cu coxartroză beneficiază de tehnicile uzuale de hidroterapie,cum sunt băile generale în cadă
sau în piscina încălzită,completate cu duș subacval și duș-masaj.Aplicațiile de nămol sunt și ele
recomandate în aplicații locale sau băi cu nămol.

Gimnastica medicală,hidrokineziterapia și masajul pre și post balnear,asociază și

completează tehnicile menționate mai sus.Modul de acțiune al factorilor naturali nu este încă
așa de bine precizat.Se admite în principiu că apele și nămolul de termale,precum și cele
radioactive au un efect antalgic și decontracturant,iar baia ca atare ,dușul și

6
hidrochinetoterapia ar avea un efect sedativ și spasmolitic general.Se consideră de asemenea
că sulful ar avea un efect trofic asupra cartilajului articular,tot așa cum apele clorosodice ar
avea asupra aparatului musculoligamentar.S-ar putea conchide că tratamentul balnear în
stațiune,pe lângă efectul amtalgic și sedativ pe care-l are asupra artrozelor în general,permite
bolnavului să învețe reguli de igienă fizică și recuperare funcțională a coxartrozei,pe care apoi
trebuie să le cultive singur.În general după o cură,bolnavii se simt mai bine,ameliorare
subiectivă care se remarcă în peste 70% din cazuri,și ca atare ea poate fi considerată foarte
utilă.Recomandarea este ca aceasta sa aibă loc o dată sau de două ori pe an,atât preoperator
cât și post operator cu virtuți de recuperare și întreținere în timp a rezultatelor obținute prin
intervenția chirurgicală.

V.Complex de exerciții HKT pentru tratarea afecțiunii șoldului

1).Pacientul stă într-o cadă sau o piscină cu apă încălzită.Duce genunchiul stâng la piept,revine
cu piciorul jos,apoi procedează la fel și cu genunchiul drept.Acest exercițiu se repetă de 10-12
ori.

2) Tot din apă,din aceeași poziție,ambii genunchi se duc la piept concomitent cu apropierea
capului de ei după care se revine la poziția inițială.Mișcarea se repetă de 10-15 ori.

3).Tot în apă pedalări ca la bicicletă,fără a scoate picioarele din apă.Se repetă de 10-12 ori.

4).Pacientul ridică mâinile întinse deasupra apei după care revine la poziția inițială.Acțiunea se
repetă de 10-12 ori.

5).Stând pe palme și pe genunchi,genunchiul stâng se duce la piept,se revine în poziția inițială,și

se repetă cu dreptul.

6).Pacientul merge prin apă,aceasta ajungându-i până la talie.Acest mers va prelua cu până la
50% din presiunea pusă asupra articulațiilor și șoldurilor.

7).Pacientul face aerobic în apă,aceasta ajungându-i până la piept.Prin acest exercițiu se scade
impactul asupraarticulației șoldului cu pâna la 75%.

8).Stând îndepărtat,în apă,cu mâinile pe lângă șolduri,trunchiul se apleacă înainte,concomitent

cu apucarea gleznei.Mișcarea se execută de 10-12 ori.

9).Într-o cadă de dimensiuni mai mari,cu apă,pacientul stă pe o parte sprijinit în cotul mâinii
stângi și execută ridicări cu piciorul drept întins,iar la capătul mișcării se menține piciorul sus
câteva secunde.Se repetă la fel cu piciorul stâng.

10).Înotul”Freestyle” ajută foarte mult pentru recuperare în cazul coxartrozei.

7
 VI Bibliografie
1).Baltă G,Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor,Editura Didactică și Pedagogică,București
1983

2).Ionescu A,Gimnastică medicală,Editura All,București 1994

3).Pană I,Nicolina Roventa,Radio diagnostic osteoarticular,Editura Medicala,București 1977.

4).Sbenghe Tudor,Kinetologie Profilactică.Terapeutică și de Recuperare,Editura

Medicală,București 1987.