uxația scapulo-humerală: simptome,

diagnostic și tratament

DR. OANA M. STANCIU, MEDIC SPECIALIST GERIATRIE ȘI GERONTOLOGIE ,

CENTRUL MEDICAL „SF. SAVA” PANTELIMON

Dr. Oana M. Stanciu,

Medic Rezident Geriatrie și Gerontologie, Spitalul de Boli Cronice „Sf.
Luca”, București
Rezumat:
Patologia umărului, în special luxația umărului, reprezintă una dintre
cele mai comune patologii existente în practica clinică la adultul tânăr
care practică activități sportive. Luxația scapulo-humerală este o
cauză frecventă de apariție a durerii și limitare funcțională a
extremității superioare. În cazul persoanelor cu vârsta peste 60 de ani,
fragili, cu multiple comorbidități și care prezintă un risc crescut de
cădere, luxația articulației umărului este adesea însoțită de fractură și
risc mare de complicații. Astfel, lezarea articulației umărului are un
impact negativ asupra calității vieții și provoacă dizabilitate.
Cuvinte-cheie: luxație, articulație umăr, imobilizare
Abstract:
Shoulder pathology, especially shoulder contortion, is one of the most
common pathologies in clinical practice of a young adult practicing
sports activities. Scapular-humeral luxation is a common cause of pain
and functional limitation of the upper extremity. For people aged over
60, fragile, with multiple comorbidities and with an increased risk of
falling, the flexion of the shoulder joint is often accompanied by
fracture and high risk of complications. Thus, shoulder joint damage
has a negative impact on the quality of life and causes disability.
Keywords: dislocation, shoulder joint, immobilization
Articulația umărului este cea mai mobilă articulație a aparatului osteo-
articular, care leagă extremitatea liberă a membrului superior de
centura scapulară. Reprezintă o articulație complexă, care oferă o
mobilitate crescută a extremității superioare și care contribuie la
executarea activităților zilnice ale individului. Aceasta este alcătuită
din humerusul proximal, scapulă și claviculă unite între ele prin
ligamente, tendoane, mușchi și capsula articulară. Astfel, articulația
umărului permite mișcări de rotație la 180 de grade pe 3 planuri
diferite, contribuind la efectuarea unor activități complexe [1]. Luxația
este o afecțiune traumatică ce constă în separarea completă a
extremităților osoase care alcătuiesc o articulație. Cea mai frecventă
articulație afectată este articulația glenohumerală [2]. De aceea,
luxațiile de umăr sunt frecvent întâlnite în unitățile de primiri urgențe,
reprezentând peste 50% din numărul de luxații tratate în camera de
gardă. Afectează în general adulții tineri – cu vârsta până în 30 ani și
vârstnicii – cu o incidență mai crescută la femei [3]. În ultima decadă,
luxația de umăr are o prevalență crescută în rândul segmentului de
populație vârstnică. Luxația sau subluxația poate fi congenitală,
spontană, traumatică sau recurentă. Cu toate acestea, majoritatea
cazurilor apar în urma traumatismelor.
Luxația umărului este clasificată în trei tipuri, în funcție de direcția de
deplasare, astfel [4]:

 Luxația anterioară – partea superioară a humerusului se

deplasează către partea anterioară a cavității glenoide. Este cel
mai frecvent tip de luxație a umărului, reprezentând mai multe de
95% din cazuri. În cazul adulților tineri, principala cauză este
 legată de practicarea sportului. La vârstnici, este de obicei cauzată
de căderi accidentale cu brațul întins.
 Luxația posterioară – descrie poziția capului humeral în spatele
cavității glenoide. Reprezintă 4% din numărul de cazuri de luxație
a umărului și adesea sunt legate de traumatismele apărute în
urma crizelor de epilepsie, șocuri electrice etc.
 Luxația inferioară sau erectă constă în deplasarea inferioară a
capului humeral. Acest tip de luxație a umărului este rar întâlnită,
reprezentând aproximativ 1% din cazuri; apare din cauza
diferitelor tipuri de traumatisme în care membrul superior este în
abducție.

Simptome
Simptomele luxației de umăr includ:

 Durere intensă și severă;

 Edem local;
 Limitarea mișcării active sau pasive a articulației scapulo-
humerale;
 Parestezii sau furnicături din cauza compresiei mănunchiului
vasculo-nervos;
 Deformarea importantă a regiunii afectate, cu pierderea conturului
normal al umărului și a părții superioare a brațului;
 Cracmente articulare;
 Echimoză și hematom.
Diagnostic
Principala metodă de diagnostic a luxației cu sau fără fractură
asociată este reprezentată de examenul radiologic. Acesta trebuie
efectuat în două planuri: antero-posterior și axial. Luxația umărului
este însoțită adesea de compresiuni vasculare sau distrugerea unui
nerv. În funcție de gravitate, poate fi necesară completarea
investigațiilor imagistice cu rezonanță magnetică nucleară. Luxația
umărului nu pune dificultăți în stabilirea diagnosticului. Cu toate
acestea, diagnosticul diferențial trebuie să includă condiții precum:
artrită acută, bursită acută subdeltoidiană, leziuni ale nervului spinal,
circumflex, suprascapular sau rupturi la nivelul bicepsului [5]. În cazul
pacienților vârstnici cu demență, diagnosticul diferențial este dificil de
stabilit și se recomandă efectuarea investigațiilor radiologice atunci
când există suspiciunea de luxație sau subluxație a articulației.

Tratament
Luxația umărului reprezintă o urgență ortopedică și tratamentul
presupune reducerea luxației cât mai repede posibil. Reducerea
constă în repunerea în articulație a celor două capete osoase prin
tracțiunea brațului. Această manevră poate necesita anestezie
generală sau anestezie locală intraarticulară, în funcție de gradul de
relaxare musculară și de complianță ale pacientului. Cu toate acestea,
numărul cazurilor de luxație sau subluxație recurentă este de
aproximativ 30%. Prin urmare, dacă au existat două episoade
recurente de luxație sau subluxație a umărului este indicată
stabilizarea chirurgicală [6].
Reducerea
Imediat ce luxația umărului a fost redusă de către medicul specialist,
durerea va scădea în intensitate. Este recomandată administrarea de
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice. De
asemenea, gheața este importantă în controlul durerii, contribuind la
scăderea edemului asociat traumatismului umărului. Reducerea
luxației se efectuează prin una din următoarele metode: Hipocrate,
Milch, Stimson, Von Artl, Kocher etc.
Imobilizarea
În anumite condiții este posibilă reducerea imediată a dislocării
umărului. În cazul persoanelor care practică activități sportive, această
manevră poate fi efectuată de către medic chiar în câmpul de joc. În
mod obișnuit, după reducerea luxației, umărul este imobilizat cel puțin
3 săptămâni. Odată ce umărul a fost luxat, articulația poate deveni
instabilă și crește riscul de apariție a luxațiilor recidivante sau a altor
tipuri de traumatisme la acest nivel.
Recuperarea medicală
Recuperarea medicală este deosebit de importantă în restabilirea, pe
cât posibil, a mobilității articulației umărului. Kinetoterapia alături de
electroterapie și masaj joacă un rol important în combaterea durerii,
refacerea forței și stabilității, reluarea activităților zilnice, efectuarea
mișcării controlate a umărului. Recurența luxației umărului poate fi
diminuată prin continuarea programului de cultură fizică medicală
după primul episod de luxație [7].
Intervenția chirurgicală
Unele cazuri pot necesita intervenții chirurgicale, cum ar fi luxația
umărului recidivantă sau asocierea unei fracturi osoase. De
asemenea, tratamentul chirurgical este indicat atunci când luxația de
umăr asociază leziuni la nivelul mușchilor, tendoanelor, nervilor sau
vaselor de sânge. Alegerea tehnicii chirurgicale depinde în mare
măsură de stilul de viață și de activitățile zilnice ale pacientului.

Complicații
Principala complicație care poate apărea în urma luxației umărului
este fractura oaselor din regiunea respectivă. Aproximativ 25% dintre
pacienții vor asocia și o fractură osoasă. Leziunile nervoase reprezintă
o altă complicație potențială. În cele mai multe cazuri, nervul axilar
circumflex este afectat. Prezența paresteziilor la nivelul brațului
superior reprezintă semnul principal al existenței unei leziuni
nervoase. Pacienții vârstnici cu dislocare de umăr pot prezenta leziuni
la manșeta rotatorului. Alte complicații includ lezarea arterei axilare
sau a plexului brahial [8].