Sunteți pe pagina 1din 11

FRACTURA

HUMERUSULUI
PROXIMAL
Fracturile humerusului proximal reprezintă 4 – 5% din totalul
fraturilor, cu o frecvenţă mai mare la sexul feminin.
Majoritatea acestor fracturi aparţin grupelor de vârstă mijlocie şi
înaintată, datorită scăderii rezistenţei ţesutului osos odată cu instalarea
osteporozei.
Fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă reprezintă 85%,
iar cele cu deplasare semnificativă – 15%, afectând cu predilecţie persoanele
active.
Fracturile cu deplasare sunt instabile şi se asociază cu leziuni ale
coafei rotatorilor sau chiar întreruperea vascularizaţiei capului humeral.
Datorită numărului mare de complicaţii locale şi sechele ce pot să
apară în fracturile humerusului proximal, este esenţială o evaluare cât mai
completă a bolnavului în vederea alcătuirii unui plan terapeutic adecvat.
Fracturile de humerus proximal la pacienţii cu osteoporoză sunt printre cele mai
devastatoare leziuni la vârstnici.
Impactul acestor leziuni merge mult mai departe, dincolo de aceste consideraţii
clinice imediate şi se extinde în domenii de medicină, de reabilitare, psihiatrie, asistenţă
socială şi economie medicală.
Osteoporoza este cea mai frecventă boală metabolică a osului şi reprezintă o cauză
importantă de morbiditate la vârstnici.
Osteoporoza este un termen folosit pentru un ansamblu de afecţiuni care au în
comun reducerea masei osoase pe unitatea de volum şi defineşte orice grad de fragilitate
scheletică .
Diminuarea masei osoase este rezultatul unui dezechilibru între procesele care
guvernează acumularea şi conservarea masei scheletice şi nu se însoţeşte de o scădere
semnificativă a raportului dintre faza minerală şi cea organică, nici de anomalii ale matricei
osoase organice sau minerale.
Histologic, osteoporoza se caracterizează prin diminuarea grosimii corticalei ce ar
putea creste riscul de fractura.
■ De obicei, osteoporoza devine o problema clinică după o fractură.
Osteoporoza reprezintă o problemă atât prin prisma terenului fragil, pacientul fiind
susceptibil la fractură, cât şi prin calitatea osoasă scăzută, care face dificilă formarea de
calus, scade stabilitatea implantului, întârzie recuperarea şi creşte riscul de pseudoartroză.
Mortalitatea şi morbiditatea la pacienţii vârstnici depind de doi factori principali:
bolile asociate şi rezistenţa organismului atât la procedeul operator şi anestezie, cât şi la
complicaţiile postoperatorii.
Fractura de humerus proximal este o leziune invalidantă în lipsa tratamentului
chirurgical corespunzător, făcând imposibilă reluarea activităţilor cotidiene normale astfel
scăzând extrem de mult calitatea vieţii şi posibilitatea de a munci.
Problema în tratamentul fracturilor de humerus proximal la vârstnici este agravată
de creşterea incidenţei acestora şi de costurile implicate atât în asigurarea unui tratament
operator adecvat cât şi postoperator.
Un alt aspect important îl reprezintă costurile ridicate ale materialelor de
osteosinteză necesare. Acestea împreună cu prezenţa durerii post-operator au ca rezultat o
complianţă scăzută a pacienţilor în timpul programului de reabilitare post-operatorie.
Obţinerea unei libertăţi de mişcare complete, criteriu atât de important pentru o
reabilitare de succes, este frecvent întârziată la pacienţii necooperanţi.
Clasificare.
■ Fracturile humerusului proximal cu deplasare pot fi cu 2, 3 sau 4 fragmente. Aceste
fracturi includ: capul humerusului, colul anatomic si chirurgical, tuberozitatea mica
si pe cea mare.
■ Fracturile complexe pot implica intreg humerusul proximal si sunt adesea asociate
cu subluxatii sau dizlocatii ale ligamentelor glenohumerale.
■ Humerusul proximal este hranit cu sange de catre artera circumflexa anterioara
(arcuata), cu contributie din posterioara circumflexa,astfel ca in timpul produecrii
acestei fracturi se rup si vasele de sange si se intrerupe aportul sangvin la nivelul
humerusului proximal.In timp apare necroza avasculara a capului humeral.Practic
multe fracturi pot cauza ischemia capului humeral.
Simptome
■ Durere
■ Sensibilitate locala
■ Hematom
■ Impotenta functionala
Este foarte importanta examinarea nervului axillar si a plexului brahial.

Investigatii
2 incidente radiografice, antero-posterior si axial. In cazuri complexe este necesar si un
computer tomograf.
TRATAMENT

■ majoritatea fracturilor de humerus proximal fara deplasare pot fi tratate


ortopedic(bandaj Dessault 2-4 saptamani in functie de varsta pacientului,daca
fractura a survenit sau nu pe mana dominanta), dand rezultate foarte bune.
■ Se recomanda mobilizarea precoce si exercitii cat mai repede posibil.Recuperarea
prin fizio-kinetoterapie dureaza aproximativ 45-60zile din momentul in care se
scoate imobilizarea.
■ Orice fractura de humerus proximal asociata cu dizlocare glenohumerala necesita o
reduce ortopedica in urgenta.
Tratament chirurgical

■ Reducerea deschisa si fixarea interna. Des folosita cu rezultate peste asteptari, mai
ales la tineri. Se folosesc placute cu suruburi (premulate anatomic, blocate), tije
blocate.
■ -In fracturile in care suprafata articulara este distrusa sau avem necroza de cap
humeral, proteza de umar poate fi o alternativa (hemiartroplastie).