Etică și deontologie in știința sportului

Cunoașterea aspectelor referitoare la domeniul tematic

Definirea eticii și integrității

Etica, provine ca termen din lb.greacă (datină, obicei). Ea este una din
principalele ramuri ale filosofiei și se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin
moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul?
cum trebuie să ne comportăm?
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, etica, este știința care
se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva
principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială. Totodată ea cuprinde
totalitatea normelor de conduită morală care reglementează relațiile dintre
oameni precum și atitudinea lor față de societate, față de o anumită clasă socială,
de stat, de patrie, de familie etc. La baza moralei stau principiile demnităţii,
responsabilităţii, libertăţii, solidarităţii, dreptăţii şi carităţii.
Deontologia, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române,
reprezintă doctrina privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei
profesiuni. Sintagma deontologie provine ca termen din lb.greacă, respectiv
deontos care înseamnă ceea ce se cuvine şi logos care înseamnă ştiinţă.
Deontologia profesională, în general, desemnează totalitatea normelor de
conduită, cu privire la exercitarea unei profesiuni de genul: cadru didactic, medic,
avocat, procuror, judecător etc. Normele de deontologie profesională sintetizează
experienţa unei profesiuni şi stabilesc reguli stricte și certe cu privire la
exercitarea profesiunii respective în societate. Aceste norme se regăsesc în
instrucţiuni, statute, coduri etc., adoptate de autorităţile internaţionale şi naţionale
abilitate. Normele de deontologie profesională, în sens general, nu prevăd
sancţiuni. Ele recomandări care au în substanţa lor norme juridice. Atunci când
normele deontologice sunt încălcate şi prin nesocotirea lor sunt afectate valorile
apărate prin drept, ele sunt sancţionate de către stat, devenind astfel norme
juridice
Etica în afaceri, studiază principiile şi regulile care trebuie să guverneze
procesele manageriale şi conduita corectă în afaceri. Acest lucru este foarte
dificil. Să spui ce este etic sau nu în afaceri, este o chestiune interpretativă.
Standardele morale diferă de la un individ la altul, de la o comunitate la alta, în
funcţie de sistemele etice de viaţă, de valorile sau de priorităţile pe care se
fundamentează. Cert este că etica în afaceri se bazează pe corectitudine,
sinceritate, respectarea cuvântului dat, capacitatea de a funcţiona eficient pe piaţăîn
corespundere cu legislaţia în vigoare, regulile şi tradiţiile formate. Ea
presupune stima intereselor nu numai a propriei firme, dar şi a partenerilor,
consumatorilor şi societăţii în ansamblu. Lupta concurențială este binevenită dar
concurența trebuie să aibe limitele ei. Deseori vedem cum sunt stabilite diverse
sanțiuni de către a ei abilitați în acest sens, în sarcina celor care se fac vinovați de
utilizarea unor politici concurențiale incorecte.
Etica profesionala reprezintă reflecţia asupra aspectelor morale ale
problemelor ridicate de domenii particulare cum ar fi: medicină, educaţie,
învăţământ, afaceri publice, justiţie, asistenţa socială, massmedia etc. Mai exact,
etica profesională este o parte a ştiinţei etice, care studiază specificul manifestării
moralei în activitatea profesională. Alături de principiile morale general umane
(bine, rău, datorie, libertate, responsabilitate, dreptate, echitate, cinste, sinceritate,
demnitate etc.), în procesul de muncă se formează şi cerinţe speciale, înglobate
în conceptul morala de muncă, prin care se înţelege totalitatea normelor elaborate
în experienţa de viaţă a oamenilor şi care permit ca activitatea de muncă să devină
socialmente importantă. Morala de muncă este parte din activitatea profesională.
Responsabilitatea socială corporativă reprezintă ansamblul acţiunilor,
principiilor şi practicilor prin care o companie se implică într-o societate, cu
scopul de a asigura un impact pozitiv al activităţii sale şi de a contribui la
dezvoltarea acelei societăţi.
Integritatea este un concept care vorbește despre acțiuni consecvente,
conform valorilor, metodelor și elementelor de măsură, precum și de raportare la
principii și așteptări care pot fi verificate prin rezultate. În etică – integritatea este
considerată ca onestitate și corectitudine, și este evaluată prin acuratețea
acțiunilor cuiva. Așadar, integritatea este opusul unor metehne cum ar fi:
inconsecvența, ipocrizia sau falsitatea. Integritatea exprimă virtuțile, trăirile și
aplicarea convingerilor, fără discrepanțe între afirmații și exemplul trăirii
personale. Originea cuvântului “integritate” derivă din adjectivul Latin “integer”
(întreg, complet), și în acest context se referă la totalitatea calităților unui individ,
exprimate prin onestitate și consecvență de caracter. Când cineva face aluzie la
lipsa de integritate a altei persoane, acea persoană se erijează într-un judecător
care consideră că deține aceste calități pe care le implică “integritatea”, și ca atare,
judecata lui/ei este un act în conformitate cu propriile convingeri și cu valorile pe
care pretinde că le posedă și le practică în acel moment. Pentru evaluarea corectă
a integrității unei persoane, a unui sistem sau a unei organizații, este necesar un
sistem de valori și principii, cu o exprimare simplă, dar și corectă în același timp.
Lipsa unui sistem de valori și principii poate devia în afirmații abstracte care,
foarte ușor pot fi interpretate greșit de către oricine.
Integritatea ca autonomie personală presupune, potrivit filozofului
german Immanuel Kant, să acţionezi întotdeauna astfel încât să tratezi
umanitatea, atât în persoana ta, cât şi a altora, întotdeauna ca scop în sine şi
niciodată numai ca mijloc. Din această perspectivă, integritatea devine ocondiţie restrictivă
necesară ce se aplică asupra sistemelor de reguli instituţionale.
Fiecare fiinţă umană are o demnitate și un statut moral.
În cadrul O.S.G.G Nr. 600/2018 privind aprobarea Codului
controlului intern managerial al entităților publice se regăsesc 16 standarde
de control intern managerial la entitățile publice, grupate pe cinci elemente cheie:
mediul de control, performanțe şi managementul riscului, activităţi de control,
informarea şi comunicarea, evaluare și audit. Standardul I- Etica și integritatea
face parte din mediul de control și cuprinde probleme legate de organizare,
managementul resurselor umane, etică, deontologie şi integritate.
“Standardul 1 - Etica şi integritatea
1.1.Descrierea standardului: Conducerea şi salariaţii entităţii publice cunosc
şi susţin valorile etice şi valorile entităţii, respectă şi aplică reglementările cu
privire la etică, integritate, evitarea conflictelor de interese, prevenirea şi
raportarea fraudelor, actelor de corupţie şi semnalarea neregulilor.
1.2.Cerinţe generale ale standardului:
1.2.1. Conducerea entităţii publice sprijină şi promovează, prin deciziile
sale şi prin puterea exemplului personal, valorile etice, integritatea personală şi
profesională a salariaţilor.
1.2.2. Conducerea entităţii publice adoptă un cod de conduită, dezvoltă şi
implementează politici şi proceduri privind integritatea, valorile etice, evitarea
conflictelor de interese, prevenirea şi raportarea fraudelor, actelor de corupţie
şi semnalarea neregulilor.
1.2.3. Conducerea entităţii publice înlesneşte comunicarea deschisă de către
salariaţi a preocupărilor acestora în materie de etică şi integritate, prin
desemnarea unui consilier de etică care să monitorizeze respectarea normelor de
conduită la nivelul entităţii.
1.2.4. Acţiunea de semnalare de către salariaţi a neregulilor trebuie să aibă
un caracter transparent pentru eliminarea suspiciunii de delaţiune şi trebuie
privită ca exercitarea unei îndatoriri profesionale.
1.2.5. Salariaţii care semnalează nereguli de care, direct sau indirect, au
cunoştinţă sunt protejaţi împotriva oricăror discriminări, iar conducătorii au
obligaţia de a întreprinde cercetările adecvate, în scopul elucidării celor
semnalate şi de a lua, dacă este cazul, măsurile ce se impun.
1.2.6. Conducerea şi salariaţii entităţii publice au o abordare constructivă faţă
de controlul intern managerial, a cărui funcţionare o sprijină în mod permanent.
1.2.7. Declararea averilor, intereselor şi bunurilor primite cu titlu gratuit se
realizează de către toţi factorii vizaţi, în conformitate cu prevederile legale.”
Una din căile de asigurare a unui comportament etic este adoptarea unui
cod etic sau cod de deontologie profesională. Codul de etică are și un rol
important în comunicare, atestă că se respectă promisiunile asumate față de
valorile și principiile sale. Codul vine în complementarea politicilor, standardelor
și a procedurilor. În elaborarea unui cod de etică se iau în considerarea aspectelefinanciare și
non-financiare, de responsabilitate și legalitate. Nu exista un model
unic de cod de etică, acesta fiind o expresie proprie și specifică fiecărei instituții,
însă trebuie să fie suficient de cuprinzător.
Codul de etică este o garanție de formare și implementare a valorilor etice,
a comportamentelor și responsabilităților.
Astfel, codul de etică și de integritate reprezintă un ghid în ceea ce privește
comportamentul acceptabil din punct de vedere moral la nivel instituțional. El
stabilește principii și reguli morale și profesionale pentru toți cei care își
desfășoară activitatea în autoritatea în care își produce efecte respectivul cod.
Practic aici sunt cuprinse principiile de moralitate pentru oricine trebuie să
îndeplinească o atribuție de serviciu, indiferent că este vorba de o funcție de
conducere sau de execuție.
Codul etic și de integritate urmărește asigurarea calității actului
administrativ, realizarea interesului public, prevenirea și eliminarea faptelor de
corupție în cadrul structurilor proprii, prin
a) reglementarea normelor de conduită etică și de integritate necesare realizării
unor raporturi sociale și profesionale corespunzătoare creării și menținerii unui
nivel înalt al prestigiului instituției și al personalului acesteia;
b) informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptățit
să se aștepte din partea personalului instituției, în exercitarea funcțiilor deținute;
c) crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și personalul
instituției, pe de o parte, și între angajații instituției pe de altă parte.
Principiile care guvernează conduita profesională a funcționarilor publici
și personalului contractual, avute în vedere la elaborarea codului de etică, sunt
cele prevăzute în OUG nr.57/2019 privind Codul administrativ, după cum
urmează:
a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia persoanele care
ocupă diferite categorii de funcţii au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile
ţării;
b) prioritatea interesului public, în exercitarea funcţiei deţinute;
c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor
publice, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de
funcţii au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau
similare;
d) profesionalismul, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite
categorii de funcţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu
responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
e) imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia persoanele care
ocupă diferite categorii de funcţii sunt obligate să aibă o atitudine obiectivă,
neutră faţă de orice interes altul decât interesul public, în exercitarea funcţiei
deţinute; f) integritatea morală, principiu conform căruia persoanelor care ocupă diferite
categorii de funcţii le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect,
pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei pe
care o deţin sau să abuzeze în vreun fel de această funcţie;
g) libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia persoanele care
ocupă diferite categorii de funcţii pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile,
cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
h) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea diferitelor
categorii de funcţii ocupanţii acestora trebuie să fie de bună-credinţă;
i) deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate în
exercitarea diferitelor categorii de funcţii sunt publice şi pot fi supuse
monitorizării cetăţenilor;
j) responsabilitatea şi răspunderea, principiu potrivit căruia persoanele care ocupă
diferite categorii de funcţii răspund în conformitate cu prevederile legale atunci
când atribuţiile de serviciu nu au fost îndeplinite corespunzător.
Etica in sport
In sensul general, etica este disciplina filosofică ce își propune să prezinte o justificare sau o
evaluare morală al diferitelor reguli, motivații, intenții, credințe sau activități. Scopul principal
al eticii este acela de a ridica nivelul moralitatii și, prin urmare, aspirația de a elimina o
varietate de comportamente negative. Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea
se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări
precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm? Etica şi deontologia ca disciplină
de studiu prezintă o importantă funcţie formativă.Asigură un minimum de cunoştinţe
fundamentale, absolut necesare, cu caracter benefic şi util pentru dezvoltarea personalităţii,
pentru realizarea de sine în termenii libertăţii şi ai integrăriiarmonioase în mediul natural şi
social, ajutand esenţial la luminaria asupra propriului destin prin interiorizarea unor valori şi
principii, ale idealului de muncă şi de viaţă, respectiv, laasumarea acestora şi la acţiunea în
temeiul lor factor substantial de progress individual şi social. Educaţia morală constă în
activarea pedagogică a normelor, principiilor,valorilormorale specifice unei societăţi istoric
determinate în vederea formării deatitudini, sentimente,convingeri, comportamente,deprinderi
şi obişnuinţe morale, a trăsăturilor moralede personalitate. Este o activitate sistematic
organizată de diferite instituţii sociale, între c areşcoala ocupă poziţia cea mai
importantă.Promovarea valorilor etice prin sport.

Principiile etice în sport:

 
Interzicerea actiunilor non-etice ca obligatii impuse intre coechipieri: santaj, urmarirea unui
scop pur financiar, stabilirea unor relatii afective intre anumiti membrii ai echipei; Respectul
reciproc: situarea unei persone din echipa intr-o pozitie de superioritate sau inferioritate fata
de alt coechipier denatureaza relatia si afecteaza principiul respectului reciproc. Principiul
non- agresivitatii: fiecare membru al echipei sau fiecare copil in timpul practicarii educatiei
fizice trebuie sa se afle in starea psihica de echilibru si satisfactie personala pentru a evita
orice manifectare agresiva prin limbaj verbal, mimica sau gestica. Pricipiul influentei benefice
si nu a manipularii: Consilierea este un proces de influenţă, de orientare, de modelare a
sportivului, dar cu acordul acestuia. Manipularea, care presupune reducerea gradului de
conştientizare şi de acord intern al subiectului (R.Mucchielli, 2002), nu este benefică pentru
dezvoltarea potenţialului psihologic sau educaţional al acestuia. Principiul confidentialitatii:
Confidenţialitatea este o condiţie a tuturor formelor de intervenţie socio-psiho-educaţională
deoarece informatiile personale care privesc viata si interesele sportivilor trebuie protejate.
Principiul neculpabilitatii: Consilierea nu este un proces de judecată care se încheie cu
pronunţarea unui verdict ca ,,vinovat” sau ,,nevinovat”, ci un proces de calificare, deorientare,
învăţare care se finalizează cu creşterea potenţialului de sănătate şi responsabilitatea
subiectului. Pe plan moral se poate realiza, de asemenea, o acţionare eficienta prin toate
activităţiile de educaţie fizică. 
interzise și au apelat la transfuzii de sânge. Din punct de vedere sportiv, sportivii și-au
îmbunătățit performanțele, dar efectele secundare au arătat o paletă largă de reacții adverse. În
primul rând, s-a dovedit că mult lăudatul pașaport biologic nu este suficient. În al doilea rând,
sportivii au remarcat o agresivitate neobișnuită, li s-a făcut rău, s-au confruntat cu probleme
dermatologice și musculare.

Sportul de inalta performanta solicita la limitele neobisnuitului posibilitatile omului. In acest

context, cunoasterea particularitatilor si a modalitatilor de realizare a reglarii si autoreglarii
reprezinta mai ales in prezent conditia de baza a obtinerii marilor rezultate. In masura in care
fiecare individ va extinde aria intelegerii propriului comportament va reusii sa-si asigure un
control mai bun asupra reactiilor sale care, altfel, sunt negandite si automate. Factorii care
influenteaza comportamentul individual si cel de grup al sportivilor sunt de natura psihica si
sociala. Dintre acestia am identificat ca fiind mai pregnanti, urmatorii:
 
•    Nevoia de identitate

•    Temperamentul
 
•    Nevoia de a i se recunoaste valoarea
 
•    Dorinta de a fi recompensat
 
•    Frustrarea
•    Neincrederea in fortele proprii
 
•    Rezultatul sportiv anterior
•    Relatia cu coechipierii
 
•    Relatia cu antrenorul si factorii responsabili
 
•    Calificativul pe care il primeste din partea media si a publicului
 
Oamenii de stiinta care sunt preocupati de scaderea si controlul agresivitatii isi pun intrebarea
daca o societate isi poate diminua „fondul' de energie agresiva prin abaterea ei spre canale
care nu ar fi periculoase cum ar fi concursurile sportive. Nu este un consens clar asupra
subiectului. Konrad Lorenz priveste toate sporturile ca fiind forme de lupta
ritualizata.Violenta si sportul se situeaza pe pozitii antagonice. „Lupta' sportiva presupune un
anumit grad de combativitate din partea celor care se intrec, caci in aceasta „lupta' fiecare
parte urmareste sa castige, demonstrand ca este mai bine pregatita, sub aspectele ce
caracterizeaza sportul respectiv. În acest sens, dopajul este în mod fundamental contrar
spiritului sportului. De aceea, atât sportivii, cât şi personalul asistent al sportivilor trebuie să
conştientizeze necesitatea promovării „spiritului sportului” în aspect pozitiv, adică Nu anti-
doping, abordarea negativă, ci spiritul sportului, fair play, abordarea pozitivă și echitabilă. Nu
frica de a fi testat pozitiv şi, ulterior sancţionat (deşi şi aceste aspecte trebuie să fie cunoscute
tuturor) ci dorinţa promovării spiritului sportului - înălţarea spiritului uman, a corpului şi a
minţii stau la baza esenţei Olimpismului. Este bine cunoscut faptul, că sportul oglindeşte
societatea. Spre consecinţă, în diferite timpuri valoarea şi expresia noţiunii de fair-play poate
varia de la societate la alta. Cu cât societatea este mai civilizată, cu atât mai înalt este nivelul
de conştientizare morală şi simţul responsabilităţii. Cu toate acestea, s-a demonstrat că
succesul este considerat mai important şi poate fi atins cu orice mijloc. Succesul sportiv aduce
avantaje sociale şi financiare, care pentru unii reprezintă drept o ispită puternică şi irezistibilă.

De unde a apărut noțiunea de fairplay?

Începutul capitalismului a contribuit la ”industrializarea” sportului. Acesta nu a mai fost privit
doar ca o modalitate de a petrece timpul liber activ, dar a devenit o afacere, obiectul parierii.
Manipularea concurenței libere cu scopul obținerii victoriei cu orice preț ruinau șansele egale 
de
a  câștiga.  În  ciuda  acestor  tendințe,  în  sec.  XIX  a  început  dezvoltarea  sportului  modern 
și  a apărut noțiunea de fair-play. Pentru prima dată expresia a fost folosită în ”Regele John”
de către Shakespeare, dar a devenit cunoscută și pe larg răspândită în 1800. Fair-
play a devenit o regulă nescrisă, o valoare morală, care reprezenta esența reală a
sportului. Sportivii profesioniști, care luptau  pentru  succesul  individual  la  nivel  internaționa
l  trebuiau  să  respecte  regulile  jocurilor. Dacă cineva nu se conforma, jocul se
considera ruinat, fără rezultate finale. La sf. sec.XIX începutul sec. XX,
concomitent cu descoperirea funcțiilor educaționale, de sănătate și de
divertisment ale sportului, au fost înregistrate alte progrese semnificative. A
fost creat un sistem internațional de competiții, au fost fondate cluburi și asociații la
nivel mondial

Bibliografie
https://www.scridoc.com/2022/09/promovarea-valorilor-etice-prin-sport.html?
m=1
https://anticoruptiesebes.ro/uploads/fisiere/articole/definirea-eticii-%C8%99i-
integrit%C4%83%C8%9Bii.pdf

Stanescu Denis
Efs
Anul I