Eseu la tema: Demonstrați necesitatea apariției și

respectării normelor morale de conduită profesională.

Înaintge de a demonstra necesitatea apariției și respectării normelor morale de conduită
profesională, o să fac o mică introducere referitor la definiția eticii și a eticii profesionale.

Confruntându-ne cu numeroasele probleme cum ar fi: nedreptăţile sociale, corupţie,

criminalitatea, violenţa și multe alte dificultăți care înaintează obligatoriu necesitatea revenirii la
reafirmarea şi actualizarea unui set de însușiri morale şi civice: corectitudine, datorie, echitate
justiţie, , onestitate, responsabilitate, integritate, demnitate, toleranţă etc. În acest context, încă
din anii ‘90 ai secolului XX se observă o creştere considerabilă a interesului pentru etică, în
special pentru etica profesională, care ţine de perfectarea relaţiilor dintre specialişti în sfera
activităţii profesionale.

Termenul „etică” provine de la cuvântul grecesc „ethos”, care însemna iniţial „casă
comună”, „reşedinţă”. Mai târziu au apărut alte semnificaţii ale acestui termen: „fel de a gândi”,
„caracter”, „morav”, „cutumă”, „obicei”. Cu toate deosebirile de sens ale acestor noţiuni, ele
reflectă faptul că se formează şi se manifestă în cadrul traiului în comun, că respectarea
„moravurilor”, „cutumelor” constituie forţa ce ţine oamenii „împreună”, îi uneşte într-o societate
şi că este de neimaginat o comunitate umană viabilă fără corelarea tuturor formelor de activitate
cu normele morale. Etica este ştiinţă filosofică despre morală (moralitate), iar morala, la rândul
său, reprezintă ansamblul concepţiilor, ideilor, valorilor, principiilor, normelor şi idealurilor care
călăuzesc şi reglementează conduita oamenilor, convertită în fapte şi acţiuni sociale. Apărută
odată cu societatea, morala/moralitatea constituie un fundament valoric pentru întreaga cultură
umană, pentru diferite forme ale conştiinţei sociale − economică, politică, juridică etc.

Etica profesională este parte a aşa-numitei „etici aplicate” şi reprezintă reflecţia asupra
aspectelor morale ale problemelor ridicate de domenii particulare (medicină, educaţie,
învăţământ, afaceri publice, justiţie, asistenţa socială, massmedia etc.). Mai exact, etica
profesională este o parte a ştiinţei etice, care studiază specificul manifestării moralei în
activitatea profesională.Altfel, etica profesională are menirea de a preciza practicile, drepturile şi
datoriile membrilor unui grup profesional, de a critica şi sancţiona malpracticile profesionale.

Deci ce reflectă normele morală, mai bine zis ce sunt ele?

Normele morale se bazează pe valorile umane fundamentale: bine, frumos, adevăr, dreptate,
cinste, respect.Acele persoane care au norme morale înalte și desigur știu evident ce este acel
bine și ce este acel rău. Normele acestora nu se schimbă în consecință de situațiile prin care
parcurg, insă se bazează pe o multitudine de concepții clare după care se ghidează, chiar și când
nu-i vede nimeni. Putem afirma despre normele morale că acestea „promovează anumite
determinaţii ale binelui (cinstea, generozitatea, modestia etc.) atât sub aspectul conţinutului
valoric („calităţile” omeneşti ce trebuie urmate), cât şi al datoriei, intenţionând să armonizeze
universul a ceea ce este dezirabil (semnificaţiile ideale) cu situaţiile concrete. Totodată atrag
atenţia asupra tipurilor de fapte reprobabile, negative. În funcţie de gravitatea lor, acestea sunt fie
interzise vehement, fie sunt receptate într-un spaţiu de toleranţă graduală. Într-o accepţie
generală, normele morale stabilesc limite între care sunt şi pot fi acceptate variaţiuni ale
comportamentelor individuale, astfel încât să fie menţinute coeziunea, stabilitatea şi
omogenitatea societăţii sau grupului social. Ele propun spre realizare şi imprimă actelor
personale un scop moral, care exprimă criterii colective de evaluare şi aspiraţii validate social.
De aceea, normele morale recomandă, prescriu, interzic, permit, sancţionează, previn,
anticipează şi apreciază gesturi, conduite, atitudini, fapteale unui subiect real sau posibil.
Norma morală se bazează pe experienţa istorică, ea „este o generalizare a experienţei colective
care îşi dovedeşte eficienţa şi asigură convieţuirea, transmisă, de obicei, sub forma unei reguli
practice. Exprimările sale pot fi insistent-recomendative („fii generos”), preponderent imperative
(„trebuie să fii cinstit”) sau prohibitive („nu fi egoist”, „nu trebuie să fii mincinos”). În formulări
precise, aceste norme arată subiectului ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă în situaţii
concrete de viaţă, cum trebuie să fie şi cum nu trebuie să fie pentru ca manifestările sale să între
în categoria celor „bune”, admise şi preţuite de semeni. Normele, în general, se elaborează prin
două modalităţi: neorganizat (neinstituţionalizat): spontan, difuz ( obiceiuri, tradiţii) şi organizat
(instituţionalizat): de către organizaţii, instituţii, agenţii specializate.
În concluzie menționez că necesitatea apariției și respectării normelor morale de conduită
profesională, este de o importanță foarte mare(chiar dacă de multe ori nu le dăm o semnificație
clară) de acestea depinde relațiile, armonia și buna dispoziție dinte noi toți. Tot odată
reultatele(fie ele pozitive sau negative) se datorează atitudinii noastre față de munca pe care o
depunem și totodată față de cei din jur. Așa că vrem noi sau nu, normele morale ne reprezintă pe
noi ca personalitate și totodată ele sunt și fsc parte din viața de zi cu zi.