Relevanta caracterului moral pentru

profesionistii in sociologie si asistenta sociala

Morala, ca obiect al eticii, constituie o forma specifica a raporturilor dintre oameni, din diferite grupuri
sociale. In morala se constientizeaza si se oglindesc mai ales interesele comune ale micro si macro
grupurilor sociale, ea realizand acel minim de solidaritate umana fara de care nu ar fi fost posibila
supravietuirea societatii pentru umanitate.
Etica profesionala reprezinta reflectia asupra aspectelor morale ale problemelor ridicate de domenii
particulare cum ar fi: medicina, invatamant, afaceri publice, justitie, asistenta sociala, mass-media etc.
Mai exact, etica profesionala este o parte a stiintei etice care studiaza specificul manifestarii morale in
activitatea profesionala. Alaturi de principiile morale general umane (bine, rau, datorie, libertate,
responsabilitate, dreptate etc.), in procesul de munca se formeaza si cerinte speciale, inglobate in
conceptul morala de munca, prin care se intelege totalitatea normelor elaborate in experienta de viata a
oamenilor si care permit ca activitatea de munca sa devina socialmente importanta. Morala de munca este
parte din activitatea profesionala.
Categoriile de valoare care marcheaza definitoriu morala profesionala a Sociologiei si Asistentei Sociale
sunt:
Responsabilitatea care desemneaza caracteristica agentului de a actiona in cunostinta de cauza, dispunand
de competenta, de maturitate si pregatire, de conditii de libertate, astfel incat sa se recunoasca in actele
savarsite si sa isi asume urmarile acestora;
Libertatea este starea omului care realizeaza, in actele sale, natura sa autentica, prin ratiune si moralitate:
este atributul omului care nu e sclav/prizonier/dependent de ceva strain fiintei sale;
Dreptatea desemneaza promovarea raporturilor umane, individuale ori colective, institutionale sau
organizationale, de grup sau comunitare etc., dupa criteriile conditionarii drepturilor cu datoriile, cu
meritele, cu ceea ce se cuvine, cu cerintele adevarului, ale corectitudinii, onestitatii si probitatii;
Utilitatea este o categorie majora in spatiul conceptiilor etice de tip consecintionalist adica axate pe
valoare de bine, corectitudine, justete, a rezultatelor unor alegeri, decizii, actiuni;
Solidaritatea functioneaza in interiorul grupului profesional, intre membrii care se reclama de la un set
comun de valori si norme etico-juridice, contribuind substantial la mentinerea prestigiului profesiunii.
Reglementarea oricarei situatii de munca prespune formalizarea unui contract social, ce angajeaza
dimensiunea etica avand ca scop: compromisul social, consensul asupra valorilor; sanatatea si securitatea
muncii; asigurarea unei ordini in care agentul sa fie constient ca este dator binelui; convergenta
intereselor diferitilor actori; acordul dintre prescriptiile legale, valori si norme morale, dintre convingeri,
dorinte, necesitati, posibilitati; sustinerea angajamentului, a responsabilitatii asumate.
1
 Codul profesional prezinta relevanta pentru chiar intelegerea valorilor eticii: ,, datoria’’ si ,, dreptatea’’,
in interdependenta fireasca, de reciproca lucrare in viata personala si publica – in esenta, raportate la
continutul unor principii etice menite a inlesni transformarea unor aspiratii (deopotriva, necesitati si
asteptari minimale pentru umanitate) in realitati, incurajatoare pentru evolutia pozitiva a individului si a
societatii. Purtand pecetea ,, juridicului’’ prin inscrierea in si in cadrul dreptului securitatii sociale,
normativitatea codurilor profesionale este una dominant morala, angajand si criteriul exemplaritatii, a
ceea ce merita sa fie ales, urmat, faptuit.
Ca in orice profesie, si in cazul Asistentei Sociale, normele cuprinse intr-un cod etic sau deontologic au
menirea de a servi la orientarea subiectilor angajati; realizarea unui ghid de evaluare; indrumarea
activitatii si constituirea unui stimul pentru ridicarea nivelului profesional ( Justin Schlegel, L’evaluation
dans les codes de deontologie, in ,,Revue Francaise de Pedagogie’’, nr, 106, 1994), impletind
responsabilitati si practici profesionale, care se configureaza in competente specifice determinate de
asigurarea autonomiei si demnitatii profesionale.
Codul de etica profesionala al Asistentei Sociale se infatiseaza ca un set comun de valori pe care se
bazeaza munca profesionala si stiintifica, de principii generale si reguli care sa acopere cele mai multe
situatii/cazuri posibile. Considerate in unitatea lor, principiile generale articuleaza o serie de repere
comune, pentru o conduita profesionala morala cat mai eficienta, de dezvoltare a potentialului uman,
progresului individual si social, precum o parte dintre urmatoarele:
 colaborare, colegialitate, respect si exigenta reciproca, in interesul beneficiarilor;
 sustinerea intereselor beneficiarilor;
 respingerea oricarei forme de discriminare, asigurarea impartialitatii;
 respectul confidentialitatii informatiilor si folosirea responsabila a acestora;
 buna credinta si bunavointa;
 simtul responsabilitatilor;
 recunoasterea valorii semenului;
 protejarea opiniilor si libertatilor celorlalti;
 seriozitate, corectitudine, onorare a angajamentelor;
 devotament si spirit de dreptate;
 promovarea stimei de sine si fata de celalalt.

Declaratia Internationala a FIAS, elaborata in vederea cresterii eficacitatii Asistentei Sociale, ca

fundament etic al acesteia, solicita membrilor ei adeziunea la urmatoarele principii: asistentii sociali
trebuie sa fie devotati principiilor de dreptate sociala; au responsabilitatea de a pune in slujba clientilor
cunostintele si abilitatile lor pentru a contribui la ajutorarea societatii; trebuie sa asigure cea mai buna
asistare posibila oricui le solicita ajutorul sau sfatul, fara discriminari de orice natura; trebuie sa respecte
drepturile de baza ale omului asa cum sunt formulate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului;
trebuie sa ia in considerare principiile de intimitate, confidentialitate si folosire responsabila a informatiei

2
in munca profesionala; au obligatia sa lucreze in deplina colaborare cu clientii lor pentru interesul
acestora si sa ia in considerare si interesul altor persoane implicate.
Asistentii sociali trebuie sa astepte in general de la clientii lor o colaborare responsabila pentru a decide
masurile legate de viata lor. Constrangerea, care poate fi necesara in unele cazuri pentru rezolvarea
problemelor unei parti in dauna altei parti implicate, trebuie sa fie precedata de o evaluare explicita si
atenta a revendicarilor fiecarei parti aflate in conflict.
Asistenta sociala este in dezacord cu sprijinul direct sau indirect acordat indivizilor, grupurilor, fortelor
politice sau structurilor guvernamentale care opreseaza fiinte umane prin terorism, tortura sau alte
mijloace brutale.
Pentru profesionistul din domeniul Sociologiei si Asistentei Sociale, datoria in corelatie cu care pot fi
corect intelese si respectate dreptatea, libertatea, responsabilitatea, insasi legalitatea prezinta o
semnificatie aparte, prin chiar angajarea consensului social, al competentei in munca, sustinand civilitatea
si progresul.
Asistentul social trebuie să contribuie la consolidarea demnităţii profesiei, să fie responsabil şi hotărât în
discuţiile critice despre profesia sa, să se pronunţe împotriva oricăror conduite imorale şi lipsite de
competenţă profesională manifestată de un membru al profesiei, aducându-le în atenţia colegilor şi a
organizaţiilor profesionale, să acţioneze pentru a preveni practicarea neautorizată şi neinstruită a asistenţei
sociale.