Fractura de calcaneu prezinta unele riscuri atunci cand se impune tratamentul chirurgical si

acestea sunt: intazierea vindecarii, iritatia nervilor in jurul inciziei sau din cauza suruburilor,
rigidizarea articulatiei, durerile cronice.
De asemenea, este posibila apartia unor complicatii majore precum: cheguri de sange,
nevindecarea ranii, infectia, ruperea osului, artrita (poate apare atat in cazul operatiei, cat si in
tratamentul nechirurgical). Bine de stiut este faptul ca fumatorii prezinta riscuri crescute de
vindecare intarziata.

Cele mai grave complicatii sunt infectiile si dificultatea in vindecare, deoarece acestea pot
duce la o a doua operatie. Daca toate metodele de tratare a fracturii de calcaneu esueaza,
trebuie luata in considerare amputatia.
Fractura de calcaneu poate avea cauze diferite, in majoritatea situatiilor afectiunea
producandu-se datorita unui impact puternic cum ar fi o cadere de la inaltime sau un accident
auto/ moto.
Principalele cauze de aparitiei a fracturii de calcaneu sunt: accidente de motocicleta
sau automobil; caderea de la inaltime cu aterizare pe calcai
In functie de intensitatea traumatismului fracturile de calcaneu se pot prezenta cu durere,
imposibilitatea de a pune greutate pe picior si de a merge, deformarea calcaiului, echimoza si
edem local in cazul traumatismelor usoare, si cu leziuni severe ale partilor moi pana la fracturi
deschise in cazul traumatismelor grave. Tratamentul chirurgical trebuie amanat pana la
rezolvarea leziunilor partilor moi.
Doctorul ortoped va examina piciorul si va pune intrebari cu privire la modul in care s-a
produs fractura, apoi va cere efectuarea de radiografiei/ tomografiei.
Pentru a stabili un diagnostic corect, medicul va efectua exameninarea neurologica si
vascularizatia intregului membru inferior impreuna cu celelalte zone ale corpului.
Investigatiile radiologice initiale sunt radiografiile de glezna si de calcai (fata si
profil) si radiografia axiala de calcaneu (Harris). Daca radiografiile evidentiaza o fractura de
calcaneu cu traiect intraarticular sau cominutiva, un CT de calcaneu este indicat. Anumite
repere pot fi evidentiate pe radiografiile de profil la nivelul calcaneului, si anume unghiul
Bohler si unghiul Gissane.
Fractura de tibie poate aparea in 3 zone, in treimea inferioara cu sau fara afectarea articulatiei
gleznei, izolat sau impreuna cu fractura de peroneu, in segmentul de mijloc (diafiza) al osului,
sau in treimea superioara, respectiv zona platoului tibial.
Gravitatea fracturilor de tibie depind de gradul impactului, respectiv de forta aplicata
ce cauzeaza ruptura. Ele pot fi: fractura stabila, instabila, cominutiva, deschisa, inchisa.

Tratamentul fracturii de calcaneu se stabileste de catre medicul ortoped in functie de cauza,

severitatea si lezarea tesuturilor. De asemenea, se va lua in considerare varsta, starea generala
de sanatate si gradul de toleranta la medicamente.
Deoarece majoritatea fracturilor de calcaneu prezinta discontinuitate, scopul tratamentului
este de a reface anatomia calcaiului. Totusi, recrearea anatomiei normale implica de cele mai
multe ori procedura chirurgicala, operatia prezentand riscuri mai mari decat tratamentul
ortopedic nechirurgical.
Pe de alta parte, daca fragmentele osoase nu sunt discontinue, operatia este posibil sa nu fie
necesara. In astfel de cazuri, medicii ortopezi aleg ghipsarea sau imobilizarea piciorului in
orteza pana cand calcaneul se vindeca (aprox 2-3 luni).
Atunci cand nu se alege/ aplica un tratament corespunzator, fractura de calcaneu poate genera
sechele, de aceea este bine ca pacientul sa constientizeze riscurile si complicatiile la care se
supune.
Tratamentul fracturii de calcaneu se stabileste de catre medicul ortoped in functie de cauza,
severitatea si lezarea tesuturilor. De asemenea, se va lua in considerare varsta, starea generala
de sanatate si gradul de toleranta la medicamente.
Deoarece majoritatea fracturilor de calcaneu prezinta discontinuitate, scopul tratamentului
este de a reface anatomia calcaiului. Totusi, recrearea anatomiei normale implica de cele mai
multe ori procedura chirurgicala, operatia prezentand riscuri mai mari decat tratamentul
ortopedic nechirurgical.
Pe de alta parte, daca fragmentele osoase nu sunt discontinue, operatia este posibil sa nu fie
necesara. In astfel de cazuri, medicii ortopezi aleg ghipsarea sau imobilizarea piciorului in
orteza pana cand calcaneul se vindeca (aprox 2-3 luni).
Atunci cand nu se alege/ aplica un tratament corespunzator, fractura de calcaneu poate genera
sechele, de aceea este bine ca pacientul sa constientizeze riscurile si complicatiile la care se
supune.