Reabilitarea

medicală în
boala artrozică
Efectuat de Șevcenco Valeria M1716
Artroza

• Artroza constituie un grup de artropatii cronice

eterogene de etiologie diferită, dar cu semne
clinice, biologice și morfologice comune, care
afectează articulațiile periferice sau vertebrale,
caracterizate morfologic prin leziuni regresiv-
degenerative ale cartilajului hialin articular, cu
interesarea osului subcondral, sinovialei și
țesuturilor moi periarticulare (ligamente,
capsula articulară și mușchii periarticulari),
asociate cu inflamație și clinic – prin dureri,
deformări și limitarea mișcărilor articulațiilor
respective.
Factorii etiologici 
• Factorii intrinseci:
• Genetici:
  - Dereglări ereditare ale colagenului de tip II (sindrom
Stikler)
  - Mutația genei colagenului II (COL2A1)
  - Altă patologie ereditară osoasă și articulară
  - Sexul
  - Apartenență rasială
• Negenetici:
  - Vârsta înaintată
  - Masă corporală crescută
  - Scăderea nivelului estrogenilor (d.e. în menopauză)
  - Dereglări ale dezvoltării sau maladii osteoarticulare
dobândite
  - Intervenții chirurgicale articulare (d.e. meniscectomie)
  - Apartenență rasială

• Factori extrinseci (de mediu) :

  - Particularități profesionale și eforturile fizice
profesionale
  - Traumatizarea articulației
  - Activități sportive
  Mâini Genunchi
- Durere la mișcare   - Durere la mișcare
   - Modificări nodulare în articulațiile   - Revărsat articular
   - IFD (noduli Heberden) și IFP (noduli   - Crepitație la mișcare
Bouchard)   - Chist popliteu (Baker)
   - Durere în articulația carpometacarpiană   - Instabilitate laterală
a policarului   - Deformare în valgus sau varus

Semne clinice și Umăr

- Durere la mișcare
Laba piciorului
- Durere la mișcare
- Durere la mers, îndeosebi în prima

simptome
- Limitarea volumului mișcărilor, îndeosebi articulație MTF
rotația externă - Limitarea volumului mișcărilor în prima
- Crepitație la mișcare articulație MTF, hallux rigidus
- Deformare de tip hallux valgus

Coloana vertebrală
- Durere la mișcare
- Limitarea volumului mișcărilor Șold
- Diminuare senzorială, diminuarea - Durere la mișcare
reflexelor, slăbiciune motorie în membrele - Durere fesieră
inferioare cauzate de impingement al - Limitarea volumului mișcărilor, îndeosebi
rădăcinii nervului rotația internă
- Pseudoclaudicație cauzată de stenoză
spinală
Diagnostic

•  Dureri în articulație majoritatea zilelor în

decurs de o lună. 
•  Existenţa osteofitelor marginale în articulaţie. 
•  Analiză lichidului sinovial.
•  Vârsta ≥ 50 ani. 
•  Redoarea matinală ≤ 30 min. 
•  Cracment (crepitații) articular la mişcări
active.
Reabilitarea include
• Tratament medicamentos conform cazului 
•  Regim ortopedic corespunzător, măsuri de igienă articulară 
•  Kinetoterapie
•  Electroterapie
•  Hidroterapie 
•  Termoterapie 
•  Masaj medical 
•  Orteze/ dispozitive ajutatoare la mers 
 Tratament
medicamentos
• Analgezice
  1.preparatele analgezice neopioide -Paracetamolum
(3-4 g/zi);
  2.preparatele opioide - Codeini phosphas (doar în
combinație), Tramadolum
• Antiinflamatoarele se aplică în cure de 2-3 săptămîni, la
necesitate pentru o perioadă şi mai îndelungată.
Exemple :Naproxenum , Ibuprofenum , Ketoprofenum,
Nimesulidum, Meloxicamum
• Tratamentul simptomatic topic:
      1. unguente/creme/geluri cu AINS (Diclofenacum
natricum, Ibuprofenum);
      2. aplicaţii locale cu Sol. Dimethylsulfoxidum 50%
– 3 ml, în diluţii de 1:3 cu apă distilată.
• Glucocorticosteroizi periarticular sau intraarticular :
     Triamcinolonum ,Betamethasonum,
Methylprednisolonum
 Kinetoterapia
• Ştiinţa mişcării organismelor vii şi a structurilor care
participă la aceste mişcări utilizată cu scop terapeutic
• Un program kinetoterapeutic trebuie întotdeauna inclus
în orice schemă terapeutică a artrozei; orientarea
programului se face în funcţie de stadiul clinico-
anatomo-funcţional al bolii.
• Mişcarea, dozată şi controlată oportun, este
indispensabilă pentru menţinerea lubrefierii articulare,
încetinind limitarea progresivă a amplorii mişcărilor
articulare şi conservarea troficităţii musculare.
 Posturări
• Completează programul de luptă împotriva redorii
articulare. Se porneşte de la poziţia de amplitudine
maximă permisă de redoare şi cu ajutorul unor forţe
exterioare cu acţiune prelungită în timp se încearcă
creşterea amplitudinii unghiurilor de mişcare. Se pot
utiliza cu folos unele tehnici de facilitare neuro-
musculară proprioceptivă, cum ar fi: alternanţa
contracţie izometrică – izotonică, stabilizarea ritmică,
tehnica hold - relax. În coxartroză se evită în special
flexum-ul şi rotaţia externă, ca cele mai frecvente
devieri, adducţia fiind mai rară. În gonartroză –
evitarea flexum-ului; pentru deviaţiile în plan frontal
(varus, valgus) posturările directe sunt inoperante,
doar posturarea corectoare pentru mers a piciorului
prin talonete la pantof are valoare.
 Tracțiuni
• Au efect antalgic decontracturant, cresc
mobilitatea şi refac alinierea, pot fi:
   - manuale – executate în axul membrului
inferior la sfârşitul şedinţelor de masaj; se
execută succesiv tracţiuni (moderate) şi
compresiuni corelate cu ritmul respirator
(favorizează circulaţia şi troficitatea); 
    - mecanice - prin tracţiuni la nivelul gleznei,
practicate zilnic, cu greutăţi de cca. 3 Kg pe
membru, perioade lungi de timp, cu efect de
reducere a presiunii intraarticulare şi
decontracturant.
Kinetoterapia pasiva

• Kinetoterapia pasivă în gonartroză începe cu

mobilizarea rotulei (în sens longitudinal şi
transversal), după care se trece la mobilizarea
articulaţiei femuro-tibiale, avănd ca obiectiv
principal asigurarea libertăţii de mişcare în
extensie şi rotaţie, în special rotaţia internă care
este aproape întotdeauna limitată.
• Recuperarea pasivă  a membrului inferior  este reprezentată de un
sistem de mișcare pasivă continuă folosit în tratarea leziunilor, a
diferitelor afecțiuni și în tratamentul postoperator al articulațiilor,
această categorie fiind principala recomandare a folosirii acestor
tipuri de dispozitive. De asemenea, acest tip de recuperare este folosit
în prevenirea efectelor negative cauzate de imobilizarea prelungită a
articulațiilor.
• Indicațiile recuperării pasive sunt multiple, astfel, folosirea acestui
tip de recuperare îmbunătățește metabolismul articular, previne
rigiditatea articulară, sprijină regenerarea și vindecarea cartilajelor
sau a ligamentelor deteriorate, ajută la resorbția rapidă a
hematoamelor sau a lichidelor, îmbunătățește circulația sangvină și
limfatică, totodată poate fi folosit pentru profilaxia trombozei
venoase și a emboliilor.
• Refacerea stabilităţii atât prin exerciţii analitice de tonifiere musculară cât şi prin
exerciţii în lanţ kinetic închis;

Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, abilitate)

astfel încât să fie evitat mersul şchiopătat.

Menţinerea unei bune funcţionalităţi mioartrokinetice la nivelul articulaţiilor

adiacente, cât şi la membrul opus; pentru coxartroza este importantă şi corectarea poziţiei
bazinului cu menţinerea unei funcţionalităţi cât mai bune a coloanei lombare.

Exerciţiile indicate trebuie să ţină cont de tipul mişcării care trebuie conservată sau
eventual recuperată, de eventualele limitări ireversibile, de grupele musculare care
trebuiesc lucrate preferenţial pentru obţinerea unui rezultat funcţional optim.

Tonifierea musculaturii: în coxartroză vizează tonifierea muşchilor fesier mare şi

mijlociu, ischiogambieri şi cvadriceps; în gonartroză se va urmări tonifierea musculaturii
care „înzăvorăşte” genunchiul în mers – cvadricepsul în principal dar şi ischiogambierii,
se va urmări refacerea forţei extensoare pentru ultimele 200.
• Stadiul de gravitate 1 :
• Obiective : 
  - creșterea rezistenței generale            tehnici respiratorii 
                                                                       statice și dinamice
  - antrenamentul la effort          exerciții libere 
                                                        mers la distanță 
                                                        creșterea anduranței generale 
                                                        hidrokinetoterapia
                                                        exerciții cardio- respiratorii
• Stadiul de gravitate 2 :
•  Menţinerea mobilităţii articulare afectate şi a troficităţii musculare            Programe de
gimnastică generală - exerciţii
active pe toată amplitudinea de mişcare
• Diminuarea sindromului dolor          · Exerciţii ideomotorii
                                                                 · Biofeedback
• Creşterea rezistenţei generale           · Tehnici respiratorii
                                                                      statice şi dinamice
                                                                  · Antrenamente de efort 
• Menţinerea forţei musculare în membrele neafectate şi în trunchi
          · Exerciţii active pe toată amplitudinea de mişcare
          · Exerciţii izometrice
          · Exerciţii active de rezistenţă
          · Fortificarea corsetului muscular
          · Dozarea efortului 
• Stadiul de gravitate 3 
• Diminuarea sindromului dolor -  · Exerciţii ideomotorii
                                                           · Biofeedback
• Menţinerea forţei musculare în membrele neafectate şi în trunchi
- Exerciţii active pe toată amplitudinea de mişcare
               · Exerciţii izometrice
               · Exerciţii active de rezistenţă
               · Fortificarea corsetului muscular
               · Dozarea efortului 
• Asistenţă psihoemoţională - Tehnici generale de relaxare 
• Stadiul de gravitate 4 :
• Diminuarea sindromului dolor -
         · Utilizarea ortezelor
         · Exerciţii pasiv/active
         · Tehnici de biofeedback
Exerciții pentru
articulația
umărului
Reguli in efectuarea exercițiilor
• Exercițiile se efctuează  în poziție culcată sau așezat.
• Repetarea frecventă a exercițiilor în timpul zilei pentru câteva minute.
• Intensitatea exercițiilor depinde de prezența (absența) durerilor
articulare.
• Mișcări active, puternice „prin durere” sunt contraindicate.
• Volumul de mișcari ar trebui să fie mărit treptat.
• Se recomandă să  fie efectuate exerciții in mod regulat.
Electroterapia

• Electroterapia este o formă de terapie fizicală, de tip conservator care

utilizează diferite forme de curenţi electric (curent galvanic, curent de
joasă frecvenţă, curent de medie frecvenţă) şi diverse forme de energie
derivate din curentul de înaltă frecvenţă (unde scurte, microunde,
ultrasunet, radiaţii infraroşii, ultraviolete şi laser) sau de joasă
frecvenţă (câmpuri magnetice). Acestea sunt destinate ariei curative şi
programelor de recuperare funcţională în diverse patologii, cu o
aplicaţie particulară pentru patologia locomotorie
 GALVANOTERAPIA -

• Utilizează curentul continuu (curent galvanic);

Modalităţi de aplicare a galvanizărilor :

• galvanizarea simplă - cu ajutorul unor electrozi sub formă de
plăci;
• ca baie hidroelectrolitică (galvanică):
• baie partială (patru-celulară);
• baie completă sau generală (Stanger);
• ionoforeza (ionogalvanizarea) - metodă de introducere a unor
substanţe medicamentoase prin tegument, cu ajutorul curentului
galvanic (în artroze se utilizează fenilbutazona 1– 3 % la polul
pozitiv).
 • CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ

• Ca forme de aplicaţie pentru curenţii de joasă frecvenţă (frecvenţa

utilizată terapeutic se înscrie între 0,1 şi 300 – 400 Hz) menţionăm
formele utilizate în tratamentul artrozelor:
• Curenţii diadinamici – curenţi derivaţi din curentul de la reţea ( curent
alternativ sinusoidal cu frecvenţa de 50 Hz ) care este redresat şi
modulat , având ca principale efecte (după opinia aproape unanimă a
autorilor) – efecte analgetice , hiperemiante şi dinamogene.
• Curenţii Trabert – sunt curenţi dreptunghiulari cu un efect pronunţat
analgetic şi hiperemiant; este indicat în formele de artroză dureroase.
• Curenţii stohastici - sunt curenţi aperiodici (neregulaţi) cu o frecvenţă
cuprinsă între 5 – 30 Hz; 
• Stimularea nervoasă electrcă transcutană ( SNET sau TENS )
constituie o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase
acute şi cronice.
• TERAPIA CU
ÎNALTĂ FRECVENŢĂ
• Principalele tipuri de terapie cu înaltă frecvenţă
utilizata în tratamentul artrozelor sunt :
          - undele scurte;
          - terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă
(Diapulse);
          - undele decimetrice;
          - undele de 69 cm;
           - undele de 12 cm - microundele.
• Principalul efect al acestei terapii este cel caloric.
• TERAPIA CU
ULTRASUNETE
• Secţiune specială din electroterapia de înaltă
frecvenţă ce utilizează în scop terapeutic
vibraţiile mecanice produse de un cristal
piezoelectric sub acţiunea unui curent de
înaltă frecvenţă (efect piezoelectric
inversat).
 Termoterapia
• Căldura are eficacitate în atenuarea durerii şi
reducerea contracturii musculare care prin ea însăşi
este cauză a durerii şi limitării funcţionale.
• Formele de căldură utilizabile – cu acţiune
superficială sau mai profundă – sunt variabile:
        - aplicaţii de parafină, sac cu sare de bucătărie
încălzit, pernă electrică;
        - electroterapie: lămpi cu raze infraroşii, ultrasunet,
unde scurte, microunde;
       - hidrotermoterapia: băile calde, împachetări cu apă
caldă, baia cu bule, baia cu nămol, duşul subacval -
asigură în plus descărcarea articulaţiei, relaxare
musculară şi sedare;
 Băile cu nămol
• Constau în imersia corpului într-o cadă umplută cu apă simplă (pentru
turbă) sau sărată (pentru nămoluri sapropelice) şi nămol (10 kg nămol la
100 litri apă), la temperatura de 36-40 ºC,  timp de 15-30 minute. La final se
spăla corpul cu apa simplă de duş la 36-37 ºC.
• Procedura este cu atât mai solicitantă cu cât timpul de aplicare, densitatea şi
temperatura sunt mai mari, respectiv cu cât concentraţia salină a apei sărate de
diluare este mai mare. Chiar şi la pacienţii sănătoşi, robuşti, această procedură
este solicitantă mai ales pentru sistemul cardio-vascular.
• Sunt indicate in: Boli ale aparatului locomotor : artroze ale articulaţiilor
periferice (coxartroză, gonartroze, etc) şi ale coloanei vertebrale (spondilartroze,
discopatii, etc), periartrite de umăr/şold, tendinite, artrită urica sau poliartrită
reumatoidă în afara stadiului inflamator, spondilită anchilozanta, fibromialgie.
• Stări posttraumatice şi postoperatorii : stări după entorse, luxaţii, fracturi,
protezări articulare, hernii de disc operate.
 Dușul subacval
• Este tehnica de hidroterapie care permite
realizarea unei asuplizari si tonifieri profunde si
este recomandata pentru stari post operatoare,
afectiuni neurologice, afectiuni ale muschilor si
ale articulatiilor, imbunatatirea circulatiei
sangvine.
• Actiunea lui are loc in functie de temperatura
apei folosite, de presiunea jetului si de forma de
aplicare. Pentru a evita senzatiile neplacute,
tubul de emisie a jetului se plaseaza la distanta
de pacient, inclinat pe suprafata de tratat.
• Indicatii: 
– dureri periarticulare
– dureri musculo-tendinoase
– contracturi
– hipertoniimusculare
– edeme
– algoneurodistrofia
– suferinţele reumatismale degenerative (in particular artroze ale
articulatiilor mari)
– suferintele inflamatorii (in afara puseelor),
– afectiuni discovertebrale lombalgie, lombosciatalgie
– diverse sechele posttraumatice
– suferinte neurologice – de tip periferic – poliomielita
• Efecte:
– antialgice
– relaxarea musculaturii
– permiterea drenajului edemelor
– stimularea circulatiei sanguine
– digestia
•  O formă particulară de kinetoterapie
este kinetoterapia în
apă (hidrokinetoterapia), care are un
efect uşor sedativ,
miorelaxant (temperatura apei 36 – 36,50
C), facilitând mişcările prin descărcarea
de greutate.
• Crioterapia – compresele reci schimbate
la 5 –6 minute, masajul cu gheaţă repetat
de mai multe ori în cursul zilei – este
indicată în durerea acută, putând
ameliora foarte mult intensitatea durerii
la bolnavii cu un important sindrom
inflamator.
 Ortezarea

•  Procedee medicale (ortopedice) nesângerânde ce se bazează pe

utilizarea dispozitivelor care au ca scop punerea în repaus, protejarea,
corijarea sau susţinerea articulaţiei afectate.
•  În cazul artrozelor membrelor inferioare se utilizează talonetele,
încălţămintea ortopedică, recurgerea la utilizarea bastoanelor (normale
sau canadiene), cârjelor, cadrelor sau cărucioarelor (ce permite
transferul unei părţi a sarcinii către membrele superioare) diminuând
solicitarea articulaţiei şi conferind securitate mersului.
•  În cazul unui genunchi grav afectat, imobilizarea pentru câteva
săptămâni într-o cismă gipsată sau într-o genunchieră poate fi indicată
în anumite circumstanţe (ca în cazul subiecţilor pentru care este
imposibilă menţinerea articulaţiei în repaus) dar poate avea efect
negativ prin favorizarea rigidităţii articulare şi hipotrofiei musculare.
 Masajul

• Masajul are un rol principal chiar de la începutul

programului de recuperare, datorită efectelor
favorabile care în funcţie de manevrele utilizate pot
fi :
• efect antalgic şi miorelaxant;
• stimularea propriocepţiei cu menţinerea tonusului
muscular;
• efectul circulator şi biotrofic tisular local (tonifiant).
 Tratamentul
balnear
• Tratamentul balnear vizează următoarele
obiective:
    -  Încetinirea procesului degenerativ
    - Combaterea manifestărilor ce actualizează sau
reactivează artroza
    - Îmbunătăţirea circulaţiei locale si generale
    - Ameliorarea sau menţinerea mobilităţii
articulare şi a forţei musculare periarticulare
• Sunt indicate stațiunile balneare unde se utilizează
nămoluri curative, băile minerale cu săruri de
sodiu, sulfuroase :„Nufărul Alb” Cahul, „Codru”
Călăraşi, „Dnestr” Camenca, baile Olănești, băile
herculane.