Traumatisme osteo-articulare ale

membrului toracicc

Efectuat de : Șevcenco Valeria

Badarău Ana-Maria
Membrul superior

Clavicula
Scapula
Articulația umărului
Humerus
Articulația cotului
Oasele antebratului
Oasele mâinii
Osul Scafoid
Fracturile claviculei
• Fracturile claviculei constituie cca 10–12% din fracturile
scheletului.

Frecvența ridicată a fracturilor de claviculă este

dată de următoarele elemente:
1. Poziția superficială
2. Forma literei S italic
3. Existența unei zone de rezistență scăzuta(1/3 medie și
1/3 externă unde se schimbă cele 2 curburi)
4. Rolul ei de tampon între membrul superior și trunchi
5. Rolul special al omoplatului, care datorită mobilitațăii sale
și învelișului muscular “evită traumatismul” care este
preluat aproape în totalitate de claviculă
Mecanism de producere
• direct –prin lovire cu un
corp dur
• Indirect – prin căderea pe
umăr, ceea ce va duce la
accentuarea curburilor ei
(cel mai des 1/3 medie )
De asemenea indirect ea
proate fi fracturată prin
redresarea curburilor
claviculei printr-o tracțiuni
brutală a brațului aflat în
abducție
Deplasarea fragmentelor

• Fragmentul intern este

tracționat în sus de
m.sternocleidomastoidian

• Fragmentul extern se
deplasează inferior sub
acțiunea m.deltoid,
m.pectoral mare și a
greutății
Clasificarea fracturilor claviculei

• fracturi in treimea internă (foarte rar);

• fracturi in treimea medie (80%);
• fracturi in treimea externă (rare);
• fracturi complexe, care cuprind şi leziuni
ligamentare, neurovasculare şi viscerale (pleura,
cu tulburări respiratorii
Fractura treimii externe
1. Fractura cu traiect pe inserția ligamentelor
coraco-clavicular
2. Fractura cu traiect în afara ligamentelor coraco-
claviculaare (trapezoid și conoid) și ligamente
intacte (fractura Neer I)
3. Fractura cu traiect în afara ligamentelor coraco-
claviculare și ligamentele lezate ( fractura Neer
II)
4. Fractura la nivelul suprafeței articulare a
claviculei externe
5. Fractura cu clivaj orizontal al claviculei(Fractura
Latarget)
Fractura cu traiect pe inserția
ligamentelor coraco-clavicular

Fractura cu traiect în afara

ligamentelor coraco-
claviculaare

Fractura cu traiect în afara ligamentelor

Fractura la nivelul suprafeței
articulare a claviculei externe Fractura Latarget
Fracturile treimii interne

1. Fractura ce trece prin inserția

sternocleidomastoidian
2. Fractura situată mediaal de inserția
sternocleidomastoidianului
3. Fractura situată în afară inserției
sternocleidomastoidianului
Fracturile din treimea medie
 Aspecte clinice
• dereglarea funcţiei centurii scapulare;
• deformaţia angulară a claviculei cu varful
fragmentului proximal deplasat proximal (cranial),
cu „bombare subcutanată”;
• intreruperea continuităţii osoase;
• ,,poza de umilinţă”.
• Dureri în punct fix
• Crepitații
Complicații
Locale imediate:
• Tegumentare
• Vasculare- raporturi cu vasele subclaviculare
• Nervoase- leziuni ale ramurile subclaviculare din plexul cervical
și ramurile plexului brahiaș
• Viscerale- leziuni ale pleurei cu hemotorace, pneumotorace,
emfizem subcutanat.
• Asocierea cu fracturi ale altor segmente osoase –cap humeral,
acromion, sau traumatisme craniocerebrale și torace
Locale tardive:
-Calusul vicios
-Pseudoartroza
-Osteita postfracturară
-Cicatrici aderente de claviculă
-Redorile articulare
-Periarterita scapulohumerală
Tratament

• Primul ajutor : imobilizarea în eșarfă sau bandaj

Desault, administrare de analgezice
• In cazul fracturilor de claviculă este preferat un
tratament ortopedic – reducerea sub anestezie
intrafocară (inhematomul interfragmentar) cu sol.
novocaină sau lidocaină 1–2%– 10 ml

• Metoda de reducere a fragmentelor este

următoarea: se detaşează fragmentele care se
suprapun prin tragerea umerilor uşor in sus, inapoi
şi in afară, in timp ce genunchiul medicului aşezat
in spatele bolnavului face contraextensie.
Imobilizarea :
• Bandaj în forma de 8 (Watson Jones)
• Aparat ghipsat Desault
• procedeul Cijin

• Imobilizarea durează până la 4 săptămâni

Tratament chirurgical

Indicații absolute
• fractura deschisă;
• fractura inchisă complicată cu lezarea vaselor şi nervilor;
• fractura complicată cu lezarea pleurei şi pulmonilor;
• fractura bifocară a claviculei;
• fractura bilaterală de claviculă
Indicații relative
• Imposibilitatea menținerii reducerii
• Scurtarea claviculei peste 1,5 cm, cu încălecare mare a
fragmentelor
• În scop estetic la femei
Tratament chirurgical

• broşa Kirschner – in fracturile transversale sau

oblice scurte;nu asigură stabilitatea necesară
• osteosinteză cu placă şi şuruburi – in fracturile
diafizare; permite o stabilitate bună a fragmentelor
şi este o metodă de elecţie
• osteosinteza cu broşe şi hobană – in fracturile
treimii externe a claviculei.
LUXAŢIA UMĂRULUI
(SCAPULOHUMERALĂ)
• Frecvența -50-60% din toate
luxațiile
• Sunt favorizate de :
-structura articulaţiei
scapulohumerale
-disproporţia
suprafeţelorarticulare
-aparatul capsulo-ligamentar slab

-volumul mare de mişcări.

• Mecanism de producere :
indirect- caderea pe mană, cot
în abducție
direct- cadere pe umăr
 Clasificarea luxaţiilor
scapulohumerale
1. Luxaţii anterointerne (95% din toate luxaţiile
humerusului):
-Extracoracoidiene (ca subluxație, rar)
-Subcoracoidiană( capul humeral deplasat intern)
-Subclaviculară( capul humeral se găsește la nivel
subclavicular)
2. Luxaţiile posterioare - capul humeral se deplasează
postglenoidal (rare);
-subacromiale
-subspinale
3. Luxaţiile anterio - inferioare:
-subglenoidale (axilare);
-subscapulară (erecta).
Simptomatica
-dureri şi dereglări funcţionale,
-poza de „umilinţă",
-braţul în uşoară abducţie,
-umărul „în epolet" (dispare
convexitatea umărului),
-semnul „lovitură de topor",
-palparea unui gol subacromial,
-palparea capului humeral
subclavicular,

-manifestările pe
radiograme,
-Cotul este susţinut de mana
Complicații

• leziunea n. circumflex,
• elongarea ramurelor plexului brahial,
• compresia arterei axilare,
• compresia, ruptura venei axilare,

Nu trebuie să apună soarele

• deasupra unei luxaţii de umăr neredusă
Reducerea luxațiilor

• Procedeul Hipocrate se execută in decubit dorsal.

Medicul apucă cu ambele maini braţul şi efectuează
tracţiune cu o uşoară rotaţie a mainii, aşezand călcaiul in
fosa axilară a pacientului, ca contraextensie . Aceste
mişcări conduc la reducerea capului humeral in glenă.
• Procedeul Mothes se execută in
următorul mod toracele se infăşoară
din partea luxaţiei cu un cearşaf, cu
ajutorul căruia un asistent efectuează
contraextensia. Medicul efectuează
tracţia şi rotaţia membrului luxat pană
la reducerea articulaţiei. După
reducere, se face un examen
radiografic. Pentru a evita recidivele,
membrul toracic se imobilizează
pentru 4–6 săptămani – la sportivi,
lucrători cu efort fizic mare, sau
pentru 3–4 săptămani – la pacienţii cu
o activitate fizică obişnuită.
Lucații acromio-claviculare

• Frecvenţa - mai frecvente

la persoane tinere.
• Mecanismul de
producere – indirect,
cădere pe umăr.
Clasificare( Rockwood și Green)

• Tip I este mai mult o entorsă – leziunea

ligamentelor acromioclaviculare fără deplasarea
claviculei
• Tip II-subluxație acromioclaviculară
- ligamente acromioclaviculare rupte
-articulația acromioclaviculară cu spațiu mărit și
ușoară deplasare in sus a claviculei
- leziune ușoară a ligamentelor coracoclaviculare
- dezinserția parțială a mușchiului deltoid și trapez
de pe claviculă
• Tip III- luxatie acromio-claviculară
- ruptura ligamentelor acromio-claviculare
- articulația acromio-claviculară dislocată și clavicula
deplasată în sus
- ruptura ligmentelor coraco-claviculare
- mușchiul deltoid și traapez detașați de pe clavicula
distală
- spațiul coracoclavicular mai mare decât nr normal cu
25% până la 100%
• Tip IV
-spațiul coraco-clavicular mai mare decât la umărul normal
cu 100% până la 200%
-articulația acromio-claviculară dislocată și clavicula
deplasată posterior în interiorul mușchiului trapez

• Tip V
- spațiul coraco-clavicular mai mare decât la umărul
comtralateral cu 200% până la 300%
-articulația acromio-claviculară dislocată și clavicula
deplasată în sus spre baza gâtului

• TipVI
- articulația acromio-claviculară dislocată și clavicula
deplasată în jos, sub acromion sau sub procesul coracoid
Aspectele clinice
tipul I - edem şi dureri în articulaţia acromio-claviculară;
tipul II - tumefacţie, dureri importante,
• uşoară ascensiune a claviculei.
tipul III - atitudinea de „umilinţă",
• dereglare funcţională,
• deformitatea „treaptă de scară".
• semnul „clapă de pian".
tipul IV - extremitatea distală a claviculei este deplasată
posterior şi cranial.
tipul V - semnele ca tipul III însă mai accentuate,
• pot fi tulburări neurologice.
tipul VI - umărul aplatizat, -acromionul proeminat.
Tratament
• Tip I si II 7-10 zile de repaus prin imobilizare în
eșarfă, antiinflamatoare
• Tp III – tratament chirurgical (aplicarea de broșe ,
placă hook, șurub), reconstrucția ligamentelor
coracoclaviculare cu ajutorul unei portiuni din
biceps, fascia lata etc.
- transfer dinamic al musculaturii, excizia vârfului
coracoidei împreună cu tendoanele atașate ți
fixarea ei cu un șurub pe extremitatea inferioară a
claviculei
-excizia claviculei externe
- fixarea coraco-claviculară cu un șurub sau cu un
fir de sutură neresorbabil
Fracturile scapulei

-Sunt foarte rare (1%)- datorită învelișului

muscular bine dezvoltat și mobilitate mare
- Mecanism de producere:
direct
indirect prin contracții musculare
violente când se produc smulgeri ale unghiului
supero-intern de mușchiul elevator scapulae
sau ale unghiului inferior prin contracția
mușchiului rotund mare
Clasificare

• 1.fracturi a corpului scapulei :

a) a fosei supraspinoasei
b) a fosei subspinoasei
c) a spinei scapulei
• 2 .fracturi a unghiurilor:
a) a unghiului intern
b) a unghiului inferior
c) a unghiului extern (glenei):
-Ale colului anatomic
-Ale colului chirurgical
-Ale glenei
• 3 – fracturi ale proceselor:
• a) acromion
• b) corocoid
Simptome în fractura de corp:tumefacţia regiunii,
echimoze, puncte fixe de durere la mişcări sau palpare,
prezenţa simptomului Comolli (1932) – un hematom de
formă triunghiulară, care coincide cu forma scapulei,
deoarece fasciile ataşate de marginile scapulei nu permit
răspandirea largă a acestuihematom. El se observă uşor
la examinare vizuală şi la palpare. De obicei, bolnavul işi
menţine braţul intr-o uşoară abducţie, evitand adducţia.
• Pentru diagnosticul de certitudine se recomandă
examinarea radiografică in 2 incidenţe
• Fracturile colului scapulei şi ale glenei au un
caracter articular (20%) şi se produc in urma unei
lovituri directe sau indirecte.
• Fractura, de regulă, este impactată şi se prezintă
printr-un punct fix dureros subglenoidal, prin
impotenţă funcţională totală in articulaţia umărului.
• Fracturile coracoidei şi acromionului se produc
prin mecanism direct şi mai rar – indirect.
Diagnosticul se stabileşte la prezenţa tumefacţiei,
echimozei, durerii acute la palpare şi presiune
locală şi se confirmă radiografic.
Tratament
• Tratament ortopedic : imobilizarea ghipsată
Desault 2-3 săptămâni urmată de tratamentul
fizioterapic,
Tratament chirurgical : în fracturi cu deplasări , în
fracturi intraarticulare de glenă
Fracturile Humerusului

• Cuprind:
-fracturile humerusului
proximal
-fracturile diafizei humerale
-fracturile humerusului
distal
Fracturile humerusului proximal

• Mecanismele de producere:
• in fracturile colului chirurgical – căderea cu sprijin
pe mană sau cot, cu poziţia membrului superior in
abducţie;
• in fracturile de cap, col anatomic, ce se produc
mai rar – căderea pe umăr;
• in fracturile tuberozităţilor – mecanismul prin
smulgere; fracturile sunt provocate de acţiunea
muşchilor inseraţi la tuberozităţi (m.
supraspinatus, m. subscapularis etc.).
Clasificări

Clasificarea anatomică:
• colului anatomic,
• colului chirurgical,
• marea tuberozitate,
• mica tuberozitate.
Clasificarea Neer

• Este bazată pe descrierea lui E. A. Codman

(1934), care a apreciat ca fracturile humerusul
proximal pot apărea de-a lungul vechilor cicatrice
epifzare ce separă supafaţa articulară, diafiza,
mare şi mică tuberazitate în cele 4 segmente
distincte.
În funcţie de traectul, linia de fractura a unor de cele
4 segmente Neer le diviziază în:
I - cu o parte – fractura fără deplasare sau cu
minimă deplasare, indiferent de numărul
segmentelor inplicate;
II - Fractura cu două părţi cu deplasare izolată
ale capului humeral cu linia de fractură la nivelul
colului anatomic; ale segmentului diafizar cu linia
de fractura la nivelu colului chirurgical şi fracturile
cu deplasare ale micii şi marii treberazitaţi;
III - Fractura cu 3 părţi cu deplasarea a 3 segmente
majore: capul humeral, diafiza şi o tuberozitate;
Fractura situată la nivelul colului chirurgical
IV - Fractura cu 4 parţi - fiecare segment major
este deplasat, vascularizarea capului humeral
este compromisă.
Fracturile extremitatii proximale a humerusului
indiferent de numărul de segmente pot fi cu şi fără
luxaţia umărului
Clasificarea AO

Humerus - 1
Extremitatea proximală - 1
Tipul fracturii – A- fractura extraarticulară,
B- fractura extra și intraarticulară
C-fractura articulare
Diagnosticul – 1.1.A.B.C
Aspecte clinice
• dureri,
• dereglări funcţionale,
• atitudine „de umilinţă"
• deformaţia regiunii sub
„lovitură de topor"
• axul braţuilui prelungit în sus
cade sub apofiza coracoidă,
• echimoză masivă a regiunii
lezate (24-48 ore).
Asistenţa medicală:
• analgezice
• imobilizarea cu atela Kramer,
bandaj toracic Velpeau,
Desault.
Complicații
Imediate
• Leziuni tegumentare
• Imposibilitatea reducerii fracturi
• Leziuni nervoase
• Leziuni vasculare
• Leziunile coafei rotatorilor
Tardive
• Neconsolidări
• Consolidări vicioase
• Necroze avasculare
• Pseudoartroze
• Miozita osificantă
• Instabilități articulare glenohumerale multiple
Tratament
Tratamentul:
A) Conservator:
a.) fracturi fără deplasare,
b.) fracturi cu 2 părţi - reducere cu imobilizare ghipsată
(toracobrahial), sau gipsul de atîrnare Caldwell
B.) Chirurgical:
a.) osteosinteza cu placă în „T",
b.) osteosinteza în „hobanaj",
c.) osteosinteza cu broşe,
d.) cu şurub
• Fracturile fără deplasare
– imobilizarea umărului in
poziţie funcţională
(abducţie 30 şi uşoară
antepulsie) pentru o
perioadă de 14 zile.
• Fracturile deplasate se
tratează diferit, in funcţie
de sediul traiectului
• Fracturile ce vizează colul chirurgical:
• fracturile cu două părţi – reducere, imobilizare şi apoi
recuperare; in cazul ireductibilităţii secundare sau al
complicaţiilor se tratează chirurgical prin reducere
sangerandă şi fixarea cu placă in ,,T” (fig. 83) sau prin
reducere ortopedică şi cu broşe, percutanat;
• fracturile cu trei părţi – reducere sangerandă şi fixarea cu
hobane;
• fracturile cu patru părţi – hemiartroplastie cu proteză Neer;
• fracturile-luxaţii cu:
• – două şi trei părţi – tratament conservator (reducere şi
imobilizare); cand acesta nu reuşeşte, se practică reducerea
chirurgicală a luxaţiei, urmată de imobilizarea fracturii;
• – patru părţi – proteză..
• Fracturile ce vizează colul anatomic se tratează
ortopedic (la tineri) şi prin hemiartroplastie (la
varstnici).
• Fracturile ce vizează tuberozităţile:
• deplasare sub 1 cm – tratament conservator;
• deplasare peste 1 cm – reducere chirurgicală,
urmată de fixarea osului cu şurub.
• Tratamentul chirurgical este indicat in fracturile
ireductibile, cu deplasare evidentă, cauzată de
interpoziţia ţesuturilor moi, in fracturile deschise, in
cele complicate cu leziuni neurovasculare sau cu
rupturi musculoligamentare
Fracturile diafizei humerale
Frecvenţa:
1,4% din fracturile
scheletului.
Mecanismul:
a) Direct – lovirea braţului
cu un obiect dur, in
accidente rutiere; diferite
agresiuni, striviri, in
producţie etc..
b) Indirecte – cădere pe
mînă, cot, răsuciri.
Clasificarea A O – 1.2.A.B.C.
Aspecte clinice
• -tumefiere
-deformarea brațului
-echimoza
-scurtarea distanței acromio-
epicondiliene
-crepitații
-durere în punct fix la palpare
-întraruperea cotinuitățiiosoase

• Diagnosticul se stabileşte uşor

prin prezenţa semnelor clinice
şi prin examenul radiografic
Complicație

• Leziuni nervoase – prin afectarea nervului radial ,

mai rar nervul median sau ulnar
• Paralizia nervului radial se traduce prin poziția
caracteristica a mâiniii în “gât de lebădă”
• Leziuni tegumentare
• Leziuni vasculare
• Interpunere de mase musculare sau periost
Tratament

a) Ortopedic:
- Aparat ghipsat toracobrahial
în fracturile fără deplasare;
- Reducere şi imobilizare
ghipsată;
- Aparat ghipsat Caldweel în
fracturile instabile;
Tratament chirurgical

Reducerea deschisă şi osteosinteza:

 Centromodulară (tije blocate, elastice Ender);
 Placă înşurubată(fracturi spiroide , oblice scurrte și
transversale, cominutive);
 Fixatoare externe (broşat – Илизаров, tijat).
Fracturile extremității distale ale
humerusului

Frecvenţa :
- frecvent la copil, rar la adulţi,
- 2% din toate fracturile.
Mecanismul - căderea pe palmă cu cotul în hiperextensie
sau căderea cu cotul flectat
Clasificarea AO-1.3.A.B.C
Clasificarea anatomică
1.) Fracturi supracondiliene
• prin hiperextenzie;
• prin hiperflexie;
2.) Fracturi intercondiliene cu traiect în
„T", „Y", „V".
3.) Fracturi izolate ale condililor
humerali;
4.) Fracturile epitrohlei(epicondilului
medial);
5.) Fractura prin decolarea
epicondilului;
6.) Fractura diacondiliană.
7.) Fractura epicondilului lateral
Aspecte clinice
impotenţă funcţională totală la nivelul
cotului;
cotul în semiflexie şi susţinut;
dureri vii la palpare şi în funcţie;
olecranonul proeminează posterior;
la tracţiune proeminenţa dispare;
semnele triunghiului
Nelaton(triunghi isoscel cu vîrful în
jos cînd cotul este flectat și baza
resprezentată de cei 2 epicondili ) şi
linia Malgaine(linia trasa prin cei 2
epicondili si prin vîrful olecranonului
cand cotul este in extensie);
echimoza liniară transversală
deasupra plicii cotului.
Complicații

• Deschiderea focarului
• Complicații vasculare- intereseză artera humerală
care poate fi contuzionată, comprimată sau lezată.
• Complicații nervoase- leziunile nervului median,
ulnar și radial
Complicații tardive:
- calos vicios și consolidarea vicioasă
- complicații septice
-complicații ischemice
- osificări periarticulare
-redori articulare
Tratament

a) Ortopedic:
• în cazuri fără deplasare - aparat ghipsat,
• în deplasări - reducerea cu aplicarea aparatului
ghipsat
b) Chirurgical:
Este tratamentul de bază şi este urgent
osteosinteza cu plăci înşurubate;
fixarea cu şuruburi;
fixarea cu broşe Kirshner sau cu compresie în
„hobanaj".