3

Post traumatic-C2, C3
Traumatismele umarului
La nivelul umarului cele mai frecvente traumatisme sunt contuziile, luxatiile,
fracturile, arsurile si plagile.
Contuziile se produc prin caderi, lovire directa; tractiunea polului superior al umarului
(zona capsulo-tendinoasa) sufera leziuni, cele mai importante fiind ruptura mansonului
rotatorilor si cea a tendonului lung al bicepsului.
Ruptura mansonilor rotatori poate fi partiala sau totala. Ca simptome-durerea
intensa si impotenta functionala la abductori. La ruptura totala se adauga semnul bratul care
cade (bratul este dus pasiv in abductie 90 grade si o usoara apasare pe el face ca acesta sa
cada inert).
In ruptura tendonului lung al bicepsului locul rupturii se afla in partea superioara a
santului bicipital. Exista si posibilitatea subluxarii tendonului din santul sau.
Ruptura totala este usor de diagnosticat prin aparitia unei denivelari in plina masa
musculara in 1/3 a bratului. Durerea este spontana si la presiune, echimoza superioara si
tumefierea locala in zona anterioara a umarului completeaza semnele de diagnostic.
Luxatiile-cuprind luxatiile in articulatia scapulo-humerala cu dislocarea capului humeral
si luxatii in articulatia acromio-claviculara.
Luxatiile capului humeral pot fi anterioare, posterioare si inferioare. Capul
humeral se luxeaza anterior in special prin hiatusul format de fasciculele superior si medial
ale ligamentului glenohumeral, care este acoperit doar de o parte subtire si laxa a capului
articular. Dupa pozitia pe care o va lua capul humeral se descriu 3 forme de luxatii:
subclaviculara, subcoracoida, subglenoidiana.
Luxatiile posterioare sunt mai rare. La subiectii mai tineri se poate intalni luxatia
recidivanta explicata prin distructia progresiva a fasciculului median a ligamentului
glenohumeral.
Diagnosticul luxatiei anterioare de umar se pune pe urmatoarele semne care apar
dupa un traumatism direct sau indirect al umarului. Capul humeral nu se palpeaza in locul
obisnuit; umarul este deformat si dureros; capul humerusului este blocat antero-intern, cotul
este indepartat de trunchi si nu reuseste sa-l atinga; umarul este blocat in abductie completa.
In luxatia posterioara: semne- brat in rotatie interna si in imposibilitate de a se
executa rotatia externa si nici revenirea la pozitia indiferenta de rotatie; coracoida este mult
evidentiata ca relief; umarul sub spina omoplatului (se poate palpa capul humeral).
In luxatia inferioara umarul poate lua aspect de umar cazut, stergandu-se relieful
normal al umarului. Diagnosticul luxatiei scapulo-humerale se stabileste dupa semne, dar
pentru certitudine se face si radiografie.
Complicatii ale luxatiei scapulo-humerale: compresiunea plexului brahial;
ireductibilitatea; hematoame gigante; fractura capului humeral sau a colului chirurgical.
Luxatia acromio-claviculara apare prin caderea pe umar sau lovire directa. In
timpul luxarii se poate leza cartilajul meniscoid al articulatiei pe fondul caruia se va instala
ulterior artroza acromio-claviculara. Fibrele superioare ale trapezului tractioneaza in sus
clavicula, in timp ce deltoidul coboara acromionul.
Astfel, omoplatul este coborat in raport cu clavicula, acromionul devenind anterior
si inferior claviculei.
Fracturile umarului pot interesa izolat clavicula, omoplatul sau extremitatea proximala a
humerusului.

4
Fracturile de clavicula sunt frecvente si au drept cauza traumatismele directe
(fractura biciclistilor si a motociclistilor). Simptome: durere; impotenta functionala;
deformarea regiunii; diagnosticul pe radiografie.
Tratament: ortopedic-cu bandaj Desault (28-30 zile), bandaj in 8 incrucisat la spate
(21-40 zile); chirurgical-osteosinteza cu brose, tije cu surub, placa cu suruburi; kinetoterapie.
Fracturile omoplatului apar rar singure. Pot fi interesate cavitatea glenoida,
acomionul, coracoida. Cauze: traumatisme directe (prin lovitura in spate) si indirecte (cadere
pe umar sau cot).
Tratament: ortopedic-bandaj Desault (15-25 zile); tratamentul este rar chirurgical;
obligatoriu kinetoterapie.
Fracturile extremitatii proximale a humerusului nu prezinta complicatii
deosebite immediate in afara lezarii nervului circumflex. Complicatii tardive se pot rasfrange
asupra cap nu prezinta complicatii deosebite immediate in afara lezarii nervului circumflex.
Complicatii tardive se pot rasfrange asupra capsulei articulare, ligamentelor, tendoanelor si
muschilor.
Tipuri de fracturi: -fractura trohiterului; fractura trohinului; fractura colului
anatomic; fractura capului humeral; fractura colului chirurgical; decolarea epifizara proximala
ce poate aparea al nou-nascut.
Cauze: mecanism direct sau indirect.
Simptome: durere; impotenta functionala; tumefactie; mobilitate anormala;
deformarea regiunii; diagnostic pe radiografie.
Tratament: ortopedic-cu bandaj Desault (10-21 zile); tratamentul este rar
chirurgical; kinetoterapie.
Kinetoterapia in recuperarea umarului post-traumatic
Kinetoterapia in recuperarea umarului post-traumatic are 2 obiective:
Calmarea durerii prin pozitionarea bratului; masaj la nivelul bratului,
umarului, spatelui; electroterapie prin curenti de frecventa joasa si medie; termoterapie;
ionizari cu novocaina.
Recuperare functionala a umarului: se face dupa o schema clasica, in 5
faze:
Faza I cuprinde perioada dupa traumatism sau interventie ortopedicochirurgicala. In aceasta faza umarul nu trebuie solicitatexercitii pentru coloana cervicala,
torace, membre superioare in totalitate. Exista 3 situatii specifice:
1. Imobilizare cu cotul lipit de corp: indiferent de modul de realizare (fesi gipsate, benzi
adezive) imobilizarea mentinebratul in adductie si rotatie interna. Dezavantajul este ca
produce rapid o redoare a articulatiei scapulo-humeraleimobilizarea nu va depasi 10-30 zile
cu incepere imediata a recuperarii.
Pentru ameliorarea consecintelor la nivelul tegumentului se poate aplica o perna in
axila si intre antebrat si torace. Alte recomandari in aceasta perioada: mobilizarea pumnului,
degetelor si coloanei cervicale prin exercitii active libere repetate de cateva ori pe zi; controlul
staticii gatului, umerilor, toracelui prin autocontrol in oglinda pentru a evita aparitia
cifoscoliozei dorsale; contractii izometrice ale musculaturii centurii scapulare si in special a
deltoidului; executarea de miscari usoare ale intregului cadru scapulo-toracic (daca este
posibil); executarea imaginativa a tuturor miscarilor din umar (antrenament mental); masaj
cervical si al muschiului trapez.
2. Imobilizarea cu bratul in abductie se face in aparat toraco-brahial; este
recomandata mai ales noaptea. Avantaje: imobilizarea se face in pozitie functionala;

5
posibilitatea de a regla abductia si flexia in functie de leziunea tratata; redoarea
umarului este mai usor de recuperat; recuperarea poate incepe precoce.
Se aplica pe o durata crescuta de timp (mai mult de 30 de zile). Se recomanda
miscari pasive si pasivo-active pentru unghiul de imobilizare (90 grade ABD si 40 grade
flexie). Se vor evita rotatiile si coborarea bratului sub unghiul de imobilizare.
Scoaterea aparatului si revenirea membrelor superioare la pozitia normala trebuie
facuta treptat; la inceput cateva ori pe zi si aparatul se repune mai ales noaptea si in 15-20 zile
aparatul poate fi complet suprimat. Trecerea de la aparat la pozitia normala se poate face
printr-o perna sub axila si esarfa.
3. Imobilizarea in esarfa se poate face de la inceput sau sa urmeze cateva zile
celorlalte forme de imobilizare. In functie de leziune se poate prescrie programul de
recuperare din faza I sau se poate trece direct la faza a II-a.
Faza a II-a este perioada imediat urmatoare suspendarii imobilizarii in care
umarul nu poate fi solicitat, dar fara a irita leziunea trebuie reinceputa miscarea de intretinere
a umarului.
Imobilizarea se poate suspenda treptat mentinandu-se noaptea sau chiar in timpul
zilei. Metode folosite:
Masajul va fi precedat de aplicatie calda sau gheata in caz de hiperalgie si inflamatie
acuta; se executa pe zona cervico-dorsala, umar si brat, uneori si mai extins la nivel lombar si
antebrat.
Scop: antalgic, decontracturant pe mase musculare superficiale mari (deltoid, trapez,
marele dorsal, pectoral, paravertebral); terapeutic pentru zonele profunde ale muschilor,
tendoanelor si capsului afectate.
Masajul amelioreaza circulatia in zona, pregatind muschii si articulatia pentru
terapie.
Rearmonizarea mecanica a umarului: traumatismele umarului, datorita configuratiei
locale, pot produce o instabilitate superioarasubluxatie superioara sau o instabilitate
inferioarasubluxatie inferioara. Rearmonizarea mecanica este corectarea sau prevenirea
dezaxarii capului humeral, obiectiv realizat prin anumite posturi, mobilizari pasive cu
tractiuni sau prin exercitii active.
a).instabilitatea superioara este cea mai frecventa si clinic se manifesta prin durere
si dificultatea abducerii bratului peste 70 grade; pentru reducerea tendinitei de ascensionare a
capului humeral se utilizeaza:
-postura-se va aseza bratul in rotatie externa, usoara ABD si flexie;
-tractiunea axiala a bratului in jos de catre kinetoterapeut, din decubit dorsal sau
sezand;
-exercitii tip Codman-se realizeaza miscari autopasive cu tractiune; trunchi
flectat la 90 grade cu membrul superior sanatos sprijinit pe o masa; in mana de partea bolnava
se pune o greutate si se executa miscari de flexie-extensie, circumductie din umar prin
pendularea trunchiului;
-mobilizari active-brat in rotatie externa si usoara ABDflexii si revenire,
impingand activ umarul in jos.
Toate aceste tehnici se asociaza cu aplicatii de caldura si masaj pentru
decontracturare musculara.
b).instabilitatea inferioara-creeaza tendinta subluxarii inferioare cu caderea
capului humeral. Cauze: fractura epifizei superioare a humerusului sau afectarea musculaturii
care ascensioneaza capul humeral (deltoid, biceps, trapez, coracobrahial).

6
Exercitii de intretinere (pasive, pasive-active, active de intretinere) a amplitudinii de
miscare articulara si de recastigare a unui sincronism muscular:
-mobilizari libere-la nivelul articulatiilor sanatoase ale membrului superior
afectat (mana, pumn, cot), coloana cervicala si celalalt membru superior;
-mobilizari ale intregului umar-cu cotul lipit de torace, flectat sau cu mana pe
umar-proiectii inainte/inapoi, ridicari/coborari, circumductii ale umarului;
-miscari pasive si pasive-active, in functie de durere si cu diverse montaje de
scripeti;
-hidrokinetoterapia se executa in bazine colective sau individuale. Avantaje:
decontracturare si facilitarea miscarilor, pozitia idealadecubit. Se va evita mobilizarea
bratului din ortostatism in bazine mari datorita fortei ascensionale a apei care mareste tendinta
de instabilitate superioara a umarului.
Exercitii statice (izometrice): se executa pe muschii membrului superior, centurii si
gatului, care nu sunt in legatura cu leziunea. Se acorda atentie mare muschilor antagonisti,
celor ce nu pot fi antrenati. Datorita procesului de inhibitie inversa si reciproca descris de
Scherington, contractia antagonistului va determina decontracturarea agonistului. Aceste
exercitii se incep de la extremitatea distala, urcand spre umar, avand un bun efect trofic si
circulator.
Faza a III-a este perioada in care leziunea incepe sa fie treptat solicitata prin
mobilizari ce nu puteau fi facute in faza a II-a. durerea constituie criteriul major de confirmare
sau nu a unei miscari. Aceasta faza nu are nimic specific, fiind o tatonare a inceperii activitatii
complexe din faza urmatoare.
Faza a IV-a este perioada de recuperare functionala propriu-zisa a umarului.
Obiective: refacerea amplitudinii de miscare; recastigarea supletii articulare;
recastigarea fortei musculare.
Metode si tehnici:
Caldura, masajul, electroterapia antalgica cu rol de a pregati zona pentru kinetoterapie.
Manevre de intindere capsulo-ligamentara: tehnicile se executa in 2 timpi: initial se pune
in tensiune tesutul, apoi se accentueaza tractiunea cateva secunde.
Mod de executie:
-tractiunea axiala;
-decoaptarea gleno-humerala;
-alunecarea posterioara a capului humeral;
-tractiune in afara a capului humeral;
-coborarea capului humeral;
-ABD cu coborarea capului humeral.
Contraindicatii: fazele dureroase ale sechelei; retractii capsulare, sechele ale
umarului luxat; fracturile capului si 1/3 superioara a diafizei humerale.
Exercitii de facilitare proprioceptiva: metoda Kabatcontractie-relaxare.
Exercitii autopasive la scripete-montaje diferite.
Exercitii active: pentru cresterea mobilitatii; executate la domiciliu (in spital de cateva
ori pe zi).
Exercitii cu rezistenta pentru cresterea fortei musculare; sunt utilizate scripetoterapia cu
greutati, cordoane elastice sau arcuri, gantere (haltere mici).
Exercitii de coordonare: ergoterapie (fierastrau, rindea), sporturi (inot, tenis de
camp/masa, volei, baschet).

7
Faza a V-a nu este obligatorie, ea reprezentand faza de recastigare a
profesionalismului, pentru cei care lucreaza in efort intens sau au nevoie de abilitate (sportivi,
instrumentisti).