Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anatomie
- forma unui S italic, dispusă superficial
- raporturi cu toracele, plexul brahial şi
pachetul vascular subclavicular
Etiopatogenie
- mecanismul indirect mai frecvent
- mecanismul direct
- fracturile pe os patologic
- fracturile obstetricale
Anatomie patologică
- ale treimii externe, medii sau interne
- fracturile treimii externe (înafara lig.
coracoclaviculare): rare, adesea fără
deplasare
- fracturile treimii medii
o cele mai frecvente
o fragmentul intern este tracţionat
superior de către inserţia
sternocleidomastoidianului, cel extern
fiind tras în jos de pectoralul mare
o uneori fractură deschisă
- fracturile treimii interne (intern de inserţia
SCM): cele mai rare, de obicei fără
deplasare
Clasificare
- ale treimii interne, medii sau externe
- deschise sau închise
- simple, cu fragment intermediar sau
cominutive
- cu deplasare sau fără deplasare
Simptomatologie
- atitudinea “umilă” Desault
- inspecţia: umărul lezat este scurtat,
tumefiat, echimotic şi eventual deformat
- palpare
o dureri în focar
o întreruperea continuităţii osoase
o mobilitatea anormală
o crepitaţii osoase
- impotenţa funcţională
- semnele complicaţiilor
Explorare imagistică
- incidenţele anteroposterioară şi eventual
axilară (în leziunile 1/3 externe)
FRACTURILE OMOPLATULUI
Anatomie
- os lat triunghiular
- aplicat pe torace
- unghiul superoextern cu glena, acromionul
şi procesul coracoid
Etiopatogenie
- bine protejat de musculatură, se
fracturează rar
- traumatisme cu energie mare
- se asociază frecvent cu leziuni toracice
- mecanismul direct cel mai frecvent
- mecanismul indirect mai rar
- rar prin contracţie musculară
Anatomie patologică şi clasificare
- fracturile corpului, adesea fără deplasare
- fracturile spinei
- fracturile acromionului pot reduce spaţiul
subacromial
- fracturile glenei
- fracturile colului
Simptomatologie
- generală a fracturilor dar adesea mascată
- în fracturile colului umărul este adesea
deformat “în epolet” ceea ce poate induce
confuzii de diagnostic cu luxaţia scapulo
humerală
- se va examina clinic toracele, leziunile
pleuropulmonare fiind grave, frecvent
asociate fracturilor de scapulă şi adesea
oligosimptomatice
Explorare imagistică
- radiografii în incidenţele anteroposterioară
şi laterolaterală (tangentă la torace, în
planul scapulei)
- incidenţa axilară este utilă dacă se
suspicionează fracturi ale glenei
Diagnostic pozitiv şi diferenţial
- diagnosticul pozitiv clinic şi radiologic
- diagnostic diferenţial cu contuziile,
rupturile musculare, luxaţiile
acromioclaviculare sau scapulohumerale,
fracturile de claviculă sau costale
Evoluţie, prognostic, complicaţii
- fracturile corpului consolidează
- fracturile glenei pot constitui o cauză de
instabilitate scapulohumerală
- fracturile acromionului pot reduce spaţiul
subacromial, ceea ce limitează abducţia
Tratament
Tratamentul ortopedic este de elecţie
o fracturile corpului: bandaj Desault 2-3
săptămâni
o fracturile glenei, acromionului,
coracoidei şi colului scapular fără sau
cu mică deplasare: bandaj Desault 2-3
săptămâni
o fracturile colului cu deplasare se
tratează prin imobilizare pe aparat de
abducţie Braun -Böhler pentru 3
săptămâni
Tratamentul chirurgical are puţine indicaţii
o fractura glenei cu fragment marginal
mare şi instabilitate secundară a
articulaţiei scapulohumerale necesită
osteosinteză cu şuruburi
o fractura colului cu deplasare mare:
osteosinteză cu placă în “T”
o fractura acromionului cu deplasare şi
reducere a spaţiului subacromial se
tratează prin osteosinteză cu broşe sau
prin hobanaj
DISJUNCŢIILE ACROMIOCLAVICULARE
Anatomie
- articulaţia acromioclaviculară
- sindesmoza coracoclaviculară
Etiopatogenie
- mai frecvent la sportivi
- mecanismul de producere indirect
Anatomie patologică şi clasificare
- entorsele acromioclaviculare: leziuni
parţiale ale aparatului capsuloligamentar fără
pierderea raporturilor normale articulare
- subluxaţiile: leziune completă a capsulei
articulare şi ligamentului acromio-
clavicular, ligamentele coracoclaviculare
fiind intacte
- luxaţiile acromioclaviculare: în plus o
leziune completă a ligamentelor
coracoclaviculare
Simptomatologie
- diferă după forma anatomo-clinică
- entorsele prezintă doar simptomatologie
algică locală fără modificări obiective
- subluxaţia: uşoară proeminenţă superioară
a claviculei ce se reduce cu uşurinţă prin
apăsare
- luxaţia acromioclaviculară
o la inspecţie aspectul de “treaptă”
o la palpare semnul “clapei de pian”
o apreciere întotdeauna bilaterală
Explorare imagistică
- radiografii AP
- eventual radiografii comparative, de stres