Gonartroza se defineste prin prezenta reumatismului

cronic degenerativ la nivelul articulatiei genunchiului.

Se cunoaste că această afectiune gonartroza are o
frecventă maximă si se întâlneste la populatia vârstnică.
Boala se constituie în timp îndelungat ca o consecintă a
uzurii cartilajelor, care îsi pierd elasticitatea si rezistenta
la socurile mecanice din timpul mersului.
• Gonartrozele considerate primitive - apar ca urmare a reducerii rezistentei
cartilajului, cu o predilectie marcată la femei, spre vârsta menopauzei. Sunt
frecvent întâlnite asocierile cu obezitatea (între 45 si 65 %) si cu varicele (între 20 si
44% din cazuri). Debutul clinic se situează la 50 de ani, localizată fiind de obicei la
nivelul compartimentului femuro-patelar, pentru a difuza cu timpul la întreaga
articulatie.
• Gonartrozele secundare - apar după modificari în structurile arhitecturale ale
genunchiului. Debutul clinic este mai precoce, în a III-a sau a IV-a decadă a vietii,
este de obicei unilateral si nu se însoteste de modificări artrozice ale celorlalte
articulatii..
• Statisticile medicale dau în prezent 53 % forme aparent primitive, fată de 47 %
forme secundare. Gonartrozele obezilor sunt si ele secundare prin supraîncărcarea
impusă genunchilor.
Una dintre principalele componente ale articulatiei genunchiului este cartilajul hialin. Acesta
este compus din 95% apa si matrice cartilaginoasă extracelulară si 5% condrocite. În timpul
functionării normale a articulatiei genunchiului, când asupra articulatiei se exercită o presiune,
cartilajul hialin eliberează apa pe care o contine în spatiul intraarticular si în capilarele si
venulele din vecinătate, iar când acea presiune încetează, cartilajul hialin reabsoarbe apa pe
care a eliberat-o, se hiperhidratează si îsi absoarbe cu această ocazie si substantele nutritive de
care are nevoie.
Când articulatia este supusă la eforturi mai mari decât poate ea să ducă (statul mult în picioare,
mersul exagerat de mult pe jos, purtarea unor greutăti mari în mâini sau pe spate,
supraponderea, obezitatea si uneori traumatismele - căzături, lovituri, accidente) încep
procesele de degenerare, de degradare.
În final se ajunge ca la nivelul cartilajului să apară discontinuităti,întreruperi ale cartilajului,
eroziuni, neregularităti pe suprafata cartilajului hialin, care avansează continuu si se ajunge la
ulceratii si la pierderea completă a cartilajului în anumite zone ale articulatiei.
Simptomul principal al gonartrozei este durerea cu
localizare la nivelul genunchiului sau cu iradiere pe
muschii coapsei sau gambei. Durerea este descrisă ca o
senzatie de arsură locală, durerea poate fi prezentă la
mobilizare sau si în repaus. Pe lângă aceasta îi este
asociată impotenta functională si mobilizarea dificilă a
articulatiei si a oaselor care o alcătuiesc.
• tumefactia genunchilor;
• modificarea temperaturii cutanate locale;
• aparitia crepitatiilor sau cracmentelor.
• durere cu caracter mecanic – inițial la începutul mișcării, apoi
și în timpul mișcării; în stadiile tardive durerea devine
permanentă;
• senzație de instabilitate a genunchiului;
• limitarea mobilității și pseudoblocaj articular.
• obezitatea;
• tulburari metabolice;
• in special dezechilibre hormonale;
• leziuni la genunchi (fractura, oase crapate, ligamente sfasiate sau
menisc);
• boli inflamatorii (reumatism, artrita);
• frecventa si suprasarcina fizica prelungita (mai ales la sportivi - gimnasti,
jucatori de fotbal);
• tulburari endocrine;
• factori de varsta;
• factorul genetic.
Este poate unul dintre
cei mai importanti factori de risc
pentru artropatia degenerative
in general si pentru gonartroza in
mod special. De asemenea creste
mult riscul ca gonartroza sa
progreseze mai rapid si mai sever.
Acest factor intra in discutie mai ales in cazurile
in care boala apare la o varsta mai mica de 40 de ani.
Genele pe care le mostenim de la parinti pot determina calitatea
fibrelor de colagen. Fibrele de colagen reprezinta o componenta
importanta a cartilajului si aceasta este structura care
degenereaza initial si care amorseaza ulterior
modificari patologice in intreaga articulatie.
Eficienta cu care osul reactioneaza la
stresul mecanic si modul in care se
autorepara, pot sa fie de asemenea
influentate de bagajul genetic.
 Activitatea si exercitiile fizice obisnuite nu cresc riscul de
atropatie degenerativa a genunchiului. Din acest motiv,
gonartroza nu mai este considerata ca un proces din cadrul
imbatranirii normale. Insa, activitatea fizica foarte intensa si
repetitiva ca si slujbele foarte solicitante fizic cresc mult riscul de
gonartroza. Traumatismele repetate suferite la nivelul
genunchiului conduc adesea la gonartroza cu trecerea anilor.
Aceasta idee sa serveasca drept avertisment! Fisurile sau
rupturile de menisc (cartilajul aflat intre capetele articulare
femural si tibial) si intinderile ligamentare de la nivelul
genunchiului nu trebuie neglijate. Aceste leziuni apar frecvent in
urma unor rotatii traumatice.
• Examinarea ortopedică, globală și
analitică;
• Palparea țesuturilor moi, a articulațiilor;
• Examinarea bilanțului articular/ muscular;
• Teste și semne specifice (Patrick Bonnet,Ott, Schober,
Appley, WOMAC, QUEBEC etc.)
• USG articular – structuri ligamentare
• CT/ 3D reconstrucții
• RMN – informativ pentru oase, țesuturi moi
• Artroscopie – vizualizare directă a cavității
articulare.
1. Stadiul initial;

2. Stadiul evoluat;

3. Stadiul final.
(Si): dureri in ortostatism prelungit si mers pe
teren accidentat (mai ales la coborarea unei
pante); intermittent, incapacitatea de “inzavorare”
a genunchiului la mers; usoara hipotrofie si
hipotonie a cvadricepsului; crepitatii moderate.
 (Se): dureri intense care apar repede in ortostatism si
mers; limitarea mobilitatii pana la maxim 90 de grade;
cresterea de volum a genunchiului; crepitatii intense;
usor flexum; hipotrofie si hipotonie importanta a
cvadricepsului; instabilitate active; de obicei exista si
deviatii laterale, radiografia aratand reducerea spatiului
articular in zona durerii.
 (Sf): dureri si in repaus; frecvente “reancalziri”
inflamatorii: mobilitatea sub 90 de grade;
deformarea articulara; severa insuficienta
muscular; deficit motor important – flexum;
mersul cu bastonul; deviatie in plan sagital, sau
frontal, examenul radiologic evidentiind spatial
articular mult ingustat.
• Posturarile : evitarea flexum-ului; pentru deviatiile posibile in plan
frontal (varus, valgus) posturarile directe sant inportante , doar
posturarea corectoare pentru mers a piciorului prin “pene” taloniere la
pantof are valoare.
• Tonifierea musculaturii : o atentie deosebita se va da rotatorilor, care
vor fi antrenati selective; se va urmari refacerea fortei extensoare
pentru ultimele 20 de grade.
• Mobilizarea articulara – in primul rand pentru recastigarea extensiei
complete, apoi pentru marirea flexiei – utilizandu-se toate tehnicile
cunoscute (posturari, mobilizari passive, active, scripetoterapie, etc.).
• Refacerea stabilitatii genunchiului atat prin exercitii de
tonifiere muscular analitice, cat si prin exercitii in lant kinetic
inchis; se va urmari, de asemenea refacerea rezistentei la effort
a aparatului extensor.
• Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers
(coordonare, echilibru, abilitate) prin exercitii axiodistale si
disto-axiale.
• Mentinerea unei bune functionalitati mioartokinetice la nivelul
articulatiilor adiacente, cat si la membrul opus.
• greutatea corporala normal
• evitarea ortostatismului si mersului prelungit
• evitarea mersului pe teren accidentat mersul cu sprijin in baston
• evitarea pozitiilor de flexie maxima
• evitarea mentinerii prelungite a unei anumite pozitii a genunchiului
• miscari – libere de flexie – extensie dupa un repaus mai prelungit si inainte de
trecerea in ortostatism
• corectarea cu sustinatoare plantare (talonete) a piciorului plat
• evitarea tocurilor inalte
• evitarea traumatismelor directe (lovituri, stat in genunchi, etc.)
• Terapia ocupationala in gonartroza va tine seama, desigur, de evitarea
ortostatismului, Ca sporturi indicate mentionam inotul, ciclismul, canotajul.
 Termoterapie – masajul cu gheață îmbunătățește mobilitatea și funcția
fizică, în timp ce aplicarea căldurii nu are efecte semnificative;
Electroterapie – curenți de joasă frecvență (Trabert, galvanoterapia, curenți
diadinamici, TENS), curenți de medie frecvență (interferențiali), terapie de înaltă
frecvență și ultrasunete, cu rol în ameliorarea durerii;
Laserterapie – stimulează circulația și producția de lichid sinovial și încetinește
procesul degenerativ articular;
Masaj terapeutic – tonifică mușchii care stabilizează genunchii, calmează
durerea, reduce edemele, stimulează receptorii intraarticulari;
Hidrokinetoterapie;
Kinetoterapie.
• Terapia fizica in gonartroza este o componenta importanta a
tratamentului si nu trebuie neglijata. Tratamentul kinetoterapeutic
consta intr-un set de exercitii menite sa consolideze sanatatea
pacientului, concepute special pentru a combate boala. Toate schemele
de exercitii terapeutice includ regulile de baza pentru a evita
supraincarcarea, si pentru a asigura o eficienta maxima:
• Toate miscarile sunt realizate lent iar amplitudinea acestora creste
treptat.
• Exercitiile se desfasoara zilnic. Durata totala a exercitiilor fizice in timpul
zilei nu trebuie sa depaseasca 35-45 minute impartite in 3-4 perioade de
cate 10-15 minute fiecare.
• Odihna dupa fiecare sesiune ar trebui sa fie de cel putin 4 ore.
• Incepeti sesiunea cu relaxarea musculaturii piciorului pentru a
imbunatati fluxul sanguin.
Combaterea durerii Intinderea muschilor retractati (drept anterior, ischio
gambieri, adductori, triceps sural, aponevroza plantara).
Combaterea flexumului si a limitarii flexiei.
Ameliorarea mobilitatii, cresterea unghiului de flexie.
Tonifierea musculaturii deficitare.
• Intreruperea exercitiilor ce determina durere sau hidartroza
combaterea tulburarilor trofice si circulatorii ce coexista cu
gonartroza (facilitarea intoarcerii venoase, masaj circulator, ciorapi
elastici, posturi antideclive ) De preferat exercitiile in descarcare
completa sau partiala (hidroterapie).
• Evitarea exercitiilor in dinamica si utilizarea tehnicilor izometrice
practicate intr-un sector articular nedureros Insistarea pe tehnicile
de preventie si lupta contra flexumului Respectarea stricta a
regulilor de igiena articulara si continuarea exercitiilor la domiciliu.
• posturări pentru evitarea flexum-ului de genunchi și a deviațiilor în plan
frontal;
• mobilizări articulare pentru a crește amplitudinea de mișcare;
recâștigarea extensiei complete și mărirea flexiei;
• exerciții pentru menținerea sau îmbunătățirea forței musculare;
• exerciții pentru refacerea stabilității;
• educarea mersului, pentru evitarea șchiopătării.
Acest tratament este alcatuit dintr-un program de exercitii pasive, active,
active cu rezistenta, program elaborat in functie de evolutia bolii si de
stadiul acesteia, de catre un kinetoterapeut. In nici un caz sedintele de
kinetoterapie nu se pot desfasura la domiciliul pacientului fara
supravegherea medicala a unui kinetoterapeut. Masajul are un rol
principal chiar de la începutul programului de recuperare, datorită
efectelor favorabile care în functie de manevrele utilizate pot fi : efect
antalgic si miorelaxant; stimularea propriocepţiei cu mentinerea tonusului
muscular;efectul circulator si biotrofic tisular local (tonifiant).
• Slabiciunea cvadricepsului reprezinta cel mai important
predictor al limitarilor functionale ale membrului inferior
• Extensorii puternici pot scadea impulsul incarcarii membrului
inferior prin incetinirea fazei de decelerare dinaintea atacului
cu talonul; se asociaza cu scaderea durerii si a dizabilitatii
• Se va urmari refacerea fortei extensoare pentru ultimele 20
grade
• Se executa izometrii ( daca exista inflamatie, cu precautii ptr
pacientii cardiaci ), izotonii in lant kinetic deschis si inchis
• In primul rand pentru castigarea extensiei
complete, apoi pentru marirea flexiei ( posturari,
mobilizari active, pasive, stretching pentru
cvadriceps si ischiogambieri );
• Pentru activitati functionale – 70 grade ptr mers
pe teren plat, 83 pentru urcat scari, 93 pentru
ridicare de pe un scaun + extensie completa
• Refacere/mentinere mobilitate articulara – unghiuri de mobilitate utila (ex
ROM, ex stretching);
• Refacere tonus muscular – forta musculara, rezistenta, control muscular,
control motor si coordonare, stabilitate articulara (ex isotonice, ex in lant
inchis);
• Echilibru si stabilitate;
• Echilibru si proprioceptie- se pare ca un program aerobic de mers este
eficace;
• Protectie articulara;
• Complianta la exercitiu terapeutic-activitatea fizica in primele luni este cel
mai puternic predictor al compliantei pe termen lung.
 Rezistenta afectata-tehnici de conservare a energiei-rol important in maximizarea
independentei functionale; aceasta trebuie sa se faca cu cel mai mic efort posibil,
scopul nu este sa scada nivelul activitatii individuale, ci sa creasca calitatea vietii
• In caz de deficit in ADL-uri-se folosesc dispozitive ajutatoare
• Sporturi permise-inot, ciclism, canotaj
• Conditionarea aeroba si terapia acvatica
• Cuprinde exercitii de conditionare aeroba, in special hidrokinetoterapie in bazine
sau la cada trefla-cu dispozitive flotoare, nu este necesara abilitatea de a inota
• Include un program zilnic de mers-efect aerobic+un grad de incarcare articulara
pentur a ajuta la nutritia cartilajului-usor accesibil in orice statiune balneara
• Limiteaza progresia bolii, scade durerea, creste mobilitatea, creste socializarea si
scade depresia.