TERAPIA MANUALĂ

YUMEIHO
 Definiție

 Terapia Yumeiho reprezintă o formă de terapie manuală japoneză a

cărui fondator a fost Maestrul Masaiuki Saionji și derivă din tehnicile
medicinei tradiționale chineze și a celei japoneze.
 Consta in aplicarea metodica a unui ansamblu complex de procedee
manuale si exercitii fizice in scopul restabilirii echilibrului functional al
organismului uman, astfel fiind eliminate sau ameliorate o gama
variata de tulburari care pot genera atat imbolnaviri acute cat si
suferinte cronice.
 Terapia yumeiho se realizeaza pe o saltea, terapeutul este echipat in
haine care ii voi permite efectuarea exercitiilor.
 Scop

 A fost conceputa pentru a fi aplicata în scop profilactic, țelul principal al

acesteia este tratarea sau diminuarea cauzelor tulburarilor functionale
care, in timp, pot genera suferinte cronice. De asemenea Terapia
Yumeiho poate fi aplicata si in scopul prevenirii sau incetinirii evolutiei
suferintelor deja prezente.
 Terapia Yumeiho vizează în primul rând corectarea, pe cât posibil, a  tulburărilor
de statică și dinamică ale articulațiilor centurii pelviene, ajutând la corectarea
poziției centrului de greutate al corpului și la o distribuție simetrică a greutății
corpului pe membrele inferioare
 Procedeele
 Tehnici de manipulare osteo- terapeutice
articulare si gimnastica mio-articulara manuale
pasiva
 Procedee de puncto-terapie
 tehnici si procedee speciale de masaj
 Elemente de stretching
 Metode de corectare respectiv
echilibrare a posturii, ale mersului si
staticii
 Exercitii de optimizare a biomecanicii
aparatului locomotor
  Există o strânsa interdependenţă intre
starea de sănătate a coloanei vertebrale si
cea a intregului corp uman.
Principii  Poziţia dominantă a centrului de greutate
teoretice al corpului poate influenţa starea de
sănătate in mod direct prin solicitări
anormale ale articulaţiilor, muşchilor; si
indirect prin tulburările induse la nivelul
coloanei vertebrale – cifoze, scolioze, hiper
lordoze, artroză vertebrală, discopatii
 Asimetriile oaselor coxale pot induce
modificări vizibile la nivelul intregului
organism
 Starea articulaţiilor centurii pelviene
(sacro-iliacă, coxo-femurală) afectează
coloana vertebrală si pozitionarea
dominantă a centrului de greutate al
corpului.

 Activitatea sistemului nervos vegetativ

este influenţată atât de starea de
sănătate a coloanei vertebrale cat si de
poziţia dominanta a centrului de
greutate, dezechilibre funcţionale 
 Dintre multitudinea de cauze care generează dezechilibru în distribuția greutații la nivelul
membrelor inferioare, cea mai frecvent întâlnită este anomalia de poziție a oaselor coxale sau
tulburări la nivelul articulațiilor sacroiliace.
EFECTE CU CARACTER GENERAL ALE
TERAPIEI YUMEIHO
 produce căldură,
 înlătura oboseala,
 previne bolile grave;
 creste imunitatea;
 creste mobilitatea articulară
INDICAȚIILE APLICĂRII TERAPIEI YUMEIHO
 tulburări de statică si dinamică ale aparatului locomotor : asimetrii de bazin, cifoze, scolioze,
hiperlordoze, rigiditate musculo-articulară, laxitate ligamentară; tulburări de mers, echilibru şi statică;
 nevralgii si neuromialgii (cu excepţia herniilor de disc cu sciatică)
 afectiuni articulare,
 miozite,miofascite, contracturi musculare
 nevrite, polinevrite,
 afecţiuni ale aparatului cardiovascular: staze venoase şi limfatice cu edeme circulatorii periferice,
ischemii vasculare periferie in stadii funţionale;
 tulburări gastro-intestinale: tulburări ale tranzitului intestinal de origine vegetativă, constipaţia,
diareea fără cauze infecţioase,diskinezii biliare;
 afecţiuni metabolice : obezitate, diabet, gută;
 anemii diverse, rahitism;
 stress;
 diminuare efectelor nocive induse de sedentarism;
 recuperarea pacienţilor care au suferit imobilizări prelungite;
 CONTRAINDICAȚIILE APLICĂRII TERAPIEI
YUMEIHO
 Intoxicaţii acute;
 stări febrile;
 afecţiuni infecţioase osoase si osteoarticulare (osteita, osteomielita, artrita,etc.)
 osteoporoză medie sau avansată;
 tuberculoză cu diferite localizări :pulmonară, osteorticulară, cutanată;
 tromboflebite, arterite;
 afecţiuni cardio-vasculare acute: angina pectorala, infarct miocardic, tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă decompensată şi
manifestă, anevrisme confirmate, embolii cu diferite localizări, hipertensiune arterială netratată, ateroscleroză cu manifestări periferice
şi centrale (coronariană, cerebrală, renală, intestinală etc.)
 afecțiuni pulmonare acute;
 afecţiuni acute ale tubului digestiv: gastrice, intestinale, hepatice, biliare şi pancreatice;
 boli renale severe (pacient supus dializei);
 boli de sânge cu manifestări hemoragice (fragilitate capilară, hemofilia, tratamente cu medicaţie anticoagulantă);
 debiliatate severă;
 boli psihice;
 traumatismale severe (echimoze, hematoame, rupturi ale muşchilor sau ţesuturilor de orice fel), fracturi neconsolidate;
 herniile de disc cu manifestări severe, luxaţii vertebrale;
 hernie hiatală;
 nu se vor aplica manipulări la articulaţiile supuse intervenţiilor chirurgicale(proteye de şold,tije de fixare a fracturilor, grefoane osoase).
Informații cu caracter general privind
aplicarea terapiei YUMEIHO

 Terapia poate fi aplicată de către marea majoritate a persoanelor, însă numai un practicant cu
experiență poate avea reale succese profilactice sau curative.

 Aplicarea incorectă, insuficientă sau fără discernământ a procedeelor și tehnicilor cuprinse în

practica yumeiho nu numai că nu poate avea efecte curative reale dar va cauza cel mai probabil
agravări, tulburări și traumatisme neașteptate.

 Elasticitatea corpului omenesc este diferită, de aceea numărul de ședințe necesare pentru a relaxa
mușchii este diferit în funcție de situația particulară a fiecărui pacient în parte.
Reguli elementare pentru practicant

 Pacientul șă poarte haine lejere, subțiri și moi, să-și scoată pantofii, ochelarii, ceasul, bijuteriile
 Terapeutul să poarte haine din țesături naturale, lejere
 Tratamentul trebuie făcut pe o saltea de o consistență corespunzătoare,
 Temperatura în cameră trebuie să fie moderată,
 Pacientul să se relaxeze deplin și să-și păstreze psihicul liniștit
 Terapeutul trebuie să se concentreze asupra procedeelor efectuate
 Terapeutul trebuie să fie atent și să nu abuzeze de forța sa în timpul tratamentului
 Terapeutul trebuie să explice clar pacientului în ce constă procedeele efectuate, scopul, și să
prevină asupra posibilității apariției durerilor atât în timpul cât și după aplicarea terapiei
 TERAPIA YUMEIHO - procedee fundamentale)

1 .Pozitia Pregatitoare
Pacientul este asezat pe genunchi cu sezutul sub
calcaie. Practicantul ingenuncheaza in spatele
pacientului in pozitie similara, cu membrele inferioare
departate, atingand ferm fesele acestuia, cu bustul
sprijinind usor spatele pacientului .
Pacientul isi aseaza bratele spre inapoi, capul usor
flectat si mentine o pozitie relaxata.
Aceasta este pozitia de asezat, folosita pentru
efectuarea unor procedee fundamentale din cadrul
terapiei YUMEIHO .
 2. Masarea muschilor trapezi
Se efectueaza in portiunea din dreptul vertebrelor T-1, T-2; bilateral,
intr-un punct, minim de zece ori, cu policele . Se preseaza perpendicular pe
punct efectuand apoi o miscare de impingere inspre cap si apoi inspre umeri .
Amplitudinea miscarii este data de limita elasticitatii tesutului .
Procedeul se executa lent, profund, ritmic, pastrand constanta intensitatea
apasarii pe tot parcursul impingerii tesuturilor .
 3. Masarea regiunii cervicale posterioare si
posterolaterale bilateral

Se maseaza prin presare ferma a muschilor cu policele si

tragere inspre vertebre (apofizele spinoase). Miscarea se
executa in limita elasticitatii tesutului, pe 3 linii, in cate 5
puncte, incepand din imediata vecinatate a spinelor
vertebrale cervicale (Prima linie) .
Se repeta de cate 3 ori pe fiecare linie .
Primul punct al fiecarei linii se afla imediat sub osul
occipital, ultimul fiind, cu aproximatie in dreptul vertebrei
C-7.
Palma terapeutului sprijina fruntea pacientului, astfel
incat capul acestuia sa fie complet relaxat .
 4.Flexii laterale ale gatului si manipularea regiunii cervicale

Se efectueaza flexi laterale stanga si dreapta ale gatului , asezand una din
palme pe cap, superior urechii, in timp ce cealalta sprijina umarul din partea
contralaterala.
Se executa cu blandete, dar ferm, mentinand pozitia maxima posibila,
nedureroasa, timp de cca 10-15 secunde. Se repeta de 2 ori in fiecare parte.
Manipularea vertebrelor cervicale este o manevra complexa ce necesita
atentie sporita.
Se efectueaza cu priza unei palme pe mandibula pacientului, in timp ce
cealalta mana ajusteaza capul pacientului pana se otine tensionarea
musculaturii, apoi se executa o miscare de rasucire scurta dar brusca. Se
efectueaza bilateral.
Nu se repeta in aceasi sedinta .
 5. Tragerea articulatiilor umerilor si ale
vertebrelor toracale superioare
Pacientul isi aseaza mainile pe ceafa cu
degetele impletite . Practicantul isi va
introduce mainile pe sub axilele pacientului si
ii va cumprinde in portiunea distala. Apoi se
executa o miscare de tragere spre sine
concomitenta cu una de ridicare, in timpul
efectuarii acestora practicantul trebuie sa-si
indrepte talia, si cu pieptul sa impinga spatele
pacientului. Se repeta de 2 ori .
Se va urmari ca pacientul sa adopte o
atitudine complet relaxata, coatele “cazand”
astfel natural in lateral
 6. Tragerea coloanei vertebrale lombare superioare si toracale inferioare

Pacientul trebuie sa se aseze pe calcaie, iar practicantul sa stea ghemuit (pe varfurile
picioarelor) inspatele lui, cu genunchii apropiati, asezati simetric fata de coloana
vertebrala a pacientului, sa intinda bratele pe sub axilele pacientului acrosand usor umerii
acestuia cu mainile si sa-l traga spre el. Apoi se fixeaza fruntea terapeutului pe marginea
inferioara a occiputului pacientului. Se extinde la maxim spatele pacientului, fixand ferm
genunchii deasupra crestelor iliace si trangand de umeri; in tot acest timp pacientul
trebuie sa fie relaxat .
Cand se realizeaza tensionarea maxima a spatelui, se va executa o tragere scurta si
ferma a umerilor acestuia in plan orizontal. Nu se va impinge cu genunchii spatele
pacientului, acestia doar fixandu-l.
Se executa in 3-5 puncte incepand de la creasta iliaca pana in dreptul unghiului inferior al
scapulelor.
 7. Tragerea articulatiilor vertebrelor lombare inferioare

Terapeutul va pune genunchiul sau drept pe femurul drept al pacientului cu fata interna a
genunchiului stang va fixa osul coxal stang al acestuia; apoi va intinde mana sa stanga pe sub axila
stanga punand mana dreapta a pacientului pe umarul stang si prinzandu-l de umar, apoi va impinge
umarul drept al acestuia spre inainte cu mana dreapta si cu mana stanga va trage prentru a roti
corpul pacientului spre stanga.
Se urmareste mentinerea verticalitatii trunchiului pe tot parcursul miscarii. De asemenea se va fixa
ferm intre coapse bazinul pacientului. Se repeta de 2 ori spre fiecare parte.
8. Flexia articulaţiilor gleznei şi ale genunchilor;
Pacientul este culcat ventral cu membrele inferioare depărtate.Terapeutul
îngenunchează între picioarele lui, prinde cu ambele mâini degetele
picioarelor acestuia şi împinge călcâiele spre fese, ajutându-se de propria
greutate. Se execută o prima mişcare lent, uşor, fără a forţa, până la limita
maximă a amplitudinii mişcării, apoi, dacă pacientul tolerează procedeul, se
repetă mişcarea, depăşind printr-o mişcare scurtă şi fermă limita maximă
uzuală a mişcării. Terapeutul intensifică forţa dacă întâmpină rezistenţă, fără
a provoca însă un disconfort semnificativ pacientului. Se repetă de 2 ori.

9. Flexia articulaţiilor degetelor picioarelor

Pe parcursul mişcării de revenire la poziţia iniţială de la tehnica anterioară

(după efectuarea acesteia) se cuprind ferm cu degetele mâinii degetele
picioarelor pacientului executând asupra acestora o energică flexie plantară
(spre talpă).
10. Masarea regiunii sacrale
Practicantul aşezat pe genunchi, între membrele inferioare ale pacientului, masează aria feţei
posterioare a osului sacru cu policele. Se masează prin presare perpendiculară şi tragere înspre
picioare a ţesutului, în limita elasticităţii acestuia. Se efectuează în 5 puncte, simultan stânga şi
dreapta. Se repetă de 3 ori. Apăsarea asupra punctelor situate în dreptul coccisului nu va fi urmată
de tragere. Nu se efectuează apăsări asupra coccisului!

11. Masarea muşchilor fesieri stângi cu palma

Practicantul stă în genunchi cu membrele inferioare de o parte şi de alta a coapsei stângi a
pacientului, masează cu podul palmei muşchii fesieri stângi, pe toată suprafaţa acestora. Se
efectuează o mişcare de presare în plan vertical, perpendicular pe cât posibil pe masele musculare.
Palma dreaptă va fi aşezată contralateral (pe fesa dreaptă) pentru a contracara tendinţa de răsucire a
bazinului. Se repetă de minim 25 ori.
12. Masarea muşchiului tensor al fasciei lată şi a muşchilor fesieri stângi
cu policele
Practicantul îngenunchează în partea stângă a pacientului, cu faţa spre acesta.
Cu policele ambelor mâini (suprapuse) masează regiunea cuprinsă între
marele trohanter şi creasta iliacă laterosuperioară (regiunea muşchiului tensor
al fasciei lata), în cca 3-5 puncte, de minim 2 ori. Apoi masează prin acelaşi
procedeu toată aria muşchilor fesieri, insistând asupra zonelor mai rigide
(contractate). De asemenea se va insista în jurul articulaţiei coxo-femurale şi
în zonele de inserţie ale muşchilor pe oasele bazinului. Se efectuează de circa
25 –30 ori.

13. Masarea pliului fesier stâng

Practicantul încalecă gamba stângă a pacientului şi masează pliul fesier stâng cu
policele suprapuse, efectuând o mişcare de “tăiere” a tendonului muşchiului biceps
femural, de la interior spre exterior. Policele presează vertical aria masată, celelalte
degete cuprinzând coapsa. Se repetă de minim 10 ori.
14. Masarea feţei posterioare a coapsei stângi Practicantul încalecă membrul
inferior stâng al pacientului şi îi masează coapsa de la pliul fesier până la zona
poplitee. Se apasă perpendicular pe suprafaţa coapsei, cu policele suprapuse. La
finalul apăsării, păstrându-se constantă intensitatea acesteia, se trage înspre călcâi
atât cât permite elasticitatea ţesuturilor. Se masează în circa 8 – 10 puncte, pe linia
mediană a coapsei de două ori şi câte o dată pe liniile internă şi externă. Intensitatea
apăsării se graduează în funcţie de suportabilitatea şi tonusul muscular al
pacientului. Degetele ambelor mâini trebuie să cuprindă coapsa pe tot parcursul
execuţiei tehnicii. Practicantul se va deplasa cu corpul său astfel încât să asigure o
presiune verticală asupra fiecărui punct.

15. Masarea zonei poplitee stângi

Practicantul îngenunchează cu membrele inferioare de o parte şi de alta a gambei
stângi a pacientului, masează spaţiul popliteu stâng al acestuia cu policele paralele.
Se efectuează o apăsare uşoară, în 2 puncte, repetată de 10 ori. Apăsarea poate fi
urmată de tragere înspre călcâie a ţesutului cutanat, în limita elasticităţii acestuia.
16. MASAREA FEŢEI POSTERIOARE A GAMBEI STÂNGI
Practicantul îngenunchează cu gambele de o parte şi de alta a piciorului stâng al
pacientului. Se masează faţa posterioară a gambei prin presare verticală şi apoi
tragere, cu policele suprapuse, pe trei linii, în 6 – 8 puncte, începând de sub zona
poplitee până la calcaneu. Linia mediană se masează de două ori, cele internă şi
externă câte o singură dată.

17. Masarea simultană a muşchilor tricepşi surali

Pentru masarea muşchilor tricepşi surali poziţia este aceeaşi ca la procedeul
anterior. Practicantul masează muşchii pacientului prin presare verticală, în 3
puncte, cu podul palmelor, simultan stg. +dr. Se repetă de 3 ori. Se foloseşte, prin
sprijinire, greutatea propriului corp pentru a asigura o presiune corespunzătoare
asupra muşchilor voluminoşi şi contractaţi.

18. Masarea simultană a tendoanelor achiliene stg +dr

Pacientul este culcat ventral. Terapeutul îngenunchează şi masează concomitent
tendoanele achiliene cu palmele, prin presare verticală şi uşoară rotire externă. Se
repetă de 10 ori.
19. Întinderea articulaţiilor gleznelor (prin presare în lateral) Practicantul
îngenunchează între membrele inferioare ale pacientului, aşezând podul palmelor
pe călcâiele acestuia, apoi se vor presa puternic înspre exterior. Mişcarea se execută
de 2 ori, la început se execută lent, cu prudenţă, testând limita de toleranţă a
pacientului. Apoi se execută până la limita maximă uzuală a mişcării forţând puţin
peste aceasta printr-o scurtă mişcare fermă.

20. Masarea tălpilor

Se menţine poziţia de mai sus. Apoi practicantul fixează cu degetele mâinii
calcaneul pacientului astfel încât să poată executa un masaj prin presare cu policele
asupra tălpilor. Se execută pe trei linii (mediană, internă şi externă) în circa 20
puncte pe fiecare linie. Se repetă de 3 ori pe fiecare linie. Se încheie printr-o
presare a tălpilor cu pumnii către sol (de 2-3 ori în 2-3 puncte).
 Observatii privind manipularile
articulare
 Dat fiind riscul de a se produce accidente, efecte nocive, in urma aplicarii
procedeelor de manipulare (in special in zona cervicala) se recomanda
prudenta maxima.
 In rigiditate: articulatiile nu se pot mobiliza corespunzator limitelor
fiziologice normale si nici nu se pot manipula chiar dupa aplicarea corecta a
tuturor procedeelor care vizeaza articulatiile respective.
 Un anumit grad de relaxare: manipularea articulatiilor poate avea in
consecinta producerea unui sunet slab. Pacientul acuza dureri minore.
 In relaxare: Tehnicile de manipulare sunt reusite, când articulatiile in cauza
emit un sunet clar (cracment).
Terapia yumeiho