TMB – LP 5

REPOZIȚIONAREA PACIENTULUI
(SCHIMBAREA POZIŢIEI PACIENTULUI ÎN PAT)

Menținerea unei singure poziții pentru o perioadă îndelungată de timp poate

favoriza apariţia unor complicaţii, precum:
- escarele de decubit;
- pneumonii hipostatice;
- tromboze;
- embolii, etc.
De aceea, se recomandă ca poziția bolnavului/pacietului să fie modificată
pasiv sau activ (atunci când particularitățile pacientului permit acest lucru) la intervale
regulate de timp (1 – 2 h).

Schimbările active: reprezintă modificările poziției efectuate de către bolnav/pacient

fără ajutor.
Schimbările pasive: reprezintă modificările poziției efectuate de către personalul de
îngrijire (asistente, kinetoterapeuţi) în cazul bolnavilor inconştienţi sau a celor care nu
pot executa mişcări active.

Repoziționarea pacientului (manevra de schimbare a poziției pacientului)

trebuie să se realizeze în aşa fel încât:
- să ofere siguranţă;
- să nu producă dureri sau disconfort;
- să nu producă eventuale complicaţii ale stării de sănătate a pacientului.

Indicaţii:

Ø bolnavul se va apuca ferm și precis cu toată mâna, palma fiind așezată pe

suprafaţa corpului acestuia (kinetoterapeutului aplică PRIZA prin care
efectuează repoziționarea pacientului);
Ø se va evita prinderea regiunilor dureroase (în zonele cu escare sau care produc
durere/disconfort nu se aplică priza);
Ø cel care realizează repoziționarea pacientului (kinetoterapeutul) se va plasa în
aşa fel încât baza de susţinere să fie cât mai mare, să aibă genunchii flectaţi şi
trunchiul aplecat spre înainte (fără a realiza flexia coloanei). În această poziţie
centrul de greutate a corpului coboară, iar manevrarea bolnavului presupune
un efort mai mic şi un echilibru mai sigur.
 REPOZIȚIONAREA PACIENTULUI DIN DECUBIT DORSAL ÎN
DECUBIT LATERAL

Ø poziția inițială a pacientului: decubit dorsal

Ø acțiunea kinetoterapeutului:

1. repoziționează membrele inferioare (M.I.) ale pacientului

– M.I. opus direcției de întoarcere a pacientului se plasează peste M.I.
corespunzător direcției de întoarcere a acestuia
2. repoziționează membrele superioare (M.S.) ale pacientului
– M.S. opus direcției de întoarcere a pacientului se flectează din cot la 90°, iar
antebrațul și mâna (pronație) se plasează peste abdomen
– M.S. corespunzător direcției de întoarcere a pacientului se abduce din umăr la
90°, se flectează din cot la 90°, iar mâna se menține în supinație
3. adoptă poziția de fandare sau de ghenuflexiune
– kinetoterapeutul se plasează lângă pat pe partea spre care intenționează să
întoarcă pacientul, adoptând o poziție de fandare sau de genuflexiune
4. aplică priza
– o mână se plasează la nivelul umărului (opus direcției de întoarcere), iar
cealaltă se plasează la nivelul șoldului (opus direcției de întoarcere)
5. realizează manevra de repoziționare a pacientului

Ø poziția finală a pacientului: decubit lateral

După finalizarea manevrei de repoziționare, kinetoterapeutul poate flecta din șold și

din genunchi M.I. de deasupra al pacientului, astfel încât acesta să aibă o stabilitate
crescută. Deasemenea, atât pentru stabilitate, cât și pentru reducerea riscului de
apariție al escarelor de la nivelul poeminențelor osoase (glezne, genunchi, coate),
kinetoterapeutul poate utiliza perne.

Manevra inversă, de repoziționare a pacientului din decubit lateral în decubit dorsal,

implică respectarea acelorași etape:
1. repoziționarea M.I. – M.I. de deasupra se plasează în fața celui de pe pat
2. repoziționarea M.S. – M.S. de deasupra se flectează din cot la 90°, iar
antebrațul și mâna (pronație), se plasează la nivelul abdomenului
3. adoptă poziția de fandare sau de genuflexiune – kinetoterapeutul se plasează
lângă latura patului opusă direcției spre care intenționează să întoarcă
pacientul, adoptând o poziție de fandare sau de genuflexiune
4. aplică priza – o mână se plasează la nivelul umărului (de deasupra), iar
cealaltă se plasează la nivelul șoldului (de deasupra), iar în timpul întoarcerii
alunecă cu prizele pe omoplatul, respectiv bazinul pacientului pentru a-l
susține
5. realizează manevra de repoziționare a pacientului
 REPOZIȚIONAREA PACIENTULUI DIN DECUBIT DORSAL ÎN
DECUBIT VENTRAL

Ø poziția inițială a pacientului: decubit dorsal

Ø acțiunea kinetoterapeutului:

1. repoziționează membrele inferioare (M.I.) ale pacientului

– M.I. opus direcției de întoarcere a pacientului se plasează peste M.I.
corespunzător direcției de întoarcere a acestuia
2. repoziționează membrele superioare (M.S.) ale pacientului
– M.S. opus direcției de întoarcere a pacientului se flectează din cot la 90°, iar
antebrațul și mâna (pronație) se plasează peste abdomen
– M.S. corespunzător direcției de întoarcere a pacientului se abduce din umăr la
180° (cotul se menține extins) sau se introduce sub bazin (cotul se menține
extins, iar mâna este în supinație)
3. adoptă poziția de fandare sau de ghenuflexiune
– kinetoterapeutul se plasează lângă pat pe partea spre care intenționează să
întoarcă pacientul, adoptând o poziție de fandare sau de genuflexiune
4. aplică priza
– o mână se plasează la nivelul umărului (opus direcției de întoarcere), iar
cealaltă se plasează la nivelul șoldului (opus direcției de întoarcere)
5. realizează manevra de repoziționare a pacientului
– manevra se realizează în două faze:
I kinetoterapeutul realizează manevra până în decubit lateral
II din decubit lateral, kinetoterapeutul continuă manevra până în decubit ventral,
fiind atent ca M.S. (de deasupra) al pacientului să nu fie prins sub trunchi

Ø poziția finală a pacientului: decubit ventral

După finalizarea manevrei de repoziționare, kinetoterapeutul trebuie să realizeze

rotația capului pacientului spre dreapta sau spre stânga pentru a evita riscul unei
asfixieri. Ulterior, se poate realiza modificarea poziției segmentelor, astfel încât
pacientul să aibă o poziție cât mai confortabilă.

Manevra inversă, de repoziționare a pacientului din decubit ventral în decubit dorsal,

implică respectarea acelorași etape:

1. repoziționarea M.I. –M.I. corespunzător direcției de întoarcere a pacientului se

plasează peste M.I. opus direcției de întoarcere a acestuia
2. repoziționarea M.S. – M.S. corespunzător direcției de întoarcere a pacientului
se abduce din umăr la 180° (cotul se menține extins) sau se introduce sub
bazin (cotul se menține extins, iar mâna este în supinație)
3. adoptă poziția de fandare sau de genuflexiune – kinetoterapeutul se plasează
lângă latura patului opusă direcției spre care intenționează să întoarcă
pacientul, adoptând o poziție de fandare sau de genuflexiune
4. aplică priza – o mână se plasează la nivelul umărului (sub acesta), iar cealaltă
 se plasează la nivelul șoldului (sub acesta), se efectuează o ridicare în timpul
căreia prizele se deplasează la nivelul omoplatului, respectiv bazinului
pacientului pentru a-l susține
5. realizează manevra de repoziționare a pacientului