TMB – LP 11

“Exercițiile fizice pasive

Se realizează fără contracții musculare voluntare, segmentele articulare fiind

mobilizate de forțe externe, care se substituie forței musculare mobilizatoare.
Dacă pacientul este conștient trebuie să se implice în actul recuperator prin
participarea somato-senzorială, în timpul desfășurării programului, și mentală în afară
acestuia, încercând să rememoreze prin tehnici de evocare mobilizarea segmentelor
respective.

Condiții generale:

a) sala de recuperare să fie amplasată departe de sursele de poluare fonică și

fizico-chimică, bine iluminată, aerisită și încălzită la temperatura de confort
18-22°C;
b) pacientul să fie plasat în poziții relaxante, alese în funcție de articulația
mobilizată și tipul leziunii (de obicei se folosește decubitul dorsal);
c) kinetoterapeutul trebuie să câștige încrederea pacientului, care va fi informat
asupra tehnicii și scopului manevrelor la care va fi supus;
d) mobilizarea să fie analitică, adică să antreneze pe rând câte o articulație, într-
un sens de mișcare; se va evita mobilizarea unei articulații prin intermediul
alteia; se vor mobiliza mai întâi articulațiile mari, în care mișcarea este amplă
și apoi articulațiile mici, cu mișcări de amplitudine mai redusă;
e) se va respecta regula indolorității (manevrele se vor executa până la limita
apariției durerii); în consecință:
- nu se vor forța structurile articulare și periarticulare, deoarece se pot declanșa
reacții inflamatorii și contracturi musculare periarticulare;
- nu se vor mobiliza articulațiile dureroase, cu reacții inflamatorii importante
sau cu hidartroză.
Uneori indoloritatea este un semn al ineficienței mobilizării. De exemplu, în
capsulita retractilă a umărului durerile apărute în timpul mobilizării sunt reacții
normale, normală este și persistența lor după ședința de recuperare, cu condiția să
nu depășească o oră.
f) mobilizarea se va adapta scopului propus și cauzei generatoare a impotenței
funcționale;
g) se va pregăti regiunea respectivă prin proceduri cu acțiune analgezică și de
încălzire1: hidroterapie în apă caldă, aplicații de parafină, electroterapie, masaj
etc.

Din punct de vedere tehnic, mobilizarea pasivă se poate realiza:

• pur asistată;
• autopasivă;
• prin mecanoterapie: cu scripeți și prin tracțiuni;
• prin mobilizări forțate: sub anestezie și sub formă de manipulări;
• pasivo-activă.
                                                                                                               
1  În prezent pe plan mondial este contestată aplicarea acestor proceduri înaintea mobilizărilor, deoarece
induc o relaxare prea mare și scad performanțele mișcării.
 MOBILIZAREA PASIVĂ PURĂ ASISTATĂ

Este efectuată de kinetoterapeut, se mai numește și mobilizare manuală și este

considerată forma cea mai precisă a mobilizării pasive. Kinetoterapeutul inițiază,
conduce și încheie mișcarea cu presiuni sau tensiuni lente, dar insistente, pentru a
ajunge la limitele reale ale mobilității.
Mișcările pasive cu tensiuni finale, ating de obicei amplitudini mai mari decât
mișcările active.
Pe lângă condițiile generale ale mobilizărilor pasive, mobilizarea pasivă
asistată presupune:
a) adoptarea de către kinetoterapeut a unor poziții confortabile, care să-i permit
maximă tehnicitate și eficiență; deși pozițiile variază de la o articulație la alta,
nu trebuie să obosească pacientul;
b) aplicarea corespunzătoare a prizei și contraprizei:
• PRIZA sau poziția mâinii pe segmentul distal se va realiza la diverse distanțe
de articulația de mobilizat, în funcție de afecțiune:
- în redorile postfractură se utilizează prize scurte, apropiate de articulația
respectivă, pentru a nu solicita focarul de consolidare;
- în redorile de origine articulară se utilizează brațe mari ale pârghiei, prin
plasarea cât mai distală a prizei, permițând realizarea unei mobilizări eficiente,
fără efort;
• CONTRAPRIZA sau poziția mâinii pe segmentul proximal are rolul de
fixare a acestuia; se aplică deasupra articulației de mobilizat, pentru ca
mobilizarea segmentului distal să nu angreneze și articulațiile supraiacente;
c) mobilizările se efectuează analitic: vizează una sau mai multe articulații,
respectiv una sau toate mișcările posibile în articulația sau articulațiile
respective.
De asemenea, mobilizările se pot efectua și simultan în mai multe articulații, așa cum
se întâmplă în mișcările specifice activităților cotidiene, profesionale și sportive;
d) secvența mișcării va fi decisivă: de la distal spre proximal, sens care
favorizează și întoarcerea veno-limfatică.
La pacinții neurologici, secvența reeducării corespunde instalării controlului motor,
realizându-se dinspre proximal spre distal;
e) mișcările pot fi ritmate sau line, rata repetiției putându-se menține la fiecare
tempo.
Se pot realiza atât mișcări alternative, de tip pendular în 2 și 4 timpi, cât și asociate cu
tensionarea părților moi, la sfârșitul cursei de mișcare, care vor crește amplitudinea
articulară;
f) schimbarea prizelor va fi blândă și cu modificări minime ale poziției mâinilor,
evitând orice disconfort al pacientului;
g) durata unei ședințe va fi de 10 minute; se poate repetat de 2-3 ori pe zi.
Când apar reacții locale: durere, contractură, pierdere de amplitudine sau generale:
febră, stare de enervare sau oboseală, spațierea dintre ședințe va fi mai mare sau chiar
se vor suspenda pentru câteva zile”.

*Material preluat din “Kinetologie medicală”, autor Mariana Cordun (editura

AXA, 1999, p. 217-220)
 MOBILIZĂRILE PASIVE LA NIVELUL MEMBRULUI SUPERIOR

Articulația scapulo-humerală

Mișcarea de flexie:
§ poziția pacientului: așezat cu membrul superior de mobilizat extins pe lângă
trunchi, cot în extensie, mâna în supinație
§ poziția kinetoterapeutului (KT): în lateral față de pacient
§ priza (P):1/3 inferoară a brațului, fața posterioară
§ contrapriza (CP): umăr
§ acțiune: flexia pasivă a brațului (0°-180°)

Mișcarea de extensie:
§ poziția pacientului: așezat cu membrul superior de mobilizat extins pe lângă
trunchi, cot în extensie, mâna în supinație
§ poziția kinetoterapeutului (KT): în lateral față de pacient
§ priza (P):1/3 inferoară a brațului, fața anterioară
§ contrapriza (CP): umăr
§ acțiune: extensia pasivă a brațului (0°-90°)

Mișcarea de abducție:
§ poziția pacientului: așezat cu membrul superior de mobilizat extins pe lângă
trunchi, cot în extensie, mâna în supinație
§ poziția kinetoterapeutului (KT): în spatele pacientului
§ priza (P):1/3 inferoară a brațului, fața internă
§ contrapriza (CP): umăr
§ acțiune: abducția pasivă a brațului (0°-90°, de la 90° până la 180° - elevație)

Mișcarea de adducție:
§ reprezintă mișcarea de revenire a brațului din abducție la 0°

Mișcarea de rotație externă:

§ poziția pacientului: așezat cu membrul superior de mobilizat abdus din braț la
90°, cot flectat la 90°, mâna în pronosupinație
§ poziția kinetoterapeutului (KT): în spatele pacientului
§ priza (P): cot
§ contrapriza (CP): umăr
§ acțiune: rotația externă pasivă a brațului (antebrațul de deplasează în sens
cranial de la 0° la 80°-90°)

Mișcarea de rotație internă:

§ poziția pacientului: așezat cu membrul superior de mobilizat abdus din braț la
90°, cot flectat la 90°, mâna în pronosupinație
§ poziția kinetoterapeutului (KT): în spatele pacientului
§ priza (P): cot
§ contrapriza (CP): umăr
§ acțiune: rotația internă pasivă a brațului (antebrațul de deplasează în sens
caudal de la 0° la 90°-95°)
Mișcarea de circumducție:
§ poziția pacientului: așezat cu membrul superior de mobilizat extins pe lângă
trunchi, cot în extensie, mâna în supinație
§ poziția kinetoterapeutului (KT): în spatele pacientului
§ priza (P):1/3 inferoară a brațului
§ contrapriza (CP): umăr
§ acțiune: circumducția pasivă a brațului (brațul trece print toate mișcările
descrise anterior)

*Mobilizările pasive la nivelul membrului superior – articulația scapulo-humerală se

pot realiza și cu pacientul poziționat în decubit dorsal, excepție făcând mișcările de
extensie și circumducție. De asemenea, acestea se pot executa și cu cotul flectat.
Abordarea mobilizărilor pasive ale membrului superior – articulația scapulo-humerală
cu cotul flectat implică susținerea/menținerea degetelor pacientului la nivelul
contraprizei.

Articulația cotului

Mișcarea de flexie:
§ poziția pacientului: așezat cu membrul superior de mobilizat extins pe lângă
trunchi, mâna în supinație / așezat cu membrul superior de mobilizat flectat
din umăr la 90°, mâna în supinație
§ poziția kinetoterapeutului (KT): în lateral față de pacient
§ priza (P):1/3 inferoară a antebrațului, fața posterioară
§ contrapriza (CP): cot
§ acțiune: flexia pasivă a antebrațului (0°-160°)

Mișcarea de extensie:
§ reprezintă mișcarea de revenire a antebrațului din flexie la 0°
§ priza (P):1/3 inferoară a antebrațului, fața anterioară
§ contrapriza (CP): cot
§ acțiune: extensia pasivă a antebrațului (160°-0°)

*Concomitent cu mișcarea de flexie și extensie a antebrațului pe braț se poate realiza

și mișcarea de supinație și pronație a acestuia, respectiv flexie cu supinație și extensie
cu pronație.