Evaluarea functionala

Date personale

Nume si prenume: T D
Varsta: 20 de ani
Sex: masculin
Ocupatie: student
Diagnostic clinic: Fractura 1/3 medie humerus stg pe os patologic (chist osos esential)
Anamneza

Elemente analizate somatoscopic

Initial

Atitudine corecta
Inclinat
CAP SI GAT

inainte
lateral

dr.
stg.

Inapoi
(hiperextensie)
Stramb (torticolis)
simetrici
UMERI

asimetrici
coborati
addusi
ridicati
normale (pozitie orizontala)

CLAVICULE

asimetrice
ridicate (in V)
coborate
normali (egal departati de CV)

departati de CV
OMOPLATI

prea apropiati de CV
asimetrici
in aripioare (departati si desprinsi de
CV)

TORACE

normal (in armonie cu celelalte segmente ale

corpului)
infundat
plat
bombat
cu rebord costal evazat
in carena

STERN

in palnie
proeminenta calusurilor

ABDOMEN

cu tonus normal
cu tonus scazut
cu tonus crescut
proeminent
normal

SPATELE
GLOBAL

cifotic (atitudine cifotica dorsala)

lordotic
scoliotic (in C stanga, toraco-lombara)
plan

BAZIN

normal (in armonie cu celelalte segmente ale

corpului)
inclinat inainte (in anteversie)

inclinat inapoi (in retroversie)

inclinat lateral
SOLDURI

simetrice
asimetrice

COAPSE

GENUNCHI

PICIOARE

Complexul umrului este alctuit din urmtoarele articulaii: gleno-humeral, sternoclavicular, acromioclavicular i scapulo-toracic.
Amplitudinile medii normale de micare, specifice complexului umrului, dup 3 autori:
Clement Baciu, Charles Rocher (citat de Tudor Sbenghe) i David Magee.
Miscarea
Flexie
Extensie
Abductie

Cl. Baciu

Ch. Rocher
180
35
180

180
50-60
180

D. Magee
170-180
50-60
170-180

Adductie
Rotatie externa
Rotatie interna

180
80
95

180
80-90
90-95

170-180
80-90
60-100

Musculatura umarului
Muschii felxori ai bratului
Muschi principali
Deltoid anterior
Coraco-brahial
Biceps (cap lung)
Muschii extensori ai bratului
Muschi principali
Deltoid posterior
Rotund mare
Marele dorsal
Muschii abductori ai bratului
Muschi principali
Suprapsinos
Deltoid mijlociu

Muschi accesori
Pectoral mare

Muschi accesori
Triceps (cap lung)

Muschi accesori
Biceps brahial (capt lung) cnd umrul este
rotat extern
Deltoid anterior (stabilizator)
Deltoid posterior (stabilizator)

Muchii adductori ai braului

Muschi principali
Pectoral mare
Marele dorsal
Rotund mare
Subscapular
Muchii rotatori externi ai braului
Muschi principali

Muschi accesori

Muschi accesori

Subspinos
Deltoid posterior
Rotund mic
Muchii rotatori interni ai braului
Muschi principali
Pectoral mare
Marele dorsal
Rotund mare
Bilantul articular

Muschi accesori
Deltoid anterior
Subscapular

Miscarea

Activa

Flexie
Extensie
Abductie
Adductie
Rotatie externa
Rotatie interna

Pasiva
150
50
155
155
80
90

160
60
170
170
100
100

Teste functionale
Testul aprehensiunii;
Arcul dureros;
Testul lui Andrew pentru instabilitate interioara;
Testul Dugas;
Testul Hawkins;
Testul Patte;
Test izometric pentru subspinos si micul rotund: subiectul are bratele pe langa corp,
coatele flectate la 90, degetele stranse; kinetoterapeutul opune rezistenta la nivelul
pumnilor impiedicand miscarea de rotatie externa;
Test izometric pentru subscapular: subiectul are bratele pe langa corp, coatele flectate la
90, degetele stranse; kinetoterapeutul opune rezistenta la nivelul pumnilor impiedicand
miscarea de rotatie interna a umarului;
Testul izometric Gerber.

Diagnostic functional
Limitarea dureroasa a mobilitatii pe miscarile de flexie si abductie;
Diminuare a fortei musculare (comparativ cu membrul superior sanatos) pe muschii
flexori si abductori;

Obiectivele programului de recuperare

Imbunatatirea functionala, pe cat posibil pana la revenirea la normal

Combaterea durerii
Refacerera mobilitatii
Refacerea tonicitii i troficitii musculare
Refacerea stabilitii micrii controlate i abilitii
Refacerea fortei musculare
Corectarea posturii

Recuperarea functionala propriu-zisa a umarului

Exercitii de facilitare proprioceptiva (Tehnici FNP)

a) Izometria alternat (IzA)

Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul opune rezisten in 1/3distal a bratului;
pacientul execut contracii izometrice i pe agoniti, i pe antagoniti, alternativ fr pause.
b) Micarea activ de relaxare-opunere (MARO)
P.I.- Culcat dorsal. Dorim s executm o ridicare abraului sus, ns pacientul nu poate face
activ micarea pe toat amplitudinea intervalului. Pacientul ridica bratul activ; kinetoterapeutul
aplic rezisten treptat pe treimea distala a bratului, pn la amplitudinea maxim pe care
pacientul o poate avea. Cnd se simte c aceast contracie a ajuns maxim, se solicit
pacientului o relaxare brusc, iar kinetoterapeutul execut rapid o micare spre zona alungit a
musculaturii slabe, aplicnd cteva ntinderi rapide pe aceast musculatur. La comanda verbal,
pacientul revine activ la zona cea mai scurtat, asistentul ajutnd, urmrind sau chiar aplicnd o
uoar rezisten acestei micri n funcie de capacitatea funcional musculaturii respective.
c) Relaxarea-opunerea (RO)
n punctul de limitare a micrii se execut o contracie izometric (blocare de ctre
kinetoterapeut), care treptat se maximalizeaz; la comand, se face o relaxare lent. Odat
relaxarea fcut, pacientul n mod activ va ncerca s treac de punctul iniial de limitare a
contracturii (contracie izotonic a antagonistului muchiului de ntins). Se ajunge la un nou nivel
de limitare, unde se va aplica o nou contracie izometric, contrat de asistent etc., pn cnd nu
se mai obine nimic n direcia respectiv. Dac fora muscular e prea slab pentru a permite
micarea n direcia blocat, dup efectuarea izometriei asistentul va efectua micarea pasiv.
Tehnica RO poate fi completat cu ILO, care este mai complex.
d) Stabilizarea ritmic (SR)
Pacientul in decubit dorsal execut activ flexia bratului la amplitudinea maxim. n acest
moment kinetoterapeutul comand ine! i creeaz izometrie. Imediat se recomand ca n
aceast secven a tehnicii s nu se execute vreo micare, pacientul mpiedicnd kinetoterapeutul
s-i mite membrul superior, realiznd astfel izometria pe antagoniti (pe extensie); se
recomand din nou ine! pentru izometria agonistilor (pe flexie). Se repet de 2-3 ori, apoi n
final solicitm pacientului s dea curs liber schemei flexie prin contracii repetate izotonice.
Diagonale Kabat
Diagonala 1. Miscarea de jos in sus. (D1F)
Diagonala 2. Miscarea de jos in sus. (D1F)
Metoda Kabat hold-relax
Dintre toate metodele Kabat pentru umar, tehnica cea mai utilizata este contractie-relaxare.
Se stie ca amplitudinea miscarii active este mai mica decat aceea a celei pasive, deoarece la
sfarsitul excursiei apare contractia reflexa a antagonistilor. Din acest motiv, cu exercitiile active
nu se poate ajunge la excursia maxima de unde incepe punerea in tensiune a capsulei si
ligamentelor retracturate, cauza limitarii mobilitatii articulare, sechela posttraumatica. Pentru a
atinge acest obiectiv, trebuie deci depasita bariera musculara. Scopul tehnicii contractierelaxare va fi de a obtine inhibitia reflexa a musculaturii periarticulare, pentru a se putea
tractiona in continuare de capsula.

Diagonala flexie-abductie-rotatie externa relaxeaza muschii coboratori ai humerusului,

permitand intinderea capsulei inferioare.
Kinetoterapeutul executa lent aceasta diagonala (pacientul relaxat) pana la limita
amplitudinii. In acest moment, comanda executia activa a musculaturii diagonale inverse, care
face extensia-adductia-rotatia interna, el opunandu-se acestei miscari (doar rotatia interna este
permisa). Contractia izometrica dureaza cateva secunde (5-6 sec), apoi se comanda relaxare
brusca, iar kinetoterapeutul continua pasiv miscarea pe diagonala flexie-abductie-rotatie externa.
Totul se repeta de cateva ori.
O alta diagonala: flexie-adductie-rotatie interna permite tractiune pe capsula posterioara
(ameliorandu-se mai mult rotatia interna a bratului). Principiul tehnicii este acela ca mai sus.
Tehnicile de facilitare pot fi precedate de aplicatii de caldura sau, mai bine, de masaj cu
gheata, in scop antalgic si relaxant.
Refacerea mobilitatii
Pacient in decubit dorsal, cu bratul ridicat in flexie maxima (pe langa urechi) si
genunchii flectati. Un sac de nisip asezat pe brat il mentine in aceasta postura cotul
intins.
Pacient sezand pe un taburet langa o masa se aseaza bratul pe masa, cotul fiind
flectat la 90 (bratul abdus).
Mobilizari active (exercitii) pentru cresterea mobilitatii
Exercitiul 1. Mainile reunite la ceafa. Se incearca ridicarea coatelor pana in dreptul fetei. Se
apropie coatele (tractiune capsulara posterioara), se indeparteaza coatele (tractiune pe capsula
anterioara si ligamentul coracohumeral). Fig 1

Fig 1

Fig 2

Exercitiul 2. Cu fata la perete se paseste cu degetele in sus pe perete, membrul superior

fiind intins. Pe masura ce se urca mai sus pe perete, bolnavul se apropie. Treptat, corpul se
roteste la 90, in asa fel incat sa ajunga cu bratul sa priveasca zidul. (Fig 2)
Exercitiul 3. Mainile prind in fata o bara de spalier. Se fac genuflexii. Corpul, coborand, va
intinde capsula inferioara. (Fig 3)
Exercitiul 4. Exercitii cu bastonul, bratul sanatos avand rol de ghidaj si ajutor. Se executa
flexii, abductii-adductii, circumductii. (Fig 4)

Fig 3

Fig 4

Exercitii cu rezistenta pentru cresterea fortei musculare

a) Utilizarea scripetoterapiei cu contragreutati;
b) Utilizarea cordoanelor elastice sau a instalatiilor cu
arcuri;

c) utilizarea ganterelor si halterelor. (Fig 5)

Toate aceste exercitii se executa din pozitii de decubit dorsal si lateral, din pozitii stand si
sezand.
Miscarea urmeaza continuu traseul sau se opreste la un anumit punct (4-6 sec), avand astfel
efect
de
contractie
izometrica.
Fig 5

Indicatii metodice si observatii

Exercitiile de executa lent, ritmic, fara bruscari;
Progresivitatea exercitiilor va fi lenta, de la stadiile cele mai joase de forta musculara,
redoare articulara si coordonare, spre exercitii care cer forta, mobilitate articulara si
coordonare aproape normale;
Pozitionarea pacientului trebuie sa fie confortabila si accesibila manevrelor de executat;
Prizele kinetoterapeutului trebuie sa fie efectuate de asa maniera incat sa asigure
mobilizarea unei singure articulatii si in nici un caz nu se va mobiliza pasiv o articulatie
prin intermediul alteia;
Pacientul raspunde activ la comenzile kinetoterapeutului si este atent la miscarile pe care
trebuie sa le realizeze;
Tehnicile se repeta de 2-3 ori in functie de forta pacientului, de tehnica folosita si
dificultatea acesteia;
Se va urmari ca tonifierea musculara sa se execute intotdeauna pe toata amplitudinea de
miscare;

 Cu cat exercitiul reclama o forta de contractie mai intensa, cu atat pauza de relaxare va fi
mai lunga.

Concluzii si rezultate
Dupa terminarea intregului program de recuperare se vor observa urmatoarele
progrese si rezultate:

Disparitia durerii;
Cresterea mobilitatii;
Cresterea tonusului muscular;
Cresterea fortei musculare.

Bibliografie
1. Clement Baciu, Kinetoterapia pre si postoperatorie, Editura sport-turism, Bucuresti,
1981.
2.
Victor Papilian, Anatomia omului, Vol. 1, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1982.
3.
Dan V. Poenaru, Curs de ortopedie si traumatologie, Editura Lito U.M.F.T.,
Timisoara, 2001.
4.
Clement C. Baciu, Aparatul locomotor, Editura medicala, Bucuresti , 1981.
5.
T. Sbenghe, Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor,
Editura medicala, Bucuresti, 1981.
6.
Iaroslav Kiss, Fizio-kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului
locomotor, Editura medicala, Bucuresti, 1999.
7.
Eugenia Rosulescu, Ligia Rusu, Ana-Maria Stanomirescu, Notiuni practice de
kinetoterapie in recuperarea traumatismelor aparatului locomotor, Tipografia
Universitatii din Craiova, 2004.
8. http://www.ortopedieclinica.ro/articole/traumatologie/membru_superior/fractura_de_
diafiza_humerala/133