Masajul reflex este o metoda de tratament ce consta in excitarea, stimularea
unei regiuni, alta decat cele afectate, in scopul obtinerii unor actiuni reflexe favorabile la distanta.Consta in aplicarea unor excitatii mecanice in zonele dureroase ale somei si care corespund suferintei unor organe sau tesuturi profunde. Suportul anatomic este considerat arcul reflex format din receptor, cale aferenta, senzitivo-senzoriala, centru reflex, cale eferenta si organ efector. Acest tip de masaj are la baza conceptul convergentei inervatiei somatice la acelasi nivel medular cu inervatia unor viscere ; prin masajul zonei somatice corespunzatoare se influenteaza activitatea organelor interne. Este folosta notiunea de metamer.Metamerul corespunde regiunii somatice si organului interesat. Este organizat, pornind de la un segment al maduvei spinarii. Detinut de emergenta radacinilor spinale dorsale vertebrale drepte si stangi. Toate structurile anatomice care depind de acest segment spinal fac parte din metamer. Masajul reflex are ca efecte terapeutice locale destinderea tisulara, hiperemie, rol trofic tisular iar ca efecte generale ,reechilibrare neurovegetativa. Indicatii: se adreseaza afectiunilor care se manifesta cu dureri, unde durerile reprezinta indicatia majora . Dar este util si in unele tulburari functionale superficiale(cutanate),profunde,mioarticulare,mixte. Metodele superficiale de masaj reflex au in comun faptul ca actioneaza in acelasi teritoriu (pielea). Masajul se executa dupa limite, care indica directia tensiunii elastice a pielii si ar fi datorate distributiei fasciculelor conjunctive. Masajele reflexe mixte - se folosesc mai multe structuri(piele, tesut conjunctiv, etc.) in scopul obtinerii unor efecte reflexe. Metode profunde mioarticulare - Scopul este de a stimula mecanoreceptorii si de a inhiba mesajele nociceptive pe baza conceptului de mecanism de poarta a lui Wall si Melzack. MASAJUL REFLEXOGEN
Se bazeaza pe influenta reflexa a unor manevre clasice pe zone de proiectie
dureroasa tegumentara sau periostala. Aceasta tehnica include urmatoarele metode: A. Tehnica CYRIAX Se executa n urmatoarele etape: se depisteaza punctul ligamentar sau tendinos cel mai dureros prin palpare directa sau prin cresterea tensiunii musculare obtinuta prin contractie izometrica; se aplica pe acel punct dureros fie policele, fie indexul si mediusul suprapuse; se executa frictiuni circulare concentrice sau excentrice de mica amplitudine, antrennd pielea perpendicular pe directia fibrelor. OBSERVAIE TEHNIC durerea produsa trebuie sa fie suportabila, presiunea este foarte usoara la nceput si se intensifica pe masura ce durerea scade; durata sedintei nu va depasi 20 minute. B. Tehnica VOGLER Consta n depistarea punctelor dureroase si aplicarea de presiuni la acest nivel. Presiunile se executa fie cu vrful degetelor foarte, fie cu articulatia interfalangiana proximala a indexului si mediusului flectate. Intensitatea si durata presiunilor se vor adapta tolerantei bolnavului. Durerea declansata are urmatoarea evolutie: este destul de intensa la nceput; devine suportabila pe parcurs; dispare la sfrsit. Sedintele se repeta de 2-3 ori pe saptamna pna la vindecare C. Tehnica KNAPP Reprezinta presiuni profunde centripete executate la nivelul: sistemului venos al membrelor inferioare pentru prevenirea stazei venoase; abdomenului pentru efectul anticonstipant; punctelor dureroase ce corespund insertiilor tendinoase ligamentare, zonelor de emergenta ale nervilor, zonelor de fibroza. Masajul consta n: presiuni moderate urmate de frictiuni circulare concentrice sau excentrice repetate de 40-50 de ori.
D. Masopunctura chinezeasca Este o tehnica derivata din acupunctura. Necesita cunoasterea perfecta a localizarii punctelor asupra carora se actioneaza prin masaj. Punctele sunt situate pe anumite meridiane. La nivelul lor se executa frictiuni superficiale cu pulpa degetului sau chiar cu unghia, nlocuind astfel acele. http://tianshi-romania.tripod.com/id18.html
E. Masajul tesutului conjunctiv
Se bazeaza pe efectul stimularii nervilor periferici prin ntinderea tesutului conjunctiv cu raspunsuri reflexe vegetative si viscerale. Se procedeaza astfel: se ntinde tesutul conjunctiv prin plasarea policelui si inelarului pe tegument; se deplaseaza tesutul n limita elasticitatii maxime prin tractiune pe masa tisulara n directia policelui ce executa o adductie maxima; ntinderile se vor doza n functie de pragul durerii ce creste treptat ca urmare a dezechilibrului vegetativ.
