Articulaţia şoldului sau coxofemurală face legatura între scheletul
membrului inferior si centura pelviană. Este o articulaţie pluriaxială (enartroză), care se realizează între cavitatea cotiloidă (acetabula) a osului coxal si capul femurului. Suprafeţele articulare sunt sferice si acoperite cu cartilaje articulare. Articulaţia prezintă o alcătuire caracteristică având o capsulă articulară şi ligamente puternice. Este una din cele mai mobile articulaţii ale corpului omenesc. (Voiculescu I.C., colab., 1971: 218) Este o articulație sferoidală tipică, având trei axe de mişcare, cu o mare importanţă în statică si locomoţie. Această articulaţie unește capul femural și acetabulul. (Papilian V., 2006: 127) Articulaţia şoldului realizează atât transmiterea greutăţii corpului de la pelvis spre femur în faza sprijinului Figura nr. 1 – Articulația coxofemurala mono- sau bipodal, cât şi faza de (http://www.corpul-uman.com/) pendulare a membrului, necesară deplasării. (Rață M., 2014: 139)
2.3.1 SUPRAFEŢELE ARTICULARE
La nivelul osului coxal se gaseşte acetabulul sau cavitatea cotiloidă, o
cavitate ce reprezintă 1/2 de sfera situată pe faţa externă a coxalului, la nivelul joncțiunii ilion / inchion / pube. (Rinderu E.T., 2003: 78) Cavitatea acetabulară a coxalului - Ocupă o pozitie strategică: pe fata laterală a osului coxal. Spre deosebire de cavitatea glenoidă a scapulei, are un compartiment central nearticular, numit fosa acetabulară. Capul femural prezintă în centrul suprafetei sale o depresiune numită foseta capului pe care se inseră ligamentul intra-articular – ligamentul rotund. Capul femural este acoperit de cartilaj hialin, exceptând foseta ligamentului rotund. Colul femural este un segment cilindric, care leagă capul de diafiza femurală. Colul nu este în întregime intracapsular: o porţiune din faţa sa posterioară ramâne extracapsulară. Colul are rolul de a poziţiona specific centrul capului femural faţă de axul diafizei femurale si vârful marelui trohanter. (Rață M., 2014: 139) 2.3.2. MIJLOACE DE UNIRE
Sunt reprezentate de o capsulă întărită de un număr de ligamente, dintre
care ligamentul capului femoral, ce se află chiar în interiorul articulaţiei. La acţiunea de unire mai participă: labrul acetabular, muşchii periarticulari și presiunea atmosferică. Capsula articulară are forma unui manşon conoid, cu o bază mare inserată pe coxal și cu baza mică prinsă pe femur. (Papilian V., 2006: 128) Ligamentele sunt cele mai puternice din organism. Ele fac parte din structura intimă a capsulei şi determină caracterul de articulaţie cu conducere ligamentară. Se consideră că există cinci ligamente, dintre care 4 sunt extracapsulare si unul intracapsular.
Figura nr. 2 – Ligamentele articulației coxofemurale
(http://www.lectiadeortopedie.ro/)
Ligamentele anterioare sunt:
Ligamentul iliofemural este situat in partea superioară a feţei anterioare a capsulei. Porneşte de la baza spinei iliace anteroinferioare, împreună cu originea muşchiului drept femural şi se termină pe linia intertrohanteriană. (Rață M., 2014: 140) Ligamentul pubofemural se inseră pe eminenţa iliopubiană, creasta pectineală și ramura superioară a pubelui pe de o parte, iar pe de altă parte, fibrele lui se termină fixându-se înaintea trohanterului mic. Acest ligament limitează abductia si rotaţia externă. (Papilian V. 2006: 129) Ligamentul ischiofemural are originea pe spina ischiatică și se termină în regiunea fosei trohanterice, lângă tendonul muschiului obturator extern. El acționează ca limitator al mișcării de rotație internă. Zona orbiculară este un dispozitiv special, capsular, format din fasciculele profunde ale celor trei ligamente amintite anterior și înconjoară ca o praștie colul femurului. Are o importanță reală în susținerea colului și capului femural în cavitatea acetabulară. (Rață M., 2014: 141) Ligamentul rotund sau ligamentul capului femural se întinde de la foseta capului femural spre ligamentul transvers al cadrului acetabular și zonele învecinate prin trifurcarea sa. El are doar rol nutritiv pentru capul femural. Articulația este înconjurată de mușchi care o întăresc: anterior de tendonul dreptului femural, psoasiliacul, pectineul, iar posterior de un strat muscular profund, format de piramidal, gemen superior, obturator interior, gemen inferior, pătratul femural și alt strat superficial, format de marele fesier; în plan supero- lateral este acoperită de fesierul mic si mijlociu, iar infero-intern vine în raport cu obturatorul extern. (Iliescu A., 1976: 83)
2.3.3. BIOMECANICA ARTICULAŢIEI ŞOLDULUI
Articulația șoldului se prezintă ca o articulație sferoidală tipică, cu trei axe
de mișcare. La nivelul ei se pot produce următoarele mișcări: flexie-extensie; abducție-adducție; rotație internă-externă; circumducție. Datorită lungimii colului femural și unghiului de înclinație, mișcările de flexie-extensie și abducție- adducție se asociază cu mișcări de rotație. (Rață M., 2014: 141)
Figura nr. 3 – Mișcările articulației coxofemurale
(http://www.lectiadeortopedie.ro/)
Flexia și extensia se execută în jurul unui ax transversal ce trece prin vârful
trohanterului mare. În mișcarea de flexie, coapsa se apropie de peretele anterior al abdomenului; iar în extensie aceasta se îndepărtează. În flexie, partea anterioară a capsulei și ligamentul iliofemural se relaxează. Mușchii posteriori ai coapsei, limitează acestă mișcare. Amplitudinea totală a mișcărilor de flexie-extensie depinde de poziția în care se află genunchiul: astfel, dacă acesta este întins, flexia coapsei va fi limitată la aproximativ 90°. Când genunchiul este flectat, flexia coapsei atinge 130°. Mișcarea de abducție-adducție. Se execută în jurul unui ax sagital ce trece prin centrul capului femural. Abducția este mișcarea prin care coapsa se îndepărtează de linia mediană. Limitarea ei, când coapsa este în flexie, este produsă prin întinderea ligamentului pubofemural, iar când coapsa este în extensie prin intermediul ligamentului ilio- pretrohanterian. (Papilian V., 2006: 131) Amplitudinea maximă de abducție când coapsa este extinsă este de 60° , iar când este flectată poate atinge 70°. (Rață M., 2014: 141) Adducția este mișcarea inversă prin care coapsa este adusă medial. Mișcarea se oprește prin întâlnirea celor două coapse. În cazul în care coapsa este puțin flectată, atunci membrul situat anterior (cel flectat) poate trece dincolo de linia mediană și chiar de membrul opus. Limitarea adducției este dată de întinderea ligamentului iliopretrohantinian. Mișcările de rotație internă și externă se realizează în jurul unui ax vertical ce trece prin capul femural. Amplitudinea maximă a rotației externe este de 15°, iar cea a rotației interne de 35°. În cazurile în care coapsa se află în poziție de flexie si abducție (cu ligamentele relaxate), amplitudinea totală a rotației atinge valoarea de 100°. Rotația externa (supinația femurală) este limitată de fasciculul iliopretrohanterian; în rotația internă (pronația femurală) este limitată de ligamentul ischiofemural. Circumducția este mișcarea ce rezultă din alternarea celor patru mișcări precedente. În realizarea acesteia intervin toate grupele musculare ale șoldului. În timpul executării circumducției, capul femural se învârtește în acetabul; epifiza inferioară a femurului descrie un cerc, iar diafiza acesteia, un con. (Papilian V., 2006: 131)