Sunteți pe pagina 1din 4

ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ŞOLDULUI

Articulaţia şoldului sau coxofemurală face legatura între scheletul


membrului inferior si centura pelviană. Este o articulaţie pluriaxială (enartroză),
care se realizează între cavitatea cotiloidă (acetabula) a osului coxal si capul
femurului. Suprafeţele articulare sunt sferice si acoperite cu cartilaje articulare.
Articulaţia prezintă o alcătuire
caracteristică având o capsulă
articulară şi ligamente puternice. Este
una din cele mai mobile articulaţii ale
corpului omenesc. (Voiculescu I.C.,
colab., 1971: 218)
Este o articulație sferoidală
tipică, având trei axe de mişcare, cu o
mare importanţă în statică si
locomoţie. Această articulaţie unește
capul femural și acetabulul. (Papilian
V., 2006: 127)
Articulaţia şoldului realizează
atât transmiterea greutăţii corpului de
la pelvis spre femur în faza sprijinului Figura nr. 1 – Articulația coxofemurala
mono- sau bipodal, cât şi faza de (http://www.corpul-uman.com/)
pendulare a membrului, necesară
deplasării. (Rață M., 2014: 139)

2.3.1 SUPRAFEŢELE ARTICULARE

La nivelul osului coxal se gaseşte acetabulul sau cavitatea cotiloidă, o


cavitate ce reprezintă 1/2 de sfera situată pe faţa externă a coxalului, la nivelul
joncțiunii ilion / inchion / pube. (Rinderu E.T., 2003: 78)
Cavitatea acetabulară a coxalului - Ocupă o pozitie strategică: pe fata
laterală a osului coxal. Spre deosebire de cavitatea glenoidă a scapulei, are un
compartiment central nearticular, numit fosa acetabulară.
Capul femural prezintă în centrul suprafetei sale o depresiune numită foseta
capului pe care se inseră ligamentul intra-articular – ligamentul rotund. Capul
femural este acoperit de cartilaj hialin, exceptând foseta ligamentului rotund.
Colul femural este un segment cilindric, care leagă capul de diafiza
femurală. Colul nu este în întregime intracapsular: o porţiune din faţa sa
posterioară ramâne extracapsulară. Colul are rolul de a poziţiona specific centrul
capului femural faţă de axul diafizei femurale si vârful marelui trohanter. (Rață
M., 2014: 139)
2.3.2. MIJLOACE DE UNIRE

Sunt reprezentate de o capsulă întărită de un număr de ligamente, dintre


care ligamentul capului femoral, ce se află chiar în interiorul articulaţiei. La
acţiunea de unire mai participă: labrul acetabular, muşchii periarticulari și
presiunea atmosferică.
Capsula articulară are forma unui manşon conoid, cu o bază mare inserată
pe coxal și cu baza mică prinsă pe femur. (Papilian V., 2006: 128)
Ligamentele sunt cele mai puternice din organism. Ele fac parte din
structura intimă a capsulei şi determină caracterul de articulaţie cu conducere
ligamentară. Se consideră că există cinci ligamente, dintre care 4 sunt
extracapsulare si unul intracapsular.

Figura nr. 2 – Ligamentele articulației coxofemurale


(http://www.lectiadeortopedie.ro/)

Ligamentele anterioare sunt:


Ligamentul iliofemural este situat in partea superioară a feţei anterioare a
capsulei. Porneşte de la baza spinei iliace anteroinferioare, împreună cu originea
muşchiului drept femural şi se termină pe linia intertrohanteriană. (Rață M., 2014:
140)
Ligamentul pubofemural se inseră pe eminenţa iliopubiană, creasta
pectineală și ramura superioară a pubelui pe de o parte, iar pe de altă parte, fibrele
lui se termină fixându-se înaintea trohanterului mic. Acest ligament limitează
abductia si rotaţia externă. (Papilian V. 2006: 129)
Ligamentul ischiofemural are originea pe spina ischiatică și se termină în
regiunea fosei trohanterice, lângă tendonul muschiului obturator extern. El
acționează ca limitator al mișcării de rotație internă.
Zona orbiculară este un dispozitiv special, capsular, format din fasciculele
profunde ale celor trei ligamente amintite anterior și înconjoară ca o praștie colul
femurului. Are o importanță reală în susținerea colului și capului femural în
cavitatea acetabulară. (Rață M., 2014: 141)
Ligamentul rotund sau ligamentul capului femural se întinde de la foseta
capului femural spre ligamentul transvers al cadrului acetabular și zonele
învecinate prin trifurcarea sa. El are doar rol nutritiv pentru capul femural.
Articulația este înconjurată de mușchi care o întăresc: anterior de tendonul
dreptului femural, psoasiliacul, pectineul, iar posterior de un strat muscular
profund, format de piramidal, gemen superior, obturator interior, gemen inferior,
pătratul femural și alt strat superficial, format de marele fesier; în plan supero-
lateral este acoperită de fesierul mic si mijlociu, iar infero-intern vine în raport cu
obturatorul extern. (Iliescu A., 1976: 83)

2.3.3. BIOMECANICA ARTICULAŢIEI ŞOLDULUI

Articulația șoldului se prezintă ca o articulație sferoidală tipică, cu trei axe


de mișcare. La nivelul ei se pot produce următoarele mișcări: flexie-extensie;
abducție-adducție; rotație internă-externă; circumducție. Datorită lungimii colului
femural și unghiului de înclinație, mișcările de flexie-extensie și abducție-
adducție se asociază cu mișcări de rotație. (Rață M., 2014: 141)

Figura nr. 3 – Mișcările articulației coxofemurale


(http://www.lectiadeortopedie.ro/)

Flexia și extensia se execută în jurul unui ax transversal ce trece prin vârful


trohanterului mare. În mișcarea de flexie, coapsa se apropie de peretele anterior
al abdomenului; iar în extensie aceasta se îndepărtează. În flexie, partea anterioară
a capsulei și ligamentul iliofemural se relaxează. Mușchii posteriori ai coapsei,
limitează acestă mișcare. Amplitudinea totală a mișcărilor de flexie-extensie
depinde de poziția în care se află genunchiul: astfel, dacă acesta este întins, flexia
coapsei va fi limitată la aproximativ 90°.
Când genunchiul este flectat, flexia coapsei atinge 130°.
Mișcarea de abducție-adducție. Se execută în jurul unui ax sagital ce trece
prin centrul capului femural.
Abducția este mișcarea prin care coapsa se îndepărtează de linia mediană.
Limitarea ei, când coapsa este în flexie, este produsă prin întinderea ligamentului
pubofemural, iar când coapsa este în extensie prin intermediul ligamentului ilio-
pretrohanterian. (Papilian V., 2006: 131)
Amplitudinea maximă de abducție când coapsa este extinsă este de 60° ,
iar când este flectată poate atinge 70°. (Rață M., 2014: 141)
Adducția este mișcarea inversă prin care coapsa este adusă medial.
Mișcarea se oprește prin întâlnirea celor două coapse. În cazul în care coapsa este
puțin flectată, atunci membrul situat anterior (cel flectat) poate trece dincolo de
linia mediană și chiar de membrul opus. Limitarea adducției este dată de
întinderea ligamentului iliopretrohantinian.
Mișcările de rotație internă și externă se realizează în jurul unui ax
vertical ce trece prin capul femural. Amplitudinea maximă a rotației externe este
de 15°, iar cea a rotației interne de 35°. În cazurile în care coapsa se află în poziție
de flexie si abducție (cu ligamentele relaxate), amplitudinea totală a rotației atinge
valoarea de 100°. Rotația externa (supinația femurală) este limitată de fasciculul
iliopretrohanterian; în rotația internă (pronația femurală) este limitată de
ligamentul ischiofemural.
Circumducția este mișcarea ce rezultă din alternarea celor patru mișcări
precedente. În realizarea acesteia intervin toate grupele musculare ale șoldului. În
timpul executării circumducției, capul femural se învârtește în acetabul; epifiza
inferioară a femurului descrie un cerc, iar diafiza acesteia, un con. (Papilian V.,
2006: 131)