DEVIAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE

Atitudinea corectă a corpului este semn al echilibrului fizic şi psihic,

rezultantă a dezvoltării normale şi armonioase a corpului. Atitudinea corectă
depinde deci de un organism şi sistem nervos sănătos.
Multe sechele, după îmbolnăviri sau intervenţii chirurgicale, îşi lasă
amprenta prin modificări ale atitudinii în totalitate sau numai a unor segmente ale
corpului omenesc. Chiar şi organele de simţ pot altera această atitudine, în sensul
că având auzul defectuos la o ureche aceasta îl obligă pe cel în cauză la o atitudine
asimetrică a capului, rotat intr-o parte, pentru a auzi mai bine. Văzul, la rândul lui,
influenţează atitudinea capului şi a trunchiului prin aplecarea înainte, pentru a
apropia ochii de obiect.
Iniţial, atitudinile greşite ale coloanei vertebrale nu produc dureri care să-l
determine pe individ să se adreseze medicului, dar acestea cu timpul vor duce la
oboseala organismului şi la schimbări mecanice şi fiziologice care se repercutează
atât asupra aparatului locomotor, cât şi a celorlalte funcţii ale corpului omenesc.
Cel mai mult este afectată respiraţia, prin poziţia în flexie a trunchiului (anterioară
sau laterală). Musculatura abdominală slabă influenţează şi mişcările coastelor şi
diafragmului. Ori, cu o respiraţie deficitară nu vom avea un metabolism normal
sau echilibru glandular și activitate nervoasă normale.
Funcția cordului este și ea stânjenită prin atitudinea defectuoasă a coloanei
și cutiei toracice, ceea ce determină o stânjenire a circulației sanguine și cu
repercursiuni la periferie.
Cauzele care contribuie la modificarea ținutei corecte a trunchiului sunt
muliple. Printre acestea trebuie menționată, în primul rând poziția copilului în
bancă la școală sau la masa lui de acasă, unde își petrece o bună parte din zi,
tocmai în perioada de creștere și care are influență asupra coloanei vertebrale.
A preveni este mai uşor decât a vindeca. Şi în cazul prevenirii atitudinilor
vicioase, Adrian Ionescu recomandă următoarele măsuri:
- cunoaşterea cauzelor şi a împrejurărilor care determină atitudinea vicioasă
şi înlăturarea lor la timp;
- îmbunătăţirea stării de sănătate, obţinerea vigorii şi rezistenţei a celor
predispuşi la atitudini defectuoase, prin procedee de călire, exerciţii fizice şi
măsuri de igienă;
- îmbunătăţirea factorilor şi condiţiilor activităţii şi odihnei zilnice (banca
pentru şcolari şi masa de lucru pentru oamenii muncii).
Şi la omul adult contează poziţia în care el şade la birou sau în maşină cu
care se deplasează. Mulţi obişnuiesc să şadă cifozaţi, cu bazinul răsturnat înapoi,
presând discurile anterior şi întinzând posterior muşchii şi tendoanele, poziţie care
cu timpul devine obositoare şi chiar dureroasă din cauza unei proaste irigaţii
sanguine. Nici poziţia dreaptă nu este recomandată căci este greu de suportat, cu
excepţia celor care au spatele plan (fără curburi). De aici necesitatea unor scaune
care să ţină coloana vertebrală în poziţia cea mai comodă. Sunt indicate scaunele
cu sprijin lombar şi care să aibă partea pe care se şade înclinată înapoi cu 30°,
pentru a fixa mai bine regiunea lombară (figura nr. 8).

Figura nr. 8 – Poziția trunchiului șezând

(www.positivehealth.com)
În cazul deplasărilor cu mașina, poziția condicătorului la volan are o mare
importanță pentru coloană, ea fiind supusă solicitărilor din ce în ce mai mari în
autobuz, camion și tractor la care amortizarea este mai proastă.
Poziția optimă la volan este aceea cu coloana lombară ușor răsturnată, cu
un unghi de 110-120° între trunchi și coapse. Aceasta se obține printr-o înclinare
a spătarului la 20-30° ceea ce ar permite preluarea a 30% din greutatea corpului
de către spătar. O pernă rigidă fixată la lombe completează poziția corectă la
volan.
Omul are un lanț de mușchi posteriori poliarticulari, care prin tonusul lor
asigură statica și prin contracția lor în urma reflexelor posturale răspund la
echilibrul trunchiului. Stabilitatea vertebrală este dată deci de masa comună a
sistemelor de mușchi interspinoși, intertransverși, transverso-spinoși și spino-
transverși, la care se adaugă ceilalți mușchi ai spateliui: lungul dosal și
supracostalii care contribuie la stabilitatea vertebro-costală; mușchii sacro-
lombari care fixează coastele și în plus trapezul, mare dorsal, dințatul mic
posterior și superior, posterior și inferior, psoasul-iliac.
Urmărind dispunerea mușchilor paravertebrali față de curburile coloanei
vertebrale, vedem că în regiunea cervicală și lombară sunt în fața liniei de
gravitație, ceea ce demonstrează că în cazul contracției lor produc extensia
coloanei, contribuind la corectarea cifozei dorsale dar accentuând curburile
lordotice.
În cazul sistemului transverso-spinos, prin inserțiile mușchilor determină
extensia coloanei (ca și intertransverșii) și înclinarea laterală de aceeași parte și
rotarea de paertea opusă a contracției. Putem afirma că acest sistem de mușchi
este responsabil în producerea scoliozei. (Dumitru D., 1984:33-37)
Durerile și tulburările funcționale nu apar în momentul în care aceste
atitudini deficiente încep să se instaleze, dar începe să se modifice aspectul
exterior în defavoarea armoniei fizice.
 Exercițiile recomandate vizează aparatul osteo-muscular, urmărind
corectarea deformațiilor instalate sau în curs de formare și realizarea obișnuinței
de autocontrol pentru menținearea unei ținute corecte. (Engrich E., 2011:40)