Kinetologie-C9, C10

Exercitiile fizice pasive se realizeaza fara contractii musculare voluntare, segmentele articulare fiind mobilizate de forte externe, care se substituie fortei musculare mobilizatoare. Conditii generale: sala de recuperare sa fie amplasata departe de sursele de poluare fonica si fizico-chimica, bine iluminata, aerisita si incalzita la temperatura de confort 18-22 grade C; pacientul sa fie plasat in pozitii relaxante, alese in functie de articulatia mobilizata si tipul leziunii; de obicei se foloseste decubitul dorsal; kinetoterapeutul trebuie sa castige increderea pacientului, care va fi informat asupra tehnicii si scopului manevrelor la care va fi supus; mobilizarea sa fie analitica, adica sa antreneze pe rand cate o articulatie, intrun sens de miscare; se va evita mobilizarea unei articulatii prin intermediul alteia; se vor mobiliza mai intai articulatiile mari, in care miscarea este ampla si apoi articulatiile mici, cu miscari de amplitudine mai redusa; se va respecta regula indoloritatii (manevrele se vor executa pana la limita aparitiei durerii); in consecinta: -nu se vor forta structurile articulare si periarticulare, deoarece se pot declansa reactii inflamatorii si contracturi musculare periarticulare; -nu se vor mobiliza articulatiile dureroase, cu reactii inflamatorii importante sau cu hidartroza. mobilizarea se va adapta scopului propus si cauzei generatoare a impotentei functionale; se va pregati regiunea respectiva prin proceduri cu actiune analgezica si de incalzire: hidroterapie in apa calda, aplicatii de parafina, electroterapie, masaj Din punct de vedere tehnic, mobilizarea pasiva se poate realiza: pur asistata; autopasiva; prinmecanoterapie: cu scripeti si prin tractiuni; prin mobilizari fortate: sub anestezie si sub forma de manipulari; pasivo-activa. Mobilizarea pasiva pura asistata Mobilizarea pasiva pura asistata este efectuata de catre kinetoterapeut, se mai numeste si mobilizare manuala si este considerata forma cea mai precisa a mobilizarii pasive. Kinetoterapeutul initiaza, conduce si incheie miscarea cu presiuni sau tensiuni lente, dar insistente, pentru a ajunge la limitele reale ale mobilitatii. Pe langa conditiile generale ale mobilizarilor pasive, mobilizarea pasiva asistata presupune: adoptarea de catre kinetoterapeut a unor pozitii confortabile, care sa-i permita maxima tehnicitate si eficienta; desi pozitiile variaza de la o articulatie la alta, nu trebuie sa oboseasca pacientul; aplicarea corespunzatoare a prizei si contraprizei: -priza sau pozitia mainii pe segmentul distal se va realiza la diverse distante de articulatia de mobilizat, in functie de afectiune;

-contrapriza sau pozitia mainii pe segmentul proximal are rolul de fixare a acestuia; se aplica deasupra articulatiei de mobilizat, pentru ca mobilizarea segmentului distal sa nu angreneze si articulatiile supraiacente. mobilizarile se efectueaza analitic: vizeaza una sau mai multe articulatii, respectiv una sau toate miscarile posibile in articulatia sau articulatiile respective; secventa miscarii va fi decisiva: de la distal spre proximal, sens care favorizeaza si intoarcerea veno-limfatica; miscarile pot fi ritmate sau line, rata repetitiei putandu-se mentine la fiecare tempo; schimbarea prizelor va fi blanda si cu modificari minime ale pozitiei mainilor, evitand orice disconfort al pacientului; durata unei sedinte va fi de 10 minute; se poate repeta de 2-3 ori/zi. Cand apar reactii locale: durere, contractura, pierdere de amplitudine sau reactii generale: febra, stare de enervare sau oboseala, spatierea dintre sedinte va fi mai mare sau chiar se vor suspenda pentru cateva zile. Mobilizarea autopasiva Mobilizarea autopasiva este mobilizarea pasiva executata direct de subiect, cu ajutorul unei parti a corpului sau indirect, prin intermediul unor instalatii, de obicei circuite cu scripeti. Avantaje: este lipsita de riscuri, deoarece pacientul intrerupe mobilizarea cand apar semne de intoleranta (durere); se pot executa sedinte repetate si prelungite, cu suferinte minime si rezultate maxime; impune supraveghere minima, de aceea se pot executa si la domiciliul bolnavului, in intervalele dintre sedinte de la sala de kinetoterapie; solicita interesul pacientului. Indicatii: redori articulare indiferent de cauza. Din punct de vedere tehnic se realizeaza: manual, cu scripeti si prin sprijin corector: -manual, cu ajutorul membrului superior sanatos, capabil sa mobilizeze membrul bolnav, care poate fi: membrul superior de partea opusa (homolog heterolateral) ori membrul inferior de aceeasi parte (heterolog homolateral) sau de partea opusa (heterolog heterolateral); -prin circuite cu scripeti, care utilizeaza sistemul scripete reciproc, in care o extremitate a corzii este fixata, prin sistemul de prindere, de segmentul de membru care asigura mobilizarea; -prin sprijin corector, respectiv prin presiuni ale corpului sau ale unui segment asupra altuia. Mobilizarea pasiva prin mecanoterapie Mobilizarea pasiva prin mecanoterapie se realizeaza prin montaje de scripeti, arcuri, chingi, actionate de forta de gravitatie, sisteme mecanice de greutati si parghii, motorase electrice Conditii: instalatia sa fie centrata, prin plasarea membrului de mobilizat astfel incat axa aparatului sa coincida cu axa articulatiei;

sa se fixeze unul sau ambele segmente articulare; mobilizarea sa progreseze in ritm lent, uniform sau in etape scurte (progresie in trepte). Indicatii: fracturi complicate; reeducarea fracturilor, imediat dupa consolidare; situatii in care impulsul motor este imposibil, de exemplu in sechelele leziunilor nervoase. Tractiunile reprezinta cea mai folosita forma de mobilizare pasiva prin mecanoterapie. Tractiunile se bazeaza pe principiul extensiei si contraextensiei, enuntat de Hipocrate, si constau din intinderi ale partilor moi ale aparatului locomotor: muschi, tendoane, ligamente, capsule articulare. Intinderile sunt realizate prin forte externe reprezentate de greutati, care actioneaza in diverse montaje de mecanoterapie. Din punct de vedere tehnic tractiunile se clasifica in: -continue; -discontinue; -fixate alternativ. Tractiunile sau extensiile continue incadreaza diverse segmente ale corpului in aliniamentul normal printr-o forta de intindere constanta, care actioneaza in axul longitudinal al segmentelor sau articulatiei. Indicatii: corectii angulare ale unor articulatii in redoare; corectii liniare in caz de incalecare osoasa (fracturi) sau deplasare articulara determinata de contractia musculara puternica. Efecte: analgezice; scad contractura-retractura; scad presiunea intraarticulara prin departarea capetelor osoase (efect decoaptant). Se prefera tractiunile slabe si prelungite, cu toate ca efectul favorabil apare mai tarziu. Cele puternice, de scurta durata au efect imediat, dar pot fi urmate de dureri puternice, provocate de rupturi sau contracturi reflexe de aparare. Indicatii tehnice: se va evita tractiunea prin intermediul unei articulatii sanatoase; se vo fixa bine segmentele ce urmeaza a fi tractionate; se va aplica contraextensie la radacina membrului. Procedee de realizare a tractiunilor continue: -tractiunea tegumentara se realizeaza prin benzi adezive aplicate pe piele, care inconjoara segmentul pana la nivelul asupra caruia se tractioneaza (metoda Tillaux); -tractiunea transosoasa se utilizeaza cand este necesara o tractiune energica si de durata mai lunga. Se foloseste brosa Kirschner, a carei penetratie transosoasa este cvasiindolora. Tractiunile sau extensiile discontinue se executa periodic, la intervale variabile de timp, utilizand forte de tractiune progresiv crescatoare sau descrescatoare, care actioneaza in axul longitudinal al segmentelor. Indicatii: redori articulare fara afectarea pozitiei anatomice; articulatii dureroase cu contractura musculara; procese inflamatorii articulare; discopatii. Tractiunile fixate alternativ reprezinta alternari intre tractiuni continue, cu forte fixe, prin care se intind tesuturile moi si imobilizari (fixari) ale rezultatelor acestora, respectiv ale posturilor corective obtinute. Intervalul de timp in care se succed aceste doua momente este de circa 48 de ore. Indicatii: retractii cicatriceale; redori articulare generate de retracturi ale tesuturilor moi. Acest tip de tractiuni se executa: a).etapizat, in caz de imobilizare in aparat gipsat a segmentelor de membre:

-oblic pe segmentele adiacente articulatiei, sistemul de tractiune fiind realizat prin tije cu surub sau alte ansambluri fixate in aparatele de imobilizare, care imbraca segmentele respective; -in ax longitudinal la circa 48 de ore de la imobilizare; tractiunile se efectueaza printr-o gipsotomie la nivelul articulatiei respective si au rol de a reduce postura vicioasa; apoi, gipsul se reface si se fixeaza postura corectata. b).in ax longitudinal la nivelul coloanei vertebrale, in scoliozele juvenile; se realizeaza prin tije verticale fixate inferior, la nivelul bazinului, in aparat gipsat si superior la nivelul calotei craniene intr-un halou metalic. Accidente: fracturi survenite pe fondul osteoporozei de imobilizare; rupturi de fibre colagene, urmate de organizarea proceselor aderentiale. Mobilizari manuale fortate Mobilizarea fortata sub anestezie consta in provocarea deliberata a unor rupturi tisulare peri- si intraarticulare, prin care se asigura cresterea rapida si importanta a amplitudinii articulare. Dupa mobilizare, amplitudinea obtinuta trebuie fixata in pozitia maxima, iar dupa 48 de ore se incepe mobilizarea pasivo-activa. Accidente: smulgeri tendinoase, ligamentare, osoase; rupturi ale tesuturilor moi, insotite de hematoame; microhemoragii; fracturi de epifize, in special la copii; elongatii ale nervilor periferici. Manipularile sunt mobilizari pasive fortate prin care segmentele unei articulatii sunt deplasate pana la limita anatomica maxima posibila, pe o directie de miscare, in sens opus celui blocat. Manipularile se aplica in special coloanei vertebrale si mai putin membrelor. Trebuie sa respecte 2 reguli de baza: a miscarii contrare si a nondoloritatii. Manipularile se executa in 3 etape: pozitionarea vizeaza atat pacientul, cat si kinetoterapeutul. In cazul pacientului asigura relaxarea locala, care poate fi amplificata prin aplicatii de caldura si masaj regional calmant, constand in manevre lungi, efectuate cu ritm si intensitate scazuta. In cazul kinetoterapeutului pozitia va fi astfel aleasa incat sa-i permita o maxima tehnicitate. mobilizarea pasiva se efectueaza de 5-10 ori pe toate directiile, respectiv sensurile de miscare, elementele periarticulare fiind intinse pana la limita maxima posibila, care va fi mentinuta cateva secunde. manipularea propriu-zisa se efectueaza cand pacientul este obisnuit cu etapele anterioare; consta dintr-o miscare fortata, unica, brusca, dincolo de limita anatomica maxima, efectuata in sens opus celui dureros si blocat. Efecte: disparitia contracturii musculare, respectiv a pozitiei antalgice si a durerii. Contraindicatii: procese inflamatorii, osteoporoza, osteomalacie, neoplasme primitive sau secundare ale segmentelor articulare mobilizate. Accidente: -rupturi vasculare; -rupturi ale nervilor periferici; -tromboza arterei vertebrale urmata de exitus; -sindroame de compresiune, urmate de pareze, paralizii

Mobilizarea pasivo-activa Efectele exercitiilor fizice pasive au fost sistematizate de catre Rocher (cusca Rocher)-locale si la distanta (generale). 1).Efectele locale se rasfrang asupra articulatiilor, muschilor si circulatiei. La nivelul articulatiilor produc cresterea supletei capsulelor si ligamentelor articulare si ruperea aderentelor intraarticulare determinand astfel cresterea amplitudinii articulare; cresterea secretiei sinoviale; neoformarea de cartilaj hialin la nivelul suprafetei articulare. La nivelul musculaturii produc mentinerea sau cresterea excitabilitatii musculare proportional cu gradul de intindere. Important este si modul de realizare a intinderii (rapid sau lent), prin care se declanseaza reflexul de intindere (strech reflexul) cu efecte facilitatorii sau inhibitorii asupra musculaturii agoniste. La nivelul circulatiei locale produc: -comprimarea capilarelor din muschi, iar in perioada de relaxare care urmeaza mobilizarii se produc dilatarea si reumplerea lor cu sange; -daca mobilizarile se executa ritmic se produce un pompaj care favorizeaza atat eliminarea produsilor toxici de metabolism, cat si circulatia venolimfatica de intoarcere, prevenind astfel instalarea flebo-trombozelor. Mobilizarea pasiva se indica post-operator precoce, in interventiile pe sold si genunchi in care riscul de flebo-tromboze este de 30%; -inducerea hiperemiei locale. 2).Efectele generale se rasfrang asupra sistemului neuropsihic, endocrin si asupra viscerelor. Mentin memoria kinestezica pentru segmentul respectiv pe care il reintegreaza in schema corporala si spatiala. Au efecte benefice asupra sferei psihice atunci cand pacientii pot mobiliza partial un segment sau observa ca kinetoterapeutul reuseste sa-i mobilizeze segmentul lezat. Stimuleaza sistemul endocrin; cresc motilitatea viscerelor cavitare; cresc functiile de eliminare (tranzitul intestinal, diureza). Cresc volumele pulmonare si aplitudinea miscarilor respiratorii; intensifica schimburile gazoase la nivel pulmonar si tisular; cresc secretia glandelor digestive. Exercitii fizice cu suspensiesuspensoterapie: sunt forme de mecanoterapie prin care se realizeazamobilitati pasive, autopasive si active cu rezistenta. Prin suspensie se suprima fortele de gravitatie care actioneaza asupra corpului sau segmentele sale. Pentru realizarea unei suspensii sunt necesare urmatoarele: un punct fix de suspensie (carlig de agatare); elemente de suspensie-inextensibile (corzi); -extensibile (arcuri elastice, benzi, cordoane elastice); elemente de sustinere a membrelor sau a corpului reprezentate de chingi, esarfe. Cand suspensia angreneaza intregul corp se realizeaza suspensie generala, iar cand se limiteaza la segmente ale acestuia se realizeaza suspensie segmentara. Cand elementele de suspensie sunt inextensibile suspensiile sunt fixe, iar cand acestea sunt extensibile se realizeaza suspensii elastice. 1).Exercitii fizice cu suspensie segmentara: principii metodice: -segmentul se suspenda in pozitia orizontala, din care poate fi mobilizat intr-un plan paralel cu suprafata de sprijin;

-punctul de suspensie se plaseaza deasupra segmentului suspendat, in diverse puncte, in functie de efectele pe care dorim sa le inducem; -rezultanta dintre forta de tractiune a corzii si gravitatie se calculeaza dupa regula paralelogramului; -suspensiile se realizeaza numai pentru articulatiile care prezinta cel putin 2 grade de libertate. Suspensiile segmentare fixecorzi; sunt de mai multe feluri: -a).suspensia pendulara (verticala)-se realizeaza cand punctul de acrosaj si elementele de mentinere sunt asezate pe aceeasi linie si sunt situate distal fata de segmentul asupra caruia actionam. In aceasta situatie forta de suspensie este nula, deoarece tractiunea si gravitatea sunt egale si una in prelungirea celeilalte; membrul este relaxat, stare amplificata prin folosirea unei suspensii suplimentare. Aplicatii terapeutice: relaxarea muschilor articulatiei interesate; reantrenarea muschilor cu forta 2 (fara gravitatie). -b).suspensia axiala se realizeaza cand punctul de suspensie este situat deasupra articulatiei de mobilizat, iar chinga distal, coarda avand directie oblica. Rezultanta dintre forta de tractiune si gravitatie este centripeta si efectul este coaptant. Aplicatii terapeutice: reantrenare musculara cand forta este sub 2; relaxare; mentinerea sau cresterea amplitudinii articulare. -c).suspensia excentrica se realizeaza cand punctul de suspensie este situat oriunde in afara proiectiei segmentului suspendat; chinga este plasata distal, coarda are directie oblica. Rezultanta dintre forta de tractiune si gravitatie este centrifuga si induce un efect coaptant. Aplicatii terapeutice: fracturi cu infundare sau cu deplasare (incalecare). Suspensiile segmentare elastice cunosc aceleasi forme ca si cele fixe, numai ca elementul de suspensie are o lungime variabila, rezultata din raportul dintre greutatea segmentului si rezistenta la intindere a resortului. Avantajele acestor suspensii: permit mobilizari cu consum energetic redus; se indica pacientilor cu afectiuni cardio-vasculare si pulmonare grave si cu forta musculara scazuta. Aceste suspensii se indica in corectari ale dezaxarilor; permit efectuarea testului muscular al rezistentei maxime (RM). Se mai utilizeaza in terapia ocupationala, in ergoterapiein cazuri severe de deficit motor. 2).Exercitii fizice cu suspensie generala: constau din atarnarea intregului corp in unul sau mai multe puncte de suspensie. Cand intregul corp se atarna intr-un singur punct, atunci se realizeaza suspensii instabile, iar cand fiecare chinga se plaseaza in cate un punct, atunci se realizeaza o suspensie stabila. Chingile se plaseaza de obicei la nivelul capului, gatului, toracelui, bazinului si soldurilor, genunchilor, gleznelor si picioarelor. Chingile plasate la nivelul umerilor, coatelor si mainilor nu sunt obligatorii. Inducerea relaxarii intregului corp se produce prin imprimarea unor miscari de balansare si se testeaza prin imprimarea unor miscari de pendulare la nivelul membrelor inferioare si care se propaga in val spre extremitatea cefalica. Este necesara si suspensia membrelor superioare. Obtinerea stabilitatii generale a corpului se induce prin aceleasi miscari ca si relaxarea, numai ca stabilitatea generala se va impune cu viteza mai mare. Stimularea circulatiei se induce initial dinspre membrele inferioare spre cap si apoi dinspre umeri spre membrele inferioare. Pregatirea pacientului pentru pozitia stand se obtine prin sprijinul alternativ al picioarelor pe bazinul sau coapsele kinetoterapeutului.

Antrenarea functiei de sprijin a coatelor se realizeaza prin balansari ale corpului in timpul carora se produc flexia si extensia coatelor. Indicatii: politraumatisme; convalescenta dupa interventii chirurgicale severe; osteoporoza; traumatisme cu sectiunea totala sau partiala a maduvei spinarii.