KINANTROPOMETRIE

Auxologia şi antropometria la vârsta

evolutivă – C 2

Conf. univ. dr. Gherghel Carmen Liliana

AUXOLOGIA UMANĂ
◼ Auxologia (gr. auxo:
înmulţesc, las să crească;
logos: studiu) se ocupă cu
studiul creşterii şi
dezvoltării încercând să
descifreze mecanismele
intime ale acestui proces şi
modul în care el este
influenţat de factorii de
mediu
◼ International Society for the
Study of Human Growth and
Clinical Auxology – fondată în
1974 (J. Tanner, F. Falkner)

◼ http://www.auxology.org/
Ontogeneza
◼ dezvoltarea individuală a organismului de la
concepţie, naştere şi până la moarte
◼ (gr. ont = fiinţă, existenţă; genesis = naştere,origine).
Ontogeneza
◼ Ontogeneza repetă pe scurt filogeneza (legea biogenetică
fundamentală; gr. phylon= rasă, trib; - apariția diferitelor specii de
animale și plante prin evoluție), dar o şi condiţionează.
◼ acest lucru este foarte bine ilustrat în special în perioada
embriogenezei (prima parte a ontogenezei)
Dezvoltarea embrionului la diferite specii
Filogeneza este un proces de diferenţiere a unui grup de
organisme (specii, genuri, familii etc.) în cadrul evoluţiei
lumii vii.
2.1. PERIOADELE ONTOGENEZEI

◼ Perioada de creştere şi dezvoltare: 0–22 ani;

◼ Perioada adultă (de maturitate şi
reproducere): 22–60 ani;
◼ Perioada de involuţie (senescenţă): peste 60
ani.
A. Perioada de creştere şi dezvoltare (0-22 ani)
◼ se caracterizează
cm/an Nastere
printr-o alternanţă între
creşterea accentuată şi
lentă:
❑ prenatal - 3 ani →

creştere accentuată
❑ 4 - 10 ani→ creştere prenatal postnatal

lentă
❑ 11 - 16 ani →

creştere accentuată saptamani ani ani Varsta

❑ 17-22 ani → creştere Viteza de creștere în
lungime/înălțime
lentă (dupa Wollman 2000)
B. În perioada adultă (22-60ani)

◼ parametrii morfologici şi funcţionali înregistrează

următoarele modificări:
❑ se atinge nivelul optim, care se menţine în platou-

între 22-25 ani

❑ apoi începe o pantă descendentă, lină până la 35-40

ani
❑ panta descendentă continuă și după 35-40 ani astfel

încât la 50 ani, potenţialul biologic este cu 30% mai

mic faţă de nivelul optim inițial
◼ Perioada cuprinsă între 45-59 (51-60) ani este
considerată de tranziţie şi denumită presenescenţă
C. Senescenţa~perioade~

◼ vârstnic 60-75 ani

❑ la 70 ani potenţialul biologic este cu 50% mai mic faţă

de nivelul optim
◼ bătrân 75-89 ani
◼ longeviv > 90 ani
◼ ONU susţine că vârsta de 65 ani = vârsta limită pentru
încadrarea unui subiect în populaţia vârstnică.
◼ OMS apreciază că vârsnic şi bătrân = persoane de
vârsta a 3-a
Îmbătrânirea = proces fiziologic
❑ insidios
❑ continuu

❑ ontogenetic

❑ debutează în stadiul de zigot

❑ se încheie cu moartea

◼ Senescenţa se caracterizează prin:

❑ reducerea continuă a performanţelor biologice

❑ creşterea riscului de încetare a vieţii

◼ Uneori involuţia apare timpuriu, iar starea biologică se

numeşte senilitate
PERIOADA DE CREŞTERE ŞI
DEZVOLTARE
Creşterea şi dezvoltarea
◼ procesul de creştere şi dezvoltare este o acţiune
dinamică.
◼ ea implică modificări morfo-funcţionale şi psiho-
intelectuale permanente, care evoluează într-o
secvenţă ordonată, specifică fiecărei specii
◼ Evoluţia organismului de la
faza de zigot (celula rezultată
din fuziunea a doi gameţi) la
maturitate este caracterizată
prin două procese:

1) un proces de acumulare
cantitativă → creşterea

1) un proces calitativ, de
diferenţiere structurală şi
funcţională → dezvoltarea
Creşterea
Creşterea este reprezentată de o mărire a întregului organism:
greutate, volum, dimensiuni
Creşterea se apreciază printr-o serie de măsurători antropometrice,
care se clasifică după planurile anatomice şi forma segmentelor în:
◼ dimensiuni longitudinale: înălţime, lungimea segmentelor în
ansamblu şi pe segmente
◼ dimensiuni transversale (orizontale): anvergura, diametrul
biacromial, lăţimea palmei etc.
◼ dimensiuni sagitale: diametrul antero-posterior al capului,
bazinului, toracelui etc.
◼ dimensiuni circulare (perimetre, circumferințe)

◼ dimensiunea masei somatice reprezentată de greutate

Creşterea
Creșterea se efectuează prin 3 mecanisme:
◼ hiperplazie (multiplicare) celulară - creşterea
numerică a celulelor. Celulele somatice se înmulţesc
prin mitoză, iar celulele sexuale prin meioză
◼ hipertrofie celulară, caracterizată prin creşterea
volumului celulelor
◼ apoptoza = moarte celulară programată

Hiperplazia celulară şi apoptoza sunt programate

genetic pentru a limita atât dimensiunile fiecărui
organ, cât şi ale întregului organism
 Dezvoltarea
◼ proces calitativ de diferenţiere celulară, care se exprimă
prin:
❑ modificări funcţionale

❑ perfecţionarea, specializarea și adaptarea aparatelor

şi sistemelor

Dezvoltarea = proces de proporţionalizare care produce

apariţia unor relaţii noi între segmentele şi părţile corpului.
Creşterea şi dezvoltarea sunt două noţiuni distincte, dar
au o bază comună, apărând ca manifestări sau aspecte ale
aceleaşi evoluţii morfo-funcţionale → sunt abordate
împreună
PERIOADELE CREŞTERII ŞI
DEZVOLTĂRII
◼ Dezvoltarea fiinţei umane se produce într-o
succesiune de perioade distincte pe care le
parcurge fiecare individ.
 Perioadele creșterii și dezvoltării

I. Perioada prenatală (intrauterină)

fecundaţie-naştere: 40 săptămâni (280±10zile)

◼ ou (zigot):0-14 zile
◼ perioada embrionară: 14 zile - 12 săptămâni
❑ organogeneza
◼ perioada fetală:13 săptămâni - naştere
Perioada prenatală

◼ ritmul de creştere este cel mai accelerat din

întreaga existenţă (de la 5 mm lungime în săptămâna
6 de viaţă intrauterină se ajunge la cca 50 cm la naştere)
◼ începe mielinizarea sistemului nervos (în săpt. 3)
◼ se dezvoltă cel mai rapid ariile senzorială şi
motorie primară
◼ vulnerabilitatea față de factorii de mediu este
foarte mare (factori teratogeni)
II. Perioada postnatală

1.Prima copilărie (naştere - 2½ / 3 ani)

◼ Nou-născut: 0-28 zile

◼ Sugar: 29 de zile – 12 luni
◼ Copil mic (antepreşcolar): 1an- 2½ (3) ani
engl. toddler
❑ Până la definitivarea erupţiei dentiţiei primare (”de
lapte”)
Caracteristici ale primei copilării

◼ coloana vertebrală total cifotică la naştere își

formează curburile fiziologice în primul an de
viață
Coloana vertebrală

◼ este total cifotică la naştere

◼ la 3-4 luni, când copilul adoptă postura
păpușii apare lordoza cervicală
◼ la vârsta de 8-9 luni, când copilul poate
menţine poziţia aşezat, se consolidează
cifoza dorsală
◼ în jurul vârstei de 1 an când începe să stea în
ortostatism și să meargă apare lordoza
lombară
◼ tonusul muscular este crescut în primele luni (mai ales
flexorii membrelor)

◼ în primul an:
❑ creşterea în greutate şi înălţime este spectaculoasă
❑ apare dentiţia de lapte, începând cu 5-9 luni→ se
îmbunătăţeşte digestia

◼ între 1-3 ani

❑ rata creşterii în lungime: 10-12 cm/an;
❑ rata creşterii în greutate: 2,5-3 kg/an

◼ în intervalul 0-3 ani: greutatea creşte de 4 ori, iar

înălţimea de 2 ori
Alte caracteristici ale primei copilării:
◼ sistemul nervos continuă mielinizarea
❑ la 6 luni aria motorie e mai dezvoltată decât aria senzorială,

proces care continuă şi explică performanţele motrice progresive

◼ aparatul respirator se caracterizează prin:

❑ căi nazale înguste

❑ torace îngust cu baza evazată

❑ frecvența respiratorie la nou-născut este de 35-40 respiraţii/minut

şi scade treptat la 30 respiraţii/minut

❑ dezvoltarea aparatului respirator continuă postnatal până la

vârsta de 8 ani:
◼ în prima fază prin creştera numărului de alveole (nou născutul are 1/8 din
numărul de alveole ale adultului)
◼ urmată de creşterea volumului alveolelor
◼ aparatul cardio-vascular se dezvoltă în
concordanţă cu cerinţele organismului
❑ cordul îşi dublează greutatea la 1 an şi jumătate şi
o triplează la 3 ani
❑ frecvența cardiacă
◼ la nou-născut = 130-150 bătăi/minut şi scade
treptat
◼ la 2 ani = 110-120 bătăi/minut
◼ la 3ani = 90-100 bătăi/minut
❑ T.A creşte cu vârsta, prin dezvoltarea fibrelor
musculare netede ale vaselor sanguine
2. A doua copilărie (3-6/7 ani)
◼ perioada preşcolară de la 3 la 6/7ani se încheie
odată cu apariţia primilor dinţi permanenţi
◼ Caracteristici:
❑ scade rata creşterii în înălțime: 6,5 cm/an
❑ scade rata creşterii în greutate: 2 kg/an
◼ aparatul locomotor:
❑ 6-7 ani, segmentele membrelor inferioare sunt de 2,5
ori mai lungi decât la naştere.
❑ musculatura este slab- şi asimetric dezvoltată (se
dezvoltă mai puţin extensorii) → dificultăţi în
susţinerea unui efort static sau dinamic
◼ sistemul nervos:
❑ continuă mielinizarea (care începe în al doilea
trimestru de sarcină și continuă până la vârsta adultă,
având o viteză maximă în primii 2 ani de viață)
❑ se dezvoltă lobii frontali şi legătura cortical-
subcorticală
◼ aparatul cardio-vascular se caracterizează
prin:
❑ creşterea semnificativă în greutate a cordului (de 5-7
ori faţă de naştere)
❑ dezvoltarea circulaţiei capilare
❑ F.C = 80-90 bătăi/minut (la finele etapei)
❑ T.A = 95/55 mmHg.
3. A treia copilărie
◼ Etapa de şcolar (include şi pubertatea)
❑ Şcolar mic :
◼ 6/7 ani - 11 ani pentru fete;
◼ 6/7 ani - 13 ani pentru băieţi
❑ Şcolar mare :
◼ 11-14ani pentru fete
◼ 13-15 ani pentru băieţi
◼ Adolescenţa:
❑ după 14 ani - până la încheierea creşterii (18 - 21ani)
pentru fete
❑ după 15 ani - până la încheierea creşterii (21-24 ani)
pentru băieţi
PERIOADA DE ŞCOLAR

◼ este divizată în funcţie de apariţia pubertăţii,

în etapa:
❑ prepubertară
❑ pubertară
❑ postpubertară
Pubertatea durează în medie 4 -5 ani şi are
următoarele perioade/caracteristici:
◼ prepubertatea: caracterizată prin saltul statural
(domină secreţia de STH)
◼ pubertatea propriu-zisă: dominată de maturaţia
sexuală (creşte secreţia de hormoni gonadotropi
şi sexuali)
◼ postpubertatea (adolescenţa) - desăvârşirea
maturaţiei sexuale şi maturizarii neuro-psihice
(dominată de secreţia de hormoni tiroidieni, care
intervin în procesele de creştere şi diferenţiere
tisulară)
◼ Se consideră că pubertatea începe
❑ la orice vârstă între 11-16 ani
❑ media este de 13 ani
❑ la fete se instalează cu un 1-2 ani mai devreme
decât la băieţi
Pubertatea
◼ Achiziţia secvenţială a semnelor pubertare a fost
descrisă de Tanner, care a stabilit 5 stadii ale
maturizării sexuale. Criteriile luate în
considerare sunt:
◼ La băieţi:
❑ dezvoltarea organelor genitale externe
❑ apariţia pilozităţii pubiene
◼ La fete:
❑ dezvoltarea sânilor
❑ pilozitatea pubiană
Stadiile Tanner de apreciere a maturizării
sexuale la pubertate
Stadiile Tanner – băieți
Băieţi
Stadiul Organe genitale externe Pilozitate pubiană
I 0 0 (sau peri fini)
(infantil)
II Mărirea progresivă a Păr mic şi pigmentat în regiunea
testiculelor şi a scrortului pubiană

III Penisul creşte în lungime Păr mai des, închis la culoare,

depăşeşte pubisul

IV Penisul creşte considerabil în Părul are structura adultului, dar

lungime şi grosime;
La fel şi testiculele şi scrotul,
care se hiperpigmentează
V Dezvoltare deplină
este mai rar
Pilozitatea pubiană este deplin
dezvoltată, se întinde pe
abdomenul inferior şi coapse
Stadiile Tanner - fete
Fete
Stadiu Sâni Pilozitate pubiană
I 0 0
(infantil)
II Tumefacţia areolei mamare Păr puţin, lung, puţin
încreţit; la nivelul
labiilor mari
III Areola mamară mai mare; se palpează Păr pigmentat, încreţit,
distinct glanda mamară depăşeşte simfiza
pubiană
IV Areola mamară cu aspect de disc, care Părul are aspectul
se proiectează deasupra celei de a doua adult, dar nu se
rotunjimi care e glanda mamară întinde şi pe coapse
V Cele două forme suprapuse confluează Este deplin dezvoltată
şi formează o formă netedă, rotundă se întinde şi pe
carcateristică sânului de femeie tânără coapse, se termină
printr-o linie orizontală
Orhidometrul Prader

▪ este un instrument medical utilizat pentru

măsurarea volumului testicular;
▪ se compune dintr-o serie de 12 mărgele din
lemn sau plastic, numerotate, care cresc în
mărime de la 1 la 25 de mililitri;
▪ dimensiunile corespunzătoare pre-pubertății
variază de la 1 la 3 ml;
▪ dimensiunile corespunzătoare pubertății
încep de la 4 ml;
▪ dimensiunile pentru adulți variază de
la 12 la 25 ml;
▪ utilizarea orhidometrului Prader
supraestimează volumul testicular real cu
aproximativ 25%.
“LEGILE” CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII

1. Legea alternanţei
evidenţiază că procesele de
creştere şi dezvoltare nu se
desfăşoară concomitent cu
aceeaşi rată de progres sau
cu acelaşi coeficient, ci
alternative

2. Legea proporţiilor:
Fiecare segment al corpului
are alt ritm de creştere ceea
ce atrage modificări ale
proporţiilor
Raportul unor segmente faţă de talie
(după Brook)

Naştere 6 ani 14 ani 20 ani

Capul faţă de 23% 16,5% 13,5% 10,5%
înălţimea corpului

Trunchiul faţă de 33% 30,5% 29,5% 30,5%

înălţimea corpului

Membrele 39% 50% 54% 53%

inferioare faţă de
înălţimea corpului
3. Legea creşterii inegale și asimetrice între
ţesuturi şi organele corpului: fiecare organ şi
ţesut are ritmul său de creştere (ex.: sistemul
nervos creşte foarte mult în perioada prenatală,
iar de la naştere la maturitate creşte de 4 ori)

4. Legea antagonismului morfologic şi

ponderal: în perioada de creştere acumulativă,
diferenţierea este redusă şi invers
5. Legea creşterii diferite pe sexe (legea maturaţiei
pubertare): pubertatea determină creşterea diferenţiată
pe sexe; fetele au o creştere mai rapidă în prima fază a
pubertăţii, iar băieţii în a 2-a parte.

6. Legea dependenţei dezvoltării de maturizarea SNC :

reacţiile motorii globale, necoordonate şi nespecifice ale
nou-născutului, exteriorizate în scheme de mişcări
stereotipe primare, se transformă treptat în mişcări
coordonate, precise, specifice. Orice nouă achiziţie
motorie este înglobată structurilor anterioare pe care le
consolidează, dar le şi restructurează.
7. Legea direcţiei cefalocaudale şi proximo-
distale a dezvoltării
◼ Sensul dezvoltării controlului motor este cranio-
caudal şi proximo-distal
❑ schimbările apar iniţial în regiunea cefalică (cranial) şi
progresează în sens caudal (spre torace)
❑ în cazul membrelor sensul instalării controlului motor
este proximo-distal:
◼ succesiunea pentru M.S: umăr, cot, pumn, mână
◼ succesiunea pentru M.I: şold, genunchi şi gleznă
◼ Consecinţele sunt evidente în cronologia
pattern-urilor de apucare şi deplasare, specifice
copilului mic
 Factorii care determină şi influenţează
creşterea şidezvoltarea

1. Factori genetici

◼ Ereditatea – este
determinantă – ea
stabilește limitele
creșterii
◼ Sexul
◼ Anomaliile genetice
2. Factori non-genetici

◼ Factorii de mediu
❑ modulează limitele impuse de factorii genetici –
determină dacă aceste limite pot fi atinse sau nu
❑ pot interveni atât în perioada prenatală cât și în cea
postnatală
❑ în general putem interveni asupra lor
❑ sunt numeroși: alimentația, activitatea fizică, boala,
lifstyle (factori sociali,culturali,emoționali etc.)
I.Alimentația
1. Carențele alimentare
◼ carențele alimentare pot întârzia creșterea
◼ măsura în care o alimentație deficitară influențează
creșterea depinde de:
❑ severitatea carenței
❑ durata malnutriției
❑ vârsta copilului
◼ primul parametru afectat este greutatea
◼ înălțimea este afectată în cazul în care subnutriția
acționează mai mult timp (malnutriție cronică)
◼ carențele pot determina o serie de afecțiuni care
influențează și ele creșterea (anemii, rahitism)
2. Excesele alimentare
◼ determină supraponderalitate și
obezitate

◼ efectele obezității la copil:

◼ pe termen scurt: boli cardiovasculare, risc de diabet,
afecțiuni musculoscheletale, apnee în somn, probleme
psihosociale cu scăderea stimei de sine etc.
◼ pe termen lung: obezitate la vârsta adultă cu risc
cardiovascular, sindrom metabolic, diabet tip 2, cancer,
artrite etc.
◼ principalele cauze ale creșterii frecvenței obezității la
copil sunt: alimentația dezechilibrată (bogată în grăsimi
și carbohidrați) și scăderea activității fizice (OMS)
II. Boala
◼ afecțiunile acute (rinofaringite, varicelă, rubeolă,
boli diareice etc.) nu influențează creșterea pe
termen lung. Pe termen scurt ele pot influența
creșterea în greutate.
◼ întârzierea creșterii pe parcursul unei boli, de
regulă, este recuperată după vindecare printr-un
proces de autoreglare a creșterii, proces încă
neexplicat
◼ afecțiunile cronice pot întârzia creșterea
III Activitatea fizică (AF)
◼ deoarece creșterea este influențată de numeroși factori,
atât genetici cât și de mediu, este greu de demonstrat și
de cuantificat în ce măsură AF intervine în procesul
creșterii
◼ activitatea fizică poate fi clasificată în (Broekhoff, J.):
❑ habituală (include și educația fizică)
❑ adițională sau program de educație fizică special
❑ program de antrenament intensiv (sport competițional)
◼ influența pe termen lung a AF habituale asupra creșterii
este reletiv puțin cunoscută
◼ pe de altă parte, antrentrenamentul intens poate produce
leziuni de suprasolicitare cu afectarea cartilajelor de
creștere
◼ Gimnastica artistică deține un loc aparte. S-a remarcat
o scădere a vitezei de creștere a gimnastelor
comparativ cu fetele care practică alte sporturi
precum: jocurile,înotul, tenis etc.(Malina, R.,1994)
sau cu cele sedentare, iar menarha se instalează mai târziu.
◼ Studiile efectuate de-a lungul timpului au rezultate
contradictorii și nu au putut stabili o relație de cauză-efect
între antrenament și creștere în gimnastică
◼ Din acest motiv FIG (Federația Internațională de Gimnastică)
a comandat un studiu amplu (review) condus de prof.Robert
Malina care să răspundă la următoarele întrebări:
❑ dacă antrenamentul are efecte negative asupra înălțimii finale și
asupra creșterii segmentare
❑ dacă afectează rata creșterii și vârsta de instalare a menstruației
❑ dacă afectează negativ sistemului endocrin responsabil de
creștere și menstruație
◼ Rezultatele studiului au arătat că antrenamentul
sistematic:
❑ nu compromite înălțimea finală
❑ nu influențează creșterea segmentelor corpului
❑ aparent nu întârzie maturizarea (vârsta de apariție a
menarhei, apariția caracterelor sexuale secundare)
❑ nu influențează sistemul endocrin

Statura și greutatea mai mică a gimnastelor este

mai degrabă rezultatul selecției sportive
IV. Factori legați de stilul de viață (lifestyle)
sunt reflectați de trend-ul secular al creșterii
lat. saeculum: generaţie, vârstă
◼ trend-ul secular al creșterii rezultă din compararea
modificărilor parametrilor antropometrici și ai maturizării
sexuale ale unei generații față de generația precedentă
◼ trend-ul secular a devenit un indicator biologic important
utilizat în:
❑ auxologie
❑ evaluarea dezvoltării socioeconomice a unei țări sau regiuni
❑ în elaborarea politicilor de sănătate publică
◼ astăzi termenul de trend secular – care sugerează o tendință
crescătoare – ar trebui înlocuit cu modificare seculară a
creșterii (secular growth change) deoarece parametrii luați în
calcul pot crește, descrește sau să rămână nemodificați
◼ Până la mijlocul secolului trecut s-a înregistrat un trend
secular al creşterii în înălţime pozitiv (~2cm/decadă) în
majoritatea ţărilor europene
◼ Trendul secular al creşterii a scăzut în ultimii 30 ani şi
are o valoare de ~1cm/decadă în majoritatea ţărilor
Vest- Europene.
◼ România se menţine la 2 cm/decadă.
◼ Studii epidemiologice recente au relevat faptul că în
ciuda unei alimentaţii bune şi în condiţiile unei îngrijiri
medicale corespunzătoare potenţialul de creştere al
omului nu este nelimitat
◼ În ultima decadă înălțimea s-a stabilizat în schimb
greutatea continuă să crească, excesul ponderal tinzând
să îmbrace forme pandemice
Trendul secular al creşterii în înălţime la nivel
internaţional (a fost unul crescător în secolul trecut)
Modificari seculare ale taliei definitive (cm/decada)

Norvegia ('75-'85)

Suedia ('52-'82)

Austria ('80-'93)

Germania ('85-'95)

Anglia ('80-'91)

Belgia ('60-'80)

Olanda ('65-'85)

Romania ('80-'09)

Polonia ('65-'95)

Japonia ('50-'80)

0.00 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50 3.00

cm
Menarha

◼ Vârsta de apariție a menarhei este un indicator

valoros al dezvoltării și maturizării sexuale la
femeie
◼ Trendul secular al vârstei de apariție a menarhei
a fost unul de scădere pe parcursul secolului
trecut.
❑ in SUA, vârsta a scazut de la 14,2 ani in 1900 la 12,34
ani în 2002
❑ in Italia vârsta medie este de 12,4 ani
◼ vârsta de apariție a menarhei este considerată un marker
sensibil si precoce care traduce interacțiunea factorilor
genetici și a celor legate de mediu
◼ un ansamblu de factori pot accelera sau întârzia vârsta la
care se instalează prima menstruație printre care: statusul
nutrițional, alimentația, factori socio-economici, familiali,
activitatea fizica etc.
◼ ei influențează probabil secreția de gonadotropin-releasing
hormone (GnRH) și în consecință a hormonilor sexuali
◼ de interes este studierea influenței factorilor de risc legați de
scăderea vârstei menarhei, în special a factorilor asupra
cărora se poate acționa urmărindu-se întârzierea vărstei de
apariție a menarhei deoarece ea este printre puținii factori
predictivi cunoscuți legați de apariția cancerului de sân.
 Factori etiologici implicați în modificarea seculară a
creșterii – nu sunt pe deplin explicați
◼ modificarea alimentaţiei, atât calitativ cât şi cantitativ;
◼ eradicarea sau posibilitatea de vindecarea a unor boli infecţioase din
trecut;
◼ condiţiile igienice şi socioeconomice;
◼ expunerea mai îndelungată la lumină (iluminatul artificial);
◼ multitudinea de stimuli veniţi din mediu înconjurător
◼ urbanizarea
◼ heterosisul (căsătorii între indivizi cu caractere ereditare diferite, etnice,
rasiale)
◼ În concluzie:
❑ factorii genetici, în exclusivitate, nu pot explica trendul secular al

creşterii.
❑ dimensiunile corporale, determinate genetic, sunt modulate de o

multitudine de factori de mediu care acţionează fie independent sau

prin însumare.
◼ Analizarea trend-ului secular al creşterii furnizează
înformaţii auxologice importante, care relevă
necesitatea reevaluării periodice a valorilor de referinţă
ale dimensiunilor corporale ale unei naţiuni, în vederea
diagnosticării corecte a abaterilor de la normal.
Epigenetica
◼ studiază modificările ereditare în expresia genelor (gene
active versus inactive) care nu produc modificări ale ADN-ului.
Cu alte cuvinte, ea explică modificările care pot altera
expresia unei gene, dar care nu implică modificări ale
secvenței primare a ADN-ului. Adică are loc o modificare a
fenotipului* fără a afecta genotipul**.
◼ studiază modul în care genele pot interacționa cu factorii de
mediul pentru a crea un anumit fenotip
◼ modificările epigenetice apar constant și în mod natural,dar
ele pot fi influențate și de o serie de factori precum: vârsta,
mediu înconjurător/lifestyle, boală etc.
*toate caracteristicile observabile ale unui individ care rezultă din interacțiunea
genotipului cu factorii de mediu
**totalitatea genelor unui individ
Epigenetica
◼ Astăzi se pune, de exemplu, un accent deosebit pe interacțiunea
nutrient-genă. Astfel expunerea de timpuriu la un anumit tip de
nutriție poate avea consecințe peste ani de zile. Epigenetica ridică o
serie de întrebări legate de mecanismul prin care o astfel de
expunere este ”rememorată” și transformată în factor patogenic
responsabil pentru apariția unor afecțiuni, care se exprimă nu numai
individual, dar care poate acționa și pe parcursul generațiilor
următoare
◼ De exemplu, privarea nutrițională în perioada intrauterină conduce,
prin adaptare, la apariția unui fenotip ”economic”, care persistă până
la vârsta adultă, chiar dacă această adaptare nu mai este necesară,
datorită unei abundențe alimentare. O astfel de situație va putea
conduce la apariția sindromului metabolic: HTA, obezitatea
centripetă, tulburări metabolice (creșterea trigliceridelor și scăderea
HDL* colesterolului), rezistența la insulină (diabet tip 2)
*high-density lipoprotein
Epigenetica

◼ Sunt implicate 3 mecanisme distincte, dar care interacționeză între ele:

1. Metilarea ADN
2. Modificarea histonelor (proteine care înfășoară ADN-ul, îl condensează în
cromatină – formând unități structurale numite nucleozomi)
3. Micro ARN necodant (miARN) – reglează expresia genelor
◼ Epigenetica începe să descifreze mecanismele prin care factorii de mediu și
propriul stil de viață interacționează direct cu genomul inducând modificări
epigenetice. Aceste modificări se pot manifesta în diferite etape ale vieții și
chiar la generațiile următoare
◼ Epigenetica oferă o nouă perspectivă medicinii clasice și noi posibilități de
tratament pentru o serie de afecțiuni, prin clarificarea modului în care
modificările epigenetice influențează dezvoltarea unor afecțiuni. Se poate
trece astfel la un tratament personalizat, individualizat.
Mecanismul epigenetic
Epigenetic mechanisms, including DNA methylation and histone modification. Photo
courtesy of National Institutes of Health via Wikimedia.
Măsurători somato-metrice utilizate
în evaluarea creșterii
◼ Prima și a doua copilărie:
❑ Greutatea
❑ Lungimea (pediometru)/ înălțime (taliometru)
❑ Lungimea bustului (pediometru)/ taliometru – pt. aprecierea
proporțiilor corporale
❑ Perimetrul cefalic (cranian) - pt. aprecierea creșterii
neurocraniului
❑ Perimetrul toracic – indici - se raportează la perimetrul
cranian și la lungimea/înălțimea totală
❑ Perimetrul brațului – indici - țesut muscular, adipos
❑ Plica tricipitală, subscapulară, suprailiacă, abdominală –
indici-masă grasă
A treia copilărie
❑ Greutatea
❑ Înălțime (taliometru)
❑ Lungimea bustului – pt. aprecierea proporțiilor corpului
❑ Lungimea membrelor
❑ Perimetre: torace, braț, antebraț, pumn, abdominal,
gluteal, coapsă (proximal, mediu)
❑ Plici: bicipitală, tricipitală, subscapulară, suprailiacă,
abdominală, a coapsei etc. – compoziția corporală
❑ Diametre: genunchiului, al pumnului, cotului,
biacromial, bitrohanterian, – robustețea scheletului,
modificări ale proporțiilor induse de pubertate