ANATOMIE

I. Origine: C4 – C5
II. Inervație:
a) Motorie:
- mușchiul deltoid (abducția brațului, flexia și extensia brațului);
- mușchiul rotund mic (rotația externă a brațului).
b) Senzitivă:
- tegumentul regiunii antero-externe a umărului;
- tegumentul regiunii superioare a brațului.
 ETIOLOGIE

I. Traumatică:
o fracturi ale extremității distale a diafizei humerale;
o luxații la nivelul articulației scapulo-humerale.

II. Compresiune – prelungită (folosirea carjelor).

III. Inflamatorie – vaccinare.

 TABLOU CLINIC
I. Atitudine particulară:
o umărul este căzut, brațul atarnand pe langă corp.

II. Sindromul motor:

o afectarea mișcărilor de abducție a brațului la orizontală;
o afectarea mișcărilor de flexie și extensie a brațului;
o afectarea mișcărilor de rotație externă a brațului.

III. Sindromul senzitiv:

o hipo/anestezie la nivelul umărului;
o hipo/anestezie la nivelul porțiunii superioare a zonei laterale a brațului.
 OBIECTIVE

 Prevenirea redorilor articulare şi a poziţiilor disfuncţionale;

 Menţinerea troficităţii musculaturii flasce;
 Menţinerea imaginii kinestezice a musculaturii paralizate;
 Menţinerea mobilităţii articulare;
 Educarea - reeducarea musculaturii paralizate;
 Prevenirea şi tratarea tulburărilor vasculo-trofice;
 Recâştigarea funcţionalităţii şi abilităţii;
 Educarea - reeducarea sensibilităţii;
 Obţinerea unei stări fizice şi psihice favorabile.
 METODE

 Evitarea căderii umărului, prin atrofia muşchiului deltoid, care se realizează prin menţinerea
braţului cu o chingă trecută pe sub cot;
 Evitarea instalării retracţiei capsulo-ligamentare (umăr blocat) prin poziţionare în abducţie a
braţului (cu o pernă sub axilă); ca şi prin executarea de mişcări pasive pe toată amplitudinea
posibilă;
 Evitarea ridicării umărului prin contracţia trapezului, mişcare absolut inutilă şi care creează un
stereotip fals de mişcare cu efecte negative în reeducare a mişcărilor corecte din articulaţia
scapulo-humerală.
 Antrenarea propriu-zisă a muşchiului deltoid se realizează prin:
 Posturarea in poziţia funcţională (abducţie);
 Exerciţii controlaterale de promovare a acestui muşchi;
 Exerciţii din cadrul tehnicilor de facilitare;
 Introducerea activităţii deltoidului în schemele Kabat pentru promovarea flexiei, abducţiei, şi extensiei;
 Exerciţii analitice homolaterale de reantrenare a deltoidului cărora li se sporeşte gradul de dificultate,
pe măsură ce se redobândeşte plusul de forţă;
 Masaj stimulator al muşchiului deltoid;
 Electroterapia (curenţi stimulo-motori);
 Exerciţii imaginative (pentru mişcările de abducţie, flexie şi extensie a umărului);
 Exerciţii cu obiecte şi aparate portative şi la aparate;
 Scripetoterapia (mobilizări autopasive);
 Terapia ocupaţională.
 TRATAMENT
I. Prevenirea pozițiilor vicioase:
o posturare cu brațul în abducție (pernă între braț și trunchi), chingă sub cot.

II. Prevenirea redorii articulare:

o mobilizări pasive;
o mobilizări auto-pasive.

III. Reeducarea musculaturii paralizate:

o electrostimulări funcționale după efectuarea electrodiagnosticului (curenți cu impulsuri);
o stadiul inițial: elemente de facilitare , FNP-uri, diafonalele kabat, exerciții contralaterale;
o stadiul final (după reinervare, forța musculară 4): exerciții pentru creșterea forței musculare
(izometrice, dinamice cu rezistență, progresivă).
 PROGRAM DE EXERCIȚII
I. Prevenirea limitărilor de mobilitate articulară:
o mobilizări pasive și pasivo-active pe mișcările de flexie – extensie și abductie;
o exerciții la scară fixă.

II. Menținerea forței musculaturii neafectate:

o mișcări active și active cu rezistență la nivelul mușchilor biceps brahial, triceps, trapez, subscapular.

III. Creșterea forței musculaturii paralizate :

o exerciții analitice pentru mușchii afectați (la început folosind mișcări fără gravitație, apoi folosind
forța gravitațională, fără nici un fel de rezistență);
o pacientul în decubit dorsal, mișcări de abducție verticală în planul mesei;
o mișcări de abducție verticală din poziția stand;
o pacientul în decubit lateral, kinetoteraputul susține brațul, pacientul execută mișcări de flexie;
o mișcări de flexie din poziția stand;
o pacientul în poziția șezand, cotul la 90 de grade, kinetoteraputul susține antebrațul și se execută
mișcări de rotație externă; același exercițiu, fără susținere;
o exerciții contralaterale pe musculatura membrului superior neafectat;
o exerciții în lanț kinetic deschis de triplă flexie.

IV. Corectarea poziției vicioase:

o posturarea brațului în abducție de 45 de grade;
o evitarea subluxației umărului prin menținerea brațului și a antebrațului cu eșarfa.
V. Combaterea durerii:
o masaj;
o gheață.

VI. Recăpătarea sensibilității:

o masaj;
o ciupituri.

VII. Reeducarea abilității:

o exerciții și activități de terapie ocupațională;
o exerciții pentru motricitate fină.