PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTERVENTII

AUTONOME SI DELEGATE, TRATAMENTE SPECIFICE

Ingrijirea bolnavilor cu sinuzita impune asistentei medicale o serie de interventii
proprii si delegate, ambele categorii fiind importante in egala masura.
1. INTERVENTIILE AUTONOME (PROPRII) pe langa menirea de a contribui la
vindecarea propriu-zisa a afectiunii, au si scopul de a vindeca, in mare masura sufletul
bolnavului, linistirea pacientului in legatura cu tratamentul, evolutia si prognosticul bolii sale,
diminuandu-i anxietatea, atat de des intalnita in randul celor spitalizati.
In acest sens, asistenta medicala are drept atributii:
- aerisirea zilnica a saloanelor. Temperatura din aceste saloane va fi mai ridicata cu 1-2-3 0C.
Umiditatea aerului sa fie de 60-65 %. De multe ori, asistenta va trebui sa ridice umiditatea
aerului din salon cu mijloace artificiale (pulverizari, evaporari, vase cu apa pe calorifer);
- asigurarea igienei mucoasei nazo-sinuzale. Va invata bolnavul sa isi mentina igiena
mucoasei prin dezinfectiei nazo-sinuzala cu diferite medicamente septice prescrise de catre
medic;
- combaterea durerilor;
- combaterea hipertermiei.
Asistenta aplica pe fruntea bolnavului comprese cu apa rece. Ele se realizeaza prin
impaturirea unei panze inmuiata in apa si stoarsa partial. Deasupra straturilor umede de panza
se aplica un invelis uscat cu scopul de a evita evaporarea rapida a apei din compresa.
Compresele reci au actiune hipertermizanta, analgezica. Pentru a produce scaderea
temperaturii corporale, compresele se schimba cat mai des caci mentinute mai mult timp pe
loc preiau temperatura regiunii peste care s-au aplicat. Schimbarea compreselor se face de 3-6
ori pana la scaderea temperaturii la valoarea dorita. Efectul compreselor reci poate fi mult
prelungit daca peste acestea se aplica un aparat racitor. Asistenta va preveni pacientul asupra
neplacerilor legate de aplicarea compreselor reci (singurul moment neplacut este primul
contact al tegumentelor cu temperatura compresei). Concomitent cu combaterea hipertermiei,
compresele aplicate pe frunte au si un efect linistitor.
Pentru mentinerea compreselor reci timp indelungat pe capul bolnavului se poate
proceda astfel: se prelungesc pe o tava servetele mici de dimensiuni aproximativ 20/20 cm si
o bucata de gheata curata pe suprafata neteda. Se inmoaie servetelele si apoi se aplica pe
suprafata ghetii. Dupa racire, unul dintre servetele va fi stors si aplicat pe fruntea bolnavului.
Astfel, se pregatesc mereu noi comprese racite pe gheata, care se schimba din 3 in 3 minute pe
toata perioada prescrisa pentru aplicare.

Compresele se mai pot aplica si pe trunchi si torace sau se pot face infasurari in
cearsaf.
- regim hidric toata perioada febrila.
Pregatirea materialelor diferitelor investigatii clinice si paraclinice si pregatirea fizica
si psihica a bolnavului.
Asistenta medicala va pregati si va da medicului, in conditii de perfecta sterilitate,
toate materialele si instrumentele necesare in vederea efectuarii punctiilor sinuzale sau
aspiratiilor nazo-sinuzale. Aceste instrumente sunt: oglinda frontala, specule nazale (serie
pentru adulti, serie pentru copii), stilele portvata, lampa de spirt, aparat pentru aspiratie,
solutii medicamentoase, ser fiziologic.
In dimineata in care asistenta va recolta produsele biologice ale bolnavilor, ea insasi va
pregati sticlutele in care pune sangele recoltat, le va eticheta corespunzator (numele si
prenumele bolnavului, examenul de laborator cerut, data recoltarii, sectia unde este internat
bolnavul), va pregati seringi si ace sterile, garoul, substantele anticoagulante necesare, alcool
medical precum si tampoane de vata sterila.
Va efectua orice recoltare in conditii de asepsie riguroasa si se va asigura ca
transportul la laborator al sticlutelor cu sangele recoltat se face imediat dupa terminarea
recoltarilor si, de asemenea, in conditii sterile.
Pregatirea psihica a bolnavului consta in explicarea tehnicilor de investigatii chimice
ce urmeaza a i se aplica, in diminuarea anxietatii bolnavului.
Asistenta ii va explica importanta spitalizarii, importanta respectarii tratamentului
prescris de catre medic, evolutia bolii in urma respectarii medicatiei si prognosticul bolii daca
nu s-ar respecta tratamentul medicamentos.
De asemenea, bolnavul va trebui sa fie informat asupra unor reactii adverse ce pot
surveni in urma aplicarii tratamentului sau in urma efectuarii punctiei sau a altor examene de
specialitate. La bolnavii carora li se fac punctii se va face anestezie locala cu Xilina 2 %. Unul
dintre efectele adverse ale Xilinei este ameteala. Asistenta trebuie sa informeze pacientul in
privinta acestui aspect.
In timpul efectuarii anumitor manevre (recoltari, administrarea tratamentului) asistenta
va purta un dialog cu bolnavul, pentru a-i alunga frica si a-l face astfel mai cooperant cu
echipa de sanatate.
Pregatirea fizica consta in faptul ca asistenta medicala va mentine capul bolnavului in
pozitia corespunzatoare. Bolnavul va sta pe scaunul special din cabinetul de consultatii O.R.L.

Asistenta va informa pacientul ca in dimineata efectuarii recoltarii produselorbiologice

si in dimineata efectuarii punctiei sinuzale, nu trebuie sa manance si sa bea nimic. Va conduce
la salon fiecare pacient examinat in vederea prevenirii caderilor, datorita ametelilor.
Supravegherea si notarea zilnica in foaia de observatie si in carnetelul propriu a
functiilor vitale si vegetative.
Asistenta medicala are datoria sa urmareasca zilnic functiile vitale si vegetative,
notand valorile in carnetelul personal si in foaia de temperatura.
Temperatura se urmareste cu atentie, se masoara atat dimineata cat si seara cu
termometru medical, gradat dupa scara Celsius. Inainte de masurarea temperaturii,
termometrul va fi controlat daca functioneaza si daca mercurul este coborat. Uzual
temperatura se masoara in axial. Bolnavul va sta in decubit dorsal sau sezand, isi sterge cu un
prosop cavitatea axilara, introduce termometrul in axila, apropie bratul de trunchi si ramane in
aceasta pozitie 10 minute. Dupa aceea, asistenta citeste valoarea temperaturii si noteaza cifric
in carnetelul personal si grafic in foaia de temperatura cu creion albastru (culoare
conventionala). Termometrele se pastreaza in recipiente speciale cu vata pe fundul lor,
recipiente ce contin cloramina 10 % sau bromocet 1 %. Valoarea normala a temperaturii este
de 36,2-36,7 0C.
Pulsul se masoara de doua ori (dimineata si dupa-amiaza). Se noteaza in foaia de
temperatura cu culoare rosie. Frecventa pulsului creste paralel cu temperatura. Astfel, pentru
fiecare grad de emperatura in plus, frecventa pulsului creste cu 8-10 pulsatii pe minut. Pulsul
se percepe la artera carotida, radiala femurala, poplitee si safena. Inainte de a i se lua pulsul,
bolnavul va sta 15 minute in repaus fizic si psihic. Valoarea normala a pulsului este de 60-80
pulsatii pe minut.
Tensiunea arteriala se masoara cu ajutorul tensiometrului prin mai multe metode,
dintre care cea mai folosita este cea auscultatorie (metoda Korot Kor). Alte metode: palpatorie
(Riva-Rocei) si oscilometrica.
Bolnavul va sta in decubit dorsal, cu membrul superior intins si relaxat sau sezand cu
bratul rezemat, bine intins, relaxat. Principiul metodei sta in comprimarea bratului cu un
manson pneumatic de cauciuc, in timp ce un manometru aflat in derivatie indica valorile
presiunii din manson. Cu ajutorul unui stetoscop aplicat in dreptul arterei humerale se percepe
un zgomot ritmic aparut la decomprimarea mansonului, in momentul in care presiunea din
manson egaleaza presiunea sangvina maxima. Continuand decomprimarea se constata o
accentuare progresiva a zgomotelor dupa care acestea scad in intensitate, pana cand devin
imperceptibile. Ultimul zgomot perceput reprezinta tensiunea arteriala minima.

Manseta pneumatica trebuie sa fie strans aplicata pe brat. Ea nu va fi tinuta umflata

prea mult timp pentru ca produce hipertensiunea venoasa care creste tensiunea minimna. Cu
10-15 minute inainte de luarea tensiunii, bolnavul trebuie sa fie in repaus psihic si fizic.
In unele cazuri tensiunea arteriala difera la cele doua membre superioare (cauza este
scaderea circulatiei la nivelul membrului respectiv). In mod normal tensiunea se va lua la
ambele brate.
Valoarea normala a tensiunii este de 115-140 mm Hg (tensiune maxima) si 75-90 mm
Hg (tensiune minima), dar aceste valori depind de varsta, stari fiziopatologice. In foaia de
temperatura se noteaza cupix albastru.
Respiratia se masoara urmand miscarile de expansiune ale toracelui prin inspectie sau
se aseaza palma pe peretele toracic. Valoarea normala este de 16-18 respiratii pe minut. In
foaia de temperatura se noteaza tot cu un creion albastru.
Se urmareste si se noteaza grafic in foaia de temperatura emisiile de scaun si urina. In
caz de constipatie se efectueaza clisme si se administreaza purgative.
Alta interventie autonoma consta in diminuarea anxietatii bolnavului. Astfel, inca din
prima zi a internarii, asistenta medicala are datoria de a familiariza bolnavul cu colegii de
salon si de a-i arata circuitul spitalului (sectia O.R.L.). Va purta convorbiri cu pacientul in
vederea protejarii psihicului si a sustragerii atentiei si fricii de necunoscut privind boala sa .
Asistenta va explica bolnavului ca spitalizarea este necesara pentru o supraveghere
medicala foarte atenta, pentru asigurarea unui tratament medicamentos adecvat. De asemenea,
se va convinge pacientul a trebuie sa colaboreze cu echipa de sanatate, acceptand cu usurinta
conduita terapeutica si diversele examene clinice si paraclinice care i se vor aplica. Avand in
vedere ca unele medicamente dau si reactii adverse, asistenta are datoria de a-i comunica
bolnavului aceste simptome, pentru ca acesta sa nu se sperie la aparitia lor.
Asistenta medicala va informa bolnavul despre evolutia si prognosticul bolii, despre
eventualele complicatii ce ar putea apare in urma nerespectarii tratamentului impus de catre
medic.
La externare va invata bolnavul sa evite frigul, umezeala precum si mediile poluante;
sa trateze cat mai precoce orice infectie a cailor respiratorii supoerioare; sa revina periodic la
control O.R.L.
Supravegherea starii generale a bolnavului asistenta va urmari zilnic starea generala
a pacientului, faciesul care poate fi semnificativ, reactiile la tratamentul medicamentos,
calitatea si cantitatea somnului, modul in care bolnavul mananca respectand regimul alimentar
impus de medicatie (alimentatia va fi adaptata perioadei de evolutie a bolii, in perioada febrila

bolnavul va urma un regim hidrozaborat lichide, zeama de fructe, supe de legume, apoi, pe
masura ce febra scade si temperatura revine la normal, alimentatia va reveni si ea la normal).
Totodata, asistenta va urmari felul in care se deplaseaza bolnavul, daca acesta respecta
regulile de igiena personala sau daca este apatic. Dar, in mod deosebit, asistenta va urmari
functiile vitale si vegetative.
2. INTERVENTIILE DELEGATE se adreseaza unor masuri generale si locale.
Tratamentul general al sinuzitei consta in:
- decongestionarea si dezobstrurarea fosei nazale si a ostiumului sinuzo-maxilar pentru a
restabili aerarea si drenajul normal al secretiilor patologice. Acestea se pot obtine consecutiv
administrarii (prin instilatii sau vaporizatii) serului efedrinat 1-3 % sau a uleiului eucaliptolat
sau a medicamentului Afrin;
- tratamentul antiinfectios de antibiotice (Gentamicina, Oxacilina) in doze diferite, in functie
de gravitatea bolii;
- tratament antitermic: Algocalmin, Paracetamol;
- tratament analgezic: Algocalmin si Antinevralgic;
- vitaminoterapie.
Ca tratament local inflamatiile sinuzale beneficiaza de frictiuni cu alcool si masaje ale
pielii capului si cefei.