Erdei Sándor-

Bencze

PRIMUL AJUTOR
ÎN CAZ DE ÎNEC
Măsuri de acordare a primului ajutor în caz de înec:
• Primul ajutor in caz de inec consta in solicitarea ajutorului calificat, scoaterea victimei din apa si
efectuarea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie pana la recapatarea constientei sau
pana la sosirea echipei medicale.

 Scoaterea victimei din apa:

- salvatorul trebuie sa se dezbrace si sa se descalte inainte de a intra in apa, pentru ca
imbracamintea sa nu-i stanjeneasca miscarile
- salvatorul va inota pana in dreptul victimei si se va apropia de victima din spate, apucand-o de
sub brat sau de par, tinand-o cu fata in sus, la suprafata apei
- va duce victima la mal, inotand fie pe spate fie pe burta, cu o singura mana si tinand cu cealalta
mana victima, cu fata deasupra apei
- la mal, victima va fi rasturnata cu fata in sus
- se elibereaza caile respiratorii si se evalueaza functiile vitale
- se incep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie
- daca victima este constienta se va aseza in pozitia de siguranta, pe o parte, deoarece pot apare
varsaturi
- se va transporta victima obligatoriu la spital, unde va fi examinata si supravegheata cel putin
cateva ore.
PRIMUL
AJUTOR ÎN
CAZ DE ÎNEC:
•Înecul este provocat de
inundarea căilor aeriene cu
apă; Asfixia (stopul
respirator) este urmată de
stopul cardiac.
 Se cunosc două mecanisme prin
care înecul generează decesul:
2. Hidrocutarea sau moartea subită la contactul cu apa ( numită și
1. Înecul propriu-zis prin ‘înecul alb’; fără aspirație de lichid; trecerea bruscă de la temperatura
submersie (înecul ambiantă la temperatura scăzută a apei care poate crea o stare de șoc
numită „hidrocuție”; se caracterizează prin sincopă cardiorespiratorie
albastru); înaintea înecului).
Primul ajutor în caz de înec:
•Ventilația trebuie începută cât mai rapid posibil, în condiții de siguranță pentru salvator (în apă de adâncime mică sau la
mal);
•Se deschide calea aeriană și se administrează ventilații (respirație gură la gură sau gură la nas);
•Se încearcă aducerea cât mai rapidă a victimei la mal;
•La scoaterea din apă se va examina rapid dacă există respirație și dacă există puls la carotidă;
•Dacă se observă că insuflația nu e urmată de expansiunea toracelui, se încearcă eliberarea căilor respiratorii. Manevrele
de eliberare a căilor respiratorii nu trebuie să depășească 5 secunde;
•Se încearcă eliminarea apei din plămâni prin întoarcerea victimei în poziție ventrală sau laterală astfel: copiii pot fi
ținuți cu capul în jos de glezne câteva secunde, adulții pot fi sprijiniți pe coapse cu genunchiul îndoit al salvatorului,
având toracele și capul decliv sau victima răsturnată cu fața în jos, prinsa de salvator pe la spate de abdomen, ridicată de
la sol și scuturată pentru ca apa să se scurgă în afara. Se pot aplica câteva lovituri între omoplați pentru evacuarea apei;

•Dacă respiră, victima este culcată apoi pe sol cu capul așezat pe o parte;
•Dacă victima nu respiră, se așază în poziție pentru efectuarea manevrelor de resuscitare. În timpul respirației artificiale
la un înecat, insuflația de aer se face mai greu decât la un plămân normal. Se efectuează manevrele de resuscitare până la
sosirea echipajului de urgență;
•Dacă există trusele necesare, se execută intubația traheala, aspirația traheobronșică.
În caz de înec timpul de intervenție util nu trebuie să depășească 3 minute datorită
leziunilor cerebrale ireversibile apar rapid. Acordarea primului ajutor în caz de înec
constă în efectuarea, cât mai rapidă, a următoarelor operațiuni:

1.alarmarea echipei medicale de salvare;

2.eliberarea căilor oro-faringiene;

 3.efectuarea respirației artificiale;

4.efectuarea masajului cardiac extern;